Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie:
""Boala celiacă este o enteropatie mediată imun cauzată de sensibilizare permanentă la gluten apărută la persoane susceptibile
genetic"(Nelson Textbook of Ped. Ed. 19.).
In prezent este considerata o boala autoimuna - asociere frecventa cu alte boli autoimune (tiroidiene, hepatice, diabet, adrenale)
Descrisă în 1888 - Samuel Gee.
Van Dicke (1950) - legă tura între consumul alimentar de fă ină şi boală .
Doi ani mai tâ rziu, van Dicke şi Andersen - glutenul este componenta netolerată din fă ină .
Margot Shiner -biopsia jejunală în 1965, - descrierea leziunii histologice caracteristice - atrofia vilozitară .
Epidemiologie
Studii epidemiologice
Boala celiacă
Europa şi SUA- 0,5%-1% din populaţia generală ;
3-13 %o - prevalenţa la copii cu vâ rsta 2,5-15 ani sau 1/300 pana la 1/80 de copii.
Pentru forma simptomatică,
incidenţa este de 12-203 cazuri la 100.000 locuitori.
Incidenţa maximă 1/300 - Suedia
Irlanda (1/597).
Forma asimptomatică
incidenţă de 10% la rudele bolnavilor cu EGS
1/266 printre donatorii de sâ nge.
Etiopatogeneză
EGS este considerată astăzi o boală multifactorială
A. Factori genetici
B. Factori de mediu.
a.Factorii genetici
-transmit nu boala în sine, ci o predispoziţie pentru boală -"susceptibilitate la gluten".
- Caracterul familial al bolii este cunoscut
- Prezenţa bolii asimptomatice la < 10% din rude
- 75% -100% dintre gemenii monozigoţi
- Boala simptomatică - 2-5% dintre rude.
- Există mai multe gene care transmit susceptibilitatea la gluten,
- Transmiterea de tip poligenic,
- Nu se poate aprecia riscul de recurenţă la descendenţi.
- Aceste gene (toate sau o parte dintre ele) - localizate pe cromozomul 6, asociat cu genele complexului major
de histocompatibilitate (MHC).
- HLA- DQ2 - 98% şi 92% din pacienţii cu EGS din Europa de Nord şi respectiv Europa de Sud;
- EGS este asociată si cu HLA tip B8, DR7, DR3, DQw2
b. Factorii de mediu
- proteinele conţinute în fă ina graminaceelor - cereale cu spic:grâ ul, secara, orzul,
- 7-11% din fă ina de grâ u este reprezentată de gluten formată din glutemină
- Gliadină - fracţiunea "nocivă " pentru epiteliul intestinal.
- Gliadina polipeptid cu greutatea moleculară 30.000-75.000 daltoni,
- Polimorfism important
- Electroforetic s-au descris patru grupe de gliadină :
- alfa, beta, gama delta, toate nocive
- agresivitatea maximă este atribuită gliadinei A, componentul major al alfa-gliadinei.
Posibil factor adjuvant infecţia enterală cu virusul APC, rotavirus.
PATOGENEZA
Mecanismul imunologic - declanşat de prezenţa gliadinei - rol esenţial
Raspuns imun: umoral
celular - Implică un ră spuns inflamator
activarea Th1/Th0 prin intermediul limfocitelor CD4+ (celule T gluten sensibilizate)
Ră spunsul inflamator:
Distrugerea epiteliului intestinului subţire
Atrofie vilozitară
Hiperplazia criptelor
Leziunile sunt mai accentuate la nivelul intestinul proximal
Morfopatologie
Examenul microscopic optic
- mucoasa jejunală
- prezenţa atrofiei vilozitare subtotale,
- alungirea criptelor
- raportul vilozită ţi/cripte este mult redus.
- În lamina propria, bogat infiltrat limfo-plasmocitar; asociat pot fi prezente mastocite şi eozinofile.
Examenul histochimic
- prezenţa în cantitate redusă a unor enzime celulare: esteraza, fosfataza, succin-dehidrogenaza.
Leziunile sunt maxime în duoden şi jejunul proximal,
se reduc, progresiv în zonele distale;
ileonul nu prezintă , de obicei modifică ri histopatologice.
1
Fiziopatologie
Trei tipuri de modificări fiziopatologice:
malabsorbţie primară ,
maldigestie
exsudaţie endo-intestinală de apă şi de proteine.
