PATRIARHUL MIRON CRISTEA ȘI MAREA UNIRE DIN 1918.

REPREZENTĂRI ARTISTICE
MUREȘAN ADINA GEORGIANA1

Voi începe lucrarea mea cu două descrieri, prima realizată de Comitetul revistei
„Biserica Ortodoxă Română” iar cea de-a doua aparținându-i lui Raoul Bossy. +

„În părintele nostru al tuturor s-au sălășluit toate virtuțile neamului românesc:
istețime de minte, unită cu chibzuiala pentru ca gândul să se poată întrupa în faptă; grija de
cele sufletești, însoțită de grija celor pământești, căci după cuvântul unui smerit vlădică, fără

1
Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca; coordonator:
Prof.Univ.Dr.Habilit. Muntean Marcel
munca Martei i-ar fi fost cu neputință Mariei să asculte învățătura Mântuitorului; răbdare,
întru care se dobândesc sufletele și mai presus de toate dragoste, care toate le rabdă și
niciodată nu cade.”- Comitetul revistei „Biserica Ortodoxă Română.”

„Avea o înfăţişare Jalnică şi regească - cel mai decorativ şi impunător dintre regenţi
- cu toată obârşia sa modestă. Frumos, inteligent, cu ochi sclipitori, dădea mai mult impresia
unui om politic decât a unui înalt ierarh, lipsindu-i cu totul elementul mistic'' 2- descriere
realizata de Raoul Bossy în memoriile sale. +

Miron Cristea, din botez Elie, a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
(1925-1939). S-a născut la 18 iulie 1968, în orașul Toplița, județul Harghita și a decedat la 6
martie 1939, la Cannes- Franța. „Fiu de țărani, se ridicase în rândul <domniilor> prin
ucenicia la școli înalte în Transilvania și Budapesta, dând de la început semne de detașare
intelectuală față de mulți din generația sa.”-Antonie, Mitropolitul Ardealului.

Între anii 1887-1890 și-a realizat studiile începând cu Insitutul Teologic Ortodox din
Sibiu, continuând între anii 1891-1895 la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din
Budapesta, obținând titlul de doctor cu o lucrare despre poetul Mihai Eminescu. La 21
noiembrie 1909 este ales episcop al Caransebeșului, urmând ca la data de 18 decembrie 1919
să fie ales mitropolit primat al României. +

Totodată, din dorința de a lua sub scutul său pe orfanii de război, aprobă transformarea
orfelinatului Dragoslavele din Câmpulungul-Muscelului în seminar teologic cu opt clase,
căruia i s-a dat numele ocrotitorului și îndrumătorului său și anume „Seminarul Miron
Patriarhul.” La 4 februarie 1925 devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind
instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Pe plan politic, a făcut parte din Regenţă între
20 iulie 1927 și 8 iunie 1930 şi a fost prim ministru din 10 februarie 1938 pâna în 6 martie
1939.

A trecut la cele veșnice la 6 martie 1939, în sudul Franței, la Cannes,(CAN) unde se

afla pentru a-și trata sănătatea șubrezită. Spectatori angajați sau simpli observatori spuneau
deja la placarea patriarhului spre Rivieră că acesta nu se va mai întoarce viu acasă. Pentru ei
era de mirare slăbiciunea de care a dat dovadă brusc, un om cu o construcție robustă și care
nu dăduse semne că ar fi fost grav bolnav.

2
R. Bossv, op. cii., p. 1 32-133
 Odată costatat decesul, în rândul opiniei publice românești se răspândește zvonul că,
patriarhul Miron Cristea a fost, de fapt, otrăvit. Secretarul patriarhului, Dudu Velicu amintind
în scrierile sale că ar fi fost otrăvit la masa lui Ionel Brătianu. Totodată se amitește că Miron
Cristea, a fost convins să plece în străinătate, întrucât aici ar fi avut un anturaj prea numeros,
greu de înlăturat pentru a se executa un astfel de act. +miron s

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice
locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiaș stat national, România. Etape preliminare au
fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței
în urma războiului din 1877-1878. Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a
Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari. +act

Actul memorabil de la 1 Decembrie 1918, care consfințea unirea Transilvaniei cu

România, a deschis o nouă etapă în viața statului național, în dezvoltarea sa social-economică,
în creația culturală, în afirmarea și schimbul internațional de valori materiale și spirituale. +
pm fauitr

Singura Biserică Ortodoxă din Transilvania și Banat avea o organizare

corespunzătoare, cuprinsă în Statutul Organic al mitropolitului Andrei Șaguna, ale cărui
principii erau: autonimia față de stat și sinodalitatea sau colaborarea între clerici și mireni.

