qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq

wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer
tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
LIMBA GREACĂ
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
CURS COMPLET
2016

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
OVIDIU POP

asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas
dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjk
lzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklz
xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmrty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
1

asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas
 MORFOSINTAXA GREACĂ

Contents
NOŢIUNI INTRODUCTIVE .................................................................................................................... 8
GRAFIE ŞI FONETICĂ ........................................................................................................................ 12
ALFABETUL IONIAN ......................................................................................................................... 12
Semnele diacritice............................................................................................................................... 13
Spiritele .............................................................................................................................................. 13
Accentele ............................................................................................................................................ 13
Regulile de accentuare ........................................................................................................................ 14
PRONUNŢAREA .................................................................................................................................... 16
Sunetele (οἱ φθόγγοι) .......................................................................................................................... 16
Silaba .................................................................................................................................................. 18
STRUCTURA CUVÂNTULUI ............................................................................................................... 18
Radicalul ............................................................................................................................................. 18
Afixele ................................................................................................................................................ 19
Vocala tematică .................................................................................................................................. 19
Tema ................................................................................................................................................... 20
Desinența ............................................................................................................................................ 20
Cuvântul fonetic.................................................................................................................................. 20
FENOMENE FONETICE ..................................................................................................................... 21
MORFOLOGIA ...................................................................................................................................... 26
Numele - categoriile gramaticale ........................................................................................................ 26
ARTICOLUL ........................................................................................................................................... 27
SUBSTANTIVUL .................................................................................................................................... 28
DECLINAREA I .................................................................................................................................... 28
Desinențele ......................................................................................................................................... 28
Femininele de declinarea I .................................................................................................................. 29
Masculinele de declinarea I ................................................................................................................ 29
Contrase de declinarea I ..................................................................................................................... 30
DECLINAREA A II-A ........................................................................................................................... 31
Desinențele ......................................................................................................................................... 31
Masculine și feminine de declinarea a II-a ......................................................................................... 31
Contrasele de declinarea a II-a ........................................................................................................... 32
Declinarea a II-a attică ........................................................................................................................ 32
Sustantive cu flexiune specială ........................................................................................................... 33
DECLINAREA A III-A .......................................................................................................................... 34
Temele declinării a III-a ..................................................................................................................... 34
Teme în consoană ........................................................................................................................... 34
Desinențele cu terminațiile rezultate: .................................................................................................. 34
Temele în consoană ............................................................................................................................ 35
Guturală (κ,γ,χ) ............................................................................................................................... 35
Labială (π,β,φ) ............................................................................................................................... 36
Dentală (τ,δ,θ)................................................................................................................................. 36
Sonantă lichidă (λ, ῥ) ...................................................................................................................... 37
Sonanta nazală (-ν) ......................................................................................................................... 39
Siflanta (-ς) – contrase ................................................................................................................... 39
Temele în vocală................................................................................................................................. 41
Temele în –ι .................................................................................................................................... 41
Temele în -υ (provenit din –F)........................................................................................................ 41
Obs. Genitivele rezultate din metateza: singular *-ηος > –εως și plural -*ηον > –εων nu poartă
accent, pronunțându-se ca având finala scurtă: πόλεως, πόλεων. .................................................. 41
Temele în –ω (ce provin din -ου (< *-oF-) ..................................................................................... 41
Temele în diftong................................................................................................................................ 42
ADJECTIVUL ......................................................................................................................................... 43
Adjectivele de clasa I .......................................................................................................................... 43
Adjective cu trei terminații ............................................................................................................. 43

2
 Adjective cu două terminații (în mare parte compuse) ................................................................... 43
Adjective contrase .......................................................................................................................... 44
Adjective cu declinarea attică ........................................................................................................ 45
Adjective de clasa a II-a ..................................................................................................................... 45
Adjective de clasa a III-a, cu femininul în *-yα-................................................................................. 46
Adjectivele cu tema:-αντ-,-εντ-,-οντ-.............................................................................................. 46
Adjective neregulate – politematice................................................................................................ 48
Topica adjectivelor............................................................................................................................ 49
Comparația adjectivelor ..................................................................................................................... 49
PRONUMELE ........................................................................................................................................ 54
Pronumele personal și personal-reflexiv ............................................................................................. 54
Αὐτός și valorile sale .......................................................................................................................... 56
Pronumele și adjectivul posesiv .......................................................................................................... 57
Pronumele și adjectivele demonstrative .............................................................................................. 58
Pronumele relative .............................................................................................................................. 59
Corelarea dintre demonstrative și relative ......................................................................................... 61
Pronumele (adj) interogative .............................................................................................................. 61
Pronumele (adj.) nedefinite ................................................................................................................ 62
Pronumele de reciprocitate ................................................................................................................. 63
NUMERALUL......................................................................................................................................... 65
Numeralul cardinal ............................................................................................................................. 65
Numeralul ordinal ............................................................................................................................... 66
Substantive și adjective derivate ......................................................................................................... 67
Notarea cifrelor și numerelor .............................................................................................................. 68
VERBUL ................................................................................................................................................. 69
Structura formei verbale ..................................................................................................................... 69
Radicalul ......................................................................................................................................... 69
Tema verbală de bază ..................................................................................................................... 69
Temele aspectual-temporale ........................................................................................................... 70
Vocala tematică (-ε-/-ο-) ................................................................................................................. 71
Desinența (ἡ κατάληξις) ................................................................................................................. 71
Categoriile gramaticale ....................................................................................................................... 71
Persoana (τὸ πρόσωπον) ................................................................................................................. 71
Numărul (ὁ ἀριθμός)....................................................................................................................... 71
Diateza (ἡ διάθεσις) ........................................................................................................................ 72
Modul (ἡ ἔγκλισις) ......................................................................................................................... 73
Numele verbale ............................................................................................................................... 74
Timpul (ὁ χρόνος) .......................................................................................................................... 75
Aspectul .......................................................................................................................................... 76
Augmentul .......................................................................................................................................... 77
Reduplicarea ................................................................................................................................... 79
Augmentul εἰ- ................................................................................................................................. 80
Accentul .......................................................................................................................................... 80
Desinențele verbale............................................................................................................................. 81
CONJUGAREA VERBULUI ................................................................................................................... 82
VERBELE TEMATICE (în –ω).............................................................................................................. 82
Teme de prezent (Tp) ....................................................................................................................... 82
MODUL INDICATIV ........................................................................................................................... 84
INDICATIVUL PREZENT ................................................................................................................... 85
INDICATIVUL IMPERFECT .............................................................................................................. 85
INDICATIVUL AORIST ...................................................................................................................... 86
Indicativul aoristului 1 (slab) sigmatic ............................................................................................ 86
Indicativul aoristului 1 (slab) asigmatic .......................................................................................... 88
Aoristul 2 tematic.............................................................................................................................. 89
Aoristul 2 atematic............................................................................................................................ 90
Aoristul capatic ................................................................................................................................. 91
INDICATIVUL VIITOR ....................................................................................................................... 92
Indicativ viitor 1 sigmatic ................................................................................................................ 92
Viitorul 2 asigmatic .......................................................................................................................... 93

3
 Viitorul attic ...................................................................................................................................... 94
Viitorul doric ..................................................................................................................................... 94
INDICATIVUL PERFECT ................................................................................................................... 95
Perfectul 2 tare (fără sufixul -κ-)..................................................................................................... 97
Perfectul 3 (οἶδα) .............................................................................................................................. 97
INDICATIVUL MAI MULT CA PERFECT ..................................................................................... 98
INDICATIVUL VIITOR II ............................................................................................................. 100
MODUL CONJUNCTIV .................................................................................................................... 102
Conjunctivul prezent ...................................................................................................................... 102
Conjunctivul aorist ......................................................................................................................... 102
Conjunctivul perfect ...................................................................................................................... 104
MODUL OPTATIV .............................................................................................................................. 105
Optativul prezent ............................................................................................................................ 105
Optativul aorist ............................................................................................................................... 105
Optativul viitor ............................................................................................................................... 107
Optativul perfect ............................................................................................................................. 107
Optativul viitor II ........................................................................................................................... 108
MODUL IMPERATIV ........................................................................................................................ 109
Imperativul prezent ........................................................................................................................ 109
Imperativul aoristului 1 (sigmatic şi asigmatic) ........................................................................... 109
Imperativul aoristului 2 tematic .................................................................................................... 110
Imperativul perfect ......................................................................................................................... 111
NUMELE VERBALE ........................................................................................................................... 112
INFINITIVUL ...................................................................................................................................... 112
Infinitivul prezent (durativ simultan) ........................................................................................... 112
Infinitivul aorist (momentan anterior) .......................................................................................... 113
Infinitivul viitor (durativ posterior) .............................................................................................. 113
Infinitivul perfect (finit, îndeobşte anterior) ................................................................................ 113
Infinitivul viitor II .......................................................................................................................... 114
PARTICIPIUL...................................................................................................................................... 115
Participiul prezent (durativ simultan) ......................................................................................... 115
Participiul aorist (momentan anterior) ......................................................................................... 116
Participiul viitor (durativ posterior) ............................................................................................. 117
Participiul perfect (finit, îndeobşte anterior) ............................................................................... 117
Participiul viitor II ......................................................................................................................... 118
DOUĂ ADJECTIVE VERBALE (-τέος3 și –τός3) ............................................................................... 120
VERBELE CONTRASE .................................................................................................................... 121
Verbele în –αω ................................................................................................................................ 121
Verbele în – εω ................................................................................................................................ 122
Contrasele în -οω ............................................................................................................................ 124
Infinitivul verbelor contrase în -αω; -εω; -οω.............................................................................. 125
Participiul verbelor contrase ......................................................................................................... 125
VERBELE ATEMATICE (în -μι) .................................................................................................... 127
Terminaţile de Indicativ prezent ................................................................................................... 127
Atematice de clasa I - cu reduplicare de prezent ......................................................................... 128
Atematice de clasa a II-a (tema - radical) ..................................................................................... 129
Atematice de clasa a III-a (cu sufix –νυ-/-ννυ-) ............................................................................ 131
ΑDVERBUL .......................................................................................................................................... 134
Adverbe de mod și comparația lor, ............................................................................................... 134
Adverbe de loc .............................................................................................................................. 135
Adverbe de timp ........................................................................................................................... 135
Comparația adverbelor ................................................................................................................. 136
Adeverbe interogative ................................................................................................................... 136
Tabloul adverbelor corelative ....................................................................................................... 137
Adverbe afirmative ....................................................................................................................... 137
Adverbe negative și dubla negație ................................................................................................ 137
Particule asimilabile adverbelor ori conjuncțiilor ......................................................................... 140
PREPOZITIA ........................................................................................................................................ 142

4
 Cu un singur caz – 21 ................................................................................................................... 142
Cu două cazuri - 5 ......................................................................................................................... 144
Cu trei cazuri - 6 ........................................................................................................................... 145
CONJUNCTIA ...................................................................................................................................... 148
Conjuncțiile coordonatoare.......................................................................................................... 148
Conjuncțiile subordonatoare ......................................................................................................... 149
INTERJECTIA ...................................................................................................................................... 150
TOPICA ................................................................................................................................................ 151
SINTAXA GREACĂ ............................................................................................................................. 153
SINTAXA PROPOZIȚIEI .............................................................................................................. 153
VALORILE ARTICOLULUI ................................................................................................................ 154
Prezența articolului ........................................................................................................................... 154
Poziția articolului (topica) ................................................................................................................ 155
Lipsa articolului ................................................................................................................................ 156
SINTAXA NUMELUI .................................................................................................................... 157
NOMINATIVUL - ὈΝΟΜΑΣΤΙΚΗ΄ .................................................................................................. 159
Subiectul ........................................................................................................................................... 159
Absența subiectului ....................................................................................................................... 160
Prezența subiectului ...................................................................................................................... 160
Subiectul multiplu ......................................................................................................................... 162
Atributul apozițional ......................................................................................................................... 163
Nominativul fără funcție sintactică ................................................................................................... 163
Numele predicativ – apozițional ....................................................................................................... 164
Acordul dintre subiect și predicatul (nominal) ................................................................................. 166
VOCATIVUL – ΚΛΗΤΙΚΗ΄ ............................................................................................................... 168
GENITIVUL – ΓΕΝΙΚΗ΄.................................................................................................................... 170
Ι. Genitivul propriu-zis ..................................................................................................................... 170
Genitivul explicativ, al apartenenţei şi posesiei ............................................................................ 170
Genitivul partitiv........................................................................................................................... 172
Genitivul de transpoziție: subiectiv – obiectiv ............................................................................ 175
Genitivul evaluării ........................................................................................................................ 178
II. Genitivul separativ ....................................................................................................................... 180
Genitivul privativ .......................................................................................................................... 181
Genitivul final al Infinitivului articulat (τοῦ) ................................................................................ 182
Genitivul comparaţiei – al comparativului.................................................................................... 182
Genitivul subiect ........................................................................................................................... 183
III. Genitivul locativ ............................................................................................................................ 183
DATIVUL – ΔΟΤΙΚΗ΄ ........................................................................................................................ 185
I. Dativul propriu-zis ....................................................................................................................... 185
Dativul atribuirii ........................................................................................................................... 185
Dativul interesului ........................................................................................................................ 187
Dativul posesiv ............................................................................................................................. 187
Dativul de agent ............................................................................................................................ 188
Dativul raportării sau al perspectivei, iudicantis .......................................................................... 189
Dativ de relație ............................................................................................................................. 190
Dativul etic sau expletiv ............................................................................................................... 190
II. Dativul locativ............................................................................................................................. 190
III. Dativul instrumental .................................................................................................................. 191
Dativul instrumental – propriu-zis ................................................................................................ 191
Dativul instrumental-modal .......................................................................................................... 192
Dativul sociativ/comitativ ............................................................................................................. 193
Dativul cauzei ............................................................................................................................... 193
Dativul măsurii (și diferenţei - mensurae et differentiae) ............................................................. 194
Dativul cu verbe prefixate ................................................................................................................ 194
ACUZATIVUL - ἈΙΤΙΑΤΙΚΗ΄ .............................................................................................................. 196
Acuzativul obiect direct .................................................................................................................... 196
Acuzativul dublu............................................................................................................................... 198
Acuzativul intern ............................................................................................................................. 200
Acuzativul de relaţie ......................................................................................................................... 200

5
 Acuzativul extensiunii ..................................................................................................................... 201
Acuzativul adverbial ........................................................................................................................ 201
Acuzativul subiect (în sintagma infinitivală): ................................................................................... 202
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC .......................................................................... 203
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP ........................................................................ 207
SINTAXA VERBULUI ...................................................................................................................... 212
DIATEZA VERBULUI ................................................................................................................... 212
Diateza activă – tranzitiv uersus intranzitiv .................................................................................. 212
Diateza medie ............................................................................................................................... 213
Diateza pasivă ............................................................................................................................... 215
TIMPURILE ȘI VALORILE ASPECTUALE .............................................................................. 216
Aspectul durativ ............................................................................................................................ 216
Aspectul momentan ...................................................................................................................... 218
Aspectul finit – rezultativ ............................................................................................................. 219
MODUL ........................................................................................................................................... 221
Indicativul ..................................................................................................................................... 221
Conjunctivul ................................................................................................................................. 222
Optativul ....................................................................................................................................... 223
Imperativul ................................................................................................................................... 224
Participiul ..................................................................................................................................... 225
Infinitivul ...................................................................................................................................... 233
SINTAXA FRAZEI ............................................................................................................................... 240
PROPOZIȚIILE INDEPENDENTE ................................................................................................... 240
Coordonarea în frază ............................................................................................................................ 243
Subordonarea în frază ........................................................................................................................... 244
Stilul indirect .................................................................................................................................... 244
Optativul oblic .................................................................................................................................. 245
Stilul indirect liber ............................................................................................................................ 246
PROPOZIŢIILE SUBORDONATE ................................................................................................ 246
PROPOZIŢIILE COMPLETIVE ........................................................................................................ 247
Completiva cu ὅτι, ὡς, ὅπως (οὐ, μή) ............................................................................................... 247
Interogativa indirectă ........................................................................................................................ 250
PROPOZIŢIILE CIRCUMSTANŢIALE ............................................................................................... 251
Subordonata cauzală ........................................................................................................................ 251
Subordonata finală ........................................................................................................................... 252
Subordonata consecutivă ................................................................................................................. 253
Subordonata (modal-) comparativă ................................................................................................. 254
Subordonata condiţională ................................................................................................................ 256
Subordonata concesivă .................................................................................................................... 258
Subordonata temporală .................................................................................................................... 258
PROPOZIŢIILE RELATIVE ................................................................................................................ 262
Relative atributive............................................................................................................................. 262
Relative circumstanţiale .................................................................................................................... 263
LIMBA ΚΟΙΝΗ΄ A NOULUI TESTAMENT ................................................................................... 266
Fonetica ............................................................................................................................................ 266
Lexicul .............................................................................................................................................. 267
Morfologia. Numele. ............................................................................................................................ 268
Substantivul ...................................................................................................................................... 268
Pronumele ......................................................................................................................................... 270
Verbul ............................................................................................................................................... 271
Sintaxa cazurilor. Prepoziția ............................................................................................................. 275
Sintaxa frazei .................................................................................................................................... 276
TABELUL DECLINĂRILOR ............................................................................................................. 278
DECLINAREA I .............................................................................................................................. 278
DECLINAREA A II-A ..................................................................................................................... 278
DECLINAREA A III-A .................................................................................................................... 279
TABELUL CONJUGĂRILOR............................................................................................................ 282
Λύω, λύσω, ἔλυσα, λέλυκα (ἐλύθην) ................................................................................................ 282
Φαίνω, φανῶ, ἔφηνα, πέφηνα (ἐφάνην)............................................................................................ 285

6
 Δίδωμι, δώσω, ἔδωκα, δέδωκα (ἐδώθην) .......................................................................................... 288
Τίθημι, θήσω, ἔθηκα, τέθεικα (ἐτέθην) ............................................................................................. 291
Ἵημι, ἥσω, ἧκα, εἷκα (εἵθην) ............................................................................................................ 294
Ἵστημι, στήσω, ἕστησα/ἕστην, ἕστηκα (ἑστάτην) ........................................................................... 297
Δείκνυμι, δείξω, ἔδειξα, δέδειχα (ἐδείχθην) ..................................................................................... 300
Εἰμί (ἔσομαι, εἶναι) ........................................................................................................................... 301
Εἰμί (εἴσομαι, ἰέναι) .......................................................................................................................... 302
Φημί .................................................................................................................................................. 303
Οἶδα .................................................................................................................................................. 304
PRINCIPALELE VERBE ................................................................................................................... 305
cu temele lor temporale ........................................................................................................................ 305
ΙDICE GREC ....................................................................................................................................... 322
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................................. 326
LISTA ABREVIERILOR .................................................................................................................... 326

7
 MORFOSINTAXA GREACĂ

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Greaca veche, sau elina, face parte din mai marele grup de limbi numite curent
indo-europene (IE) datorită răspândirii lor, până la epoca istorică, din Vestul Europei
până în Asia Centrală şi India1. Terminologia mai veche utiliza şi denumirile: ariană,
indo-germanică ori iafetică (ultima derivată de la numele lui Iafet, al treilea fiu al lui Noe,
considerat părintele rasei albe – caucaziene, după cum de la ceilalţi doi, Sem şi Ham, s-au numit limbile
semitice, respectiv hamitice).
Studiile comparativ-istorice, dezvoltate mai cu seamă începând cu secolul al
XIX-lea, au fundamentat teoria existenţei unui idiom I.E. relativ unitar care, la limita
mileniilor III-II a.Chr., s-a destrămat într-un număr de limbi distincte2. Dezvoltarea
ulterioară independentă nu a putut şterge însă trăsăturile originare comune, astfel
încât, în pofida multiplelor influenţe externe şi inovaţii specifice, înrudirea lor rămâne
evidentă: greaca3 face parte din aceeaşi familie cu: latina, celtica, germana veche,
slava, limba dacilor şi a tracilor, hittita, armeana veche, limbile iraniene, sanscrita etc.
dintre care unele sunt până azi continuate prin limbi vii I.E. de a doua ori a treia
generaţie4.
Perioadele evoluţiei limbii greceşti5 corespund în linii generale cu cele ale
dezvoltării istorice (socio-culturale şi politice). Se pot defini astfel:
Proto-greaca (2000-1400 a.Chr.) sau greaca comună predialectală (πρωτοελληνικὴ
γλῶσσα), idiom (de tip centum6) pentru care nu exist documente scrise, pare a fi fost o
limbă relativ unitară, din care mai apoi s-au desprins diversele dialecte cunoscute în
epocile arhaică şi clasică.
Greaca miceniană este prima atestată documentar în secolele XIV-XII a. Chr. de
tăbliţele în silabar (linear B), de origine evident cretană (în fapt o adaptare la limba greacă a
unui anterior „linear A”, încă nedescifrat). Scrierea, decodată în 1953 de Michael Ventris şi
John Chadwick, permite recunoaşterea unui idiom grecesc; este improprie unei limbi
indoeuropene, nereuşind să redea anumite combinaţii de sunete în succesiunea lor (căci
are semne doar pentru grupuri de consoană + vocală, deci numai pentru silabe deschise).

1
Centrul iradierii, răspândirii indo-europenilor, pare a fi fost undeva între nordul Mării Negre şi
Caucaz.
2
Marija Gimbutas, Civilizaţia Marii Zeite..., Buc., Lucretius, 1997. Marius Sala - Ioana Vintilă-
Rădulescu, Limbile lumii, Buc., E.S.Encicl., 1981. Yves Duhoux, Introduction aux dialects grecs
anciens, Cabay, Louvain-la-Neuve, 1983, p.32.
3
Greaca, Ἑλληνικὴ γλῶσσα, desigur limba vorbită de greci, Ἕλληνες; inițial numele unui trib din Epir
(zona continentală - Ἤπειρος - de Nord-Vest); la Homer, Ἑλλάς „Elada” denumea doar regiunea
Phtiotis, apoi, la Herodot, toate ținuturile ocupate de greci. Numele de Graeci provine din Γραικοί –
mai circula și Γραῖοι, de unde lat. Graii (la poeți).
4
L. Laurand, Manuel des Études Grecques et Latines, tom I, Paris, Ed. Auguste Picard, 1929, pag. 271.
5
A. Meillet, Aperçu d’une Histoire de la Langue Grecque, Paris, Hachette, 1930 (pentru întreaga
istorie a limbii greceşti).
6
Centum respectiv satem [„sută” în latină, respectiv sanscrită], după modul de tratare a oclusivelor: limbile
centum păstrează pronunţia velară a lui k, (în aria vestică: latina, greaca, germanicele etc), pe când cele
satem trec, în anumite condiţii, la palatalizarea la č ori s a aceluiaşi fonem (în aria estică: limbile slave,
sanscrită, iraniene etc., iar mai recent, limbile neo-latine).

8
 Greaca miceniană nu pare a se afla în filiaţie directă sau suprapunere exactă
cu nici unul din dialectele înregistrate în perioada ulterioară. Apare ca relativ unitară,
dar nu monolitică, putându-se deosebi în cadrul ei diferenţieri stilistice, datorate
scribilor. Cercetări recente relevă, pe baza stabilirii unor izoglose1, o anumită
apropiere a acestui idiom de grupul dialectelor nedoriene, cu precădere de cel arcado-
cipriot. De asemenea se admite existenţa încă din secolele XIII-XII a unei diversităţi
dialectale ce se va contura mai precis în viitor2.
În tăbliţele miceniene putem recunoaşte cuvinte ca αῖστος, Κνωσσός,
χαλκεύς, ποιμήν, ἱερεύς etc.într-o formă simplificată: Pa-i-to, Ko-no-so, ka-ke-u, po-
me, i-e-re-u. Sub ografia pa-te se poate astfel ascunde πατήρ„tată”,ori πάντες „toţi”
Această scriere nu a supravieţuit invaziei doriene şi „epocii întunecate” care i-a urmat
şi, până în secolul al VIII-lea a.Chr., nu avem decât o vagă imagine asupra a ceea ce ar
fi putut însemna mesajul scris. Astfel Homer în Iliada (VI,168) utilizează o sintagmă ce
poate fi interpretată în acest sens:
„πέμπε δὲ μενΛυκίηνδε, πόρεν δ’ὅγε σήματα λυγρά”
Este singurul loc în epopee unde aceste „semne triste” ar putea avea acest
înţeles.Conform tradiţiei, consemnarea în scris a câştigătorilor în probele jocurilor
olimpice s-a făcut începând cu anul 776 a.Chr. (anul „primei” Olimpiade), ceea ce
presupune existenţa lui pe scară largă la acea dată. Herodot (Hist.V,58) afirmă că elenii
au preluat scrierea alfabetică (fonetică) de la fenicienii, care până prin secolul al VIII-
lea a.Chr. aveau supremaţia pe mare, controlând comerţul şi în bazinul egeean.
Literele, numite Φοινικεία γράμματαori Καδμείαlitere feniciene) ar fi fost aduse de un
fenician stabilit în Beoţia, Κάδμος care a şi fondat cetatea Thebei şi al cărui nume în
idiomurile oriental-semitice, Qadmi, înseamnă tocmai„omul de la răsărit”3.
Cea mai veche variantă a alfabetului fenician este cunoscută de pe o stelă,
datată în anul 895 a.Chr., pe care se pot identifica grafeme asemănătoare celor
greceşti, cărora le-au servit ca model; sensul scrierii este de la dreapta la stânga,
inversat ulterior în Grecia (pe la 550), după ce s-a trecut de faza atestată a
βουστροφηδόν-ului (întoarcerea boului, βοῦς „bou, στρέφω „a întoarce”), ce presupunea
întoarcerea alternativă a sensului scrierii la capătul rândului. Marea inovaţie adusă a
fost însă redistribuirea semnelor feniciene rămase disponibile după notarea
consoanelor greceşti (mai puţine decât în limbile semitice), pentru a se reda vocalele şi
semivocalele, nenotate în scrierea avută ca model. Această adaptare s-a făcut în timp
şi în diferite zone ale elenităţii, ceea ce explică diversitatea soluţiilor adoptate,
existenţa unor variante care, o vreme, au circulat în paralel.4
Greaca epocii arhaice şi clasice (ἀρχαία)bine cunoscută începând din secolul
al VIII-lea a. Chr., este caracterizată prin fărâmiţare dialectală şi, în plus, prin
utilizarea mai multor alfabete. La momentul actual se admite existenţa a patru mari
familii dialectale: arcado-cipriota, eoliana, ionic-attica şi doriana (sau grupul occidental).
Ca orice sistematizare, ea este simplificatoare căci se exclud dialectele „mixte” (e.g.
pamphylian), cât şi variantele locale din cadrul aceluiaşi dialect; Herodot (Hist.I,142), el
însuşi ionian, numeşte şi localizează patru subdiviziuni pentru ioniana din Asia Mică.
1
Izoglose, elemente comune de limbă, cu caracter general/legic pentru o anumită arie lingvistică
(geografică).
2
Yves Duhoux, op. cit., pag. 10.
3
John F. Healey, The Early Alphabet, London, British Museum Press, 1990.
4
C.Balmuș&Al.Graur, Gramatica limbii grecești, Ed. Autorilor Asociați, sine anno, loco, p. 10:
Grafemele semitice: alef, hē, yod, ain și wau notează, în greacă, vocalele a, e, i, o și u (F) – α, ε , ι, ο și,
în parte, υ; grecii au inventat semnele: Υ (i grec), Φ, Χ, Ψ și Ω.

9
Toate aceste dialecte ori graiuri erau interinteligibile, căci prezentau mai ale deosebiri
fonetice și morfologice (izoglose clare).
Dacă, în privinţa dialectelor, s-au conturat patru grupuri de importanţă inegală
(ca răspândire şi atestare), care vor supravieţui mult timp (până la impunerea definitivă a limbii
κοινή numărul alfabetelor se reduce, la începutul secolului al V-lea, la două:
calcidian, utilizat cu precădere în Pelopones, Italia şi Sicilia, respectiv ionian, originar
din Milet şi adoptat oficial la Athena în anul 403 a. Chr. sub arhontatul lui
Eukleides1Acesta din urmă s-a impus cu timpul în toată lumea greacă, eliminând şi
variantele cretană, corintică şi milesiană (fără a mai vorbi de silabarul arhaic cipriot, inadecvat
unei limbi indoeuropene). Deosebirile dintre cele două principale alfabete constau în
acordarea de valori diferite unor semne precum H,X,(Din alfabetul calcidian, prin
intermediul celui etrusc, va deriva cel latin 2.)
Primele documente epigrafice datează din secolul a VIII-lea a.Chr., atestând pe
lângă particularităţile dialectale şi evoluţia scrierii. O cupă rhodiană din secolul al
VIII-lea este inscripţionată:
„Qοράqo ἠμὶ qύλιξ (21,Duhoux, „Sunt cupa lui Korakos.”)
La Athena, în 725, se oferă o cupă incizată celui mai bun dansator:
„Ηός νυν ὀρχεστōν πάντον ἀταλότατα παίζει, τō τόδε κάλμιν” (45, Duhoux, „Cel
ce acum dansează cel mai frumos dintre toţi dansatorii, a aceluia să fie această cupă.”)
În aria occidentală, la Sybaris, pe la 550 un sacrificator oferă o secure Herei:
„Τᾶς Ηέρας hιαρός ἐμι τᾶς ἐν πεδίοι. Qυνίσqος με ἀνέθεκε ὄρταμος Fέργον
δεκάταν. (12, Duhoux, „Sunt închinată Herei celei din câmpie. Kyniskos sacrificatorul m-a oferit ca
zeciuială din câştiguri.”)
Inscripţiile sunt instructive, atestând scriptio continua, lipsa oricăror semne
diacritice ori de punctuaţie, utilizarea caracterelor unciale – id est majuscule sau
capitale (nu şi în transcrierea noastră), existenţa încă a lui Q (koppa), a lui H (spirantă) şi F
(digamma), nemarcarea cantităţii vocalelor lungi, nesubscrierea lui etc.
De la aceste prime atestări epigrafice şi până la sfârşitul Antichităţii, asistăm la
o extraordinară evoluţie în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale, fenomen ce,
prin amploarea şi consecinţele sale, a consacrat pentru Hellada supranumele de
„leagăn al civilizaţiei”. Multiple sunt domeniile de manifestare ale „miracolului grec”,
însă expresia cea mai elocventă a înaltei sale spiritualităţi o găsim în monumentele
literare, atâtea câte s-au păstrat. Instrumentul de comunicare, limba, răspunzând
acestei provocări, şi-a dovedit capacitatea de a acoperi un registru foarte larg – de la
filosofie şi ştiinţele exacte, până la retorică ori poezie – printr-un proces de
îmbogăţire, nuanţare, abstractizare ori specializare. Diversităţii dialectale naturale i s-a
suprapus astfel o alta, determinată de domeniul abordat. Apare, încă de la începuturi,
normarea voluntar acceptată a unor „limbi” literare specifice pentru poezia epică, cea
lirică, pentru tragedie ori comedie, proza istorică, retorică, filosofie..3. Se impun astfel
ca modele operele devenite clasice ale unor strălucite nume ca: Homer, Hesiod,
Archiloh, Sappho, Anacreon, Eschil, Sofocle, Euripide, Menandru, Herodot, Xenofon,
Platon, Aristotel,Tucidide, Callimah, Teocrit etc.