Tablou clinic
Debutul clinic:
între vâ rsta de 8 luni - 2 ani,
Debutul clinic precedat de introducerea în alimentaţie, cu mai multe luni în urmă a alimentelor cu gluten.
Tabloul clinic tipic asociază:
Sindrom diareic cronic
Sindrom carenţial.
2
- sprue colagen (cu depunere subepitelială de colagen).
Sindromul diareic cronic - suprafaţa lucioasă ,
- caracter steatoreic - resturi alimentare incomplet digerate
- voluminoase, de culoarea argilei, Se însoţeşte de:
- scaune frecvente - inapetenţă
- pă stoase sau - vă rsă turi,
- pă stos-apoase, - colici,
- meteorism important.
Sindromul carenţial
Aspectul copilului caracteristic:
- membre subţiri
- ţesut celular subcutanat practic absent
- abdomen mult mă rit de volum (meteorism)
- ± degete hipocratice.
Include:
- deficit de dezvoltare somatică - gravitate variabil - - stomatită comisurală (deficit de acid folic sau de
nanism; riboflavină );
- deficit în dezvoltarea psiho-motorie; - sindrom hemoragipar cutanat sau epistaxis (deficit de
- întâ rziere în apariţia dentiţiei; vitamina K);
- anemie pluricarenţială (deficit de acid folic, fier şi - polinevrită (deficit de piridoxină );
proteine); - edeme hipoproteinemice, situate în zonele declive;
- rahitism necarenţial (malabsorbţia vitaminei D); - tetanie hipocalcemică .
- glosită (deficit de acid folic);
Se asociază tulburări de comportament:
-copilul este trist, retras, introvertit
Aspecte particulare
Formele tipice - diaree cronică steatoreică. Forme atipice:
- Mai frecvente la copilul mare si adolescent:
- Diaree intermitentă
- Constipaţie, vă rsă turi şi dureri abdominale, sugerâ nd ocluzia intestinală ;
- secundară stazei intestinale - < 10% dintre pacienţii cu EGS.
- Fara semne tipice de malabsorbtie
- Dureri abdominale recurente
- Cresterea transaminazelor
- Stomatita aftoasa recurenta
- Artralgii
- Defecte ale smaltulu dentar
- Anemie
Aspecte particulare
Sindromului carenţial care predomină în tabloul clinic motivează prezentarea la medic:
- stagnarea în creşterii, - degetele hipocratice,
- scă derea în greutate, - Paloarea >>>> anemia
- retardul psiho-motor, - sindromul hemoragipar,
- edemele periferice, - tetania
- glosita,
Alte simptome - Depresia
- Tulbură ri de comportament, asociate cu - Rezultate slabe scolare
anorexie. - Retard puberta
Anamneza atentă - existenţa diareei cronice sau intermitente.
EGS - boli asociate
Digestive
- colangita sclerozantă ;
- colita ulceroasă ;
Metabolice
- diabetul zaharat tip I;
Hematologice
- anemia pernicioasă ,
- trombocitopenia autoimună ;
Renale
- nefropatia IgA;
Endocrine
- boala Addison,
Explorări diagnostice - boli ale glandei tiroide;
- Teste pentru explorarea digestiei şi absorbţiei Genetice
- Examen histopatologic al mucoasei jejunale (biopsie jejunală );
- trisomia 21
- Teste imunologice; Alte boli
- Teste pentru investigarea sindromului carenţial. - hemosideroza pulmonară ,
- atrofia splenică ,
- deficit de IgA.
Cele mai frecvente asocieri par a fi:
- diabetul zaharat tip I
- deficitul de IgA, (de 50 de ori şi respectiv de 10 3
ori mai frecvent la pacienţii cu EGS).
1.Teste pentru explorarea digestiei şi absorbţiei
Examenul microscopic al scaunului pentru digestie,
- prezenţa de gră simi neutre şi acizi graşi (predominant)
- pH-ul scaunului este acid (dacă există deficit dizaharidazic).
Testele care explorează absorbţia
- glucoză ;
- lipiodol - valori patologice => prezenţa malabsorbţiei primare.