În procesul unirii politice a Transilvaniei cu România, în special începând cu toamna

lui 1918, Biserica Ortodoxă, precum și cea Greco-catolică din Transilvania, prin
reprezentanții săi, au jucat un rol hotărâtor. Astfel, în data de 12 octombrie 1918 este întrunit
un organ executiv decizional, al Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria,
denumit Comitetul Executiv al PNR, la Oradea3, având ca sarcină să ia în discuție situația
românilor din afara granițelor României, precum și modalitățile de unire ale acestora cu țara-
mamă4.
La data de 26 octombrie 1918, are loc la Caransebeș ședința de constituire a
Consiliului Național Român local, al cărui inițiator a fost și episcopul Miron Cristea 5.
Acesta a îndemnat participanții la ședință să recunoască autoritatea CNR ca organ
reprezentativ pentru toți românii din Transilvania și a emis o Circulară, în aceeași zi, către
credincioșii eparhiei sale, în care arăta majora importanță a principiului naționalităților.

3
Adrian Ignat, Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 decembrie 1918, Ed. Universitară, București, 2011, pp.
261-263.
4
Idem, pp. 261-262.
5
Ilie Șandru, op.cit., pp.106-107.
 Din scaunul de Episcop de Caransebeş, alături de alţi înalţi ierarhi ai Ardealului,
Miron Cristea participă activ la sprijinirea luptei pentru autodeterminare a naţiunii române din
Transilvania, asuprite de jugul imperial habsburgic.

După cum se ştie, numele întâiului Patriarh al României, Miron Cristea a rămas
înscris, pentru totdeauna, în Cartea de Aur, în care se află înscrise numele marilor bărbaţi ai
ţării care au făcut parte din generaţia de aur a Marii Uniri din 1 decembrie 1918, de la Alba
Iulia. Atunci şi acolo ,,s-a înfăptuit cea mai mare minune: unirea politică a tuturor
românilor”.6

Pentru înfăptuirea acestei ,,minuni” şi-a canalizat Miron Cristea întreaga sa energie
încă din tinereţe. Evenimentele istorice de la sfârşitul anului 1918 l-au găsit pe Miron Cristea
în scaunul episcopal de la Caransebeş, în care fusese ales în 1909, însă pe care l-a ocupat abia
în 1910. + participanti

Simţind că ceasul marelui moment istoric, aşteptat de generaţiile de români, se

apropie, din proprie iniţiativă, episcopul a hotărât ca începând cu data de 8 noiembrie 1918 să
nu mai fie pomenit în bisericile din eparhia sa numele împăratului Franz Joseph, preoţii
urmând a se ruga ,,pentru înalta noastră ocârmuire naţională” şi ,,pentru Marele Sfat al
naţiunii române”.

În ajunul zilei de 1 decembrie, Miron Cristea, în fruntea miilor de români bănăţeni, s-a
îndreptat spre Alba Iulia, cetatea visurilor, acolo unde avea să se înfăptuiască acea mare
,,minune” de care vorbea Valeriu Branişte, hotârtă de cei peste o sută de mii de români, sosiţi
din toată colţurile Transilvaniei. + sala

După săvârșirea Sfintei Liturghii în ambele biserici, ortodoxă și unită, Miron Cristea a
impresionat profund pe cei adunați la acele Te Deum-uri printr-o rugaciune de mulțumire
care, ,,a stors lacrimi de bucurie din ochii tuturor celor de faţă”(Ion Rusu-Abrudeanu). Iar
după ce ce s-a adus la cunoştinţa mulţimii Hotărârea de unire a Transilvaniei cu România,
Miron Cristea alături de alți delegaţi, au rostit în fața Marii Adunări Naționale de la Alba
Iulia, ce a avut loc în Sala Cazinoului militar, ulterior, numită « Sala Unirii », cuvântări
entuziaste privind înfăptuirea Marii Uniri.