1
B. F. Cook, Greek Inscriptions, London, British Museum Press, 1987.
2
J. Gow - S. Reinach, Minerva, Paris, Hachette, 1909, pp. 1-16.
3
Paliere funcționale ale aceleiași limbi: A. Meillet, op.cit., pp.242-324. Roersch-Thomas-Hombert,
Élements de Grammaire Grecque, Wetteren, Cultura, 1960, pp. 238-253. Allard-Feuillatre, Grammaire
Grecque, Paris, Hachette, 1972, pp. 218-237. Riemann-Goelzer, Grammaire Grecque, Paris, Armand
Colin, 1930, pp. 433-458.

10
 Nu avem a face cu creaţii total artificiale, rupte de realitatea dialectală, de
aspectul viu al limbii, ci de paliere ale aceleiaşi limbi, inteligibile grecilor de oriunde
şi oricând. În toată această diversitate, o constantă tot mai evidentă şi impusă în timp
de realitatea vie este tendinţa organică spre o limbă unitară.
Greaca comună. Începând cu epoca elenistică (alexandrină între 323 şi 30 a.Chr.,
respectiv imperială din 30 a.Chr. până în 529 p.Chr., când Iustinian închide ultima şcoală păgână din
Athena) constatăm răspândirea unei κοινὴ διάλεκτος,o greacă comună ce are la bază
dialectul ionic-attic, din care s-au eliminat progresiv unele particularităţi locale, dar
care s-a îmbogăţit prin achiziţii panelene, ori chiar din limbile altor popoare. Urmare a
unor îndelungi transformări fonetice, morfologice, sintactice, semantice, apare această
nouă limbă, relativ unitară, utilizând în scriere alfabetul ionic, căruia învăţaţii
alexandrini i-au adus o seamă de îmbunătăţiri în sensul adoptării semnelor de
punctuaţie şi a celor diacritice în uz şi astăzi1. Este o perioadă de puternice
transformări fonetice, morfologice şi sintactice. Aceasta este limba Septuagintei, a
Sfintei Evanghelii şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi2 .
În continuare, până la 1453, data căderii Constantinopolului, se întinde aşa-
zisa μεσαιωνικὴ ἐποχή în cursul căreia s-a dezvoltat greaca bizantină sau medie,
dar îşi face tot mai mult simţită prezenţa limba populară, ἁπλά(simplă), care se
îndepărtează continuu de modelul celei oficiale, arhaizante şi savante.
Dacă într-o primă fază se utilizau în scriere exclusiv caractere numite de Sf.
Hieronim unciale, litere majuscule rotunjite (capitale) găsite în toate textele lapidare,
din secolul al IX-lea apare scrierea cursivă, analogă celei cu minuscule din vremea
noastră. Faptul este important prin consecinţe, căci din această scriere au derivat
alfabetele chirilic, glagolitic, gotic, armean, copt etc.
Cucerirea turcă inaugurează o nouă perioadă, ἐποχὴ τῆς
τουρκοκρατίαςurmată de cea a existenţei unui stat grec independent. Acum se
conturează limba neogreacă (νέα Ἑλληνικὴ γλῶσσα)cu două variante ce au
coexistat multă vreme, urmare a diglosiei din epoca precedentă, pentru ca, la mijlocul
secolului trecut, limba purificată (καθαρεύουσα)să fie definitiv eliminată de varianta
populară (δημοτική)
 Orice „gramatică greacă“, ce vizează perioada clasică, are în centrul atenţiei
dialectul ionic-attic, cel mai bogat ilustrat de documentele scrise (epigrafice, literare...).
Tot acesta a stat şi la baza formării limbii comune (κοινή) de mai târziu şi apoi a celei
bizantine. Din această perspectivă a fost concepută şi lucrarea de faţă.

1
Meritul necontestat (printre altele) al normării scrierii aparține Școlii (de pe lângă Biblioteca) din
Alexandria, conduse o vreme de Aristophan din Bizanț (sec. III a.Chr).
2
P.F. Abel, Grammaire du Grec Biblique, Paris, Lecoffre, 1927, p. XVII.

11
 GRAFIE ŞI FONETICĂ

ALFABETUL IONIAN

cuprinde, în funcție de epocă, de la 21 la 24 de semne (ordinea în rubricile tabelului: 1 -

grafem majuscul/minuscul; 2 - denumirea greacă/transliterată; 3 - pronunție1):

1 2 3 1 2 3
Αα ἄλφα alpha a Νν νῦ ny/ nü n
Ββ βῆτα beta/vita b/v Ξξ ξῖ xi x
Γγ γάμμα gamma g Οο ὄ μικρόν o micron o
Δδ δέλτα delta d Ππ πῖ pi p
Εε ἔ ψιλόν epsilon e Ρρ ῥῶ rho rh
Ζζ ζῆτα dzeta/dzita dz Σ σ,ς σῖγμα sigma s
Ηη ἦτα eta/ita ē/i Ττ ταῦ tau/ taf t
Θθ θῆτα theta/thita th Υυ ὖ ψιλόν ü psilon/y ü/y
Ιι ἰῶτα iota i Φφ φῖ phi ph
Κκ κάππα kappa k Χχ χῖ chi ch
Λλ λάμβδα lambda l Ψψ ψῖ psi ps
Μμ μῦ my/ mü m Ωω ὦ μέγα o mega ō

Obs. 1. Grafemele η, ω reprezintă variantele lungi pentru ε, ο; vocalele scurte au durata unei more,
iar cele lungi, echivalând cu două scurte, durata a două more (lat. mora „moment, timp”).
2. ψιλόν „simplu” apare ca atribut pe lângă ε, υ pentru ca, în epoca târzie, să se evite (în
dictare) confuzia cu diftongii αἰ respectiv εἰ, οἰ a căror pronunțare devenise identică (e, respectiv i).
3. ὄ μικρόν definește pe o scurt (ŏ) în opoziție cu o lung (ō, ὼ μέγα).
4. n velar (înainte de κ,γ,χ,ξ) se notează γ: ἄγγελος, ἄγκυρα – pron. anghelos, ankyra).
5. σ este scris ς la finala cuvântului.
6. ζ, ξ, ψ se numesc digrafe (consoane duble2), căci notează câte două sunete: ks, ps; θ, φ, χ
sunt aspirate: th, ph, kh.

Pe lângă semnele de mai sus, până în secolul VI a.Chr. mai figurau în diverse alfabete și altele,
dispărute ulterior sau specializate în notarea unor numere:
1. F (digamma,wau) a dispărut odată cu sunetul pe care-l nota (w); în anumite dialecte el s-a
păstrat până în epoca istorică; la fel și stigma (ςτ).
2. J,Y (iod) are aceeași soartă cu cel de mai nainte.
3. Q (koppa), strămoșul lui q latin, s-a specializat pentru numărul 90.
4. ϡ (sampi) îl redă pe 900.

Obs. Denumirile tuturor literelor alfabetului, fără semnificație în limba greacă, au fost preluate și
adaptate fonetic odată cu grafemele respective; astfel alpha/ aleph înseamnă în semitice „bou”, beta/
beth este „casă”, gamma/ gimel desemnează „cămila”, delta/ daleth „intrarea în cort” etc.

O situație specială o are ἰῶτα (ι) în momentul când urmează unei vocale lungi:
α, η ori ω ; el se subscrie, obținându-se astfel falși diftongi: ᾳ, ῃ, ῳ în a căror
1
S-a notat aici pronunţia veche sau erasmică, echivalentă restitutei pentru latină, dar și (/) cea
reuchliniană, acolo unde este cazul. Pentru amănunte, vezi mai departe Pronunţia. Denumirea
grafemelor, cât şi originea lor, este în parte explicabilă prin obârșia semitică a primelor variante de
alfabet.
2
D. Planque et alii, Grammaire Greque8, Ed. Wesmael-Charlier, (S.A.) Namur, sine anno, p. 6.

12
pronunție prezența lui ι se putea sesiza încă în perioada clasică, dovadă transliterarea
unor termeni în latină: inițial τραγῳδία este redat ca tragoedῐa, pentru ca la o epocă
mai târzie să avem melodῐa (fără urmă de ἰῶτα subscris), pentru grecescul μελῳδία. Dacă
ἰῶτα urmează unei inițiale majuscule, el se adscrie dar, la fel, nu se pronunță: Ἄιδης,
Ἦιδον – Hades „zeul Hades”, ori „iadul”, edon „cântam” (< ᾄδω); chiar semnele diacritice
(accentele și spiritele) ne semnalează acest fapt prin poziția lor (înaintea majusculei).

Semnele diacritice

au fost introduse, după cum s-a mai spus, abia în epoca elenistică, de către Aristophan
din Bizanț, învățat alexandrin al secolului al treilea a.Chr., dar generalizate în epocile
ulterioare.

Spiritele
(πνεῦματα, lat. spiritus) sunt semne grafice care marchează prezența sau absența
aspirației (h), ce poate însoți pronunția vocalelor inițiale (ale cuvântului), a diftongilor ori
a lui ῥ respectiv ὑ în poziție inițială.

Din punct de vedere istoric, spiranta (fricativa) h a dispărut în greacă, apărând ca fenomen
secundar doar pe inițiale, ca urmare a evoluției (căderii) lui σ, F, σF, σρ, Fρ. Litera H, în dialectul ionic,
ce a pierdut total aspirația inițială (psiloză vocalică), a fost redistribuită cu valoarea lui ē (lung) – η (Η).
Pentru a se marca aspirația s-au utilizat două jumătăți ale lui H (˧, respectiv cealaltă) ca:

Spiritul aspru (πνεῦμα δασύ – spiritus asper) ce marchează prezența aspirației la

sunetul deasupra căruia/ lângă care se află: ἁ/Ἁ = ha: ἅλς = hals „marea – sărată” (lat. sal;
salum).
Spiritul lin (πνεῦμα ψιλόν – spiritus lenis), marcând lipsa aspirației: ἀ/Ἀ = a:
ἄλλος = allos „altul” (lat. alius).
Poziția lor este pe inițiala cuvântului (vezi mai departe excepția pe care o poate face ῥ),
după cum urmează: deasupra minusculei: ἀνά „pe”, ὁδός „drum”; în stânga sus a
majusculei: Ἰωάννης, Ἡρῴδης; pe al doilea element al unui diftong: οἰκία „casă”,
Εἱμών „iarnă”; pe primul element sau în stânga lui, dacă e majusculă, în cazul falșilor
diftongi: Ἅιδης. Spiritul aspru însoțește obligatoriu pe ὑ- și ῥ- în poziție inițială, ca
urmare a unor fenomene fonetice de dată foarte veche: ῥίπτω „arunc”, ὑπό „sub”. La
întâlnirea cu accentul ascuțit ori grav, spiritul se așează înaintea lor: ἄ, ἂ, ἅ, ἃ; dacă
accentul este circumflex, spiritul i se subscrie : ἆ, ἇ.

Obs. De remarcat că geminarea lui ῥ presupune, în bună tradiție, două spirite, unul lin și altul aspru
-ῤῥ-: ῥίπτω, aor. ἔῤῥιψα „arunc/aruncai”.

Accentele

(τόνοι), la fel ca spiritele, se datorează aceluiași Aristofan din Bizanț sau, în orice
caz, şcolii din Alexandria, pe care a condus-o în sec. al III-lea a Chr. Pentru a înțelege
sistemul lor, trebuie să pornim de la realitatea că limbile I.E. marcau fiecare silabă a
unui cuvânt printr-un accent propriu muzical sau tonic, presupunând, așa cum arată și
denumirea lor, o anumită tonalitate. Accentul de intensitate sau dinamic, care a existat
în paralel, presupune pronunțarea cu mai multă intensitate a uneia din silabele

13
cuvântului, dublându-l pe cel tonic (muzical). Dacă inițial s-a notat accentul (tonic al)
fiecărei silabe, ulterior, din comoditate, s-a marcat doar accentul de pe silaba
pronunțată cu mai multă intensitate, dar păstrându-se specificația tonalității. Existând
trei tonuri, au rezultat trei accente:
- accentul ascuțit (acut1 - τόνος ὀξύς), care poate sta pe una din ultimele trei
silabe ale cuvântului (desemnând la origine ridicarea tonalității cu o terță, sau emfatic cu o cvintă) :
ἄνθρωπος „om”, παρθένος „fecioară”, ἀγαθός „bun”.
- accentul grav (τόνος βαρύς, μέση προσῳδία) poate sta pe ultima silabă a
cuvântului, ca variantă a celui ascuţit, cu condiția ca acesta să fie urmat de alt cuvânt
accentuat (indicând inițial renunțarea la ridicarea tonalității, fie de tot, fie cu mai mult de o terță):
ἀγαθὸς (ἄνθρωπος) „(om) bun”. Dacă cuvântul accentuat pe finală este urmat de un aton
ori de o pauză marcată prin semn de punctuație, accentul redevine în mod obligatoriu
ascuțit: ἀγαθός τις „un oarecare bun”2.
- accentul circumflex (περίσπασις, ὀξυβαρεῖα προσῳδία, περισπομένη) poate sta pe
prima moră a unei vocale lungi ori diftong, în silaba ultimă ori chiar penultimă, dacă
ultima e scurtă (legea penultimei lungi, σωτῆρα): Ἰσθμοῖ, δῶρον „în Istm, dar (cadou)”.
(Circumflexul nota inițial ridicarea tonului cu o cvintă pe prima moră și coborârea lui pe a doua, fiind
de fapt o alăturare a primelor două accente, πρῶτος < *πρόὸτος3 „primul”.) In cazul diftongilor el
este poziționat (în scris) deasupra celui de al doilea element: δοῦλος „rob”, παῖς „copil”.

Regulile de accentuare

țin seama de două elemente:

- legea limitației : accentul poate sta doar pe una din ultimele trei silabe, după
cum s-a specificat la prezentarea de mai sus.
- vocalismul final lung, adică silaba ultimă lungă (vocală lungă sau difton):
a) atrage accentul ascuțit pe penultima silabă, chiar dacă inițial el avea o
poziție mai retrasă: ἄνθρωπος „omul” devine ἀνθρώπου „al omului”;
b) accentul circumflex de pe penultima devine ascuțit: δῶρον devine δώρου
(regula se aplică și în momentul apariției unei silabe în plus pe finală: σῶμα „trup” devine σώματος,
căci accentul ajunge pe a treia silabă și devine obligatoriu ascuțit);
c) accentul ascuțit de pe ultima silabă a substantivelor devine circumflex în
condițiile lungirii ei la cazurile Gen.Dat.: φορά „încărcătură”, G. φορᾶς; ψυχή „suflet”,
G. ψυχῆς etc.; ὀφθαλμός „ochi”, dar ὀφθαλμοῦ, ὀφυαλμῷ, ὀφθαλμῶν sau ὀφθαλμοῖς.

Obs. Deplasarea accentului, ca urmare a schimbărilor ce apar în flexiune (modificarea cantității

ultimei silabe sau a numărului silabelor unui cuvânt, compunerea ori prefixarea), o definim ca:
- retragere (spre antepenultima silabă ← : φεύγω > ἔφυγον; Nom. ἀδελφός > Voc. ἄδελγε);
- înaintare (spre ultima silabă → : γύψ > γυπός; θάλασσα > θαλάσης);

1
Accentul ascuțit e numit acut de către C.Balmuș și Al. Graur, Gramatica limbii grecești, Ed. Autorilor
Asociați, Iași, 1935, p.15.
2
L. Laurand, Manuel des Études Grecques et Latines, tom I, Paris, Ed. Auguste Picard, 1929, pag 264:
Accentul grav notează absența celui ascuțit; marcând cu accent fiecare silabă, s-ar scrie ἄνθρὼπός; la
fel și la Roersch&Thomas, Éléments de grammaire grecque, H. Dessain Éditeur SPRL, Liège, 1949,
p.6 (ori, după D.Planque et alii - Grammaire Greque,Ad. Wesmael-Charlier, Namur, sine anno, p. 7 - :
πρόὸτος/ προότου).
3
L. Laurand, op. cit., pag. 264.

14
(numerotarea silabelor se face de la sfârșitul cuvântului spre inițială: 3,2,1) 1.

Cuvintele ortotonice (cu accent propriu), în funcție de felul și poziția accentului sunt:
- oxitone: cu accent ascuțit pe finală – ποιητής „poet, creator”;
- paroxitone: cu accent ascuțit pe silaba penultimă – παρθένος „fecioară”;
- proparoxitone: cu accent ascuțit pe antepenultima silabă - ἄνθρωπος „om”;
- perispomene: cu accent circumflex pe ultima silabă – ποιῶ „fac, creez”;
- properispomene: cu accentul circumflex pe penultima silabă – γλῶσσα „limbă”;
- baritone: cuvintele neaccentuate pe silaba finală2.
In flexiune, cuvintele au tendința de a păstra accentul în poziția inițială; compusele îl împing
(retrag) cât mai mult spre silaba antepenultimă, la fel și verbul.

Cuvintele atone se sprijină pe accentul cuvântului alăturat. Există:

- 10 proclitice (precedând cuvântul accentuat, pe care se sprijină în pronunţie):
- patru forme ale articolului : ὁ, ἡ, οἱ, αἱ - două conjuncții : εἰ, ὡς
- trei prepoziții : εἰς (ἐς), ἐν, ἐκ (ἐξ) - o negație: οὐ (οὐκ, οὐχ).
- numeroase enclitice (ce fac, în pronunție, corp comun cu cuvântul anterior):
- pronumele nedefinit: τις, τι;
- formele oblice ale pronumelui personal: μου, μοι, με, σου, σοι, σε, οὑ, οἱ, ἑ;
- formele de indicativ prezent, polisilabice, ale verbelor φημί „spun”, εἰμί „sunt”3;
- numeroase particule și adverbe ca: γε, περ, τοι, δε, μεν, μην, νυν, που, πως...
In poziție inițială ori finală absolută sau într-o succesiune de mai multe atone, aceste cuvinte
pot primi accent : φημὶ ἐγώ „afirm eu”; φής ἢ οὔ; „zici ori nu?”; ἔστι „există”...

Accentul de encliză.
La întâlnirea dintre un ortotonic și un aton, nu se produc schimbări în cazul procliticelor.
Encliticele însă provoacă (prin lungirea cuvântului cu care devine echivalentă sintagma) unele
modificări în poziția și felul accentului, ori apariția unui al doilea accent, numit de encliză4:

cuvânt accentuat cu enclitic monosilabic cu enclitic bisilabic

oxiton 1 δεινός τις 2 δεινόν τινα
paroxiton 3 ῥήτωρ τις 4 δώρου τινός
proparoxiton 5 ἄνθρωπός τις 6 ἄνθρωπόν τινα
perispomen 7 πονηρῶν τις 8 πονηρῶν τινες
properispomen 9 δοῦλός τις 10 δοῦλόν τινα

Din tabelul de mai sus, ce epuizează toate situațiile posibile, se observă că:
- encliticele monosilabice nu primesc accent în nici un caz (1,3,5,7,9);
- encliticele bisilabice primesc accent pe finală după un paroxiton (4);
- proparoxitonele și properispomenele, în prezența unui enclitic oarecare, primesc un al doilea accent,
numit de encliză (5,6,9,10).

Într-o secvență de atone, proclitic-enclitic, ori enclitice, primul primește accentul: εἴ γε τις
„dacă cineva”, τίς μοί φησι; „cine îmi spune ?”, εἴ τίς φησί ποτε „dacă cineva spune vreodată”, ὥστε
„încât”, οὔτε „nici”, οἵδε „iar ei”, ἥδε „iar ea”...; ori, dacă ne înscriem într-una din situațiile prevăzute
în tabel pentru primirea accentului de encliză pentru cuvântul ortotonic, al doilea enclitic va primi la
rândul său accent de encliză: ἄνθρωπός γε φησίν „un om spune”.

1
La Roersch&Thomas, Éléments de grammaire grecque, Dessain Éditeur, Liège, 1940, p. 112,
accentul urcă spre inițială, respectiv coboară spre finala cuvântului; accentul prim este cel de la
Nominativul dat de dicționar.
2
C.Balmuș și Al. Graur, op.cit., p.37.
3
Citate doar, ca acum (scoase din context), ele primesc accent pe finală.
4
L. Laurand, op.cit., tom I, pag. 264 sqq.

15
PRONUNŢAREA
Târziu, odată cu răspândirea elinei în Occident, s-a pus și problema corectei
pronunții, cât mai apropiate de cea originară, socotindu-se că modelul propus de grecii
contemporani, bizantini la acea vreme (sec.XV), ajunși în Apus, promova o pronunție
coruptă, evoluată, ce nu respecta scrierea fonetică și ridica multe semne de întrebare
cauzate de neconcordanțele inexplicabile dintre cuvântul scris și cel rostit; problema
se evidenția mai ales în studiul operelor clasice în versuri1.
Johann Reuchlin – Capnio (1455-1522) a fost adeptul pronunției moderne, pe
care o practicau la acea dată grecii cu care a venit în contact. Principalele caracteristici
sunt:
- iotacismul2 (ἰωτακισμός), care propune un singur echivalent sonor pentru o întreagă
serie de grafeme : η,ι,υ,οι,υι,ει,ῃ trebuie pronunțate la fel i: ψυχή, φίλοι, υἱοί, λείπει, τῇ
ζωῇ „suflet, prieteni, fii, lasă, vieţii”.
- αυ, ευ devin, în funcție de contextul fonetic, av, ev (înaite de vocală ori consoană sonoră)
respectiv af, ef (înainte de consoană surdă ori aspirată): αὐγή, εὐδαίμων/ αὐτός, εὐθύς „rază,
fericit / el însuşi, drept”.
Diftongul ου se pronunţă u (redând un o lung închis) în orice pronunţie.
- consoana β se va pronunța v: βασιλεία „împărăţie”, Βασίλιος (> Vasile, arhaic Văsă/ilie);
- spiritul aspru este neglijat, pierzându-se orice aspirație inițială: αἷμα > ema „sânge”.
Această pronunție este absolut legitimă, în concordanță cu realitatea, abia
pentru perioada ulterioară epocii clasice (deși unele inscripții atestă tendința3).
Erasmus Desiderius Rotterdamus – Gerhard Gerhards (1466-1536) a combătut
lectura reuchliniană propunând una ad litteram (πρὸς γράμμα), socotită de el mult mai
apropiată de cea originară. El aduce o seamă de argumente:
- este ilogică existența mai multor semne pentru același sunet (vezi iotacismul);
- inscripțiile oamenilor simpli, care ar fi putut fi induși în eroare de pronunție, nu
prezintă decât rare confuzii, folosind un grafem pentru altul;
- alternanțele vocalice (cu rol gramatical) nu și-ar mai fi avut rostul: ἔλειπον - ἔλιπον
„lăsam – am lăsat” (durativ uersus momentan);
- opoziția în cazul pronumelor ar fi fost ștearsă: ἡμεῖς uersus ὑμεῖς (pers.II și III) etc.
- transcrierea latină atestă pronunția reală: phoenix redă pe φοίνιξ, aether pe αἰθήρ4
etc.
Cuvintele străine, de regulă nume de persoane, primesc uneori semne diacritice
speciale: Μωΰσης (trema, pentru pronunţia trisilabică „Mo-i-sis”).
Conform tradiției, cultul oriental practică pronunția reuchliniană.

Sunetele (οἱ φθόγγοι)

1
Într-o situație similară, deoarece pronunția actuală pare a fi influențată, chiar deformată în funcție de
limba maternă a cititorului/vorbitorului (franceză, italiană engleză, germană etc.), a apărut și pentru
latină încercarea de a se reface aspectul originar, adică o pronunție restituta „reconstituită”, cât mai
aproape de ceea ce va fi existat în epoca clasică: astfel Cicero se pronunță Kikero, uer se pronunță uer,
actio este actio etc.
2
Iotacism (de la ἰῶτα), dar și itacism, în legătură cu pronunția i a lui η (numele literei ἦτα - eta devine
ita).
3
Yves Duhoux, op.cit., pp. 22-23: Ἀθινᾶ pro Ἀθηνᾶ, Ἄρις pro Ἄρης. L. Laurand, op.cit. p.267, pune
pe seama copiștilor grafia ει pentru ῃ, în cazul manuscriselor târzii.
4
Poetul Kratinos (sec.V a.Chr.) redă într-un vers al său behăitul oilor prin: βῆ, βῆ, ceea ce în pronunție
reuchliniană ar suna: „vi, vi”, evident fără aderență la realitate – apud Koch E., Grammaire Grecque.

16
 VOCALELE (φωνήεντα) – sunt sunete simple caracterizate prin timbru și cantitate. Vocalele
propriu-zise sunt a, e, o, cărora li se adaugă cele două semivocale i și u. In funcție de cantitate există
două serii:
- vocale scurte : α, ε, ο, ι, υ
- vocale lungi : ᾶ, η, ει, ω, ου, ῖ, ῦ
După cum se observă, vocalele scurte au corespondente lungi, evidențiate grafic doar pentru e
cu două variante : η – notând pe ē lung deschis și ει – notând un ē lung închis, respectiv pentru ο, tot cu
două variante: ω – o lung deschis și ου – ō lung închis (pronunțat u). Teoretic, vocalele lungi
echivalează cu două scurte, deci două more.

In funcție de apertură, avem vocale deschise (α), vocale medii (ε,η,ει,ο,ω,ου) și închise (ι,υ),
iar după locul articulării: centrale (α), anterioare sau prepalatale (η,ε,ει,ι) și posterioare sau postpalatale
(ω,ο,ου,υ):

Deschise Anterioare Centrale Posterioare

(prepalatale) α (postpalatale)
η ω
Medii ε ο
ει ου
Închise ι ( y) υ (F)

DIFTONGII (δίφθογγοι) – sunete vocalice formate dintr-o vocală și o semivocală (y ori F):

a) diftongi propriu-ziși (cu vocala scurtă): αι,ει,οι,υι, αυ,ευ,ου: αἰτία „cauză”, λείπω „las”,
κοινός „comun”, υἱός „fiu”, γραύς „bătrână”, καθεύδω „dorm”, οὐδείς „nimeni”.

Obs. Pronunția veche a lui –υ în diftongi este u ; -ου se monoftonghează la u (ō lung închis); -ει se
pronunță mereu ei (ca ē lung închis).

b) diftongi falși sau improprii (cu vocala lungă): ᾳ, ῃ, ῳ (Αι, Ηι, Ωι), αυ, ηυ (Αυ,Ηυ): ᾄδω
„cânt”, ᾖδον „cântam”, ᾠδή „cântec, odă”, Ἄιδης „Ades, iadul”, Ἦιδον „cântam”, Ὠιδεῖον „Odeon”
etc.

Obs. În epoca clasică, -ι din diftongi se mai simțea în pronunție, dovadă transcrierea latină a
cuvintelor de tipul τραγῳδία – tragoedῐa (uide supra subcapitolul iota subscris).

CONSOANELE (σύμφωνα, ἄφωνα) sunt notate prin 17 semne:

a) Oclusivele (explosive, momentane) sunt în funcție de sonoritate: surde, sonore și surde

aspirate, iar după locul de articulare: labiale, dentale, guturale; astfel avem:
oclusivele surde sonore aspirate
labiale π β φ
dentale τ δ θ
guturale (velare) κ γ χ

b) Sonantele (continue) sunt:

- lichide – laterală λ și vibrantă ρ;
- nazale – labială μ, dentală ν și velară γγ (ng: ν urmat de oclusivă velară se notează γ: ἄγγελος
pronunțat anghelos „înger,vestitor”, ἄγκυρα pronunțat ankyra „ancoră”);
[- spirantele (semivocale dispărute în timp)- prepalatală j (y) și postpalatală F(w)].

c) Siflantele (spirante dentale) sunt două: surdă σ (ς) și sonoră ζ.

Obs. Alfabetul conține și trei digrafe (διπλά γράμματα):

ζ – care provine din *σδ, δj ori γj; ξ – care provine din κς, γς, ξς și ψ – ce redă pe πς, βς ori φς.

Sonantele semivocale j (y) și F (w) au dispărut, primul în perioada preistorică, cel de al doilea
abia în secolul IV a.Chr., în anumite dialecte.

17
 Fricativa surdă h nu se consideră consoană, ci o aspirație aplicată inițialei vocalice, notată fiind
prin spirit aspru (ἁ/Ἁ).

