Este partea de vorbire care

denumeşte fiinţe, lucruri şi

fenomene ale naturii.

felul: comun (casă, fată);

propriu (Ioana, Bucureşti);
genul: masculin (un băiat,doi băieţi);
feminin (o fată,două fete);
neutru (un dulap, două dulapuri);
numărul: singular (carte);
plural (cărţi);
funcţia sintactică: subiect;
nume predicativ;
atribut;
complement.
 Este partea de vorbire care exprimă
însuşiri ale fiinţelor, lucrurilor şi
fenomenelor ale naturii.

Se acordă în gen şi număr cu substantivul

determinat (masă mică, scaune mici).
Însuşirile se pot referi la:
 culoare (ex:roşu);
 formă (ex:pătrată);
 mărime (ex:mare);
 gust (ex:dulce);
 trăsături fizice (ex:înalt);
 trăsături sufleteşti (ex:blând).
funcţia sintactică: atribut;
nume predicativ;
complement.
 Este partea de vorbire care ţine
locul unui substantiv.

persoana: I, a II-a , a III-a;

numărul: singular;
plural;
genul: masculin persoana a III-a;
feminin
funcţia sintactică: subiect;
nume predicativ;
atribut;
complement;
 Este partea de vorbire care exprimă
un număr sau ordinea obiectelor
prin numărare.

felul: ordinal(exprimă ordinea

obiectelor prin numărare);
cardinal(exprimă numărul);
funcţia sintactică: subiect;
atribut;
complement;
nume predicativ;
unele numerale se schimbă după gen;
 Este partea de vorbire care exprimă
acţiunea, starea şi existenţa fiinţelor,
lucrurilor şi fenomenelor naturii.

timpul: trecut;
prezent;
viitor;
persoana: I, a II-a , a III-a;
numărul: singular;
plural;
funcţia sintactică: predicat verbal;
participă la formarea
predicatului nominal.