Din Cuvântarea sa, după citirea rezoluției de Unire, și aprobarea sa, se desprinde
însuflețirea și bucuria uriașă a reîntregirii unui neam, binecuvântată de ierarhii bisericilor

6
V.Branişte, în ,,Drapelul” an.XVIII, nr. 124 din 3 decembrie 1918
românești: »Ceasul deschiderii a sosit. Nu putem și nici n-avem lipsă să retezăm Carpații,
căci ei sunt și trebuie să rămână și în viitor inima românismului dar simțesc și astăzi, prin
glasul unanim al mulțumei celei mari, vom deschide iar și pentru totdeauna porțile
Carpaților ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viață românească și ca prin
aceasta să ni se înfăptuiască « acel vis neîmplinit, copil al suferinții/de dorul ei ne-au răposat
și moșii și părinții ». Am ferma convingere că glasul vostru unanim și prin voi glasul întregii
națiuni se va concentra asupra singurei dorințe, pe care o pot exprima în trei cuvinte: »Până
la Tisa! » Amin!»7.

Marele vis al unităţii naţionale avea totuşi să fie realizat după veacuri de uriaşe jertfe şi
mult sânge românesc vărsat în lupte crâncene. Pentru că – spunea Miron Cristea – ,,idealul
fiecărui popor ce locuieşte pe un teritoriu compact trebuie să fie unitatea sa naţională şi
politică. Am fi nişte ignoranţi, vrednici de dispreţul şi râsul lumii, dacă în situaţia de azi am
avea alte dorinţe” + 4 (foaie)

O magistrală cuvântare, scurtă dar plină de substanţă, a rostit Preasfinția Sa, cu ocazia
primirii în Gara de Nord din Bucureşti, a delegaţiei românilor transilvăneni ce era formată din
Vasile Goldiş, Al.Vaida-Voievod, Miron Cristea şi Iuliu Hossu, care ducea Declaraţia de
unire a Transilvaniei cu România: ,,Când am fost ultima dată aici – a spus Miron Cristea –
nici unul din noi, nici măcar în vis n-a îndrăznit a visa că venirea noastră viitoare în capitala
românismului va avea misiunea epocală de a închina întreg pământul nostru strămoşesc:
Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul, patriei mame, adică scumpei Românii.

Cea de a treia cuvântare a lui Miron Cristea a fost rostită, tot cu aceeaşi ocazie, lângă
statuia lui Mihai Viteazul, în faţa unei imense mulţimi de bucureşteni: ,,Din încredinţarea
Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, noi cei patru soli
venit-am în faţa feţei Majestăţii Sale Regelui ca să-i închinăm pe vecie acest pământ
românesc. Venit-am în inima României, ca să-i vestim din acest loc marea bucurie că robia
de aproape zece veacuri nu ne-a frânt. După aceasta, Miron Cristea a comunicat mulţimii
Hotărârea adoptată la Alba Iulia, în 1 decembrie, anume ,,unirea pe vecie a întregului nostru
pământ strămoşesc cu patria mamă, cu scumpa noastră România (…)”.

Dar contribuţia lui Miron Cristea la consolidarea identităţii de neam şi de ţară, la

făurirea României Mari dar şi la făurirea prestigiului ţării unite ca stat modern, transpare şi

7
Ilie Șandru, op. cit., pp. 115-117 .
din cuvântările și articolele sale din ziarele locale, cum ar fi Foaia Diecezană, din Caransebeș
și alte periodice ale Bisericii românești8. + 1
Miron Cristea contribuie activ și la activități caritabile și de organizare socială după
război, sprijinind inițiativele elitei românești a vremii în acest sens. Totodată, avem și o serie
de ctitorii ale Preasfinției Sale, printre care amintim Mănastirea Toplița, situată în municipiul
Toplița, județul Harghita. A fost înființată în 1928, fiind o ctitorie a Patriarhului Miron
Cristea, închinată memoriei părinților săi și poartă hramul „Sfântului Prooroc Ilie”. +
Patriarhul a adus aici frumoasa bisericuţă de lemn din comuna Stânceni construită în anul
1847. În cadrul complexului acestei mănăstiri se află mormintele părinţilor patriarhului şi din
anul 1995 funcţionează muzeul mănăstirii, care cuprinde un important fond de icoane pe lemn
datând din secolul al XVII-lea, obiecte aparţinând patriarhului şi fragmente ale vechii
catapetesme a bisericii din lemn a mănăstirii, cea pictată în 1847 de Gligorie din Târgul
Pietrii. + bust + pictura În pronaos se remarcă un tablou votiv reprezentând portretul
patriarhului în postura de membru al Consiliului de Regenţă, sub mantia sa aflându-şi ocrotire
viitorul rege al României, Mihai, pictat cu coroana în mâini, acesta fiind copil. Această
alăturare a celor două personaje este unică în iconografia românească. Lucrarea este o pictură
în culori de ulei maruflată pe zid.(panza lipita cu clei pe zid) Culorile sunt calde şi
armonioase, iar figura patriarhului este impunătoare şi totodată ocrotitoare. +