Silaba
(ἡ συλλαβή)

Este unitatea formată din grupul de sunete pronunțate cu un singur efort expirator 1; ea poate
conține o singură vocală, chiar în diftong; dacă se termină în vocală, avem o silabă deschisă: δό-ξα, iar
dacă finala este o consoană, avem silabă închisă: κέν-τρον.
Silabația (ὁ συλλαβισμός, τὰ ὅρια τῆς συλλαβῆς „limitele silabei”) prezintă unele
caracteristici, chiar deosebite de română :
- orice consoană formează silabă cu vocala următoare: ἔ-χο-μεν „avem”, εὕ-ρη-κα „am găsit”
etc.
- grupul de consoane cu care poate începe un cuvânt (vezi mai departe inițiala cuvântului)
rămâne în aceeași silabă: ἐ-σθῆς „veșmânt”, ὅ-πλον „armă”, δε-σμός „legătură”, ἔ-στρο-φα „am întors”;
- se despart grupurile consonantice care nu pot iniția un cuvânt, cât și geminatele (după regula
din latină): δελ-φίς „delfin”, ἅρ-μα „car”, ἀν-δρός „a bărbatului”, ἀγ-γέλ-λω „vestesc” etc.
Excepții:
- la împărțirea în silabe a cuvintelor compuse, se ține seama de componente: συν-έχω „conțin,
mențin”, προσ-άπτω „adaug”, ὥσ-περ „precum” etc.
- grupul muta cum liquida „oclusivă cu sonantă” rămân în aceeași silabă, chiar precedate de
altă consoană: ἀ-γρός „ogor”, τέ-κνον „copil, vlăstar”, dar și ὄ-στρα-κον „strachină, ciob”.

CANTITATEA SILABEI este dată de sunetele conținute și de contextul fonetic. Avem astfel:
- silabe scurte, care conțin o vocală scurtă neurmată de două consoane (silabă deschisă, dar și
închisă, însă neurmată de încă o consoană): ἄ- γο- μεν „mânăm”, ἔ-χε-τε „aveți”; γέ-νε-σις „facere”.
- silabe lungi, ce conțin vocală lungă ori diftong: ἥ-ρως „erou”; Εὐ-ρώ-πη „Europa”; ᾠ-δή
„odă, cânt”; de asemenea, silaba, chiar conținând vocală scurtă, este lungă, dacă după vocală avem două
consoane: ἄχθος „povară”; ἄξων „axă, osie” (ξ < κ,γ,χ+σ); τάγμα „grupă, lucru ordonat”; κάλλος
„frumusețe”.

Obs. Diftongii -αι, -οι în poziție finală (cu excepția Locativului și Optativului) sunt scurți, deci
contează ca silabă scurtă.
În versificație, aceste date se nuanțează; se întâlnește fenomenul scurtării ionice (uocalis ante
uocalem corripitur): într-un grup de două vocale consecutive, prima se scurtează etc.

STRUCTURA CUVÂNTULUI
(ἡ λέξις)
Ca unitate minimală a unui enunț, cuvântul (flexibil) este compus din morfeme2:
Radicalul3

1
silaba – de fapt συλλαβή, din συν „împreună” și λαμβάνω „iau”.
2
Morfemul (după μορφή „formă”) este unitatea putătoare de sens, superioară fonemului (ca unitate
minimală).
3
Unele teoretizări fac deosebirea între rădăcină, id est etymonul aflat în structura, la baza tuturor
derivaților verbali ori/și nominali din aceeași familie lexicală, și radical, adică un derivat de prim nivel
aflat la baza unei întregi familii lexicale (verbale ori nominale). Simplificând, considerăm că cei doi
termeni (rădăcină/ radical) denumesc aceeași unitate originară (etimonul), de la care, prin derivare (cu
sufixe lexicale), se formează teme – verbale ori/și nominale – ale unor noi cuvinte; apoi, printr-o altă
sufixare (cu sufixe gramaticale), aplicată temei verbale, se formează, în cazul verbului, teme temporal-
modale. Deci, am optat pentru terminologia: radical – temă.

18
este morfemul lexical ireductibil, ce conține sensul de bază al cuvântului; este comun tuturor termenilor
din aceeași familie: λεγ-/λογ- „a aduna > a vorbi” se regăsește în toți derivații verbali ori nominali:
λέγω, λεκτός, λέξις, λεξικός, λόγος, λογίζομαι, λογάς, ἐκλογή, λέσχη etc. Remarcăm variația de timbru
a vocalei din radical, aici ε/ο.
În jurul radicalului, în baza unei legități proprii, se poate construi cuvântul; în limbile IE, ca
greaca și latina, structura sa (originară) este tripartită – id est din trei sunete: consoană – vocală –
consoană: e.g. φερ/fer – ideea vagă de „a duce, ducere”.
Acest radical (etymon) poate prezenta fenomenul apofoniei1 – al alternanței vocalice calitative
sau cantitative – ca modalitate de nuanțare și specializare, dezvoltare a înțelesui general; e.g. verb
uersus nume: φέρ-ομεν/φορ-ός „purtăm, dăm/purtare, dare”, respectiv ferimus/forum
„(a)ducem/adunare”; λέγ-ομεν/λόγ-ος, λογ-χή „zicem,alegem/cuvânt, alegere (trupă aleasă)”, teg-
imus/tog-a/teg-ula „învelim/învelitoare >togă/țiglă” etc.
Integrarea acestor etimoane în afirmații cu un sens deplin, concretizarea sensului general pe
care-l poartă un astfel de radical (verbal, sau/și nominal) se realizează cu ajutorul altor morfeme.

Afixele
sunt morfeme lexicale ori morfologice care, alipite radicalului, nuanțează, concretizează semnificația
acestuia; prezența lor nu este obligatorie (există și cuvinte radicale); au valoare lexicală atunci când se
creează noi cuvinte, ori gramaticală (morfologică), când servesc la precizarea unor categorii
gramaticale (e.g. timpul/modul verbului).
a) Prefixul precede radicalul: βαίνω „merg”: ἀπο-βαίνω „plec, mă îndepărtez”; ἀνα-βαίνω
„urc”; κατα-βαίνω „cobor” etc. Putem găsi succesiuni de prefixe: συν- απο- θνήῃσκειν; ὑπ-εκ-προ-
φεύγειν „a muri împreună, a fugi pe furiș” (a nu se confunda prefixarea ca procedeu al derivării, cu
compunerea cu (prefixoidele sau) alte părți de vorbire (subst., adj., adverbe: παιδ-αγωγέω, ξενο-φόνος,
εὐ-δαίμων etc.).
b) Infixul este un morfem introdus în radical, cu rol, de regulă, gramatical: Rad. μαθ formează
tema prezentului, pentru verbul derivat, prin introducerea infixului -ν-: μανθάνω „învăț”, diferită astfel
de cea de aorist: ἔμαθον „am învățat”. El poate avea și valoare lexicală: μανθάνω/ μάθησις „învăț/
învățătură” (cf.lat. iungo/ iugum).
c) Sufixul, situat după radical, poate avea rol lexical sau morfologic/gramatical:
- lexical – ce formează, pornind de la un radical sau de la o (altă) temă, o temă nouă, recte un
nou cuvânt: λόγ-ο-ς, λογ-ίζ-ο-μεν, λογ-ισ-μ-ό-ς, ἐκ-λογ-ή sau/și λέγ-ο-μεν, λέ-σχ-η (<λέγ-σχ-η); σῴζω/
σωτήρ „salvez, mântuiesc/ mântuitor”, δίδωμι/ δώτωρ „dau/ dătător”, πράσσω/ πράξις, πράγμα
(Rad.*πραγ-) „fac/ făptuire, lucru făcut”;
- gramatical – ce formează moduri, timpuri, diateze, grade (de comp.) etc. ale aceleiași teme,
recte forme flexionare ale aceluiași cuvânt: λέγ-ο-μαι/ λέ-ξ-ο-μαι (<*λεγ-σ-ο-μαι)/ ἐ-λεγ-ό-μην/ ἐ-λεξ-
ά-μην (<*ε-λεγ-σα-μην)/ λέ-λεχ-α (<λέ-λεγ-χ-α), ori λέγ-ο-ι-μι, λέγ-ο-ντ-ος, λέ-ξ-α-ντ-ο-ς, λεγ-ό-μεν-ο-
ς, λεξ-ά-μεν-ο-ς, ἐ-λέχ-θη-ν etc.; λύ-ω, λύ-σ-ω, λύ-ο-ι-μι „dezleg, voi dezlega, aș dezlega”, εὐ-δαίμ-ων/
εὐ-δαιμ-ον-έστερ-ος „fericit/ mai fericit”.

Notă. Ca mai sus, într-un sistem, chiar lipsa sufixului poate constitui marcă – de ex. tema de prezent:
λεγ se opune celei de viitor λεξ (<*λεγ-σ), cât și celei de aorist ἐ-λεγξ (<*ε-λεγ-σ), tocmai prin lipsa
semnului lingvistic.

Vocala tematică
este în fapt un sufix (special) lexical; deci creează un (tema unui) nou cuvânt. Atașată radicalului ori
unei alte teme, obținute la rândul ei prin sufixare, încadrează noul cuvânt, id est noua temă, într-o clasă
de flexiune; apare ca -ε/-ο la formele verbale, iar la cele nominale și –a.
În flexiunea verbului, timbrul vocalei tematice alternează2:

1
Structura ternară a radicalului I.E., consoană-vocală-consoană, cunoaște fenomenul apofoniei
(alternanței vocalice) calitative cu trei grade apofonice: e/o/zero sau ø (λείπ-ω/λέ-λοιπ-α/ἔ-λιπ-ον),
respectiv cantitative cu două grade: lung/scurt: ω/ο (δί-δω-μι/ δί-δο-μεν) sau η/α ori ε (ἔ-βη-ν/ βαίν-ω
<*βαν-yω), ceea ce face posibilă existența flexiunii interne - vezi Fenomene fonetice - apofonia.

2
Latina păstrează doar urme ale acestei alternanțe: lego, legis,legit, legimus, legete, legunt „aleg” etc.

19
- o înainte de nazală (μ,ν):λέγομεν, λέγουσι (<*λεγοντσι), respectiv
- ε în rest: λέγεις, λέγετε.
În cazul numelui, vocala tematică (Vt.) este caracteristica ce include cuvântul într-o anumită
grupă de flexiune:
- α (cu varianta η) pentru declinarea I: δόξ-α, ψυχ-ή, νεανί-α//ς, προφήτ-η//ς;
- ο/-ε pentru declinarea a II-a: λόγ-ο//ς – λόγ-ε, ἄνθρωπ-ο//ς – ἄνθρωπ-ε, ὁδ-ό//ς, τέκν-ο//ν.
Prezența vocalei tematice nu este obligatorie – avem și cuvinte radical (κόραξ < *κορακ//ς) –
vezi mai departe.

Tema
Unitatea formată din radical cu eventualele afixe, inclusiv vocala tematică, într-un cuvânt tematic,
rămâne teoretic neschimbată în flexiune, alcătuind baza cuvântului respectiv. Pentru verb avem: R λογ
+ suf. ιζ + voc. tem. o > tema verbală: λογίζο//μαι „cuget”, căreia i se pot adăuga pre-, in- și sufixe
pentru formarea temelor temporale: ἐ-λογ-ιζ-σα//μην „am cugetat” etc.
Există și forme/cuvinte (forțat numite) atematice, id est fără vocală tematică, după structura:
R+des > εἴ-λεγ//μαι „am fost ales” (perfectul mediu al lui λέγω), ori φη//μί „spun”; κόραξ (<*κορακ//ς)
„corb”, πόλι//ς „cetate”; acestea din urmă sunt substantive radicale (căci tema lor este identică cu
radicalul).

Desinența
adăugată temei, este morfemul final ce aduce informația morfo-sintactică, precizând: genul, numărul și
cazul pentru nume, ori persoana, numărul, diateza (uneori și modul) pentru verb. Astfel structura unei
forme verbale ca συναποθνῄσκομεν „murim împreună” arată în felul următor:
(prefix/e - rad. - sufix - voc.tem.) id est tema + desinența
συν - απο - θνῄ - σκ -ο - μεν „murim împreună”; - μεν, semn pentru persoana
I, plural, diateza activă (în opoziție cu oricare alta, e.g. – τε/- ουσι de pers. a II-a, respectiv a III-a,
același număr etc.).
La un nume (adjectiv), structura evoluează (tot de la general la particular, spre finala
cuvântului →), încheindu-se tot prin desinență, de data aceasta – ς, care ne indică: genul animat,
numărul singular și cazul Nominativ (în opoziție cu toate celelalte desinențe, e.g. – ι pentru
Nominativul plural):
(εὐ) - δαιμον - (έσ)τερ - ο - ς „mai fericit”.
σοφ - ώ - τερ -ο - ι „mai înțelepți”.

Cuvântul fonetic
Inițiala cuvântului poate fi orice sunet vocalic, orice consoană urmată de vocală ori anumite
grupuri consonantice (pronunțabile).
Finala cuvântului poate fi vocală, ori una din consoanele ν,ρ,ς (Nereus).

Obs. Proclitice1 ca οὐκ și ἐκ fac, în pronunție, corp comun cu cuvântul următor, neconstituindu-se
într-o unitate distinctă: οὐκ οἶδα „nu ştiu”.

Consoanele mobile sunt în număr de trei, având rolul de a facilita pronunția în anumite
situații:
- ν efelcistic (ἐφελκυστικόν „atras/ de atracție”) apare uneori, la finala verbelor (pers. III sg. și
pl.) ori a numelor (Dat. pl.) din rațiuni eufonice: εἰσίν „(ei) sunt”, κόραξιν „corbilor”;
- κ apare în cazul negației οὐ „nu” care, înaintea unei vocale, devine οὐκ (οὐχ înaintea unei
aspirate);
- ς la finala unor adverbe: οὕτως „astfel”, ἀληθῶς „cu adevărat”.

1
Proclitic (după προκλιτικός3 < προκλίνω „a înclina, spijini pe”) este cuvântul aton ce precede și se
sprijină în pronunție pe un alt cuvânt, de regulă, ortotonic; pentru astfel de cazuri, vezi Accentul.

20
 Cuvintele1 alcătuiesc vocabularul (sau lexemele – lexicul), materialul cu care operează limba,
un inventar organizat și sedimentat într-o structură (autosuficientă) ce și-a inventat legități proprii, stabil
dar nu imuabil, căci evoluează – după aceste legi – în relație cu realitatea pe care o exprimă, aflată și ea
în continuă evoluție.
În întregul ei, limba, ca sistem, interferează și cu alte limbi-sisteme, iar contactul poate avea ca
urmare influențe, chiar achiziții, initial punctuale – în domeniul vocabularului (împrumuturi și calcuri
lexicale, dar și semantice) –, apoi structurale (la nivelul foneticii și morfologiei (flexiune) sau/și chiar al
sintaxei (sintagme, structuri sintactice).

FENOMENE FONETICE
Afereza (ἀφαίρεσις „îndepărtare” < ἀφαιρέω < ἀπό-αἱρέω) reprezintă căderea vocalei inițiale
a celui de al doilea cuvânt (mai ales εἶναι) dintr-un cuplu în contact: ποῦ ἐστιν > ποῦ’στιν „unde este”,
μὴ ἐγώ > μὴ’γώ „nu eu”.

Apofonia (< ἀπό + φωνή „sunet”) sau alternanța vocalică, fenomen de dată I.E., reprezintă
variația timbrului sau cantității vocalei în silabe derivate din același radical. Ea caracterizează în special
radicalul și sufixul, dar apare și în cazul vocalei tematice, având rol lexical ori morfologic.
Diferitele aspecte ale unei alternanțe se numesc grade apofonice:

- alternanța calitativă (de timbru) are trei grade:

- voc. -ε- grad normal ἐ-γεν-όμην „devenii” (aor.)
- -ο- grad flexionar (plin) γέ-γον-α „am devenit” (perf.)
- ø grad zero (redus) γί-γν-ομαι „devin” (prez.)
La fel: (*τίτκω>) τίκτω/ ἔτεκον/ τέτοκα „a zămisli”.

Obs. În cazul diftongilor sonanta (-ι,-υ) nu contează, ea reprezintă gradul zero (λειπ-/λοιπ-/λιπ- :
λείπω, λέλοιπα, ἔλιπον „las” (lat. linquo); φευγ-/φυγ-: φεύγω/ἔφυγον „fug” (lat. fugio).
Radicalul cu grad apofonic ø (redus), poate dezvolta o vocală; o sonantă poate vocaliza, din
motive eufonice (spre ușurarea pronunției): Rad. σπειρ(<*σπερ-y)/ σπορ/ σπρ „a semăna” > σπείρω/
σπορά/ σπαρτός „seamăn/ semănătură/ semănat”.

- alternanța cantitativă are două grade apofonice- lung/ scurt: ἔδωκα/ ἔδομεν „eu am dat/ noi
am dat”, ρήτωρ/ ρήτορα „orator/ pe orator”.

Obs. Radicalul bisilabic (la origine) poate avea ambele tipuri de apofonie, (cel puțin) una dintre
silabe fiind mereu la gradul zero (cons+voc//cons+ø sau cons+ø//cons+voc):

radical silaba 1 apofofonie silaba 2 apof.

calitativă cantitativă
- βελ- grad normal βέλος „proiectil” grad zero
- βολ- grad plin βολή „aruncare” grad zero
- βαλ- (<*βλ-) grad zero βάλλω/ἔβαλον „arunc/aruncai” grad zero
- βλη- grad zero βέβληκα „am aruncat” grad lung

În domeniul consonantic avem:

Asimilarea (assimilatio < ad + similis) este tendința a două foneme alăturate ori apropiate de
a deveni identice sau de a prelua una de la cealaltă anumite caracteristici. Ea poate fi parțială, numită și
acomodare (lat. scribo - scriptura): ἀπὸ ἵππων > ἀφίππων „de pe cai”, *κεκομιδμαι > κεκόμισμαι „am
luat”, sau totală: regresivă - (lat. ad-fero > affero; ad-similo > assimilo) *ἐν-καίω > ἐγκαίω „aprind”,
ἐνλείπω> ἐλλείπω „las”; progresivă - *ολνυμι >ὄλλυμι „distrug”, sau reciprocă, în contact ori la
distanță; ; o consoană poate prelua sonoritatea alteia alăturate: adjectivul *λεγ-τος (< λέγω „aleg”)
devine λεκτός (γ > κ) – cf. lat. lego > lectus ; *ἐν- πειροσ > ἔμπειρος „priceput”; tot prin acomodare

1
În limbaj de specialitate – părțile de vorbire (τὰ μέρη τοῦ λόγου sau μορφαί).

21
(asimilare parțială) o consoană neaspirată (surdă sau sonoră) primește aspirație înaintea unei aspirate:
ἄγ-ω „duc” devine ἔχ-θην la aorist; sau, prin disimilare, poate pierde aspirația: θρίξ, > G. τριχός „păr”.

Contragerea (contractio < con + trahere) este un fenomen generalizat în dialectul atic,
constând în contopirea a două vocale ajunse în contact (hiat), în cadrul aceluiași cuvânt. Rezultanta, o
vocală lungă, are timbrul determinat de componentele contragerii - *ἀείδω > ᾄδω „(eu) cânt”; *ἀοιδή >
ᾠδή „cântec”:

a) vocalele de același timbru contrag în lunga corespunzătoare:

α+α >α lung μνάα > μνᾶ ε + ε > ει ποιέετε > ποιεῖτε
ε+η >η φιλέητε > φιλῆτε ο +ο > ου δηλόομεν > δηλοῦμεν
ο + ω >ω δηλόω > δηλῶ ι + ι > ι lung Ξίιος > Ξῖος

Obs. In cazul contragerilor, η redă un ē lung deschis, iar ει un ē lung închis; ου este ō lung închis.

b) contragerile cu -α:
α+ε >ᾶ τίμαε > τίμα
α+η >ᾶ τιμάητε > τιμᾶτε
α>ο >ω εςτίμαον > ἐτίμων

Orice vocală urmată de ω dispare: τιμάω > τιμῶ, φιλέω > φιλῶ, δουλόω > δουλῶ...

c) din contragerile cu -ο:

ο+α >ω *αἰδοα > αίδῶ
ο + ας > ους *μείζοας > μείζους
ο+ε > ου *δούλοε > δούλου
ο+η >η *ἁπλόη > ἁπλῆ

d) contragerile cu ε :
ε+α >η *γενεα > γένη
ε+ο > ου *ἐφίλεον > ἐφίλουν

e) întâlnirea vocalelor cu diftongi:

α + ει > ᾳ τιμάει > τιμᾶv α+ῃ >ᾳ τιμάῃ > τιμᾷ
α + οι > ῳ τιμαοίη > τιμῴη α + ου >ω τιμάουσι > τιμῶσι
ε + αι > αι Ἑρμέαι > Ἑρμαῖ ε + αι >ῃ λύεσαι > λύῃ
ε + ει > ει ποιέει > ποιεῖ ε+ή >ῃ ποιέῃ > ποιῇ
ε + οι > οι ποιεοίη > ποιοίη ε + ου > ου ποιέου > ποιοῦ
ο + ει > οι δουλόει > δουλοῖ ο+ῃ > οι δουλόῃ > δουλοῖ
ο + οι > οι νόοι > νοῖ ο + ου > ου νόους > νοῦς

Obs. Excepțiile vor fi semnalate la momentul întâlnirii lor pe parcursul prezentării.

f) în cazul căderii lui F (digamma/wau) au loc doar contragerile a căror rezultantă este ει:
*βασιλεFες > *βασιλεες > βασιλεῖς, dar *βασιλεFας > βασιλέας, fără contragere.

Accentul în urma contragerii este:

1- circumflex, dacă înainte de contragere era accentuat primul termen: ά+α > ᾶ;
2- ascuțit , dacă accentul a fost pe al doilea termen: α+ά > ά;
3- lipsă, dacă nici unul din termenii intrați în contragere nu a purtat accent: α+α > α.

Obs. - la punctul 2 intervine legea penultimei lungi (σωτῆρα), ex. *ἑσταότες > ἑστῶτες.

Crasa (κρᾶσις „încrucișare, amestec” < κεράννυμι) denumește fuziunea într-o vocală lungă a
două sunete aflate în hiat. Se marchează prin coronidă, κορωνίς (ἀ), fiind frecventă la finala vocalică a
articolului, la prepoziția πρό, conjuncția καί, forme ale pronumelui relativ ori interjecția ὦ. Se pierde
vocala finală: τοῦ ἀνδρός > τἀνδρός „a bărbatului”; μέντοι ἄν > μεντἄν; καὶ εἰ > κεἰ. Dacă vocala lungă
este urmată de un ἰῶτα, acesta se subscrie: ἐγὼ οἶδα > ἐγᾦδα „eu știu”. Spiritul aspru se menține

22
înlocuind coronida: ὁ ἀνήρ > ἁνήρ. Dacă al doilea cuvânt începe cu o aspirată, aspirația trece asupra
primului: καί οἱ > χοἱ, καί αἱ > χαἱ.
Accentul în cazul crasei se păstrează, dacă a aparținut celui de al doilea termen, altfel el
dispare: καὶ ἄν > κἄν; καὶ ἐν > κἀν, rezultanta rămânând atonă.

Diereza (διαίρεσις „separare” < διά + αἱρέω) opusă sinerezei, marchează pronunția în hiat a
două vocale susceptibile a forma un diftong: πρα-ΰ-νω „îmblânzesc”; ἄ-υ-λος „imaterial”. Se poate
semnala grafic prin tremă ( ΅, cu sau fără accent): Μωΰσης, trisilabic Mo-i-sis.

Disimilarea (< dissimĭlis „diferit”) constă în tendința, contrară asimilării ori acomodării, spre
diferențiere a două foneme identice sau cu caracteristici comune, aflate în contact sau în context fonetic.
Se manifestă mai des regresiv (legea lui Grassman): θύω > τέθυκα „am jertfit” (reduplicare cu pierderea
aspiraţiei), la fel θάπτω „înmormântez”, dar τάφος „mormânt”; θρίξ „păr” cu genitiv τριχός; *ἕχω
devine ἔχω „am” (cu pierderea aspirației primei consoane, dacă a doua e aspirată), dar viitor ἕξω, dacă
a doua silabă pierde aspiraţia. Din două dentale ajunse în contact, prima devine -σ-: *ψευδτης >
ψευστής „mincinos”.

Eliziunea (< elidĕre „a scoate”) denumește căderea vocalei finale a unui cuvânt pentru a se
elimina hiatul cu inițiala vocalică a celui următor. Se marchează prin apostrof, dacă cuvintele în contact
nu contrag; în caz contrar apostroful dispare: οὐδὲ ἄλλος > οὐδ’ἄλλος „nici altul”, ἀντὶ ἐκείνης >
ἀντ’ἐκείνης „în locul aceleia”, dar în caz de contragere διὰ ἔβαλον > διέβαλον „am aruncat”, ἀπὸ αἰτέω
> ἀπαιτέω „cer”; Dacă, în urma eliziunii, o consoană vine în contact cu o vocală aspirată, va prelua de
la aceasta aspirația: ἐπὶ ἑτέρῳ> ἐφ’ ἑτέρῳ „peste celălalt”, ἐπὶ ἵστημι > ἐφίστημι „a impune”.
Nu se elidează -υ, nici -ι în ἄχρι, μέχρι, περὶ, τί (interog.), ὅτι, nici -α, -ο la finala
monosilabicelor.
Accentul unui oxiton ori perispomen bisilabic se retrage în caz de eliziune: πολλὰ ἠδίκησα >
πόλλ’ἠδίκησα „am nedreptățit mult”, κατὰ νόμον > κάν’νόμον „după lege”. Accentul de encliză se
menține: ἔνδοξός γε ὤν > ἔνδοξός γ’ὤν „fiind vestit”.

Epenteza (insertio, ἐπένθεσις „introducere” < ἐπεντίθημι) presupune, la întâlnirea dintre o

nazală (μ,ν) și o lichidă (λ, ρ), apariția unei labiale (β) sau dentale (δ) sonore, pentru ușurarea
pronunției: ἀνήρ „bărbat” Genit. *ἀνρος > ἀνδρός; *μεσημρια > μεσημβρία „miazăzi”; *γαμρος >
γαμβρός „ginere, cumnat”.

Hiatul (hiatus, χασμωδία „abis”) este dat de pronunțarea în silabe diferite a două vocale
ajunse în contact: ἀάατος2 „de neatins” (în patru silabe); ἁθρόος3 „des, frecvent” (în trei solabe).
Uneori este mascat prin interpunerea, la finala unui cuvânt, a unor consoane mobile: ἐστὶν
ἄνθρωπος „este om”; de regulă -ν ἐφελκυστικόν (< ἐπί + ἕλκω), efelcistic, cu sensul aproximativ „de
atracție”, având rol eminamente eufonic, recte evitarea hiatului cu vocala inițială a cuvântului următor;
adesea el apare chiar nemotivat1.

Închiderea lui -α lung la -η a (α impur, neprecedat de ε,ι,ῥ, are loc în dialectul ionic-attic: ἥ
θάλασσα, θαλάσσης; ἥ τύχη (față de doricul τύχα) „marea, soarta”; deci nu α pur: ἡ χῶρα, χώρας
„țara”, care își păstrează timbrul.

Lungirea compensatorie a unei vocale în cazul căderii unei consoane sau a unui grup de
consoane ce îi urmează (λ, μ, ν, ρ, ντ ori F):

- α > α lung sau η *παντς,*ἐφανσα > πᾶς, ἔφηνα „tot, am arătat”

- ε > ει *ἐνεμσα > ἔνειμα „am împărțit”
- ο > ου *ποδς > πούς „picior” (G. ποδός)
*λεγοντyα > λέγουσα „cea care vorbește”

Obs. ι și υ nu marchează grafic fenomenul, deși el are loc: *ἐκρινσα > ἔκρινα „am judecat”,
*ἐπλυνσα > ἔπλυνα „am spălat”.

1
Cf. în franceză la liaison, legătură făcută în rostire, dar nemarcată grafic în mod special: les enfants,
les hommes, spre deosebire de les femmes; în engleză fenomenul apare chiar marcat grafic: a day față
de an year „o zi/ un an”)

23
 Lungirea are loc mai ales în dialectul ionic: *ξενFος > ξεῖνος față de atticul ξένος „străin,
prieten”.

Lungirea unei vocale într-o secvență de trei scurte evită aglomerarea unui număr prea mare
de vocale scurte: σοφός „înțelept” devine comparat σοφώτερος „mai...”, respectiv σοφώτατος „foarte,
cel mai...”.
La lungire, de regulă, α devine α (ā lung) sau η (ē lung deschis); ε > ει (ē lung închis); ο > ου
(ō lung închis, pronunță u) sau ω (ō lung deschis); pentru ι și υ, lungirea nu este marcată grafic: *παντς
> πᾶς „tot”; *λογονς > λόγους „cuvinte”; *λυθεντς > λυθεῖς; *ἕνς > εἷς „dezlegat, unu”.

Metateza (μετάθεσις „schimb” < μετά + τίθημι) este fenomenul ce presupune schimbarea
(reciprocă a) poziției a două foneme alăturate ori apropiate: *τιτκω > τίκτω „zămislesc”; *φανyω >
φαίνω „arăt>; *μελανya > μέλαινα „neagră” ( apoi, târziu, invers la numele > Melanía).

Metateza cantității este schimbarea cantității între două vocale alăturate, ca reacție la hiat (în
dialectul atic) – se schimbă ordinea în succesiunea lor: lungă + scută > scurtă + lungă. Grupurile ηο, ηα
(cu α, desigur și o scurte) devin εω, εα (cu ᾱ lung și ω): *βασιληος > βασιλέως; *βασιλήας > βασιλέας.