Testele care explorează global digestia şi absorbţia:
- bilanţul steatoreei - pierderi fecale > 10% din aportul alimentar
3. Teste imunologice;
Markerii ră spunsului imunologic umoral - la majoritatea cazurilor.
Valori crescute pentru IgA şi IgG.
Limfocitele T circulante pot avea valori scă zute.
Determinarea antigenelor HLA.
Test disponibil (costisitor)
Pentru cazurile cu un diagnostic incert (teste imunologice neconcludente, biopsie dificil de interpretat)
Markeri ai răspunsului imunologic umoral
Anticorpi IgA, IgM, IgG faţă de gluten;
Anticorpi transglutaminază tisulară IgA, IgG (TTG)
sensibilitate 96%
specificitate de 83-100%
Anticorpi D-AGA (gliadin-derived deamidatedj>eptides) cu sensibilitate si specifictate mai buna comparativ cu atc clasici
antigliadină (AGA)
Utili la copiii < 2 ani unde antc TTG pot fi negativi!
IgA
IgG
Anticorpi antiendomysiali (EMA-IgA)
Sensibilitate 85-98%
Specificitate 97-100%,
anticorpi antireticulinici;
Practic -pentru dg. sunt utilizati atc TTG si EMA-IgA.
Utilizati si pentru urmarirea raspunsului si compliantei la tratament!
La pacientii cu deficit de IgA (ASOCIERE FRECVENTĂ !) se apeleaza la anticorpii IgG.
Ceilalti anticorpi sunt mai putin utilizati - specificitate redusă .
Determinarea sideremiei,
Feritinei
Acidul folic.
Deficitul de vitamina B12 - puţin probabil - rezervele mari.
Diagnostic pozitiv
Simptome clinice (triada clasică)
Diaree cronică cu steatoree
Scă dere în greutate sau curbă ponderală staţionară
Distensie abdominală
4
+ Markerii serologici >>>>> suspiciune EGS
Confirmarea histologică este obligatorie -,,Standardul de aur,,
Tratament
Tratamentul dietetic (esenţial) obiective: exluderea glutenului din alimentaţie;
Durata dietei fără gluten - pe toată durata vieţii pacientului.
- asigurarea unui aport caloric > cu 25%;
- aport proteic la limita superioară a celui necesar fiziologic adaptarea dietei la toleranţa digestivă mult redusă în
primele să pt.
Excluderea glutenului - excluderea oricărui preparat din grâu sau secară:
a) preparate din fă ină ;
b) paste făinoase;
c) griş.
Sunt permise:
- porumb (fă ina de mă lai şi zeamilul - pentru sosuri, budinci);
- orezul (ca atare sau sub forma fă inei de orez pentru pâ ine, biscuiţi, pră jituri).
În primele 2-4 săpt se exclud:
a) lactoza (administrâ nd preparate dietetice de lapte pudră fă ră lactoză - ulterior hipolactozate)
b) zaharoza (se contraindică sucurile de fructe, fructele cu conţinut important de zaharoză , zahă rul) utilizată - glucoza
5%);
5
Tratamentul medicamentos
Caracter patogenetic
Predominant substitutiv
Mai rar funcţional.
Tratamentul substitutiv:
- fermenţi pancreatici la începutul tratamentului,
- la pacienţii cu hipoproteinemie,
- amino-acizi
- preparate de fier;
- acid folic;
- vitamine liposolubile (A, D, E, K)
- complex vitaminic B;
- preparate de calciu;
Prognostic
Statistic - mortalitate de 1,9 ori mai mare la bolnavii cu EGS.
Boala netratată - prognostic infaust.
Sub tratament dietetic corect
- prognosticul este bun,
- aceeaşi speranţă de viaţă .
Complianta la regimul de excludere a glutenului
- Problematica la copii, adolescenti
- Vizite medicale periodice
- Nutritionist
- Verificarea initiala a anticorpilor TTG la 6 luni
- Ulterior anual
- Reaparitia antiicorpilor sugereaza non complianta sau erori involuntare in dieta
Profilaxia
Menţinerea alimentaţiei naturale cel puţin 4 luni.
Introducerea glutenului câ t mai tâ rziu în alimentaţia sugarului
-după vâ rsta de 7 luni.
Introducerea glutenului în timpul alimentaţiei naturale
- cel mai bun efect protectiv.
- scă derea incidenţei EGS în ultimii ani.
6
7
8