A doua ctitorie o reprezintă Mănăstirea Românești, situată în comuna Tomești, județul

Timiș. Hramul manastirii este „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” și „Izvorul Tămăduirii.” +

Patriarhul Miron Cristea apare pictat în Biserica Dragoslavele din Argeș. Biserica este
situată în centrul satului iar la îndemnul Preasfinției Sale este repictată de către pictorii Ion
Dogărescu și Ion Fleșar; pe peretele vestic al bisericii îl surprindem pe Miron Cristea din
profil, purtând ca semne distinctive două engolpioane, culion și camilafcă albă cu cruce iar în
partea stângă îl reîntâlnim pe regele Mihai copil. + alba

Îl regăsim pe Miron Cristea reprezentat în Catedrala Încoronării din Alba Iulia, realizat
în frescă votivă de pictorul Costin Petrescu Patriarhul poartă două engolpioane, o cruce, cârja
în mâna dreaptă, metanier de culoare albă în mâna stângă, mantie arhierească, culion și
camilafcă de culoare neagră, culorile se armonizează plăcut iar impozanța se remarcă din
privire. + 2 bust alba statuie caransebes + bis
În același rând de idei, întâlnim în cadrul Bisericii parohiale “Adormirea Maicii
Domnului- Sultana (Odaia Vlădichii)”,din comuna Mânăstirea, jud. Călăraşi, + pict o frescă
8
Adrian Ignat, op. cit., p. 263.
cu Primul Patriarh al tuturor românilor. Obervăm cum fresca nu este tratată în multe detalii,
patriarhul fiind reprezentat din profil este cromatica este redusă la tetracromie.( ocru, rosu,
alb, negru). + tablou
Avem de asemenea un tablou al patriarhului, reprezentat șezând, cu o privire
impunătoare, camilafcă și cruce, fiind tentați să credem că este realizat pe pânză în culori de
ulei. + pictura
Întâlnim aici o pictură cu o cromatică deosebită, caldă în care predomină ocrul.
Patriarhul este surprins în semiprofil, cu o privire impozantă, avand cârja în mâna stângă, cu
mâna dreaptă binecuvântând; două engolpioane și o cruce, mantie și mitră. + piatra tombala
Avem aici o monedă de argint, dedicată Patriarhului Miron Cristea. Data emisiunii
fiind la 19.07.2010. Avers avem Palatul Patriarhal din Bucureşti, deasupra avem inscripţia în
arc de cerc “Palatul Patriarhal”, dedesubt, inscripţia “România”. Valoarea nominală a
monedei- “10 lei”, stema României şi anul de emisiune- “2010 ». Reversul pune în evidență
portretul patriarhului Miron Cristea: în stânga, anii în care a trăit patriarhul –« 1868-1939 »;
în dreapta, jos, stema Patriarhiei Române; la exterior, inscripţia circulară « Patriarhul Miron
Cristea».
Concluzionând, am încercat să ilustrez contribuţia lui Miron Cristea atât la pregătirea
Marii Uniri a Transilvaniei cu România şi la făurirea statului român unitar, suveran şi
indivizibil, care se remarcă a fi fost una deosebit de importantă. Totodată, am accentuat
prezentarea lui din punct de vedere artistic, punand în lumină ctitoriile, picturile, locurile și
modurile în care îi este comemorată jertfa prin amintirea ce iată că dăinuie de peste 100 de
ani.

În mod concomitent, ca ultim gând, voi finaliza lucrarea mea cu o descriere ce aparține
Mitropolitului Antonie. + slide

citez

„Patriarhatul lui Miron Cristea a fost o mândrie a Bisericii și o înălțare a prestigiului

ei. A lăsat amintirea unui mare om bisericesc, mare diplomat, mare om de cultură, un modern.
O bună intrare a Bisericii noastre în epoca modernă. Primul Patriarh a fost un multilateral care
mai surprinde și astăzi pe cei care îi citesc biografia. În special, epoca lui de viețuire și de
creație din perioada transilvană îl scoate la lumină ca pe un ostenitor conștient, tenace și
talentat pentru culturalizarea poporului, mult mai mult decât s-a crezut și s-a spus în timpul
vieții lui.”- Antonie, Mitropolitul Ardealului.