Metateza în prezența lui y1 : *-ανy-/-ονy- devin -αιν-/-οιν- : *φανyω > φαίνω „arăt”; *μορyα
> μοίρα „destin” (a fost mai sus și *μελανyα > μέλαινα.

Sincopa (συγκοπή „tăiere, eliminare” < κόπτω) denumește fenomenul suprimării/ eliminării
unei vocale scurte interconsonantice: *πατερος > πατρός; *γιγενομαι > γιγνομαι (cf. lat. *gigěno >
gigno; Δημήτηρ > Δήμητρος (<*Δημήτερος) „zeița Demetra”.

Sinizeza (συνίζησις „alăturare” συνίζω) sau sinereza (συνέρεισις < συνερείδω) reprezintă
pronunțarea într-o singură silabă, fără marcare grafică (eventual prin accent), a două vocale, fără a
forma diftong (este frecventă în scandare): δι-δο-ι-μεν > δι-δοῖ-μεν „am da” (Opt.); βα-σι-λέ-ι > βα-σι-
λεῖ „regelui”.

Scurtarea vocalelor lungi (legea lui Osthoff) are loc:

a) înaintea altei vocale, în mod obligatoriu înainte de ι,ο,υ: *βασιληFς > βασιλεύς „rege”;
*νηυρον > νεῦρον „nerv”; Rad. *βῆν > βαίην „aș merge” (uocalis ante uocalem corripitur); deci
diftongii (chiar lungi la origine) devin scurți2.
b) înainte de grupul sonantă + oclusivă (ντ): *λυθηντων > λυθέντων; βῆναι > βάντων
(imperativul pers.III pl. „fie dezlegați, meargă!”).

EVOLUȚIA SPIRANTELOR

Sigma (σ):
- inițial, urmat de vocală sau ρ, cade, lăsând în urmă spirit aspru: *σεπτα > ἑπτά „șapte” (lat.
septem); *σεξ > ἕξ „șase” (lat. sex); *σρεω > ῥέω „a curge (cf.lat. riuus);
- intervocalic dispare cu contragerea vocalelor rămase în hiat: *γενεσος > γενεος > γένους
„neam” (în Genit.) (lat. genus, generis, cu rotacizare din *genesis);
- σρ- median devine -ρρ-: *ἐσρευσα > ἔρρευσα „am curs” (în bună tradiție cei doi ῥ primesc
spirite: lin respectiv aspru: ἔῤῥευσα);
- după sonantă (λ,μ,ν,ρ), σ cade cu lungire compensatorie a vocalei anterioare: *ἐστελσα >
ἔστειλα „am trimis”; *ἐμενσα > ἔμεινα „am rămas”.
- sigma geminat se simplifică: τείχεσσι > τείχεσι „zidurilor” (Dat.pl.); cu excepția celui
provenit din ocusivă + iod: *φυλακ-yω > φυλάσσω „păzesc”.

Digamma (F, w numit și wau) a dispărut în secolele XII-IX a Chr., deși în dialecte marginale
prezența lui se mai face simțită în perioada istorică:
- inițial dispare lăsând în urmă, uneori, spirit aspru: *Fεσπερος > ἕσπερος „de seară” (lat.
uesper); *σFαδυς > ἡδύς (dialectal ἁδύς), „plăcut” (lat. suauis);*Fοικος > οἶκος „casă” (lat. uicus);

1
Fenomenul este numit palatalizare la D. Planque et alii, op. cit., p.9.
2
Numiți diftongi simpli la C.Balmuș&Al.Graur, op.cit., p.17.

24
 - postconsonantic dispare cu lungire compensatorie (la compensare face excepție dialectul
atic): *ξενFος > ξεῖνος „străin” (ionic); *γονFατα > γούνατα „genunchi” (lat. genu), dar atic ξένος
respectiv γόνατα;
- postvocalic, urmat de consoană se vocalizează (>υ): *ναFς > ναῦς „navă, corabie” (lat.
nauis);
- intervocalic dispare fără urmă: * νεFος > νέος „nou” (lat. nouus); *οFις> οἶς „oaie” (lat. ouis).
Căderea lui digamma este ulterioară contragerii vocalelor, astfel se explică faptul că au loc
doar acele contrageri a căror rezultantă este ει (ε+ε sau ε+ι): *βασιλεFς „rege” la N. plural *βασιλεFες
> βασιλεῖς, dar fără contragere la Ac. (sg. şi pl.): βασιλέα, βασιλέας <*βασιλεFα, βασιλεFας.

Iod (j,y) dispare din faza preistorică:

- inițial, urmat de vocală, cade, lăsând în urmă spirit aspru: *yορ > ὥρα „oră, oară” (lat. hora,
germ. Jahr), sau devine ζ: *yευγ > ζυγόν „jug” (lat. iugum);
- postconsonantic are comportament diferit:

π,β,φ +y > πτ *κλεπyω > κλέπτω fur

κ,γ,ξ,τ,θ +y > σσ/ττ *πραγyω > πράσσω fac
δ +y >ζ *ελπιδyω > ἐλπίζω sper
γ +y > ζ/σσ *σαλπιγyω > σαλπίζω trâmbițez
λ +y > λλ *αγγελyω > ἀγγέλλω vestesc
ε,ι,υ + ν,ρ+ y dispare y *φθερyω > φθείρω distrug
α,ο + ν,ρ+ y metateză *φανyω > φαίνω arăt
F +y > yF *κλαFyω > κλαίω plâng
σ +y dispare *τοσyο > τοῖο>τοῦ (art. G.)

- intervocalic dispare cu contragerea vocalelor rămase în hiat: *τρεyες > τρεῖς „trei” (lat. tres).

Schwa (notat uneori aproximativ ∂1,2,3) era o laringală scurtă cu timbru nedefinit ce, încă
înainte de epoca istorică, a dezvoltat trei vocale: e, a sau o. Grafemul nu a existat în greacă. Numele său
este împrumutat din alfabetul ebraic în epoca cercetărilor moderne.

25
 MORFOLOGIA1
Are în vedere cele zece părți de vorbire (τὰ μέρη τοῦ λόγου): substantiv, articol,
adjectiv, pronume, numeral, verb, adverb, prepoziție, conjuncție și interjecție.

Numele - categoriile gramaticale

În mod tradițional se începe cu studiul numelui (articol, substantiv, adjectiv),
pentru abordarea căruia trebuie făcute anumite precizări. Categoriile gramaticale (gen,
număr, caz), cât și grupele de flexiune (declinări) au la origine modelul comun I.E.
căruia însă greaca i-a adus anumite modificări:
- genurile sunt cele trei cunoscute în latină și în română: masculinul și
femininul fiind inițial rezervate animatelor, iar neutrul obiectelor (neanimate).
- în cazul numerelor, alături de singular și plural, greaca păstrează, din
perioada indo-europenei comune, dualul (ale cărui reminiscențe le mai găsim și în latină: duo,
ambo), trimiţând, evident, la obiecte perechi. Dualul apare mai cu seamă în perioada
clasică a dialectului ionic-atic și are doar două forme cazuale: una pentru Nom. Ac.
Voc., și o a doua pentru Gen. Dat. 2
Καὶ οὐκέτι τρία ἢ τέτταρα στάδια διειχέτην τώ φάλαγγε „cele două falange nu
aveau între ele mai mult de trei ori patru stadii” (Xenophon, Anabasis, 1,8,17).
În perioada postclasică a limbii κοινή, studiată cu precădere aici, el va dispărea
(atât la nume, cât și la verb).
Importante schimbări au loc în domeniul flexiunii:
- I.E. comună cunoștea opt cazuri din care greaca a păstrat doar cinci, pe cele
cu sensul abstract care, prin sincretism, au preluat și valorile cazurilor formal
dispărute3:
Nominativul (cazul dominant - al subiectului şi al determinanților acordați);
Genitivul (cazul posesiei) preia și valorile Separativului I.E;
Dativul (cazul atribuirii) înglobează Instrumentalul și Locativul I.E;
Acuzativul (definind obiectul, ținta, suprafața) își păstrează vechile valori;
Vocativul (caz al interpelării), păstrat mai bine ca în latină.

Obs. Vom remarca pe parcurs faptul că, pentru a exprima valori concrete locale și temporale (ale
Separativului și Locativului) și pentru a evita confuzia cu vechile valori abstracte (gramaticale), formele
flexionate ale numelui vor fi tot mai des (odată cu evoluția istorică) însoțite de prepoziții care le
clarifică conotația, ori chiar denotația (deci prepozițiile nu cer un anumit caz, ele îi precizează valoarea
concretă) – vezi Sintaxa. Valorile cazurilor.

1
Μορφή „formă” se află la baza termenului morfologie – „știința formelor”.
2
Inițial, numărul dual era utilizat în situația obiectelor „neanimate” perechi (cf. română: ochi, fălci,
ochelari, foarfece, pantaloni etc.): falangele a două oștiri opuse pe câmpul de luptă, de exemplul, erau
în mod obligatoriu doar două; abia ulterior, prin abuz, s-a ajuns la obiecte chiar „animate”; vezi O.
Riemann – H. Goelzer, Grammaire comparée du Grec et du Latin, Paris, Armand-Colin, 1897; p. 19.
3
Dan Slușanschi, Sintaxa limbii latine, Ed. Univ.București, 1994, vol.I, pag.22.

26
 ARTICOLUL
(τὸ ἄρθρον)
Este partea de vorbire ce particularizează realitatea redată de numele1
determinat (sau înlocuit). Este anaforic – trimițând la o realitate cunoscută2.
Articolul nu a existat în I.E. comună (dovadă și lipsa lui în latină), ba mai mult, nici
poemele homerice, ca reflectare a unui stadiu mai vechi al limbii, nu-l atestă pentru
elină. Greaca a creat această parte de vorbire dintr-un vechi pronume demonstrativ cu
două teme pentru cele trei genuri3:
a) *σο-/σα- - pentru Nom. masculin și feminin (cu σ- inițial căzut > ὁ/ἡ);
b) *το- δ - pentru celelalte forme (inclusiv neutru, cu δ căzut > τό).

Obs. Avem a face doar cu articol hotărât (ὁριστικόν), pentru situația opusă utilizându-se un/orice
adjectiv pronominal nehotărât (ἀόριστον).

Flexiunea articolului

Singular Plural Dual

N. ὁ ἡ τό οἱ αἱ τά N.Ac. τώ
G. τοῦ τῆς τοῦ τῶν τῶν τῶν G.D. τοῖν
D. τῷ τῇ τῷ τοῖς ταῖς τοῖς
Ac. τόν τήν τό τούς τάς τά

Obs. În flexiune, articolul urmează declinările tematice în -α-/-o- (prima pentru Fem. și a doua
pentru Masc. și Neutru). Nu avem formă de Vocativ; în acest caz se întâlnește interjecția ὦ, însă clasic
numai pentru persoane inferioare sau cel mult egale (în nici un caz pentru zeități). Oricum, în Noul
Testament nu apare pe lângă Persoana Dumnezeiască: Πάτερ, εἰς χεῖράς σου παρατίθεμαι τὸ πνεῦμά
μου „Părinte, în mâinile tale pun sufletul Meu” (Luc.,23,46).
- Nominativul plural, masc. și fem., au pierdut pe τ- prin analogie cu singularul, devenind οἱ, αἱ
din *τοι, *ται (atestat ca demonstrativ, în inscripții).
- Dualul prezintă forme identice pentru toate genurile (abia târziu apar barbarisme de tipul
ταῖν, pentru feminin).
Pentru mai multe informații și explicații, vezi Sintaxa. Valorile articolului.

1
Orice cuvânt articulat – chiar o propoziție întreagă - devine nume (prin schimbarea valorii
gramaticale).
2
Care băiat? Băiatul nostru (pe care-l știm/ despre care s-a mai vorbit etc.).
3
La fel va proceda și latina târzie, în trecere spre limbile neolatine: ille, illa, illud – pronume/adjectiv
demonstrativ – este la originea articolului hotărât: rom. canis ille> cane ille > câinele, fr., it., sp.: ille
canis > le chien, il cane, el cane etc.; cf. germ. der, die, das.

27
 SUBSTANTIVUL
(τὸ οὐσιαστικόν)1

Este partea de vorbire care denumește (static) o realitate – ființă, obiect,

acțiune, stare, idee, concept, fenomen etc. încadrându-se structural (temă, cu anume sunet
tematic, desinențe) și prin categoriile sale gramaticale (gen, număr, caz – uide supra) între
nume.
În funcție de finala temei, substantivele (în general numele) se împart în (trei)
grupe de flexiune sau declinări2:
- declinarea I - cuprinde substantive cu tema în -α- sau -η- (lat. -a);
- declinarea a II-a - cuprinde substantive cu tema în -ο- (lat. -u- < -o-);
- declinarea a III-a - cuprinde substantivele cu tema în vocală (altele decât α şi
ο), în diftong și în consoană (lat. decl. a III-a).

DECLINAREA I

Declinarea I cuprinde substantive cu Tema în -a- în variantele: -α-, -η-:

- feminine (marea majoritate) în:
-α- pur (lung, după vocală ori ρ), păstrat în toată flexiunea: στρατιά „armată”; ἡμέρα „zi”
(Genitiv: στρατιᾶς, ἡμέρας);
-α- impur3 (scurt, precedat de consoană), care se lungește la Gen.Dat. singular și devine -η
în dialectul atic: δόξα „slavă, glorie”, τράπεζα „masă” (Gen. δόξης, τραπέζης);

Obs. -α- scurt poate proveni și dintr-un vechi sufix *-ya aplicat unor teme consonantice; acest din urmă
-α- se păstrează în toată flexiunea (*αληθες-ya > ἀλήθεια „adevăr” (Gen. ἀληθείας).

-η- păstrat la tot singularul, devine -α la plural: τύχη „soarta” (Gen.sg. τύχης), dar Nom.pl.
τύχαι.
- masculine în:
-α- pur (întotdeauna): νεανίας „tânăr” (Gen. νεανίου);
-η- : πολίτης „cetățean” (Gen. πολίτου).

Desinențele
venind în contact cu vocala tematică, pot suferi transformări în urma cărora rezultă
terminațiile:

singular
N. - α, -η (lat. -a), desinență ø (lipsă, zero), terminația este de fapt vocala tematică;

1
În diverse epoci, la diverși autori, substantivul a mai fost numit: τὸ ὑπαρκτικόν (< ὑπάρχω „a fi la
bază”), apoi τὸ ὑποκείμενον (< ὑποκείμαι cu același sens ca anteriorul); ἡ ὑπόστασις (<
ὑφίστημι/ὑφίσταμαι „a așeza/a sta la bază).
2
Declinări < declinationes (de la clino „a înclina, a plia”), după κλίσεις (de la κλίνω „a înclina, îndoi,
flexiona”)
3
Numit și mixt la D. Planque et alii., op.cit., p. 16.

28
 - ας, -ης desinența -ς pentru substantivele de gen masculin;
G. - ας, -ης (lat.arhaic familias), desinența -ς, adăugată temei, creează terminația;
- ου terminație preluată de la temele în -o ale decl. a II-a, pentru masculine;
D. - ᾳ, -ῃ (lat. -ae), desinența -ι se subscrie vocalei tematice lungi;
Ac. - αν, -ην (lat. -αm ), desinența -ν se adaugă temei;
Voc. - α, -η (lat. -a), des. lipsă (ø), terminația este vocala tematică;
plural
N. - αι (lat. -ae < -ai), des. -ι adăugată vocalei tematice -α- (diftong scurt);
G. - ῶν (lat. –arum <*asom), des. *-σων adăugată vocalei tematice -α-, care
contrage cu -ω- după căderea lui -σ-, rezultând terminația mereu accentuată
circumflex;
D. - αις/-αισι (lat. -is), des. se adaugă temei lungi *-αις/ vechi –ασι,-ᾳσι;
Ac. - ας (lat. -as), des. *-νς adăugată vocalei tematice pierde pe -ν- cu lungirea
vocalei tematice;
Voc. - αι (lat. -ae), terminație identică cu cea de Nom.;
dual
N. -α vocală lungă, rezultată din contragerea voc. tematice -α- cu des.-ε;
G.D - αιν desinența -ιν adăugată vocalei tematice.

Femininele de declinarea I
în -α pur

sg. „ziua” pl. dual sg. adevărul” pl. dual

N. ἡ ἡμέρα ἡμέραι N.A.V.ἡμέρα ἡ ἀλήθεια ἀλήθειαι ἀληθεία
G. ἡμέρας ἡμερῶν G.D. ἡμέραιν ἀληθείας ἀληθειῶν ἀληθείαιν
D. ἡμέρᾳ ἡμέραις ἀληθείᾳ ἀληθείαις
A. ἡμέραν ἡμέρας ἀλήθειαν ἀληθείας
V. ἡμέρα ἡμέραι ἀλήθεια ἀλήθειαι

în -α impur în -η

sg. „marea” pl. dual sg. sufletul” pl. dual

N. ἡ θάλασσα θάλασσαι θαλάσσα ἡ ψυχή ψυχαί ψυχά
G. θαλάσσης θαλασσῶν θαλάσσαιν ψυχῆς ψυχῶν ψυχαῖν
D. θαλάσσᾳ θαλάσσαις ψυχῇ ψυχαῖς
A. θάλασσαν θαλάσσας ψυχήν ψυχάς
V. θάλασσα θάλασσαι ψυχή ψυχαί

Obs. Substantivele oxitone (id est1 cu accent ascuțit pe finală – vezi Accentul) primesc accent
circumflex la G.D.: ψυχή> ψυχῆς, ψυχῇ „viață, suflet”.
Căderea lui -F- din *κορFη explică o formă precum κόρη „fată” (cu η după ῥ). Aceeași
explicație o avem pentru -α scurt din πρῷρα (<*πρῳρFα ori *πρῳFαρyα) „proră”.
După ρ, ε, ι , la Gen.Dat., -α- scurt devine lung: γέφυρα, γεφύρας „pod”.

Masculinele de declinarea I

1
id est „adică, altfel spus” („aceasta este”).

29
 diferă de cele feminine la cazurile Nom. și Gen.
(nume de persoane ori ocupații „bărbătești”)
singular, căci au împrumutate desinențe ale declinării a II-a: -ς, pentru Nom. și –ου
(provenit din: -oo < -oiο < -*οσyο), pentru Gen.; Vocativul sing. are terminația -ᾱ (lung) la
substantivele în –ας (după ρ,ι,ε), dar -α (scurt, mixt) la cele în –ης.

sg. „tânărul” pl. dual. sg. „cetățeanul” pl. dual

N. ὁ νανίας νεανίαι νεανία ὁ πολίτης πολῖται πολίτα
G. νεανίου νεανιῶν νεανίαιν πολίτου πολιτῶν πολίταιν
D. νεανίᾳ νεανίαις πολίτῃ πολίταις
A. νεανίαν νεανίας πολίτην πολίτας
V. νεανία νεανίαι πολῖτα πολῖται

Obs. Toate substantivele decl. I au accent circumflex la Gen. pl. (urmare a contragerii *-ασων >-ῶν).
Numele proprii masculine și patronimele în -ης formează Voc.sg. cu terminația -η: ὁ Ἀτρείδης
> ὦ Ἀτρείδη; Ξέρξης > ὦ Ξέρξη.
Numele de popoare au Voc.sg. în -α: Πέρσης > ὦ Πέρσα; Σκύθης > ὦ Σκύθα „pers, scit”.
În dialectul doric, Gen.sg. are terminația -α lung provenit din *-αο: Ἀτρείδης - Gen.*Ἀτρειδαο
> Ἀτρείδα „Atrid”; același model îl urmează numele de origine semită, întîlnite în Vechiul și Noul
Testament, atunci când sunt flexibile: Nom. Θωμᾶς, Gen. Dat. Voc. Θωμᾶ, Ac. Θωμᾶν; la fel , dar cu
altă temă, Ἰησοῦς, Gen. Dat. Voc. Ἰησοῦ, Ac. Ἰησοῦν.

Contrase de declinarea I

au înaintea vocalei tematice un –α- sau –ε-, care intră în contragere după modelul : α
+ α > ᾶ lung; ε + α > ᾶ lung după ε, ι, ρ, dar devine ῆ în rest (după consoane); dacă ε
întîlnește o vocală lungă ori diftong, dispare. Ca urmare a contragerii, finala poartă
mereu accent circumflex:

sg. (α+α) sg.(ε+α) sg. (ε+α) pl. sg. pl.

„zeița” „vântul” „migdalul” (statuia lui H.)
Ν. ἡ Ἀθηνᾶ ὁ Βορρᾶς ἡ ἀμυγδαλῆ ἀμυγδαλαῖ ὁ Ἑρμῆς Ἑρμαῖ
G. Ἀθηνᾶς Βορροῦ/-ᾶ αμυγδαλῆς ἀμυγδαλῶν Ἑρμοῦ Ἑρμῶν
D. Ἀθηνᾷ Βορρᾷ ἀμυγδαλῇ ἀμυγδαλαῖς Ἑρμῇ Ἑρμαῖς
A. Ἀθηνᾶν Βορρᾶν ἀμυγδαλῆν ἀμυγδαλᾶς Ἑρμῆν Ἑρμᾶς
V. Ἀθηνᾶ Βορρᾶ ἀμυγδαλῆ ἀμυγδαλαῖ Ἑρμῆ Ἑρμαῖ
dual N.A.V. ἀμυγδαλᾶ dual N.A.V. Ἑρμᾶ
G.D. ἀμυγδαλαῖν G.D. Ἑρμαῖν

30
DECLINAREA A II-A

Cuprinde substantivele cu Τema -ο- în alternanță cu varianta sa apofonică -

ε- : λύκος / λύκε (cf. lat. lupus/lupe cu Vocativul pe grad redus). Majoritatea sunt masculine și
neutre, dar există și feminine, acestea din urmă fără deosebiri în flexiune față de
masculine.

Desinențele
împreună cu vocala tematică, produc terminațiile:

singular
N. - ος (lat. -us) Des. -ς, adăugată vocalei tematice -o-, produce terminația pentru animate;
- ον (lat. -um) cu desinența -ν, pentru inanimate/neutre;
G. - ου provine din *-oyo (atestat la Homer) > -oo, apoi prin contragere -ου;
D. -ῳ (lat -o, cu -i pierdut) reprezintă subscrierea desinenței -ι la contactul cu vocala
tematică lungă;
Ac. - ον (lat. -um) alătură temei desinența -ν;
Voc. -ε (lat. - e) desinență lipsă (ø); terminația e reprezentată de vocala tematică -ε, ca
variantă apofonică de bază a lui -o-;
plural
N. - οι (lat.-i) Des. -ι se adaugă vocalei tematice -o-, rezultând diftongul scurt;
-α (lat.-a) -α scurt colectiv provenit din schwa 2 (∂2), pentru neutru;
G. - ων ( cf.latină -um, deum concurat de deorum), nu contragere, ci contopire;
D. - οις (lat. -is) dintr-o desinență de instrumental I.E. (cu -ο- scurtat prin legea lui Osthoff);
Ac. -ους (lat.-os) des. -*νς, pierde pe -ν-, cu lungirea vocalei tematice (*-ονς > -ους);
-α aceeași desinență ca la Nom. și Voc. pentru neutre;
Voc. - οι (cf. latina) terminație identică cu a nominativului;
-α desinanța de la Nom. și Ac. pentru neutre;
dual
N.A.V. -ω (cf.latină ambō, duō), rezultat al contragerii dintre Voc.tem.-ο- și Des. -ε;
G.D. - οιν vocala tematică -ο- urmată de desinența -ιν.

Obs. Substantivele neutre au trei cazuri identice (Nom.Ac.Voc), atât la singular (-ον în cazul
declinării a doua), cât și la plural (-α, pentru toate grupele de flexiune).

Masculine și feminine de declinarea a II-a

sg. „cuvântul” pl. dual sg. „drumul” pl. dual

N. ὁ λόγος λόγοι λόγω ἡ ὁδός ὁδοί ὁδώ
G. λόγου λόγων λώγοιν ὁδοῦ ὁδῶν ὁδοῖν
D. λόγῳ λόγοις ὁδῷ ὁδοῖς
A. λόγον λόγους ὁδόν ὁδούς
V. λόγε λόγοι ὁδέ ὁδοί

Obs. Substantivul Θεός (ca și Deus în latină) nu are formă specială de Vocativ (=Nom.): ὁ Θεός μου
„Dumnezeule al meu” (Marc.15,34). În compuși există: Φιλόθεος cu Voc. Φιλόθεε, iar ca excepţie,
avem: Θεέ μου, Θεέ μου, ἱνατί με ἐγκατέλιπες; „Dumnezeule al Meu, de ce m-ai părăsit?” (Mat.27,46).

31
În vechime, era epicen1, id est cu aceeași formă pentru toate genurile (ambele sexe): βλασφημοῦντας
τὴν θεὸν ἡμῶν „ce hulesc pe zeița noastră” (Fapte, 19,37).
Substantivele oxitone primesc accent circumflex la Gen.Dat., la toate numerele și genurile:
ὁδός> ὁδοῦ, ὁδῷ... ὁδῶν, ὁδοῖς și ὁδοῖν.

Neutrele de declinarea a II-a

vor ține seama de regula celor trei cazuri identice: Nom.,Ac.,Voc., care au aceeași
terminație -ον, la singular și -α, la plural:

sg. „darul” pl. dual

N.A.V. τὸ δῶρον δῶρα δώρω
G. δώρου δώρων δώροιν
D. δώρῳ δώροις

Contrasele de declinarea a II-a

au înaintea vocalei tematice un -ο- sau -ε-, care intră în contragere cu aceasta, după
modelul: ε+ο și ο+ο > ου; ε+α > α lung; diftongii și vocalele lungi duc la dispariția lui
-ε- și -ο-, cu contragere. Dacă există accent circumflex pe finală, el se păstrează în
toată flexiunea, exceptând Nom. dual.:

sg. „ratiunea, spiritul” pl. dual

N. ὁ νόος > νοῦς νόοι > νοῖ νόω > νώ
G. νόου > νοῦ νόων > νῶν νόοιν > νοῖν
D. νόῳ > νῷ νόοις > νοῖς
Ac. νόον > νοῦν νόους > νοῦς

Vocativul lor este identic cu Nominativul.

Obs. Acest model e urmat și de compușii cu πλοῦς „plutire, navigare”: περίπλους „călătorie pe
mare”, păstrând accentul pe aceeași silabă.

Substantivele neutre respectă aceleași reguli de contragere:

sg. „osul” pl. dual

N.A.V. τὸ ὀστέον > ὀστοῦν ὀστέα > ὀστᾶ ὀστέω > οσστώ
G. ὀστέου > ὀστοῦ ὀστέων > ὀστῶν ὀστέοιν > ὀστοῖν
D. ὀστέῳ > ὀστῷ ὀστέοις > ὀστοῖς

Declinarea a II-a attică

cuprindea, în dialectul care i-a dat numele, substantive cu vocala tematică lungă -ω- de la natură: λαγώς
„iepure”, ori lungită prin metateza cantității: ναός/νηός > νεώς „templu”; λαός/ληός > λεώς „popor”.
Vocalele și diftongul -ου ajunse în contact cu -ω- dispar, cu excepția lui -ι, care se subscrie; -ωω- se
simplifică prin contopire.

sg. „templul” pl. dual

N. ὁ νεώς νεῴ νεώ

1
Epicen, adică „pentru toate (genurile)”, din: ἐπὶ + κοινός „în comun”.

32
 G. νεώ νεών νεῴν
D. νεῴ νεῴς
Ac. νεών νεώς

Vocativul este identic cu Nominativul. Accentul nu-și modifică poziția și forma inițiale (-εω-
formează o singură silabă cf. Με-νέ-λεως).
Μίνως are și forme de declinarea a treia, ca ἥρως, ἥρωος „eroul” (vezi mai departe).
Substantivele neutre de acest tip: τὸ ἀνώγεων, τοῦ ἀνώγεω „sala de mese, de sus” formează
Nom.Ac. și Voc. plural în -ω: τὰ ἀνώγεω (ω < -*ωα).
Declinarea attică a dispărut din limba κοινή, fiind preferate formele panhellene: λαός, λαοῦ
„popor” ori ναός, ναοῦ „templu”.

Sustantive cu flexiune specială

Odată cu trecerea la plural, unele substantive (heterogene) își schimbă genul: ὁ

δεσμός (masc.) „legătura” are și un plural τὰ δεσμά (neutru, alături de masc. οἱ δεσμοί), iar τὸ
στάδιον „stadiul” are (pe lângă τὰ στάδια) un plural οἱ στάδιοι, precum ὁ σῖτος „grâul”
devine la plural τὰ σῖτα „grânele”.
Există substantive (heteroclite) cu două paradigme de flexiune (mai cu seamă) la
plural (a doua formă urmează modelul declinării a III-a):

singular „fiul” plural dual

N. ὁ υἱός υἱοί / υἱεῖς υἱεῖ
G. υἱοῦ / υἱέος υἱῶν / υἱέων υἱέοιν
D. υἱῷ / υἱεῖ υἱοῖς / υἱέσι
A. υἱόν - υἱούς / υἱεῖς
V. υἱέ - υἱοί / υἱεῖς

Obs. La fel: ὁ σκότος, -ου „întunericul” are varianta neutră τὸ σκότος -ους, de declinarea a III-a; τὸ
δένδρον „copacul” are un Dativ plural δένδρεσι (după declinarea a III-a); apoi ὁ πρέσβυς „bătrânul” (cu
Gen. πρεσβύτου, Dat. πρεσβύτῃ Ac. πρέσβυν, Voc. πρέσβυ) are o flexiune paralelă: Nom. sg.
πρεσβεύτης, -του; iar pluralul (de decl. a III-a): πρέσβεις, -βεων, cu sensul obișnuit de „sol, legatus.

33
 DECLINAREA A III-A

Temele declinării a III-a

Declinarea a III-a cuprinde o mare varietate de teme, la toate genurile (teme ce se

recunosc înlăturând desinența -ος de la forma de Genitiv singular, dată de dicționare):

Teme în consoană:
-oclusivă (animate sigmatice, id est cu desinența -s la Nom.sg.) (lat. dux,ducis):
-guturală - κ,γ,χ + ς:
- φύλαξ, φύλακος „paznic”;
- αἴξ, αἰγός „capră”;
- ὄνυξ, ὄνυχος „unghie”;
- labială -π,β,φ + ς:
- γύψ, γυπός „vultur” (lat. plebs,plebis);
- φλέψ, φλεβός „venă”;
- κατῆλιψ, κατήλιφος „etajul hambarului”;
- dentală - τ,δ,θ + ς:
- γυμνής, γυμνῆτος „oștean” (lat. pes,pedis ori caput,capitis);
- ἐλπίς, ἐλπίδος „speranță”;
- ὄρνις, ὄρνιθος „pasăre”;
- sonantă (asigmatice, cu excepția lui ἅλς „mare”) (lat. soror, sororis; homo, hominis):
- lichidă - λ,ρ:
- ἅλς, ἁλός; θήρ, θηρός „fiară”; ῥήτωρ, ῥήτορος „orator”;
- nazală - (μ) ν:
- ποιμήν, ποιμένος „păstor”; ἀγών, ἀγῶνος „luptă”;
- siflantă (asigmatic, contras) - ς:
- τριήρης, τριήρους „triremă”, (lat. cinis, cineris).

Teme în vocală:
- ι: οἶς, οἰός „oaie”; πόλις, πόλεως „cetate” (lat. ouis, ouis);
- υ: ἰχθύς, ἰχθύος „pește”; πέλεκυς, πελέκεως „secure”, (lat.
exercitus, exercitus);
- ω: ἥρως, ἥρωος „erou” (categorie lipsă în latină).

Teme în diftong (în lat. doar: bos, bouis)

- αυ: γραῦς, γραός „bătrână”;
- ευ: βασιλεύς, βασιλέως „rege”;
- ου: βοῦς, βοός „bou, vită”.

Desinențele cu terminațiile rezultate:

singular
N. -ς pt. animatele sigmatice, ori lungirea vocalei din temă pentru animatele asigmatice;
-ø neutrele nu primesc desinență (des. zero), (lat. libertas, orator, respectiv caput);
G. - ος (poate suferi transformări fonetice ) (lat. -is/-s);

34
 D. -ι care nu se mai subscrie, eventual contrage (lat. -i);
Ac. -ν ce se vocalizează postconsonantic (devenind -α), (lat.*-m>em);
Voc. -ø fără desinență, reproduce, de regulă, tema scurtă;
plural
N. - ες desinența pentru animate (lat. -es); la contact, rezultanta poate fi –εις (<*-εες);
- α (scurt) pentru neutre (lat. -a); (idem în latină;)
G. - ων (lat. -um);
D. - σι suferă transf. fonetice (ori grafice) la contactul cu temele consonantice;
Ac. *-νς vocalizează pe ν, de unde Des. -ας, cu -α- scurt (spre deosebire de declinarea I,
unde vocala predesinențială se lungește în urma căderii lui ν) (lat. vocalizează *ns
> es ); uneori pierde pe -ν cu lungirea compensatorie a voc. precedente.
Voc. - ες este identic cu Nominativul;
- α pentru neutrele (cu trei cazuri identice: Nom., Ac., Voc.);
dual
N.,A.V -ε contrage cu vocala cu care ajunge în contact;
G.D. - οῖν ajunsă în contact cu vocală, contrage.

Temele în consoană

Guturală (κ,γ,χ)

masculinele și femininele (nu există neutre) au Nominativ sigmatic cu grafia -ξ; la fel,
Dativul plural are terminația –ξι (< *κ-σι); Vocativul este identic cu Nominativul;
mosilabicele întregii declinări a III-a mută (→) accentul pe finală la Genitiv și Dativ,
atât singular cât și plural (cu excepția Participiilor monosilabice de tip: ὤν, ὄντος; δούς, δόντος;
στάς, στάντος; și a adjectivului πᾶς la Genitivul plural: πάντων:

sg.„paznicul” pl. sg. „capra” pl. sg. „unghia” pl.

N. ὁ φύλαξ φύλακες ἡ αἴξ αἶγες ὁ ὄνυξ ὄνυχες
G. φύλακος φυλάκων αἰγός αἰγῶν ὄνυχος ὀνύχων
D. φύλακι φύλαξι αἰγί αἰξί ὄνυχι ὄνυξι
A. φύλακα φύλακας αἶγα αἶγας ὄνυχα ὄνυχας
V. φύλαξ φύλακες αἴξ αἶγες ὄνυξ ὄνυχες
dual N.A.V. φύλακε dual αὶγε dual ὄνυχε
G.D. φυλάκοιν αἰγοῖν ὀνύχοιν

Obs. Aceeași paradigmă cu ὄνυξ o urmează: ἡ θρίξ, „părul”, cu inițiala aspirată la Nom. sg. și
Dat.pl. (θριξί), dar disimilată în rest: τριχός (vezi dissimilarea,legea lui Grassmann).
Există și teme în -γγ- (φόρμιγξ, φόρμιγγος „flaut”), în -κτ- (νύξ, νυκτός „noapte”, ori ἄναξ,
ἄνακτος „comandant, conducător”) și substantive cu flexiune neregulată, dintre care mai frecvent este:

sg. „femeia” pl. dual

N. ἡ γυνή γυναῖκες γυναῖκε
G. γυναικός γυναικῶν γυναικοῖν
D. γυναικί γυναιξί
A. γυναῖκα γυναῖκας
V. γύναι γυναῖκες

35
Obs. Tema γυναικ, pierde (obligatoriu1) consoana finală (κ) la Nom. și Voc. sg.; apoi Nom. devine
γυνή.

Labială (π,β,φ)

cuprinde substantive masculine și feminine sigmatice, al căror Nominativ are grafia –

ψ (*π,β,φ + ς), iar Dativul plural –ψι (< *π + σι; Vocativul este identic cu Nominativul):

sg. „vulturul” pl. sg. „vena” pl. sg. „etajul, pl.

hambarul”
N. ὁ γύψ γῦπες ἡ φλέψ φλέβες ἡ κατῆλιψ κατήλιφες
G. γυπός γυπῶν φλεβός φλεβῶν κατήλιφος κατηλίφων
D. γυπί γυψί φλεβί φλεψί κατήλιφι κατήλιψι
A. γῦπα γῦπας φλέβα φλέβας κατήλιφα κατήλιφας
V. γύψ γῦπες φλέψ φλέβες κατῆλιψ κατήλιφες
dual N.A.V. γῦπε dual φλέβε dual κατήλιφε
G.D. γυποῖν φλεβοῖν κατηλίφοιν

Dentală (τ,δ,θ)

masculinele și femininele sunt sigmatice; dentala finală a temei cade în prezența lui
sigma (*τ,δ,θ + ς > ς); neutrele sunt asigmatice, iar dentala finală se pierde la Nom. Ac.și
Voc. singular (τὸ μέλι,-τος; τὸ σῶμα,-τος; τὸ γάλα,-κτος „mierea, trupul, laptele”).

sg. „oșteanul” pl. sg.„speranța” pl. sg. „pasărea” pl.

Ν.ὁ γυμνής γυμνῆτες ἡ ἐλπίς ἐλπίδες ὁ,ἡ ὄρνις ὄρνιθες
G. γυμνῆτος γυμνήτων ἐλπίδος ἐλπίδων ὄρνιθος ὀρνίθων
D. γυμνῆτι γυμνῆσι ἐλπίδι ἐλπίσι ὄρνιθι ὄρνισι
A. γυμνῆτα γυμνῆτας ἐλπίδα ἐλπίδας ὄρνιν ὄρνιθας
V. γυμνής γυμνῆτες ἐλπί ἐλπίδες ὄρνι ὄρνιθες
dual N.A.V. γυμνῆτε dual ἐλπίδε dual ὄρνιθε
G.D. γυμνήτοιν ἐλπίδοιν ὀρνίθοιν

Obs. Același model e urmat în flexiune de Participiile masculine și neutre active la timpul perfect:
λελυκώς/-ός, G. λελυκότος „dezlegat”.
Substantivul πούς (<*ποδς), ποδός „picior” pierde dentala la Nominativ singular cu lungire
compensatorie.
Baritonele formează Acuzativul în -ιν și Vocativul în -ι: ca ὄρνις se declină ἡ χάρις, Ac. χάριν,
V. χάρι „grație, har”; pentru excepții, vezi cap. Limba κοινή.

Temele cu ultima vocală -ι,-υ au Vocativul asigmatic, iar substantivul παῖς are,
contrar regulii, accentul retras la Genitiv plural (și dual):

sg. „copilul” pl. dual

N. ὁ παῖς παῖδες παῖδε
G. παιδός παίδων παίδοιν
D. παιδί παισί
A. παῖδα παῖδας
V. παῖ παῖδες

1
Pe finala cuvântului nu rezistă decât consoanele: ν, ρ, ς (Nereus) – vezi Fonetica. Finala cuvântului.

36
Obs. La Voc. sg. tema παιδ pierde, conform regulii (Nereus), consoana finală.

Neutrele în dentală

(cu pierderea ei la Nominativ singular și Dativ plural) sunt o categorie foarte bine reprezentată:

sg. „trupul” pl. dual

N.A.V. τὸ σῶμα σώματα σώματε
G. σώματος σωμάτων σωμάτοιν
D. σώματι σώμασι

Obs. Tema acestui substantiv este σωματ, cu dentala pierdută în poziție finală > σῶμα.
Există și substantive cu flexiunea neregulată (Nominativ anomal): τὸ ἥπαρ, τοῦ ἥπατος
„ficatul”; τὸ ὄναρ, τοῦ ὀνείρατος „visul”; τὸ ὕδωρ, τοῦ ὕδατος „apa”; τὸ γόνυ, τοῦ γόνατος
„genunchiul”; τὸ δόρυ, τοῦ δόρατος „lancea”.
Se adaugă două neutre sigmatice (la origine teme în sigma): τὸ φῶς, τοῦ φωτός (cu Gen. pl.
φώτων) „lumina” și τὸ οὺς, τοῦ ὠτός, cu Gen., respectiv Dat. plural τῶν ὤτων, τοῖς ὠσί „urechea”.

Teme în -αντ-, -εντ-, -οντ-

- primele două (în -αντ-, -εντ-), au Nominativul sigmatic, cu căderea lui -ντ- și
lungirea compensatorie a vocalei predesinențiale (*ελεφαντς > ἐλέφας „elefant”; *λυσαντς >
λύσας, λύσαντος „care a legat”– Participiul aorist activ și *λυθεντς > λυθείς, λυθέντος „legat” –
Participiul aorist pasiv).
- Participiile în –υντ (prezente active) sunt și ele sigmatice: *δεικνυντς > δεικνύς,
δεικνύντος (de la δείκνυμι „arăt”, deci „arătând, care arată”).
- temele în -οντ- au Nominativ asigmatic, cu lungirea lui -ο- la -ω-, după
căderea lui -τ- la Nominativ, și la -ου la Dat. pl. (*λεοντ > λέων; *λεοντσι > λέουσι „leu”;
*γεροντ > γέρων „bătrân”) . Vocativul este identic cu tema scurtă (cu pierderea dentalei):

sg. „elefantul” pl. sg.„dezlegat” pl. sg. „leul” pl.

N. ὁ ἐλέφας ἐλέφαντες ὁ λυθείς λυθέντες ὁ λέων λέοντες
G. ἐλέφαντος ἐλεφάντων λυθέντος λυθέντων λέοντος λεόντων
D. ἐλέφαντι ἐλέφασι λυθέντι λυθεῖσι λέοντι λέουσι
A. ἐλέφαντα ἐλέφαντας λυθέντα λυθέντας λέοντα λέοντας
V. ἐλέφαν ἐλέφαντες λυθέν λυθέντες λέον λέοντες
dual N.A.V. ἐλέφαντε dual λυθέντε dual λέοντε
G.D. ἐλεφάντοιν λυθέντοιν λεόντοιν

Obs. Există un substantiv cu tema în -οντ-, care este sigmatic, cu lungirea lui -ο- la -ου- la Nom.sg,
după căderea lui -ντ- : (*οδοντς >) ὀδούς, ὀδόντος „dinte”.

Sonantă lichidă (λ, ῥ)

Nominativul este asigmatic, cu lungirea vocalei din temă (pentru animate), dar există și
excepții sigmatice: ὁ ἁλς, ἁλός „marea”; ὁ μάρτυς, μάρτυρος „martorul, martirul” (cu D.pl.

37
μάρτυσι); Vocativul monosilabicelor este identic cu Nominativul; Vocativul
bisilabicelor reia tema (cu vocala scurtă).

sg. „marea” pl. sg. „fiara” pl. sg. „oratorul” pl.

N. ὁ ἅλς ἅλες ὁ θήρ θῆρες ὁ ῥήτωρ ῥήτορες
G. ἁλός ἁλῶν θηρός θηρῶν ῥήτορος ῥητόρων
D. ἁλί ἁλσί θηρί θηρσί ῥήτορι ῥήτορσι
A. ἅλα ἅλας θῆρα θῆρας ῥήτορα ῥήτορας
V. ἅλς ἅλες θήρ θῆρες ῥῆτορ ῥήτορες
dual N.A.V. ἅλε dual θῆρε dual ῥήτορε
G.D. ἁλοῖν θηροῖν ῥητόροιν

Obs. După același model se declină: ὁ Σωτήρ, Σωτῆρος „Mântuitorul”; ὁ φώρ, φωρός „furul, hoțul”;
apoi neutrul fără plural: τὸ νέκταρ, νέκταρος „nectarul”;
Ὁ μάρτυς, μάρτυρος „martirul” are la Dat. pl. forma: μάρτυσι.

Substantive sincopate

pierde la Gen.Dat. sg. și Dat.pl. vocala din temă, aflată la grad redus -ε-; totodată, la
Dat.pl., după sincopă, sonanta -ρ-, ajunsă în poziție interconsonantică, devine silabică,
id est dezvoltă vocala -α: *πατρσι > πατράσι (samprasarana1).

sg. „tatăl” pl. dual sg. „mama” pl. dual

N. ὁ πατήρ πατέρες πατέρε ἡ μητήρ μητέρες μητέρε
G. πατρός πατέρων πατέροιν μητρός μητέρων μητέροιν
D. πατρί πατράσι μητρί μητράσι
A. πατέρα πατέρας μητέρα μητέρας
V. πάτερ πατέρες μῆτερ μητέρες

Obs. Același model îl urmează: ἡ γαστήρ, γαστρός „stomacul”, ἡ θυγάτηρ, θυγατρός „fiica”;
Atenție, ὁ φρατήρ, φρατέρος „membru al aceleiași phratrii” nu suferă sincopa.

Substantive cu epenteză

- după sincopa lui -ε-, între nazala și lichida ajunse în contact, introduc un -δ- eufonic
(pentru ușurarea pronunției): N. ἀνήρ, G. *ἀνερος > *ἀνρος > ἀνδρός; fenomenul nu are
loc la Nom.,Voc. singular și dual.

sg. „bărbatul” pl. dual

N. ὁ ἀνήρ ἄνδρες ἀνέρε
G. ἀνδρός ἀνδρῶν ἀνδροῖν
D. ἀνδρί ἀνδράσι
A. ἄνδρα ἄνδρας
V. ἄνερ ἄνδρες

Obs. Vocativul este egal cu tema scurtă, iar accentul se retrage (←) cât mai mult: ἄνερ!

Substantive cu flexiune specială :

1
Samprasarana este fenomenul vocalizării lui ῥ, numit astfel după gramatica sanscrită a lui Pánini.

38
 - ἡ χείρ, τῆς χειρός „mâna” are tema lărgită cu -ι-, în afară de Dat. plural, unde apare tema
originară: ταῖς χερσί.
- τὸ πῦρ, τοῦ πυρός (decl.III) „focul” are pluralul după modelul temelor în -ο-, de declinarea a
doua neutră: τὰ πυρά, τῶν πυρῶν, τοῖς πυροῖς.
- τὸ ἔαρ „primăvara” (lat. uer) are și forme contrase: ἦρ, ἦρος, ἦρι etc.

Sonanta nazală (-ν)

aceste substantive au Nominativ asigmatic1 cu lungirea, la Nom. sg., a vocalei din

temă (excepții sigmatice: ἡ ἴς, ἰνός „mușchiul”; ἡ ῥίς, ῥινός „nasul”; ὁ δελφίς, δελφίνος „delfinul”).
Substantivele cu vocala lungă în temă, de la origine, o păstrează în toată
flexiunea, inclusiv la Vocativ (ὁ ἀγών, ἀγῶνος „lupta”). Vocativul oxitonelor este identic
cu Nominativul (Nom.Voc.sg. ἡγεμών „călăuza”), în vreme ce al baritonelor2 preia tema cu
vocala scurtă și accentul retras (Nom. Ἀγαμέμνων, dar Voc. Ἀγάμεμνον ori Nom. δαίμων dar
Voc. δαῖμον „duh, demon”). Înainte de -ς- nazala cade fără urmă (ἀγών devine la Dat.pl.
*ἀγωνσι > ἀγῶσι ori ποιμήν, *ποιμενσι > ποιμέσι; deci ἀγών, ἀγῶνος are vocala lungă în temă,
păstrând-o în toată flexiunea).

sg. „păstorul” pl. sg.„demonul” pl. sg. „lupta” pl.

N. ὁ ποιμήν ποιμένες ὁ δαίμων δαίμονες ὁ ἀγών ἀγῶνες
G. ποιμένος ποιμένων δαίμονος δαιμόνων ἀγῶνος ἀγώνων
D. ποιμένι ποιμέσι(ν) δαίμονι δαίμοσι(ν) ἀγῶνι ἀγῶσι
A. ποιμένα ποιμένας δαίμονα δαίμονας ἀγῶνα ἀγῶνας
V. ποῖμεν ποιμένες δαῖμον δαίμονες ἀγών ἀγῶνες
dual N.A.V. ποιμένε dual δαίμονε dual ἀγῶνε
ποιμένοιν δαιμόνοιν ἀγώνοιν

Obs. Numele grecului, ὁ Ἕλλην, Ἕλληνος, păstrează vocala lungă în toată flexiunea.
Substantivul epicen ὁ/ἡ κύων „câinele” alternează temele în flexiune: sg.Nom. κύων, Gen.
κυνός, Dat. κυνί, Ac. κύνα, Voc. κύον, pentru pl. Nom.Voc. κύνες, Gen. κυνῶν, Dat. κυσί dar și
κυνέσσι, Ac. κύνας.
Numele zeului Apollon, alături de formele previzibile: Nom. Ἀπόλλων, Gen. Ἀπόλλωνος și
Dat. Ἀπόλλωνι are un Ac. contras Ἀπόλλω (< *Ἀπολλωνα) și Voc. Ἄπολλον. La fel se declină și
numele lui Ποσειδῶν (<*Ποσειδαων).

Siflanta (-ς) – contrase

sunt în majoritate neutre cu apofonie calitativă (-o- la Nom.sg. și -ε- în rest: Nom. γένος, Gen.
*γένεσ-ος > γένους „neam, gintă”). Tot neutre sunt temele în -ας-, -ατ-: τὸ κρέας,
G.*κρεασ-ος „carnea”; τὸ κέρας, G.*κερασ-/τ-ος „cornul” – uide infra.
Εxistă și animate, cu alternanța -η-/-ε-, în majoritate nume proprii masculine (Σωκράτης, G.
*Σωκρατεσ-ος; Ἡρακλῆς, * ἩρακλεFεσ-ος) și un nume comun feminin3: ἡ τριήρης, *τριηρεσ-ος
„trirema” (important ca paradigmă pentru flexiunea adjectivelor de acest tip, foarte numeroase).
O ultimă categorie o alcătuiesc femininele cu tema -ος-/-οι-: ἡ αἰδώς, *αἰδοι-ος „rușinea”; ἡ
πειθώ, *πειθοι-ος „convingerea”.
Toate au Vocativul egal cu tema (scurtă).
Sigma intervocalic cade (în latină se rotacizează: *genesis > generis), urmând
contragerea vocalelor rămase în hiat. Dublu sigma (-σσ-) se simplifică în attică.

1
Fără desinența –ς.
2
Oxitonele au accent ascuțit pe finală; baritone sunt cuvintele fără accent pe finală – vezi Accentul.
3
Τριήρης, este de fapt un adjectiv substantivat după înlăturarea determinatului său ναῦς „corabie,
navă”,

39
 Masculine
(nume proprii):
N. ὁ Σωκράτης *ἩρακλέFης >*Ἡρακλέης > Ἡρακλῆς
G.*Σωκράτεσος > Σωκράτους *ἩρακλέFεσος > ἩρακλέFους > Ἡρακλέους
D. *Σωκράτεσι > Σωκράτει *ἩρακλέFεσι >*ἩρακλέFει > Ἡρακλεῖ
Ac.*Σωκράτεσα > Σωκράτη (ν) *ἩρακλέFεσα >*ἩρακλέFεα > Ἡρακλέα
Voc. Σώκρατες *ἩράκλεFες > Ἡράκλεες > Ἡράκλεις

Obs. Prin căderea lui -F- nu au loc decât contragerile cu rezultanta -ει-.
Ἄρης se declină: Gen. Ἄρεως, Dat. Ἄρει, Ac. Ἄρη (Ἄρεα), Voc. Ἄρες.

Feminine
(nu schimbă poziția accentului la Gen.pl. și dual.)
sg. „trirema” pl. dual
N. ἡ τριήρης *τριήρεσες > τριήρεις *τριήρεσ-ε > τριήρει
G.*τριήρεσος > τριήρους *τριήρεσων > τριήρων *τριήρεσοιν > τριήροιν
D.*τριήρεσι > τριήρει *τριήρεσσι > τριήρεσι
A.*τριήρεσα > τριήρη τριήρεις
V. τρίηρες τριήρεις

Au forme doar pentru singular (unele fiind nume de persoane feminine):

N. ἡ αἰδώς „respectul” ἡ πειθώ „convingerea”

G. *αἰδόσος > αἰδούς *πειθοίος > πειθοῦς
D. *αἰδόσι > αἰδοῖ *πειθοίι > πειθοῖ
A. *αἰδόσα > αἰδῶ *πειθοία > πειθώ (ῶ)
V. (αἰδώς/ -οῖ ? neatestat) πειθοῖ

Neutre

sg. „neamul” pl. dual

N.Ac.Voc. τὸ γένος *γένεσ-α > γένη *γένεσ-ε >γένει
G. *γένεσ-ος > γένους *γενέσ-ων > γενῶν *γενέσ-οιν >γενοῖν
D. *γένεσ-ι > γένει *γένεσ-σι > γένεσι

sg. „carnea” pl. dual

N.Ac.Voc. τὸ κρέας *κρέασ-α > κρέα *κρέασ -ε > κρέα
G.*κρέασ-ος > κρέως *κρεάσ-ων > κρεῶν *κρεάσ-οιν > κρεῷν
D. *κρέασ-ι > κρέᾳ *κρέασ- σι > κρέασι

Obs. La fel: τὸ γῆρας „bătrânețea”, τὸ γέρας „răsplata” etc.

Neutrul τὸ κέρας „cornul” are forme de la două teme: G. κέρατος, D. κέρατι, apoi pl. κέρατα,
κερῶν, κέρασι pe tema κερατ-, respectiv G.sg. κέρως, D. κέρᾳ și pl. κέρα, κερῶν și κέρασι pe tema
κερασ-.

40
Temele în vocală

Temele în –ι

sunt substantive sigmatice, feminine (exceptând masculinul ὁ μάντις, -εως „ghicitorul” și

neutrul τὸ σίναπι, -εως „muștarul”):
a) fără alternanță vocalică : ἡ οἶς (< *ὀFις), οἰός „oaia” (lat. ouis,);
b) cu alternanța -ι-/-ε- (cu -ε- provenit din -*εy- după căderea lui -y- în poziție
intervocalică; interconsonantic -y- se vocalizează devenind -ι-): ἡ πόλις, πόλεως „cetatea, orașul”.
Formează Gen. sg. -εως, fără schimbarea accentului, în urma metatezei -ηο- > -
εω- (pronunțate fiind ca două scurte εο – dovadă accentul proparoxiton: πόλεως, πόλεων).
Vocativul sg. este identic cu tema (în -ι-), iar Acuzativul pl. se lungește în urma
căderii lui -ν- din desinența -*νς.

sg. „oaia” pl. dual sg. „cetatea” pl. dual

N. ἡ οἶς οἶες (<*οFιες) οἶε ἡ πόλις πόλεις (<*πολεες) πόλει
G. οἰός οἰῶν οἰοῖν πόλεως πόλεων πολέοιν
D. οἰί οἰσί(ν) πόλει πόλεσι
A. οἶν οἶς (<*οFινς) πόλιν πόλεις (<*πολενς)
V. οἶ οἶες πόλι πόλεις

Obs. Substantivul cu tema în -ι-: τὸ σίναπι, τοῦ σινάπεως „muștarul”, fiind neutru, nu are desinența
specifică de Nom. (-ς).

Temele în -υ (provenit din –F)

numără substantive masculine și neutre:

a) fără alternanță vocalică: ὁ μῦς, μυός „șoarecele” (lat. mus);
b) cu alternanță -υ-/-εF-: ὁ πέλεκυς, πελέκεως „securea”; τὸ ἄστυ, ἄστεως
„cetățuia, fortăreața”:

sg. „peștele” pl. sg. „securea” pl sg. „cetățuia” pl.

N. ὁ ἰχθύς ἰχθύες ὁ πέλεκυς πελέκεις τὸ ἄστυ ἄστη (<*εα)
G. ἰχθύος ἰχθύων πελέκεως πελέκεων ἄστεως ἄστεων
D. ἰχθύι ἰχθύσι πελέκει πελέκεσι ἄστει ἄστεσι
A. ἰχθύν ἰχθῦς (<*νς) πέλεκυν πελέκεις ἄστυ ἄστη
V. ἰχθύ ἰχθύες πέλεκυ πελέκεις ἄστυ ἄστη
dual N.A.V. ἰχθῦ (<*υε) dual πελέκει (*<εε) dual ἄστει (<*εε)
G.D. ἰχθύοιν πελεκέοιν ἀστέοιν

Obs. Genitivele rezultate din metateza: singular *-ηος > –εως și plural -*ηον > –εων nu poartă
accent, pronunțându-se ca având finala scurtă: πόλεως, πόλεων.

Temele în –ω (ce provin din -ου (< *-oF-)

sunt substantive masculine ce păstrează pe -ω- în toată flexiunea; la căderea lui -F- nu
se produc contrageri.

sg. „eroul” pl. dual

41
 N. ὁ ἥρως ἥρωες ἥρωε
G. ἥρωος ἡρώων ἡρώοιν
D. ἥρωι ἥρωσι
A. ἥρωα ἥρωας
V. ἥρως ἥρωες

Obs. Între acestea avem și substantive cu tema în –ω, provenit din -*oy: Nom. ἡ ἠχώ (< *ἠχοy)
„ecoul”, cu Genitiv ἠχοῦς (<*ἠχοyος), Dat. ἠχοῖ, Ac. ἠχώ, Voc. ἠχοῖ; de asemenea, nume de persoane
femeiești: Λητώ, Καλυψώ etc.

Temele în diftong

Diftongii sunt: -αυ, -ευ, -ου (< *-αF- (cu ā lung), *-ηF- și *-ωF). Sunt substantive sigmatice
cu Vocativul identic temei (fără sigma). Căderea lui -F- antrenează doar contragerile cu
rezultanta -ει-. Vocala diftongului se scurtează, fie prin „legea lui Osthoff1” (excepție
fac unele teme în -αυ-), fie prin metateza cantității (ηο > εω):

sg. „bătrâna” plural sg. „regele” pl. sg. „boul” plural

Ν. ἡ γραῦς γρᾶες ὁ βασιλεύς βασιλεῖς ὁ βοῦς βόες
G. γραός γραῶν βασιλέως βασιλέων βοός βοῶν
D. γραΐ γραυσί βασιλεῖ βασιλεῦσι βοί βουσί
A. γραῦν γραῦς (<*νς) Βασιλέα βασιλέας βοῦν βοῦς
V. γραῦ γρᾶες βασιλεῦ βασιλεῖς βοῦ βόες
dual N.A.V. γρᾶε dual βασιλεῖ dual βόε
G.D. γραοῖν βασιλέοιν βοοῖν

Obs. Pentru declinarea a III-a, în general:

Substantivul Ζεύς are flexiunea: Gen. Διός, Dat. Διΐ, Ac. Δία, Voc. Ζεῦ; e atestat un Ac. Ζῆν,
apoi apar analogic: Gen. Ζηνός, Dat. Ζηνί, Ac. Ζῆνα; iar ἡ ναῦς „corabia” are flexiunea: Gen. νεώς,
Dat. νεΐ, Ac. ναῦν, Voc. ναῦ, iar la pl. Nom. νῆες, Gen. νεῶν, Dat. ναυσί(ν), Ac. ναῦς, Voc. νῆες.
Substantivele următoare au forme duble: ὁ σκότος, σκότου „întunericul” (de decl.a II-a), dar și
τὸ σκότος, σκότους (de declinarea a III-a; vezi și schimbarea genului); de asemenea τὸ δένδρον,
δένδρου „copacul” are, pe lângă forma de Dat. pl. a decl. a II-a δένδροῖς, pe δένδρεσι (de decl. a III-a),
precum τὸ δάκρυ „lacrima” pe δάκρυσι alături de δακρύοις (vezi heteroclitele delinării a II-a).
În κοινή, substantivele în diftong –ευ, nu formează Ac.pl. în –έας, ci în –εῖς, fie pe calea
evoluției (-*ενς>εῖς), ca și πόλεις, fie sub influența Nominativului plural: βασιλεύς/ βασιλεῖς; ἱερεύς/
ἱερεῖς: Ἀπέστειλεν ...ἱερεῖς καὶ Λευίτας „a trimis preoți și leviți” (Ioan, 1,19) – vezi Limba κοινή.

1
Osthoff – scurtare vocalică; vezi la Fenomene fonetice.

42
 ADJECTIVUL
(τὸ ἐπίθετον)

Este partea de vorbire care definește calitatea sau cantitatea, ordinea numerică
a substantivului (sau altei părți de vorbire asimilat acestuia), față de care se află în stare de
dependență (chiar denumirea ἐπίθετον/adiectiuus indică acest statut). Prin structura
morfematică și categoriile sale gramaticale, se înscrie în categoria numelor. Se
distinge prin faptul că prezintă grade de comparație.
Adjectivele se grupează în trei categorii, urmând toate în flexiune modelul
substantivelor:
- clasa I, cu trei terminații (pentru trei genuri); cu forme tematice: în –α/η (de
declinarea I) pentru feminine; în –ο (-ε) (de declinarea a II-a) pentru masculine
și neutre; cele cu două terminații au forma de masculin comună și femininului.
- clasa a II, cu două respectiv una terminații; urmează declinarea a III-a;
masculinele și femininele au flexiune identică;
- clasa a III-a, urmează declinarea a III-a (pentru masculine și feminine) și declinarea I
(pentru feminine);
- li se adaugă adjectivele anomale (neregulate).

Adjectivele de clasa I

Sunt adjective cu trei ori două terminații, având ca model declinarea a II-a,
pentru masculine și neutre (teme în -o-), și declinarea I pentru feminine (teme în –ᾱ/η-); în
cazul celor cu doar două terminații, femininele urmează paradigma de flexiune a
masculinelor.

Adjective cu trei terminații

m. f. n. sensul
δίκαι-ος δικαί-α δίκαι-ον „drept, corect”
ἀγαθ-ός ἀγαθ-ή ἀγαθ-όν „bun”

Adjective cu două terminații (în mare parte compuse)

m. f. n.
ἄδικ-ος ἄδικ-ος ἄδικ-ον „nedrept”
ἔνδοξ-ος ἔνδοξ-ος ἔνδοξ-ον „vestit,slăvit”

Obs. Alături de adjectivele compuse, au două terminații și câteva simple: βάρβαρος,-ον „barbar/-ă,
străin/-ă”; ἥσυχος,-ον „liniștit/-ă”; φρόνιμος,-ον „înțelept/înțeleaptă” etc.

Flexiunea adjectivului de clasa I

(cu femininul în -α- pur)

singular „drept” plural
m. f. n. m. f. n.
N. δίκαιος δικαία δίκαιον δίκαιοι δίκαιαι δίκαια

43
 G. δικαίου δικαίας δικαίου δικαίων δικαίων δικαίων
D. δικαίῳ δικαίᾳ δικαίῳ δικαίοις δικαίαις δικαίοις
Α. δίκαιον δικαίαν δίκαιον δικαίους δικαίας δίκαιαν
V. δίκαιε δικαία δίκαιον δίκαιοι δίκαιαι δίκαια
dual N.A.V. δικαίω δικαία δικαίω
G.D. δικαίοιν δικαίαιν δικαίοιν

Obs. Genitivul plural feminin urmează în accentuare modelul masculin (nu - ῶν, ca substantivele).

(cu femininul în -η-)

singular „bun” plural
m. f. n. m. f. n.
N. ἀγαθός ἀγαθή ἀγαθόν ἀγαθοί ἀγαθαί ἀγαθά
G. ἀγαθοῦ ἀγαθῆς ἀγαθοῦ ἀγαθῶν ἀγαθῶν ἀγαθῶν
D. ἀγαθῷ ἀγαθῇ ἀγαθῷ ἀγαθοῖς ἀγαθαῖς ἀγαθοῖς
A. ἀγαθόν ἀγαθήν ἀγαθόν ἀγαθούς ἀγαθάς ἀγαθά
V. ἀγαθέ ἀγαθή ἀγαθόν ἀγαθοί ἀγαθαί ἀγαθά
dual N.A.V. ἀγαθώ ἀγαθά ἀγαθώ
G.D. ἀγαθοῖν ἀγαθαῖν ἀγαθοῖν

Obs. La fe se flexionează: (cu fem. –α) toate comparativele în -teroς3 și adjectivele verbale în –
τεος3, apoi (cu fem. –η) superlativele în –τατος3 (uide infra), participiile medii și pasive în –μενος3 (cu
excepția aoristului pasiv – masculin și neutru, care urmează declinarea a III-a); adjectivele verbale în –
τός3 (uide infra).

Adjective contrase
Ca și în cazul substantivelor, există adjective ce prezintă contrageri (vezi
*ἀργυρέος,-ρέα,-ρέον > ἀργυροῦς,-ᾶ,-οῦν „de argint”;
Contragerile: *-εο-,*-εα-,*-οο-):
*χρυσέος,-σέα,-σέον > χρυσοῦς,-ῆ,-οῦν „de aur”; *εὔνοος, εὔνοον > εὔνους, εὔνουν
„binevoitor” (ultimul cu două terminații și cu plural εὔνοι, εὔνοα).

singular „de aur” plural

m. f. n. m. f. n.
N.V. χρυσοῦς χρυσῆ χρυσοῦν χρυσοῖ χρυσαῖ χρυσᾶ
G. χρυσοῦ χρυσῆς χρυσοῦ χρυσῶν χρυσῶν χρυσῶν
D. χρυσῷ χρυσῇ χρυσῷ χρυσοῖς χρυσαῖς χρυσοῖς
A. χρυσοῦν χρυσῆν χρυσοῦν χρυσοῦς χρυσᾶς χρυσᾶ
dual N.A.V. χρυσώ χρυσά χρυσώ
G.D. χρυσοῖν χρυσαῖν χηρυσοῖν

Obs. Când ρ precede sunetele contrase (-έα), rezultanta este –ᾶ, în rest avem -ῆ.
Nom., Ac., Voc. neutru plural în -ᾶ: χρυσᾶ (< έα) sunt analogice1; la fel ἁπλᾶ, pentru ἁπλοῦς,-
οῦν „simplu”.
Accentul circumflex al acestor contrase (cu trei terminații) este pe ultima silabă.
Contrasele cu două terminații au în componență substantivele πλοῦς „navigație” și νοῦς
„minte”: εὔνους,-ουν „binevoitor”, εὔπλους,-ουν „bine călătorit”. Accentul lor este retras (←).

1
Analogice sunt formele impuse de sistem, prin forța regularizării (–α la pluralul neutrelor -
N.Ac.Voc.); în cazul de față, influența vine de la substantivele adjectivele neutre necontrase.

44
 Adjective cu declinarea attică
(vezi și subst. de decl. a II-a attică), cu o formă pentru masculin-feminin și alta pentru
neutru: ἵλεως, ἵλεων „blând, milostiv”:

singular plural dual

m.f. n. m.f. n. m.f.n.
N.V. ἵλεως ἵλεων ἵλεῳ ἵλεα ἵλεω
G. ἵλεω ἵλεω ἵλεων ἵλεων ἵλεῳν
D. ἵλεῳ ἵλεῳ ἵλεῳς ἵλεῳς
A. ἵλεων ἵλεων ἵλεως ἵλεα

Obs. Acest adjectiv s-a păstrat, iar altele sunt foarte rar întâlnite: ἔκπλεως,-ων „preaplin”; ἀγήρως,-
ων „fără bătrânețe” etc.
Ca excepție cu trei terminații, se înregistrează: πλέως, πλέα, πλέων „plin”.

Adjective de clasa a II-a

Au, de regulă, două forme (una pentru m.f. și o a doua pentru n.), urmând declinarea
a III-a:
a) - cu terminațiile -ων,-ον: εὐδαίμων, εὔδαιμον „fericit”;
-ωρ,-ορ: ἀπάτωρ, ἄπατορ „fără tată”;
-ην,-εν: ἄρρην, ἄρρεν „bărbătesc”.

singular „fericit” plural dual

m.f. n. m.f. n. m.f.n.
N. εὐδαίμων εὔδαιμον εὐδαίμονες εὐδαίμονα εὐδαίμονε
G. εὐδαίμονος εὐδαίμονος εὐδαιμόνων εὐδαιμόνων εὐδαιμόνοιν
D. εὐδαίμονι εὐδαίμονι εὐδαίμοσι(ν) εὐδαίμοσι(ν)
A. εὐδαίμονα εὔδαιμον εὐδαίμονας εὐδαίμονα
V. εὔδαιμον εὔδαιμον εὐδαίμονες εὐδαίμονα

Obs. La fel se declină comparativele în: -ίων,-ιον (vezi Declinarea subst. în sonantă – δαίμων,
ῥήτωρ, ποιμήν).

b) - cu terminațiile -ης,-ες: ἀληθής, ἀληθές „adevărat” (urmează în declinare pe

contrasul τριήρης,-ους – vezi deci substantivul de decl. a III-a în –ς: τριήρης,-ους):

singular „adevărat” plural dual

m.f. n. m.f. n. m.f.n.
N. ἀληθής ἀληθές ἀληθεῖς ἀληθῆ <*εα ἀληθεῖ
G. ἀληθοῦς ἀληθοῦς ἀληθῶν ἀληθῶν ἀληθοῖν
D. ἀληθεῖ ἀληθεῖ ἀληθέσι ἀληθέσι
A. ἀληθῆ ἀληθές ἀληθεῖς ἀληθῆ
V. ἀληθές ἀληθές ἀληθεῖς ἀληθῆ

Obs. Aceste adjective au vocala tematică lungă la Nom. sg. al animatelor, iar Voc. este identic cu
tema (scurtă) – tema lor este identică cu forma de Voc. sing. și Nom. neutru singular: ἀληθές.
Sigma intervocalic cade, antrenând contragerile obișnuite (πλήρης „plin” are neutrul. pl.
πλήρη, însă după vocală rezultă -α: εὐφυής „bine făcut”, neutru pl. εὐφυᾶ).

45
 La neutru, accentul baritonelor este retras (←) spre inițială: εὐήδης, εὔηδες „sincer” (excepție,
cu accent păstrat pe aceeași silabă, dar devenit circumflex, fac εὐώδης, εὐῶδες „bine mirositor”;
ποδήρης, ποδῆρες „întins la picioare”).

c) temele în dentală cu două terminații urmează în flexiune modelul

substantivelor baritone (Ac.sg. -ιν, Voc.sg. –ι): ἄχαρις,-ιτος „neplăcut”, cu Ac.sg. ἄχαριν,
Voc.sg. ἄχαρι; ἄπολις,-ι „fără cetate, apatrid”, Gen.sg. ἀπόλιδος și Ac.sg. ἄπολιν (neutrul
pierde dentala finală - ἄπολιδ); la fel ἄδακρυς,-υ „fără lacrimi”, Gen. ἀδάκρυος iar Ac.
ἄδακρυν – vezi Decl. a III-a în dentală.

d) există adjective de diverse teme, cu o singură terminație (epicene) pentru

toate genurile: φυγάς, Gen.sg. φυγάδος „fugar”; ἄπαις, ἄπαιδος „fără copii”; πένης,
πένητος „sărac/-ă”; γυμνής, γυμνῆτος „gol/goală”; ἧλιξ, ἥλικος „de aceeași vârstă”; μάκαρ,
μάκαρος „fericit/-ă”- ele urmează în flexiune modelul substantivelor similare de declinarea a III-a.

Adjective de clasa a III-a, cu femininul în *-yα-

Masculinul și neutrul acestor adjective urmează modelul declinării a III-a, iar

femininul pe cel al primeia.
Sufixul *-yα, utilizat la feminin, are comportament diferit în funcție de
contextul fonetic: astfel, pentru μέλας „negru”, femininul *μελανyα devine prin
metateză μέλαινα, iar pentru πᾶς „tot, întreg”, *παντyα devine πᾶσα (cu lungire
compensatorie), ori *ἡδεFyα > ἡδεῖα, după pierderea lui -F-, pentru masculinul ἡδύς
„plăcut”.

Adjectivele cu tema în - ν suferă, la feminin, metateza cu -y din sufix:

singular „negru” plural

m. f. n. m. f. n.
N. μέλας μέλαινα μέλαν μέλανες μέλαιναι μέλανα
G μέλανος μελαίνης μέλανος μελάνων μελαινῶν μελάνων
D. μέλανι μελαίνῃ μέλανι μέλασι μελαίναις μέλασι
A. μέλαν μέλαιναν μέλαν μέλανας μελαίνας μέλανα
V. μέλαν μέλαινα μέλαν μέλανες μέλαιναι μέλανε
dual N.A.V. μέλανε μελαίνα μέλανε
G.D. μελάνοιν μελαίναιν μελάνοιν

Obs. Voc.sg. masc. și neutru sunt identice cu tema: μέλαν-, la feminin N.= Voc. μέλαινα.
Dat.pl.masc. și neutru pierd pe -ν- din temă în prezența lui sigma: μέλασι (<*μελανσι).
După același model se flexionează și adjective ca: τάλας, τάλαινα, τάλαν „nenorocit”, ori
τέρην, τέρεινα, τέρεν „gingaș”.

Adjectivele cu tema:-αντ-,-εντ-,-οντ-

suferă anumite modificări fonetice și la Nom.Voc sg. ori Dat.pl., la genurile masculin
și neutru, prin pierderea uneia sau a ambelor consoane finale din temă (pe lângă
modificările menționate pentru feminin (*παντyα> πᾶσα). Adjectivul cu tema *παντ- „tot, întreg”
are următoarea flexiune:

46
 singular plural
m. f. n. m. f. n.
N. πᾶς πᾶσα πᾶν πάντες πᾶσαι πάντα
G. παντός πάσης παντός πάντων πασῶν πάντων
D. παντί πάσῃ παντί πᾶσι πάσαις πᾶσι
A. πάντα πᾶσαν πᾶν πάντας πάσας πάντα
V. πᾶς πᾶσα πᾶν πάντες πᾶσαι παντα
dual N.A.V. πάντε πάσα πάντε
G.D. πάντοιν πάσαι πάντοιν

Obs. La Gen.Dat.pl., contrar regulii monosilabicelor (atragerea accentului pe finală la Gen.Dat. sg.
și pl.), avem forme baritone (πάντων, πᾶσι).
Aceeași flexiune o au și participiile verbale de aorist sigmatic activ, tip: λύσας, λύσασα, λύσαν
„care a dezlegat” (de la λύω), cu Gen.sg. λύσαντος, λυσάσης, λύσαντος și participiul prezent al unor
verbe ca ἵστημι „a așeza, a pune” (lat. stare, sistere): ἱστάς, ἱστᾶσα, ἱστάν „care așează” (cu Gen.sg.
ἱστάντος, ἱστάσης, ἱστάντος).

Temele în -εντ- pierd ambele consoane finale ale temei cu lungirea compensa-
torie a lui -ε- care devine -ει- (pentru masculinul sigmatic și femininul sufixat); la neutru nu se
produce lungirea după căderea lui -τ- final. În această categorie cele mai frecvente
sunt participiile verbale de aorist pasiv de tip: m. *λυθεντ-ς > λυθείς, f. *λυθεντjα >
λυθεῖσα, n. *λυθέντ > λυθέν „dezlegat” (de la verbul λύω „a dezlega”), cu următoarea
flexiune:

singular plural
m. f. n. m. f. n.
N.V. λυθείς λυθεῖσα λυθέν λυθέντες λυθεῖσαι λυθέντα
G. λυθέντος λυδείσης λυθέντος λυθέντων λυθεισῶν λυθέντων
D. λυθέντι λυθείσῃ λυθέντι λυθεῖσι(ν) λυθείσαις λυθεῖσι(ν)
A. λυθέντα λυθεῖσαν λυθέν λυθέντας λυθείσας λυθέντα
dual N.A.V. λυθέντε λυθείσα λυθέντε
G.D. λυθέντοιν λυθείσαιν λυθέντοιν

Obs. Tot în acest tip de flexiune se încadrează și câteva adjective de tipul: χαρίεις (<*χαριFεντς),
χαρίεσσα (<*χαριFεντjα), χαρίεν „grațios”, cu Gen.sg. χαρίεντος, χαριέσσης, χαρίεντος (-σσ- de la
feminin nu se simplifică, având la origine sufixul *-ja). Voc. sg. masculin reia tema (fără dentală):
χαρίεν. Dat.pl. pierde sufixul -ντ-, dar fără lungirea compensatorie semnalată anterior: m. și n.
(*χαριFεντσι)> χαρίεσι.

Temele în -οντ- sunt asigmatice, având vocala din temă lungită (-ω-) la Nom.
sg. masc. Avem astfel adjective ca: ἑκών, ἑκοῦσα, ἑκόν „de bună voie” (lat. uolens), cu
Gen. ἑκόντος, ἑκούσης, ἑκόντος, iar Voc. m. ἑκόν, ori antonimul său ἄκων, ἄκουσα,
ἄκον (ce urmează în flexiune tipul λέων, λέοντος, la declinarea a III-a).
Frecvente sunt participiile verbale active de la prezent și viitor: λύων (<*λυοντ),
λύουσα (<*λυοντjα), λύον „care dezleagă”, cu Gen.sg. λύοντος, λυούσης, λύοντος, ori
perfectul sigmatic λελυκώς (<*λελυκFος), λελυκυῖα (<*λελυκFσjα), λελυκός „care a
dezlegat”, cu Gen.sg. λελυκότος, λελυκυίας, λελυκότος. (vezi Verbul – modul participiu)

Obs. Ca și alte atematice, verbul δίδωμι „dau” (lat. do, dare) are un Participiu prezent activ sigmatic
διδούς, διδοῦσα, διδόν „care dă”, cu Gen.sg. διδόντος, διδούσης, διδόντος (vezi δίδωμι).

47
 Δείκνυμι „arăt” (lat. dico, dicĕre) formează același Participiu în mod similar: δεικνύς,
δεικνῦσα, δεικνύν „care arată”, cu Gen.sg. δεικνύντος, δεικνύσης, δεικνύντος (vezi δείκνυμι).

Adjectivele cu tema în -εF-/-F- au masculinul și neutrul format pe tema -F-

(>-υ-)la Nom.Ac.Voc. sg., în rest (incluzând tot femininul) impunându-se tema -εF-; la
căderea lui -F- se produc numai contragerile a căror rezultantă este -ει-. Astfel
adjectivul „plăcut” (lat. suauis < *suaduis) va avea formele: ἡδύς, ἡδεῖα (<*ἡδεFyα), ἡδύ :

singular plural
m. f. n. m. f. n.
N. ἡδύς ἡδεῖα ἡδύ ἡδεῖς ἡδεῖαι ἡδέα
G. ἡδέος ἡδείας ἡδέος ἡδέων ἡδειῶν ἡδέων
D. ἡδεῖ ἡδείά ἡδεῖ ἡδέσι(ν) ἡδείαις ἡδέσι(ν)
A. ἡδύν ἡδεῖαν ἡδύ ἡδεῖς ἡδείας ἡδέα
V. ἡδύ ἡδεῖα ἡδύ ἡδεῖς ἡδεῖαι ἡδέα
dual N.A.V. ἡδεῖ ἡδεία ἡδεῖ
G.D. ἡδέοιν ἡδείαιν ἡδέοιν

Obs. Ac.pl.masc. ἡδεῖς poate avea la origine un *ἡδε-νς (dacă nu e analogic).

Adjective neregulate – politematice

(cu forme de la teme deosebite)

Adjectivul „mare” (lat. magnus) are formele derivate de la trei teme: (1) μεγα-
(Nom.Ac. masc. și neutru), (2) μεγαλο- în restul cazurilor la aceste genuri și (3) μεγαλη- (la
tot femininul):

singular plural
m. f. n. m. f. n.
N. μέγας μεγάλη μέγα μεγάλοι μεγάλαι μεγάλα
G. μεγάλου μεγάλης μεγαλου μεγάλων μεγάλων μεγάλων
D. μεγάλῳ μεγάλῃ μεγάλῳ μεγάλοις μεγάλαις μεγάλοις
A. μέγαν μεγάλην μέγα μεγάλους μεγάλας μεγάλα
V. μεγάλε μεγάλη μέγα μεγάλοι μεγάλαι μεγάλα
dual N.A.V. μεγάλω μεγάλα μεγάλω
G.D. μεγάλοιν μεγάλαιν μεγάλοιν

Obs. Genitivul plural feminin, contrar regulii declinării I, nu are accent pe finală: μεγάλων.

Tot trei teme utilizează în flexiune și πολύς „mult” (lat. plus): (1) πολυ- pentru
Nom.Ac. sg. masc. și neutru, (2) πολλο- pentru celelalte cazuri la aceleași genuri și (3)
πολλη- la întreg femininul; logic, nu are forme de dual (nici pentru Vocativ):

singular plural
m. f. n m. f. n.
N. πολύς πολλή πολύ πολλοί πολλαί πολλά
G. πολλοῦ πολλῆς πολλοῦ πολλῶν πολλῶν πολλῶν
D. πολλῷ πολλῇ πολλῷ πολλοῖς πολλαῖς πολλοῖς

48
 Ac. πολύν πολλήν πολύ πολλούς πολλάς πολλά

La fel și adjectivul πρᾶος/πραΰς „blând” are trei teme diferite: (1) πραΰ- pentru
flexiunea în varianta (pare-se mai târzie) πραΰς, pl. πραεῖς, apoi (2) πραο- pentru
masculin și neutru, iar (3) πραεF- pentru întregul feminin și unele forme de la celelalte
cazuri (căci există și varianta πραΰς, πραεῖα, πραΰ, cu masculin și neutru de declinarea a III-a, cu Gen.
πραέος):

singular plural
m. f. n. m. f. n.
N. πρᾶος πραεῖα πρᾶον πρᾶοι πραεῖαι πρᾶα
πραΰς πραΰ πραεῖς πραέα
G πράου πραείας πράου πράων πραειῶν πράων
πραέος πραέος πραέων πραέων
D. πράῳ πραείᾳ πράῳ πράοις πραείαις πράοις
πραεῖ πραεῖ πραέσι(ν) πραέσι(ν)
A. πρᾶον πραεῖαν πρᾶον πράους πραείας πραέα
V. πρᾶε πραεῖα πρᾶον πρᾶοι πραεῖαι πραέα
d. N.A.V. πράω πραεία πράω
G.D. πράοιν πραείαιν πράοιν

Topica adjectivelor

Poziția în context conferă adjectivului diverse valori și, uneori, funcții sintactice diferite. Într-o
sintagmă nominală succesiunea obișnuită: articol – adjectiv - substantiv asigură acestuia valoarea
comună adjectivală și funcția sintactică de atribut (οἱ Ῥωμαῖοι στρατιῶται „oștenii romani”), pe câtă
vreme singur ori în altă poziție, el poate deveni predicativ (οἱ στρατιῶται Ῥωμαῖοι sau Ῥωμαῖοι οἱ
στρατιῶται „oștenii sunt romani”): Μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι... – Beati pauperes spiritu...
„fericiți cei săraci cu duhul” (Mat.,5,3); Ἄξιος γὰρ ὁ ἐργάτης τῆς τροφῆς αὐτοῦ „vrednic este
lucrătorul...” (Mat.,10,10); Τὸ μὲν πνεῦμα πρόθυμον ἡ δὲ σὰρξ ἀσθενής „sufletul este sârguincios, dar
trupul neputincios” (Mat., 26,41).
De asemenea, la fel ca în latină, anumite adjective își schimbă sensul în funcție de locul pe
care-l ocupă față de determinatul lor: ἐσχάτη ἡ νῆσος „capătul insulei” (lat. extrema insula, summus
mons), față de ἡ ἐσχάτη νῆσος „ultima insulă”.
Prin articulare adjectivul se substantivează: ὁ σοφός „înțeleptul”, οἱ πονηροί „răii”, mai cu
seamă la neutru: τὸ ἀγαθόν „binele”, τὰ ἀγαθά „bunurile, averea”. Mai mult, după articularea la neutrul
plural, adjectivul poate dispărea, valoarea sa fiind preluată de articol: τὰ τῶν φίλων „cele ale
prietenilor” – vezi Sintaxa, Valorile articolului.

Comparația adjectivelor

Pentru realizarea gradelor de comparație, greaca (la fel ca latina) se servește de

sufixe specifice. Avem a face cu două serii de sufixe, atât pentru comparativ, cât și
pentru superlativ (acesta din urmă poate fi tradus, în funcție de context, atât prin superlativul absolut
din română, cât și prin cel relativ: foarte / cel mai):

Seria I de sufixe:

49
 gradul masc. fem. neutru
comparativ - τερος - τέρα - τερον
superlativ - τατος - τάτη - τατον

Se obțin astfel adjective de clasa I cu trei terminații (masculinul și neutrul urmează

declinarea a II-a , iar femininul declinarea I).
Sufixele se adaugă la tema adjectivului:

1) pentru adjectivele de clasa I (de decl. I și a II-a) la tema masculinului în -ο-:

πιστός3 „credincios1”
pozitiv πιστός πιστή πιστόν
comparativ πιστότερος πιστοτέρα πιστότερον
superlativ πιστότατος πιστοτάτη πιστότατον

2) pentru adjectivele de clasa a II-a, tema este identică cu forma de Nom.

neutru sg. (în vocală scurtă):

ἀληθής2 „adevărat”:
pozitiv ἀληθής ἀληθής ἀληθές
comparativ ἀληθέστερος ἀληθεστέρα ἀληθέστερον
superlativ ἀληθέστατος ἀηθεστάτη ἀληθέστατον

Obs. Dacă penultima silabă a temei este scurtă, pentru a se elimina o succesiune mai mare de trei
silabe scurte, vocala finală (-ο-) – dinaintea sufixului –τερος3, -τατο3 – se lungește (la ω):
Astfel avem: pozitiv- σοφός,-ή,-όν > comparativ- σοφώτερος, σοφωτέρα, σοφώτερον;
„înțelept” > superlativ - σοφώτατος, σοφωτάτη, σοφώτατον.
Nu același lucru se întâmplă în cazul penultimei lungi: ἔνδοξος,-η,-ον „vestit, slăvit” păstrează
vocala scurtă, căci ea se află într-o silabă lungă (urmată de grup de două consoane, ξ= κς): comparativ
ἐνδοξότερος,-α,-ον, superlativ ἐνδοξότατος,-η,-ον.
De precizat că adjectivele de declinarea a III-a (nu numai de clasa a II-a) adaugă sufixele la
tema identică cu forma de neutru : Pozitiv- μέλας,-αινα,-αν „negru” > comp.: μελάντερος, μελαντέρα,
μελαντερον; > superl.: μελάντατος, μελαντάτη, μελάντατον.

Important este faptul că de la adjective cu tema în -ες (vezi mai sus ἀληθέστερος),
prin falsă analiză, s-a desprins un:
-sufix lărgit -έστερος, -α, -ον, respectiv -έστατος, -η, -ον, ce s-a aplicat altor
grupe de adjective:
pozitiv- εὐδαίμων, -ον „fericit” > comp.: εὐδαιμονέστερος, εὐδαιμονεστέρα,
εὐδαιμονέστερον; apoi superl. εὐδαιμονέστατος, εὐδαιμονεστάτη, εὐδαιμονέστατον.

Adjectivele cu tema în -ντ- de tipul χαρίεις „plăcut, grațios”, Gen. χαρίεντος au comparativul
χαριέστερος3, iar superlativul χαριέστατος3.
În cazul adjectivelor contrase de clasa I, vocala inițială -ε- a sufixului intră în contragere cu
finala adjectivului: εὔνους, εὔνουν „binevoitor” are comp. εὐνούστερος3, iar superlativul εὐνούστατος3
(<*εὐνοοεστερος, εὐνοοεστατος).
Aceleași sufixe lărgite –έστερος3, -έστατος3 se pot întâlni și în varianta -ίστερος3, -ίστατος3:
λαλός3 „vorbăreț” are comparativul λαλίστερος3, iar superlativul λαλίστατος3.

1
πιστός3 poate avea în context sens (am spune, activ): „cel care crede, credincios”, ori (pasiv): „demn
de crezare, care merită încrederea”.

50
 În mod similar s-a creat:
-sufixul -αίτερος, -α, -ον, respectiv -αίτατος, -η, -ον: de la pozitivul
- σχόλαιος,-α,-ον > comp. σχολαίτερος, σχολαιτέρα, σχολαίτερον,
„liber, neocupat” > superl. σχολαίτατος, σχολατάτη, σχολαίτατον,
aplicat unor adjective fără tema cu aspectul final -αιος, -α, -ον:
- ἡσυχός,-ή,-όν > comp. ἡσυχαίτερος, ἡσυχαιτέρα, ἡσυχαίτερον,
„liniștit” > superl. ἡσυχαίτατος, ἡσυχαιτάτη, ἡσυχαίτατον.

Apar și oscilații în utilizarea sufixelor, cele din prima serie fiind concurate de cele ale seriei a
doua, despre care se va vorbi în continuare: γλυκύς,-εία,-ύ „dulce” poate forma comparativul atât
γλυκύτερος,-α,-ον, cât și γλυκίων,-ον. De asemenea se întâlnesc și formații anomale (cu sincopă) ca: -
φίλος,-η,-ον „prieten” > comp. φίλτερος,-α,-ον, superl. φίλτατος,-η,-ον.

Seria a II-a de sufixe:

gradul masc. fem. neutru
comparativ - ίων - ίων - ιον
superlativ - ιστος - ίστη - ιστον

Această serie este proprie mai multor adjective de clasa a III-a, cu câteva
excepții de clasa I. Se obțin astfel adjective de clasa a II-a la comparativ și de clasa I la
superlativ.
Sufixul se adaugă direct la radical: ἡδύς,- εία,- ύ „dulce” (lat. suauis<*suadFis):

pozitiv ἡδύς ἡδεία ἡδύ

comparativ ἡδίων ἡδίων ἥδιον
superlativ ἥδιστος ἡδίστη ἥδιστον

Flexiunea comparativelor prezintă anumite particularități:

singular plural dual

m.f. n. m.f. n. m.f.n.
N. ἡδίων ἥδιον ἡδίονες/ ἡδίους ἡδίονα/ ἡδίω ἡδίονε
G. ἡδίονος ἡδίονος ἡδιόνων ἡδιόνων ἡδιόνοιν
D. ἡδίονι ἡδίονι ἡδίοσι(ν) ἡδίοσι(ν)
Αc. ἡδίονα/ ἡδίω ἥδιον ἡδίονας/ ἡδίους ἡδίονα/ ἡδίω
V. ἥδιον ἥδιον ἡδίονες/ ἡδίους ἡδίονα/ ἡδίω

Obs. Formele (dublurile) contrase provin de la o temă în sigma: *ἡδιοσα > ἡδίω; *ἡδιοσες > ἡδίους
(cf. lat. *meliosem > meliorem); o altă explicație ar fi cea a unui sufix -*ιος (cf. lat. *melios > melior).
Accentul comparativelor cât și al superlativelor este cât mai retras (←) cu putință.

Adjective cu comparația specială

Formele, aparent neregulate, se explică prin:

- supletivism, adică recurgerea la cu totul alt cuvânt (Rad.): ἀγαθός3 „bun” - ἀμείνων
(prin metateză din *ἀμενιων); κακός3 „rău” > χείρων (< *χερ-y-ων comparativ al unui pozitiv cu
același sens, atestat homeric, dar ieșit din uz: χέρ-ης) etc.

51
- recurgerea la substantiv: αἰσχρός – αἰσχίων (<τὸ αἴσχος „rușinea”), ἐχθρός - ἐχθίων (<τὸ
ἔξθος „dușmănia”), καλός - καλλίων (<τὸ κάλλος „frumusețea”);
- apelul la variante apofonice: πολύς - πλείων (<*πλεF-);
- mutarea aspirației: ταχύς - θάττων (<*ταχιων):

pozitiv comparativ superlativ

ἀγαθός,- ή,- όν „bun3” ἀμείνων, ἄμεινον ἄριστος,- η,- ον
βελτίων, βέλτιον βέλτιστος,- η,- ον
κρείττων, κρεῖττον κράτιστος,- η,- ον
λῴων, λῷον λῷστος,- η,- ον
αἰσχρός,- ά,- όν „rușinos” αἰσχίων, αἴσξιον αἴσχιστος,- η,- ον
ἐχθρός,- ά,- όν „dușmănos” ἐχθίων, ἔχθιον ἔχθιστος,- η,- ον
κακός,- ή,- όν „rău” κακίων, κάκιον κάκιστος, -η, -ον
χείρων, χεῖρον χείριστος, -η, -ον
ἥσσων, ἧσσον
καλός,- ή,- όν „frumos” καλλίων, κάλλιον κάλλιστος,- η,- ον
μέγας,-άλη,- α „mare” μείζων, μεῖζον μέγιστος,- η,- ον
μικρός,- ά,- όν „mic” μικρότερος,- α,- ον μικρότατος,- η,- ον
μείων, μεῖον
χείρων, χεῖρον χείριστος,- η,- ον
ὀλίγος,- η,- ον „puțin” ἐλάττων, ἔλαττον ἐλάχιστος,- η,- ον
μείων, μεῖον
πολύς,- λλή,- ύ „mult” πλείων, πλέον πλεῖστος,- η,- ον
ῥᾴδιος,- α,- ον „ușor” ῥᾴων, ῥᾷον ῥᾷστος,- η,- ον
ταχύς,- εῖα,- ύ „rapid” θάττων, θᾶττον τάχιστος,- η,- ον
φίλος,- η,- ον „prieten” φίλτερος,- α,- ον φίλτατος,- η,- ον

Obs. Formele diferite de comparativ și superlativ asociate aceluiași pozitiv sunt, în general
sinonimice, dar prezintă nuanțe și conotații specifice date de Radical și oferite de dicționare.
Comparația se poate realiza și analitic, cu ajutorul unor adverbe ca μᾶλλον „mai” (lat. magis),
pentru comparativ, ori μάλιστα „foarte, cel mai” (lat. maxime) pentru superlativ: ex. μάλιστα ἵλεως
„preamilostiv”.1
Comparația poate fi, de asemenea, întărită cu forme nominale adverbializate ca μακρῷ, πολλῷ
„cu mult” (lat. multo) pentru comparativ: Καὶ πολλῷ πλείους ἐπίστευσαν „și (cu) mult mai mulți au
crezut” (Ioan,4,41); ori ὡς, ὅτι „cât mai, cu totul” (lat. quam) pentru superlativ: ex. Ἐποίουν κραυγάς
ὡς/ ὅτἰ ἐδύναντο μεγίστας „Scoteau strigăte cât se poate de mari” (lat. quam maximas).
Există comparative și superlative fără forme de pozitiv: comp. πρότερος3, sup. πρῶτος3,
atașabil prepoziției πρό „înaintea” (cu sufixul comparativ/diferențiator –τερος3 etc.); la fel ὕστερος3,
ὕστατος3 „următorul, cel din urmă”, fără o origine evidentă etc.

Complementul comparației:
- complementul comparativului apare în Genitiv separativ,
- iar cel al superlativului în Genitiv partitiv;
întâlnim însă și sintagme prepoziționale cu valoare similară. Apoi, chiar adjective ori adverbe la grad
pozitiv pot primi complement al comparației, dacă sugerează comparația sau ierarhizarea; vezi Sintaxa.
Valorile Genitivului.

Ex. Μὴ σὺ μείζων εἶ τοῦ πατρός ἡμῶν Ἰακώβ; „nu cumva ești mai mare ca părintele nostru
Iacov?” (Ioan,4,12); Πρῶτός μου ἦν „era dinaintea mea” (Ioan,1,15 și30); Ὁ δὲ μείζων ὑμῶν ἔσται
ὑμῶν διάκονος „și cel mai bun dintre/între voi va fi slujitorul vostru” (Mat., 23,11) – comparativul

1
Aceasta este calea pe care au mers limbile neolatine în realizarea comparației adjectivelor și
adverbelor: pozitiv - bun/bine; comparativ – mai bun/bine < magis bonus/bene etc.

52
articulat echivalează cu superlativul (ca în română); Οἱ Γαλιλαῖοι οὗτοι ἁμαρτολοὶ παρὰ πάντας τοὺς
Γαλιλαίους ἐγένοντο „galileii aceștia au devenit mai păcătoși decât toți galileii” (Luc.,13,2) – tradus în
lat. prae omnibus Galileis „păcătoși mai presus de toți galileii”; Ὀφειλέται ἐγένοντο παρὰ πάντας τοὺς
ἀνθρώπους „mai păcătoși/datori decât toți oamenii” (Luca,13,4) – iarăși (bine) tradus în lat. praeter
omnes „păcătoși mai mult decât toți”.

53
 PRONUMELE
(ἡ ἀντωνυμία)

Este partea de vorbire ce ține locul substantivului, numelui (lat. pro-nomen, după
ἀντὶ-ὄνυμα/ὄνομα). Are, de regulă, aceleași categorii gramaticale cu substantivul, putând
prezenta în plus categoria persoanei. Are categoriile: personal, personal-reflexiv, de
întărire, posesiv, de reciprocitate, demonstrativ, interogativ, nehotărât. Ele pot primi
valoare adjectivală cu excepția celor personale, personal-reflexive și de reciprocitate.

Pronumele personal și personal-reflexiv

Ține locul substantivului (chiar nume de persoană), având deci forme personale
pentru persoanele I, respectiv a II-a (interlocutoare). Cu funcția de subiect, este, ca în
latină, expletiv1, căci desinența verbală îl include ori îl face subînțeles (ex. εἰμί „eu
sunt”). Prezența lui are rol emfatic2, cu insistență asupra subiectului: Ἐγὼ μὲν ὕδατι
βαπτίζω ὑμᾶς „eu [însumi] vă botez cu apă” (Luca,3,16); Ὑμεῖς ἐστε τὸ φῶς τοῦ κόσμου „voi
[înșivă] / chiar voi sunteți lumina lumii” (Mat.,5,14); Ὁ δὲ Ἰησοῦς ἔφη, σὺ λέγεις „iar Iisus zise:
chiar tu spui” (Mat. 27,11).
Pronumele personal are forme doar pentru primele două persoane, pentru cea
de a treia utilizându-se forme ale demonstrativului (la fel ca în latină3).
Are forme (nereflexive) accentuate și neaccentuate (la singular), cât și forme
reflexive.

Persoana I
singular plural dual
accentuat neac. reflexiv nereflex. reflexiv compus
N. ἐγώ - - ἡμεῖς - νώ
G. ἐμοῦ μου ἐμαυτοῦ,-ῆς ἡμῶν ἡμῶν αὐτῶν νῷν
D. ἐμοί μοι ἐμαυτῷ,-ῇ ἡμῖν ἡμῖν αὐτοῖς,-αῖς
A. ἐμέ με ἐμαυτόν,-ήν ἡμᾶς ἡμᾶς αὐτούς,-άς

Obs. Forme reflexive avem doar la cazurile oblice: ἐμαυτοῦ „al meu însumi”, ἐμαυτῷ „mie însumi”
etc. Abia în limba târzie κοινή vom înregistra Nominative de genul: ἡμεῖς αὐτοί „noi înșine” – cu
valoare de întărire: nos ipsi, sau pur și simplu: αὐτοὶ εἴπαμεν „înșine am spus” (cu axtindere la toate
persoanele).

Persoana a II-a
singular plural dual
accentuat neac. reflexiv nereflex. reflexiv compus
N. σύ - - ὑμεῖς - σφώ
G. σοῦ σου σεαυτοῦ,- ῆς ὑμῶν ὑμῶν αὐτῶν σφῷν
D. σοί σοι σεαυτῷ,- ῇ ὑμῖν ὑμῖν αὐτοῖς,- αῖς
Ac. σέ σε σεαυτόν,- ήν ὑμᾶς ὑμᾶς αὐτούς,- άς

1
Expletiv id est explicativ < expletiuus < expleo,-ēre „a completa”.
2
Emfatic sau „ostentativ, evidențiator”, de la ἐμφαίνω/ ἐμφατικός „a arăta, a evidenția/ care
evidențiază”.
3
În latină, la trecerea spre limbile moderne (neolatine), s-a impus utilizarea ca pronume personal de
persoana a treia a fostului demonstrativ ille, illa, illud > el, ea (franc. lui, elle; ital. lui, lei etc.).

54
Obs. Pronumele personal poate fi întărit cu particula -γε: ἔγωγε „chiar eu” (ego quidem); ἔμοιγε, cu
accent retras la Nom. Dat. sg., dar nu și la Gen. Ac.: ἐμοῦγε, ἐμέγε.
Formele enclitice - μου, μοι, με / σου, σοι, σε sunt înlocuite de corespondentele lor accentuate
atunci când se insistă asupra persoanei, ori dacă urmează unei prepoziții: παρ’ ἐμοῦ, παρὰ σοῦ „din
partea mea, a ta”.

Ex. Personal (adesea emfatic): Ἐγὼ μὲν ὑμᾶς βαπτίζω ἐν ὕδατι... ὁ δὲ ὀπίσω μου ἐρχόμενος
ἰσχυρότερός μού ἐστι „eu vă botez în apă, iar Cel ce vine după mine e mai tare decât mine” (Mat.,
3,11); Ὁ μὴ ὢν μετ’ἐμοῦ κατ’ἐμοῦ ἐστιν „cine nu e cu Mine, este împotriva Mea” (Luc., 11,23);
Γένοιτό μοι κατὰ τῷ ῥῆμά σου „facă-mi-se după cuvântul tău” (Luca, 1,38) – este mai frecvent
Genitivul posesiv al personalului (σοῦ etc.), decât adjectivul pronominal posesiv (σός, σή, σόν etc.);
Ἐγὼ χρείαν ἔχω ὑπὸ σοῦ βαπτισθῆναι „Eu am nevoie să fiu botezat de tine” (Mat., 3,14); Διδάσκαλε,
ἀκολουθήσω σοι ὅπου ἐάν ἀπέρχῃ „învățătorule, Îți voi urma, oriunde vei merge” (Mat., 8,19); Σοὶ
ἦσαν κἀμοὶ αὐτοὺς ἔδωκας „ai Tăi erau și Mi i-ai dat Mie” (Ioan, 17,6) – κἀμοί, crasă pentru καὶ ἐμοί;
Ποία ὑμῖν χάρις ἐστίν; „ce bucurie aveți?” (Luca, 6, 32 și 33,34); Τῷ αἰτοῦντί σε, δός... „celui ce-ți
cere, dă-i... (Mat., 5,40-42); Ὑμεῖς ἐστε τὸ φῶς τοῦ κόσμου „voi sunteți lumina lumii” (Mat., 5,14);
Προβεβηκότες ἐν ταῖς ἡμέραις αὐτῶν ἦσαν „și erau înaintați în zilele lor” (Luca, 1,7); Ἐγὼ δὲ λέγω
ὑμῖν „iar Eu vă spun [vouă]” (Mat., 5,27); Αἰτεῖτε καὶ δοθήσηται ὑμῖν... „cereți și vi se va da...” (Mat.,
7,7).
Reflexiv: Διὸ οὐδὲ ἐμαυτὸν ἤξίωσα πρὸς σὲ ἐλθεῖν „de aceea nu m-am socotit nici pe mine
vrednic să vin la Tine” (Luca, 7,7); Ἐὰν ἐγὼ μαρτυρῶ περὶ ἐμαυτοῦ „dacă Εu dau mărturie pentru Μine
însumi” (Ioan, 5,30 și 8,14); Καὶ ἀπ’ἐμαυτοῦ οὐκ ἐλήλυθα „și nu de la Mine însumi am venit” (Ioan,
7,28); Πρὸς ἐμαυτόν „la/către Mine” (Ioan, 12,32); Τί λέγεις περὶ σεαυτοῦ; „ce spui despre tine însuți?
(Ioan, 1,22 și 8,13); Ἡμῖν μέλλεις ἐμφανίζειν σεαυτὸν „Te vei arăta nouă” (Ioan, 14,22); Ἀπὸ σεαυτοῦ
σὺ τοῦτο λέγεις; „de la tine însuți spui acestea? (Ioan, 18,34); Βάλε σεαυτὸν κάτω „aruncă-Te jos”
(Luca,4,9); Ἄλλους ἔσωσεν, ἑαυτὸν οὐ δύναται σῶσαι „i-a salvat pe alții, pe sine nu se poate salva”
(Mat., 27,41).
În κοινή se va observa și confuzia persoanelor – pronumele reflexiv de persoana a III-a tinde
să ia locul formelor de pers. I și a II-a1: Τοὺς πτωχοὺς γὰρ πάντοτε ἔχετε μεθ’ἑαυτῶν „pe cei săraci îi
aveți mereu cu voi (Ioan, 12,8) – pro μεθ’ὑμῶν αὐτῶν; Οὐκ ἔχετε ζωὴν ἐν ἑαυτοῖς „nu aveți viață în voi
înșivă (in uobismetipsis, ἡμῖν αὐτοῖς)” (Ioan, 6,53); Ὥστε μαρτυρεῖτε ἕαυτοῖς ὅτι... „mărturisiți pentru
voi înșivă că...” (Mat., 23,31) – vezi capitolul: Limba κοινή a NT.
Uneori personalul simplu ia locul reflexivului: Ἀπῆλθον οὖν πάλιν πρὸς αὐτοὺς οἱ μαθηταί „și
s-au dus ucenicii iarăși la ei înșiși (acasă)” (Ioan,20,10) – în loc de πρὸς ἑαυτούς.

Persoana a III-a este redată, ca în latină, prin forme ale demonstrativelor,

formal adjective de clasa I:
- αὐτός, αὐτή, αὐτό „el/ea (însuși/însăși)” (lat. ipse3), este întâlnit și la formele
reflexive ale personalului de pers. I și a II-a „însumi, însuți/însămi, însăți”);
- ἐκεῖνος, ἐκείνη, ἐκεῖνο „acela/aceea” (lat. ille3), de fapt un demonstrativ, este pe
departe depășit ca frecvență de precedentul.
Teoretic, pronumele pentru persoana a III-a arată astfel:

singular
nereflexiv reflexive simple
m. f. n. m. f. n. m.f.n.
N. αὐτός αὐτή αὐτό - - - -
G. αὐτοῦ αὐτῆς αὐτοῦ ἑαυτοῦ ἑαυτῆς ἑαυτοῦ οὗ
D. αὐτῷ αὐτῆv αὐτῷ ἑαυτῷ ἑαυτῇ ἑαυτῷ οἷ
A. αὐτόν αὐτήν αὐτό ἑαυτόν ἑαυτήν ἑαυτό ἕ

1
Și limba română cunoaște fenomenul: în sinea mea, în sinea ta iau locul formelor în minea mea,în
tinea ta, după în sinea sa.

55
 plural
nereflexiv reflexive simple
N. αὐτοί αὐταί αὐτά - - - σφεῖς
G. αὐτῶν αὐτῶν αὐτῶν ἑαυτῶν ἑαυτῶν ἑαυτῶν σφῶν
D. αὐτοῖς αὐταῖς αὐτοῖς ἑαυτοῖς ἑαυταῖς ἑαυτοῖς σφίσι
A. αὐτούς αὐτάς αὐτά ἑαυτούς ἑαυτάς ἑαυτά σφᾶς

Obs. Clasic, există și forme de dual puțin utilizate: Nom.Ac.Voc. αὐτώ, Gen.Dat. αὐτοῖν (femininul
αὐτά, αὐταῖν este evitat).
La persoana a III-a plural există și forme reflexive compuse pentru: Gen. σφῶν αὐτῶν, Dat.
σφίσιν αὐτοῖς, -αῖς, Ac. σφᾶς αὐτούς, -άς „al lor înșile”.
La persoana a III-a, prin sincopare, putem avea αὑτοῦ pentru ἑαυτοῦ etc.
Tot la persoana a III-a întâlnim pe ἕ, purtător al valorii reflexive, provenit din *σFε (cf. lat. se),
ce se află și la originea lui σφεῖς, anaforic pentru αὐτός.

Ex. Καὶ ἰδοὺ σεισμὸς μέγας ἐγένετο... αὐτὸς δὲ ἐκάθευδεν „și iată, s-a făcut cutremur mare..., însă
El dormea” (Mat.,8,24); Θυγάτηρ ἦν αὐτῷ... καὶ αὐτὴ ἀπέθνῃσκεν „avea o fată și aceasta era pe
moarte” (Luca, 8,42); Ἦλθεν πρὸς αὐτὸν νυκτός „a venit la el noaptea/în timpul nopții” (Ioan, 3,2);
Ἐπυντάνετο παρ’αὐτῶν ποῦ ὁ χριστὸς γεννᾶται „încerca să afle de la ei unde s-a născut/ se naște
Unsul” (Matei, 2,4).
Ἀπ’ἐμαυτοῦ „de la Mine Însumi” (Ioan,5,30); Εἂν ἐγὼ μαρτυρῶ περὶ ἐμαυτοῦ „dacă chiar Eu
mărturisesc despre Mine” (Ioan,5,30) – vezi și valoarea emfatică a lui ἐγώ; Οἷς καὶ παρέστησεν ἑαυτὸν
ζῶντα μετὰ τὸ παθεῖν... „cărora li S-a și arătat viu/pe Sine care trăia după pătimire” (Fapte, 1,3); Μὴ
δόξητε λέγειν ἐν ἑαυτοῖς „nu cugetați a spune în voi înșivă” (Mat., 3,8); Ἀρνησάσθω ἑαυτὸν καὶ ἀράτω
τὸν σταυρὸν αὐτοῦ „ridice-se și ducă-și crucea” (Mat, 26,69); Διεσάφησαν τῷ κυρίῳ ἑαυτῶν „au
dezvăluit stăpânului lor” (Mat., 18,31); Εἰς πόλιν ἑαυτῶν „în cetatea lor (înșile)” (Luca,2,39).

Obs. Vom întâlni în NT și un ἑαυτός, formă neverosimilă de Nominativ (subiect): Ἔβαλεν ἑαυτὸς
εἰς τὴν θάλασσαν „s-a aruncat în mare” (Ioan, 21,7) – am fi așteptat mai curând: ἑαυτόν; poate fi
contribuția copiștilor.

Αὐτός și valorile sale

(formele i-au fost prezentate mai sus, la pronumele personal - vezi și Sintaxa).

1) Pronume personal de persoana a III-a, după cum s-a văzut mai sus, mai ales
la cazurile oblice: ὁ ἄνθρωπος αὐτοῦ/αὐτῶν „omul lui, al său/al lor”;
2) Pronume (adj.) de identitate, dacă este precedat imediat de articol: ὁ αὐτὸς
ἄνθρωπος „același om” (lat. idem homo, fr. le même homme);
3) Pronume (adj.) de întărire, neprecedat imediat de articol: ὁ ἄνθρωπος αὐτός,
αὐτὸς ὁ ἄνθρωπος „însuși omul”, ori, tradus adverbial: „chiar omul” (lat. homo ipse, fr. l’homme
même, même l’homme).

Ex. Pronume personal „el, ea” (ille3), dar mai cu seamă la cazurile oblice: τὸ θέλημα αὐτοῦ
„vrerea lui” (Luca, 12,47 et passim) ori αὐτῆς „a ei”, αὐτῶν „a lor”; ca în română, Genitivul
personalului preia locul posesivului la toate numerele și persoanele; Ὁ κύριος αὐτῶν (nu σφέτερος):
Ἐπὶ πάσιν τοῖς ὑπαρχούσιν αὐτοῦ καταστήσει αὐτόν „peste toate ale sale îl va pune pe el”
(Luca, 12,44) – chiar cu riscul unor neclarități; mai mult, aici și nu numai, αὐτοῦ ia locul lui ἑαυτοῦ.
Αὐτὸς δὲ Ἰησοῦς οὐκ ἐπίστευεν αὐτὸν αὐτοῖς διὰ τὸ αὐτὸν γινώσκειν πάντας „însuși Iisus nu
avea încredere în ei/ nu Se lăsa [pe Sine] în seama lor, pentru că-i cunoștea pe toți” (Ioan, 2,24) – cu:
- αὐτός de întărire (ipse);
- αὐτόν pentru ἑαυτόν (reflexiv);
- αὐτοῖς și ultimul αὐτόν sunt cu valoarea de pronumene personale de pers. a III-a.
- πάντας, adjectiv având valoarea gramaticală de pronume nehotărât.

56
 Pronume/adjectiv de identitate „același,aceeași” (idem3), fiind articulat – poate avea loc
crasa cu forma articolului ce are un τ- inițial, fenomenul fiind marcat prin coronidă, κορωνίς (ἀ): τοῦ
αὐτοῦ > ταὐτοῦ, τῶv αὐτῶv > ταὐτῶv. În această situație neutrul τὸ αὐτό devine ταὐτόν:
Καὶ ἁμαρτολοὶ τὸ αὐτὸ [ταὐτὸν] ποιοῦσιν „și păcătoșii fac același lucru” (Luca, 6,33); Κατὰ
τὰ αὐτὰ γὰρ ἐποίουν τοῖς προφήταις οἱ πατέρες αὐτῶν „la fel/în același fel se purtau părinții lor cu
profeții” (Luca, 6,23 și 26); Οὐχὶ καὶ οἱ τελῶναι τὸ αὐτὸ ποιούσιν; „nu cumva și vameșii fac același
lucru/ la fel?” (Mat. 5, 46 şi 47); Τὸ δ’αὐτὸ καὶ οἱ λῃσταὶ ... ὠνείδιζον αὐτόν „la fel/pentru același lucru
Îl ocărau și tâlharii” (Mat., 27,44) – τὸ αὐτό adverbializat (Ac. de relație);

Pronume/adjectiv de întărire „însuși, însăși” (ipse3):

Καὶ αὐτῇ τῇ ὥρᾳ ἐπιστᾶσα „și venind ea chiar în acel moment/ceas” (Luca, 2,38); Αὐτὸς γὰρ ὁ
Ἡρῴδης „căci însuși Irod” (Marcu, 6,17); Αὐτὰ τὰ ἔργα ἅ ποιῶ μαρτυρεῖ περὶ ἐμοῦ „faptele înseși, pe
care le fac, mărturisesc despre mine” (Ioan, 5,36) – ori „chiar faptele”; Ὁ πέμψας με πατὴρ αὐτός μοι
ἐντολὴν δέδωκε „Tatăl Meu care M-a trimis, Însuși Mi-a dat ...” (Ioan, 12,49); Αὐτοὶ ὑμεῖς μοι
μαρτυρεῖτε „voi înșivă îmi sunteți martori” (Ioan, 3,28); Αὐτοὶ οὐκ εἰσήλθατε καὶ τοὺς ἐρχομένους
ἐκωλύσατε „[Voi] înșivă n-ați intrat și i-ați oprit pe cei ce intrau” (Luca,11,52) – avem doar pronumele
de întărire, în lipsa personalului ὑμεῖς – de remarcat utilizarea lui αὐτός la orice persoană.

Obs. Pronumele/adjectivul de întărire (ipse), precedat de pronume personal: σὲ αὐτὸν εἷδον „te-am
văzut chiar pe tine”, nu trebuie confundat cu reflexivul similar: γνῶθι σεαυτόν „cunoaște-te pe tine
însuți”; Καὶ σοῦ (δὲ) αὐτῆς τὴν ψυχὴν διελεύσεται ῥομφαία „și sabie va străpunge inima ta însăți”
(Luca, 2,35); Ὅτι πᾶς ὁ ὑψῶν ἑαυτὸν ταπεινωθήσεται, καὶ ὁ ταπεινῶν ἑαυτὸν ὑψωθήσεται „tot cel ce
se înalță pe sine se va smeri și cel ce se smerește pe sine se va înălța” (Luca, 14,11).

Pronumele și adjectivul posesiv

Are forme pentru primele două persoane; persoana a III-a utilizează curent
Genitivul (posesiv) al personalului (αὐτοῦ, αὐτῆς, pl. αὐτῶν). La plural se adaugă posesiv-
reflexivul σφέτερος3 „al lor înșile”. Este format de la cazurile oblice ale pronumelui
personal (pentru pers. I și a IIa), urmând paradigma adjectivelor de clasa I cu trei
terminații:

singular plural
m. f. n. m. f. n.
Pers. I ἐμός ἐμή ἐμόν ἡμέτερος ἡμετέρα ἡμέτερον
II σός σή σόν ὑμέτερος ὑμετέρα ὑμέτερον
III αὐτοῦ αὐτῆς αὐτοῦ αὐτῶν
σφέτερος σφετέρα σφέτερον

Obs. Posesivul precede determinatul, respectând topica adjectivului (între articol și substantiv), ori
postpus fiind, articolul se reia: Ὅς γὰρ ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους „cine/ cel care se va
rușina de Mine și de cuvintele Mele” (Luca, 9,26); Ἐκεῖ καὶ ὁ διάκονος ὁ ἐμός ἔσται „acolo va fi și
slujitorul Meu” (Ioan, 12,26); Ἵνα ἔχωσιν τὴν χαρὰν τὴν ἐμὴν πεπληρωμένην ἐν ἑαυτοῖς „ca să aibă
bucuria Mea împlinită în ei înșiși” (Ioan,17,13); Ὁ λόγος ὁ σὸς ἀλήθειά ἐστι „cuvântul Tău este
adevărul” (Ioan,17,17); Τὸ ἔθνος τὸ σόν „neamul tău” (Ioan,18,35). Dar, când determină un nume
predicativ, nu este necesară prezența articolului: Ἡ ἐμὴ διδαχὴ οὐκ ἔστι ἐμή „învățătura Mea nu este a
Mea” (Ioan,7,17).
În κοινή, posesia se redă tot mai mult, dacă nu exclusiv, prin genitivul pronumelui personal
enclitic μου, σου (αὐτοῦ,-ῆς), apoi ἡμῶν, ὑμῶν (αὐτῶν): Στέργω τὸν ἀδελφόν σου „iubesc pe fratele
tău” sau al pronumelui personl-reflexiv atunci când posesorul este subiectul afirmației; în acest din
urmă caz pronumele se află tot între articol și substantiv: Τὸν ἑαυτοῦ φίλον ἀπέπεμψεν „și-a trimis
prietenul”; Τὴν σαὐτοῦ φρόνησιν ἄσκει „folosește-ți rațiunea”. Altfel, putem avea și: Πηλὸν ἔθηκεν
μου ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμούς „a pus tină peste ochii mei” (Ioan,9,17 et passim); Πᾶς ἀκούων μου τοὺς
λόγους „tot cel care aude cuvintele Mele” (Mat., 7,26) – cu Genitivul posesiv antepus. Deci, acest

57
Genitiv posesiv/al apartenenței este, de regulă, antepus articolului sau postpus substantivului
determinat.
Posesia poate fi redată și (doar) prin articol atunci când nu există îndoială asupra persoanei
posesorului: τὸν ἀδελφὸν στέργω „îmi iubesc fratele”, τῇ στρατιᾷ ἀπῆλθε „a plecat cu armata [sa]”; Ἅ
ἐγὼ ἑώρακα παρὰ τῷ πατρὶ λαλῶ, καὶ ὑμεῖς οὖν ἂ ἠκούσατε παρὰ τοῦ πατρὸς ποιεῖτε „Eu vorbesc cele
ce le-am văzut la Tatăl [Meu], iar voi faceți ce ați auzit de la tatăl [vostru]” (Ioan,8,40); abia mai jos (la
8,41) se specifică: Ὑμεῖς ποιεῖτε τὰ ἔργα τοῦ πατρὸς ὑμῶν „lucrările tatălui vostru” - vezi Valorile
articolului.

Pronumele și adjectivele demonstrative

Din punctul de vedere al vorbitorului, al situării spațiale, avem trei

demonstrative: ὅδε3 „acesta” de aproape; οὗτος3 „acesta” la distanță medie; ἐκεῖνος3
„acela” la distanță de vorbitori.1 Într-o enumerare anaforică, ἐκεἶνος3 face trimitere la
primul termen, iar ὅδε3, ori οὗτος3 la ultimul.

a) ὅδε, ἥδε, τόδε „acesta, aceasta” (de lângă mine) corespunde lui hic din latină;
este compus din articolul ὁ, ἡ, τό (la origine un demonstrativ) și particula indeclinabilă -δε.

singular plural dual

m. f. n. m. f. n. m.f.n.
N.V. ὅδε ἥδε τόδε οἵδε αἵδε τάδε τώδε
G. τοῦδε τῆσδε τοῦδε τῶνδε τῶνδε τῶνδε τοῖνδε
D. τῷδε τῇδε τῷδε τοῖσδε ταῖσδε τοῖσδε
Ac. τόνδε τήνδε τόδε τούσδε τάσδε τάδε

Obs. Aceeași paradigmă o urmează: τοιόσδε, τοιάδε, τοιόνδε „un astfel de” (lat. talis2), τοσόσδε,
τοσήδε, τοσόνδε „atât de mare” (lat. tantus3); ele se află în corelație cu οἵος3, ὅσος3 „ce fel, cât de
mare” (qualis2, quantus3).

b) οὗτος, αὕτη, τοῦτο „acesta, aceasta” (despre care am vorbit, de lângă tine) (lat. iste3):

singular plural dual

m. f. n. m. f. n. m.f.n.
N.V. οὗτος αὕτη τοῦτο οὗτοι αὗται ταῦτα τούτω
G. τούτου ταύτης τούτου τούτων τούτων τούτων τούτοιν
D. τούτῳ ταύτῃ τούτῳ τούτοις ταύταις τούτοις
A. τοῦτον ταύτην τοῦτο τούτους ταύτας ταῦτα

Obs. Datorită valorii anaforice2, servește drept corelativ al pronumelui relativ ὅς, ἥ, ὅ.
Pronumele are în prima silabă diftongul -ου- dacă în a doua se află -o-; în rest apare diftongul -
αυ- : οὗτοι, αὗται.
Aceeași paradigmă o urmează τοιοῦτος, τοιαύτη, τοιοῦτο „un astfel de” (talis2) şi τοσοῦτος,
τοσαύτη, τοσοῦτο „atât de mare” (tantus3), aflate în corelație cu οἷος3, ὅσος3 „cât de...?”.

c) ἐκεῖνος, ἐκείνη, ἐκεῖνο „acela, aceea” (ille3), cu valoare elativă3, are flexiunea
unui adjectiv de clasa I cu trei terminații: Καὶ ὁ πέμψας με πατὴρ ἐκεῖνος

1
Și latina are o astfel de tripartiție: hic3 – „acesta” de lângă mine; iste3 – „acesta” de lângă tine; ille3 –
„acela”, departe de noi doi; cf. Dan Slușanschi, Sintaxa limbii latine, EUB, 1994, vol.I, pp. 27-29.
2
Anaforic (de la ἀνά + φέρω „duc înapoi, întorc”), care trimite la ceva ce s-a menționat mai înainte.
3
Elativ, elatiuus3 (< efferre, elātum „a evidenția”) – care evidențiază (cu respect, admirație).

58
μεμαρτύρηκεν περὶ ἐμοῦ „și Tatăl Meu care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine” (Ioan,
5,37); Ὅν ἀπέστειλεν ἐκεῖνος, τούτῳ ὑμεῖς οὐ πιστεύετε „voi nu credeți Acestuia, pe care L-a
trimis Acela” (Ioan, 5,38) – cu vădită opoziție între ἐκεῖνος „acela” și οὗτος „acesta”.

Obs. Topica în cazul adjectivelor demonstrative nu permite situarea lor între articol și numele
determinat.
Aceste forme pronominale, atunci când se referă cu insistență la o anume persoană (lucru),
primesc la urmă un -ί (deictic1), ce înlătură vocala finală scurtă (nu și diftongul), atrăgând asupra sa
accentul: ὅδε3 > ὁδί „chiar acesta”, τοιόσδε3 > τοιοσδί, οὗτοι > οὑτοιί, τοιούτου > τοιουτουί, ἐκεῖνον >
ἐκεινονί.
Lipsa pronumelui demonstrativ poate fi suplinită de articol: Οἱ Δημοσθένους λόγοι βελτίοῦς
εἰσι τῶν Αἰσχίνου „Cuvântările lui Demostene sunt mai bune decât [cele] ale lui Eskines”.

Ex. Αὕτη δὲ ἀφ’ἧς [ὥρας] εἰσῆλθον... „aceasta, [din ceasul în care/] de când am intrat” (Luca, 7,
45); Οὗτός ἐστι ὁ υἱός μου ὁ ἀγαπητός, ἐν ᾧ εὐδόκησα „Acesta este Fiul meu Cel iubit, întru Care am
binevoit” (Mat., 3,17); Οὗτός ἐστι περὶ οὗ γέγραπται „acesta este [cel] despre care e scris” (Luca,
7,27); Μὴ θαυμάζετε τοῦτο „nu vă mirați de aceasta” (Ioan, 5,28). Ἵνα κατισχύσητε ἐκφυγεῖν ταῦτα
πάντα τὰ μέλλοντα γίνεσθαι „ca să fiți în stare a scăpa de toate acestea care vor fi/vor să fie” (Luca,
21,36); Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ Θεός „pe acest Iisus L-a înălțat Dumnezeu” (Fapte, 2,32); Ἐὰν
οὗτοι σιωπήσουσιν, οἱ λίθοι κεκράξονται „dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor fi strigat (deja)” (Luc.,
19,40).
Ἐν ἐκείνῳ τῷ καιρῷ „în acea vreme” (Mat., 14,1); Ἐν δὲ ταῖς ἡμέραις ἐκείναις „în zilele
acelea„ (Mat., 3,1); Ἐκεῖνος ἀνθρωποκτόνος ἦν ἀπ’ἀρχῆς „acela era de la început ucigaș de oameni”
(Ioan, 8,43); Τοσούτῳ χρόνῳ μεθ’ὑμῶν εἰμι „sunt de atâta timp cu voi” (Ioan, 14,9).

Pronumele relative

a) ὅς, ἥ, ὅ „care, cine, ce” (lat. qui,quae,quod) se sprijină, ca articolul, pe un vechi

*yo:

singular plural dual

m. f. n. m. f. n. m.f.n.
N. ὅς ἥ ὅ οἵ αἵ ἅ ὥ
G. οὗ ἧς οὗ ὧν ὧν ὧν οἷν
D. ᾧ ᾗ ᾧ οἷς αἷς οἷς
Ac. ὅν ἥν ὅ οὕς ἅς ἅ

Οbs. Relativul poate fi întărit cu particula indeclinabilă, cu valoare deictică -περ: ὅσπερ, ἥπερ, ὅπερ
„tocmai care, iată care”.
Acordul relativului se face în gen și număr cu antecedentul, dar se află în cazul cerut de
funcția sintactică deținută în relativă: Ὁ νεὸς ὅν κατέλιπε ἤδη μέγας ἐστί „Tânărul pe care l-a lăsat în
urmă este mare de acum ”.
Relativul poate avea în regentă corelative pronume demonstrative: Οὐ καλός ἐστι ταῦτα λέγειν
ἅ πράττειν αἰσχρόν „Nu e frumos să spui acele lucruri, pe care e rușinos să le faci”.
Dacă corelativul se află în același caz cu relativul, el nu mai este exprimat, mai ales dacă se
află în Nominativ: Διελέγετο [τούτοις] οἵς ἐντυγχάνοι „Vorbea cu cei cu care se întâlnea/ cu cine se
nimerea” (aici cu pronumele în Dat. cerut de verb).
Atracția relativului la cazul antecedentului său are loc atunci când acesta din urmă se află în
Genitiv ori Dativ : Τῷ ἡγεμόνι πιστεύομεν ᾧ ἔχομεν (pentru ὅν ἔχομεν) „Avem încredere în călăuza pe
care o avem”. În astfel de situații, corelativul poate lipsi: Ἐπαινῶ σοι ἐφ’ οἷς λέγεις (pentru ἐπὶ τούτοις
ἅ) „Te laud pentru cele pe care le spui”; Ἀμελεῖ ὧν ὀφείλει πράττειν (pentru τούτων ἅ) „Nu are grijă de

1
Deictic, δεικτικός3 (< δείκνυμι „arăt”) – care arată, indică cu insistență.

59
cele pe care trebuie să le facă” (Gen. cerut de verb); Καὶ ἐτέθησαν ἐν τῷ μνήματι ᾧ ὠνήσατο Ἀβραάμ
„și L-au pus în mormântul pe care-l cumpărase Avraam” (Fapte, 7,16) – pentru ὅ, în Ac..
Atracția antecedentului în relativă poate avea loc cu reluarea lui în regentă printr-un
demonstrativ: Ἡ οὐσία ἥν κατέλιπε μεγάλη ἐστί „Averea pe care a lăsat-o este mare” devine, fără
schimbarea sensului: Ἥν κατέλιπεν οὐσίαν, αὕτη μεγάλη ἐστί, ori: Σὺν τῇ δυνάμει ᾗ (ἥν) εἶχε
ἐπορεύετο se transformă în: σὺν ᾗ εἶχε δυνάμει ἐπορεύετο „Mergea cu forța pe care o avea/ cu ce forţă
avea”.

Ex. Ὁς γὰρ ἂν ποτίσῃ ὑμᾶς ποτήριον ὕδατος... „cel ce vă va da un pahar cu apă” (Marcu, 9,41);
Καὶ ἐπίστευσαν τῇ γραφῇ καὶ τῷ λόγῳ ὅν εἶπεν Ἰησοῦς „și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care
l-a spus Iisus” (Ioan, 2,22); ... oἱ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι „care-i erau tovarăși/apropiați lui Simon”
(Luca, 5,10) – forme (ne)accentuate, asemenea articolului (pesemne opțiunea editorului); Ἅ ἠκούσατε
παρὰ τοῦ πατρὸς ποιεῖτε „voi faceți ce ați auzit de la tatăl [vostru]” (Ioan, 8,38). Οἶδεν γὰρ ὁ πατὴρ
ὑμῶν ὧν χρείαν ἔχετε „știe Tatăl vostru de ce aveți nevoie” (Mat., 6,8); Οὗτός ἐστι ὁ υἱός μου ὁ
ἀγαπητός, ἐν ᾧ εὐδόκησα „Acesta este Fiul meu Cel iubit, întru Care am binevoit” (Mat., 3,17); Οὗτός
ἐστι περὶ οὗ γέγραπται „acesta este [cel] despre care e scris” (Luca, 7,27) – cu determinatul ὁ ἄνθρωπος
(περὶ οὗ...) subînțeles în regentă. Τί ποιεῖτε ὃ οὐκ ἔξεστιν τοῖς σαββάτοις; „de ce faceți [ceea] ce nu e
îngăduit în zilele de sabat?” (Luca, 6,2 – [illud] quod); Ἔστιν δὲ ἄλλα πολλὰ ἃ ἐποίησεν ὁ Ἰησοῦς,
ἅτινα... οὐδ’οἶμαι τὸν κόσμον χωρῆσαι „sunt multe cele pe care le-a făcut Iisus, pe care nu socotesc că
le poate cuprinde lumea” (Ioan, 21,25).

b) ὅστις, ἥτις, ὅ τι „oricine, oricare, orice” (lat. quisquis2, quicumque3) este format
din două pronume distincte (și în flexiune, iar neutrul ὅ τι chiar în grafie, pentru a nu fi confundat
cu conjuncția omofonă): ὅς, provenit din *yo cu aspirație după căderea lui y- inițial, și τις,
dintr-un vechi *-kwe (lat. quis), se declină cu ambele componente, fără ca în
accentuarea lui ὁς să se țină seama de prezența lui -τις:

singular plural dual

m. f. n. m. f. n. m..f.n.
N. ὅστις ἥτις ὅ τι οἵτινες αἵτινες ἅτινα (ἅττα) ὥτινε
G. οὗτινος ἧστινος οὗτινος ὧντινων ὧντινων ὧντινων οἷντινοιν
(ὅτου) (ὅτου)
D. ᾧτινι (ὅτῳ) ᾗτινι ᾧτινι (ὅτῳ) οἷστισι αἷστισι οἷστισι
A. ὅντινα ἥντινα ὅ τι οὕστινας ἅστινας ἅτινα (ἅττα)

Obs. Masculinul și neutrul singular, apoi neutrul plural prezintă dubluri (în paranteză).
Accentul se află mereu pe primul element, ignorându-se prezența encliticului -τις.

c) alte relative - nedefinite sunt:

- οἷος, οἵα, οἷον „ce fel” (lat.qualis2) îl are corelativ pe τοιοῦτος3 (lat. talis2).
- ὅσος, ὅση, ὅσον „cât de mult/mare” (lat. quantus3) cu corelativ τοσοῦτος3 (lat. tantus3); la
plural are sensul latinescului quot (în corelație cu tot): Τοσοῦτοι ἐσόμεθα ὅσοι νῦν ἔσμεν „Vom fi tot
atâția câți suntem acum”; πάντες ὅσοι „toți cei care”; apare chiar cu valoare adverbială: Τοσούτῳ
κρείττων γενόμενος τῶν ἀγγέλων, ὅσῳ διαφορώτερον παρ’αὐτοὺς κεκληρονόμηκεν ὄνομα „făcându-se
cu atât mai presus de îngeri, cu cât moștenise un nume mai deosebit înaintea lor” (Evr. 1,4).

Ambele pronume pot avea valoare exclamativă: Οἵα κεφαλή „Ce cap !”; Ὅσα πράγματα ἔχεις
„Ce de treburi ai!”.
De reținut expresiile: οἷός εἰμι + un infinitiv „sunt în stare să...” ; τοιοῦτος....οἷος + un infinitiv
„astfel de...încât să...”- vezi Sintaxa. Subordonata consecutivă.
- ὁποῖος, ὁποία, ὁποῖον „oricare, de orice fel” (lat. qualiscumque2);
- ὁπόσος, ὁπόση, ὁπόσον „oricât de mare” (lat. quantuscumque3).

60
Corelarea dintre demonstrative și relative

Când un demonstrativ precede, în propoziția regentă, pe relativul care-l

determină și-l reia în subordonata relativă (acela... care/ căruia/ pe care etc.),
demonstrativul devine corelativul acelui relativ. S-a realizat astfel un:
Tabel sinoptic al pronumelor corelative1:

Demonstrative Relative Interogative Generalizatoare/Int. ind.

ὅδε hic „acesta” ὅστις quicumque
οὗτος ὅς qui τίς quis ? quisquis
ἐκεῖνος ille „acela, cel” „care” „cine, care?” „oricine, oricare”
τοῖος
τοιόσδε talis „un astfel de” οἷος qualis ποῖος qualis ? ὁποῖος qualis(cumque)
τοιοῦτος „care” (încât) „ce fel?” „orice fel”
τόσος πόσος quantus,
τοσόσδε tantus „un atât de” ὅσος quantus quot ? ὁπόσος quantus(cumque)
τοσοῦτος (mare) „cât” (încât) „cât de mare?” „oricât de mare”
τηλικόσδε „așa/atât de ἡλίκος „cât de mare/ πηλίκος „cât de ὁπηλίκος
τηλικοῦτος mare/de bătrân” de bătrân” mare/bătrân?” „oricât de mare/bătrân”
ἕτερος alter „celălalt” πότερος uter ? ὁπότερος uter(cumque)
„care din doi?” „oricare din doi”

Pronumele (adj) interogative

- τίς, τί „cine, ce?” (lat. quis, quid) are la origine un I.E. *kwi-/kwe-, iar pentru
formele τοῦ, τῶv un vechi *τεο-. Tema sa a fost lărgită cu un -ν-, fostă desinență de
Acuzativ sg.; urmează declinarea a treia:

singular plural dual

m.f. n. m.f. n. m.f.n.
N. τίς τί τίνες τίνα τίνε
G. τίνος (τοῦ) τίνος (τοῦ) τίνων τίνων τίνοιν
D. τίνι (τῷ) τίνι (τῶv) τίσι τίσι
Ac. τίνα τί τίνας τίνα

Obs. Poartă mereu accent pe inițială, spre deosebire de cel nedefinit, care e aton (ori cu accent pe
finală în cazul formelor bisilabice).

Ex. Τίς ἄρα ἐστὶν ὁ πιστὸς οἰκονόμος; „cine oare este iconomul credincios?” (Luca, 12,42); Τί
πρὸς σέ; „ce te privește?” (Ioan, 21,22) – cu τί în Acuzativ de relație și verbul subînțeles; la fel: Τί ἐμοὶ
καὶ σοί, γύναι; „ce ne privește pe noi, femeie?” (Ioan, 2,4); Τί ἔτι χρείαν ἔχομεν μαρτύρων; „la ce mai
avem nevoie de martori?” (Marcu, 14, 63); Τίνι ὁμοία ἐστί ἡ βασιλεία τοῦ Θεοῦ καὶ τίνι ὁμοιώσω
αὐτήν; „cui este asemenea împărăția lui Dumnezeu și cui/cu ce o voi asemăna?” (Luca, 13,18); Τίνι
ὁμοιώσω; „cui/cu ce voi asemăna?” (Luca, 7, 31 etc.); Ἵνα τί ἀδικεῖτε ἀλλήλους; „pentru ce/de ce vă
nedreptățiți unii pe alții?” (Fapte, 7,27) – e vorba de cauza finală2; Διὰ τί οἱ μαθηταί σου
παραβαίνουσιν τὴν παράδοσιν „de ce ucenicii Tăi încalcă datina” (Mat., 15,2); Τί ὑμᾶς ὀφειλήσω; „cu
ce vă voi fi de folos?” (I Corint., 14,6) – cu τί, Acuzativ de relație.

1
Apud C.Balmuș-Al.Graur, Gramatica limbii grecești, Ed. Autorilor Asociați, sine anno, loco, p.74.
2
Cauza finală apare mai cu seamă în întrebări de tipul: pentru ce? de ce?; ele privesc atât scopul, cât și
cauza – vezi Sintaxa. Subordonata cauzală (și finala) – vezi Dan Slușanschi, op. cit.

61
 Alte interogative:
- πότερος,ποτέρα, πότερον „care din doi” (lat. uter3)
- ποῖος, ποία, ποῖον „care, ce fel” (lat. qualis2)
- πόσος, πόση, πόσον „cât de mare” (lat. quantus3).

Ex. Πόσον ὀφείλεις; ὁ δὲ εἶπεν: ἑκατὸν βάτους ἐλαίου „cât datorezi? iar el spuse: o sută de măsuri
de ulei” (Luca, 16,5); sau adverbializat, interogativ-exclamativ: Πόσῳ μᾶλλον ὁ πατήρ... δώσει „cu
cât/atât mai mult le va da Tatăl” (Luca, 11,13); Ποία ὑμῖν χάρις ἐστίν; „ce bucurie aveți?” (Luca, 6, 32
și 33,34).

Obs. În propozițiile interogative indirecte aceste pronume/adjective sunt înlocuite de nedefinitele

corespondente: ὅστις2 ia locul lui τίς, τί și tot astfel apar: ὁπότερος3, ὁποῖος3, ὁπόσος3 pentru πότερος3,
ποῖος3, πόσος3.

Pronumele (adj.) nedefinite

- τις, τι „cineva, ceva” (lat. aliquis2) urmează în flexiune modelul interogativului,

fără a primi accent (dacă totuși acesta apare, va sta pe finală, fiind circumflex la Gen.pl. și dual).
Formele monosilabice de Gen.Dat. sunt atone: του, τῳ. Nominativul plural neutru
prezintă și forma ἄττα „câteva/niște”, ce nu trebuie confundată cu ἅττα „care”, neutrul
plural al relativului singular ὅ τι (de la ὅστις).

Obs. Redarea în română a acestui adjectiv pronominal se poate face prin articolul nehotărât,
inexistent în greacă.

Ex. Τυφλός τις „un orb [oarecare]” (Luca,18,35) – tradus cel mai frecvent ca articol nehotărât în
română; Εἶπεν δέ τις ἐκ τοῦ ὄχλου „zise unul din mulțime” (Luca, 12,13) – aici ca pronume nedefinit și
în română; Ἐὰν μή τις γεννηθῇ ἄνωθεν „dacă cineva/vreunul nu s-a născut de sus” (Ioan, 3,3); Εἰς
οἶκόν τινος τῶν ἀρχόντων „la casa uneia dintre căpetenii” (Luca, 14,1); Προσῆλθάν τινες Φαρισαῖοι „s-
au apropiat niște farisei” (Luca, 13,31) – în acest caz, cu același sens, formula cea mai frecventă este cu
Genitivul partitiv: τινές τῶν Φαρισαίων (passim).

Alte pronume nedefinite:

- ὅστις, ἥτις, ὅ τι „oricine, orice” (lat. quicumque3) este utilizat și ca pronume nehotărât (vezi
relativul);
- ἕκαστος, ἡκάστη, ἥκαστον „fiecare” (lat. quisque2);
- ἑκατερος, ἑκατέρα, ἑκάτερον „și unul și celălalt” (lat. uterque3);
- οὐδέτερος, οὐδετέρα, οὐδέτερον „nici unul, nici celălalt” (lat. neuter3);
- ἄλλος, ἄλλη, ἄλλον „altul” (lat. alius3), iar articulat „celălalt” (de reținut expresia ἄλλοι ἄλλα
„fiecare altceva” (lat. alius aliud/ alii alia);
- ὁ ἕτερος, ἡ ἑτέρα, τὸ ἕτερον „celălalt” (lat. alter3);
- οὐδείς, οὐδεμία, οὐδέν „nimeni, nici unul” (lat. nullus3, nemo, nihil);
- μηδείς, μηδεμία, μηδέν cu același sens, în propoziții de tendință „nimeni (să nu)”.

Pronumele οὐδείς3, μηδείς3 „nimeni/ nimeni să nu”, au în compunere adverbele de negație οὐ

respectiv μή și numeralul cardinal εἷς, μία, ἕν (vezi Numeralul). Flexiunea este cea a unui adjectiv de
clasa a III-a (având forme doar pentru singular):

m. f. n.
N. οὐδείς οὐδεμία οὐδέν
G. οὐδενός οὐδεμιᾶς οὐδενός
D. οὐδενί οὐδεμιᾶv οὐδενί
Ac. οὐδένα οὐδεμίαν οὐδέν

62
Obs. Același model de declinare îl are și μηδείς, μηδεμία, μηδέν – fiind de tendință, va fi asociat cu
verb predicat la un astfel de mod: Conjunctiv, Imperativ.

Ex. Οὐδείς προφήτης... „nimeni nu este profet...” – apare în propoziții enunțiative (cu negație
obiectivă), pe când Μηδείς λεγέτω „nimeni să nu spună” se folosește în cazul propozițiilor hortative,
prohibitive (de tendință); Οὐδεὶς δύναται δυσὶ κυρίοις δουλεύειν „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”
(Mat., 6,24); Ἀλλ’οὐδενὸς λόγου ποιοῦμαι τὴν ψυχὴν τιμίαν ἐμαυτῷ... „dar nu-mi socotesc vrednică de
luat în seamă/de vreun preț viața” (Fapte, 20,24) – ca adjectiv nedefinit; Ἰουδαῖους οὐδὲν ἠδίκησα...
„față de iudei cu nimic n-am greșit” (Fapte, 25,10) – οὐδέν, Acuzativ de relație: „pe iudei nu i-am
nedreptățit cu nimic”.
Ἐγένετο δὲ ἐν ἑτέρῳ σαββάτῳ εἰσελθεῖν αὐτόν... „s-a-ntâmplat ca în celălalt sabat El să intre”
(Luca, 6,6); Καὶ ἐπορεύθησαν ἕκαστος εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ „și au plecat fiecare la casa lui” (Ioan, 8,1)
– pro εἰς τὸν οἶκον ἑαυτοῦ „la casa sa [proprie]”, cu neutilizarea formei reflexive a personalului.

- δεῖνα „un astfel de, cutare” nu are flexiune completă, nici forme speciale pe genuri: sg. Nom.
δεῖνα, Gen. δεῖνος, Dat. δεῖνι, Ac. δεῖνα, iar la pl. Nom. δεῖνες, Gen. δείνων și Ac. δεῖνας.
- ὁστισοῦν, ἡτισοῦν, ὁτιοῦν „oricine, orice” (lat. quiuis, quilibet);
- ὁποτεροσοῦν, ὁποτεραοῦν, ὁποτεροῦν „oricare din doi” (cu -οῦν- indeclinabil);
- ἔνιοι, ἕνιαι, ἕνια „unii, unele”;
- μόνος, μόνη, μόνον „singur, unic” are valoare adjectivală precedat fiind de articol: ὁ μόνος
παῖς αὐτοῦ ἀπέθανεν „a murit unicul său fiu”, ori adverbială, dacă precede articolul: μόνος ὁ παῖς
αὐτοῦ ἀπέθανεν „a murit doar fiul său”.
- ὅ μεν....ὅ δε „unul...celălalt” (lat. alter...alter; alius...alius) exprimă opoziția, aflându-se în
două propoziții diferite. Este format din articolul hotărât (accentuat sau nu), a cărui flexiune o urmează
și particulele indeclinabile respective.

Ex. Οἱ μὲν ἐχλεύαζον, οἱ δὲ εἶπαν... „unii au râs, iar alții au zis” (Act., 17,32); Ἐσχίσθη τὸ πλῆθος
τῆς πόλεως, οἱ μὲν ἦσαν σὺν τοῖς Ἰουδαίοις, οἱ δὲ σὺν ἀποστόλοις „... unii erau cu iudeii, iar alții cu
Apostolii” (Act., 4,14); Οἱ μὲν ἔλεγον..., ἄλλοι [δὲ] ἔλεγον... „unii spuneau..., iar alții...” (Ioan, 7,12);
Οἱ μὲν ἔλεγον..., ἄλλοι [δὲ] ... „unii spuneau... alții [însă]...” (Ioan,7,12); Οἱ δὲ εἶπαν αὐτῷ „iar ei I-au
spus” (Mat., 2,5) – chiar în lipsa corelativului exprimat (οἵ μέν); Οἱ δὲ ἄλλοι μαθηταὶ τῷ πλοιαρίῳ
ἦλθον „iar ceilalți ucenici au venit cu corabia” (Ioan, 21,8).

- πᾶς, πᾶσα, πᾶν „tot, întreg” (lat. omnis2, totus3) poate avea și valoare nedefinită, în anumite
situații:
a) articulat, are valoare adjectivală: ἡ πᾶσα θάλασσα „întreaga mare” (lat. totus 3)
b) nearticulat, are valoare de pron./adjectiv nedefinit: πᾶς ἄνθρωπος „fiecare/orice om, tot
omul” (lat. omnis2): Καὶ πᾶν ὄρος „și tot muntele, orice munte” (Luca, 3,5); Πᾶς οὖν δένδρον „tot
pomul” (Mat., 3,10);
La plural nu se face această distincție: πάντες (οἱ) ἄνθρωποι „toți oamenii” (lat. omnes
homines): Ἐξίσταντο δὲ πάντες „și s-au oprit toți/cu toții” (Fapte, 2,12).

Obs. După același model, și πολύς3 (la plural: πολλοί3) poate primi valoarea unui nehotărât: Πολλοὶ
ἐπὶ τῇ γενέσει αὐτοῦ χαρήσονται „mulți se vor bucura la nașterea Lui” (Luca, 1,14).
Chiar numeralul poate avea valoarea gramaticală de pronume/adjectiv nedefinit: Προσῆλθεν
αὐτῷ μία παιδίσκη „și s-a apropiat de El o fată” (Matei 26,69); Ὁ εἷς ὤφειλεν... ὁ δὲ ἕτερος „unul
datora... iar celălalt” (Ioan, 7,41); Ἀμφοτέροις ἐχαρίσατο „le-a dăruit amândurora/ fiecăruia din doi”
(Luca, 7,42); Ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν „îi auzeau fiecare grăind în
propria limbă” (Fapte, 2,6).

Pronumele de reciprocitate

Nu are echivalent în română. Are forme pentru plural și dual, exprimând

interacțiunea subiectului cu obiectul (în latină inter se; alius alium ori alii alios „între ei, unul
pe altul/unii pe alții”): κωλύουσιν ἀλλήλους „se împiedică reciproc, unii pe alții”. Provine din
repetarea temei ἀλλο-. Are forme pentru cazurile oblice:

63
 m. f. n dual
G. ἀλλήλων ἀλλήλων ἀλλήλων ἀλλήλοιν
D. ἀλλήλοις ἀλλήλαις ἀλλήλοις ἀλλήλοιν
A. ἀλλήλους ἀλλήλας ἀλλήλα ἀλλήλω

Ex. Καὶ ὑμεῖς ὀφείλετε ἀλλήλων νίπτειν τοὺς πόδας „și voi sunteți datori a vă spăla picioarele unii
altora” (Ioan, 13,14) – „ale unora și ale celorlalți”; Μὴ γογγύζετε μετ’ἀλλήλων „nu murmurați între
voi” (Ioan, 6,43); Ἐγκαλείτωσαν ἀλλήλοις „să se acuze între ei” (Fapte, 19,38) – verbul cere cazul
Dativ; Ἐντολὴν καινὴν δίδωμι ὑμῖν ἵνα ἀγαπᾶτε ἀλλήλους „vă dau poruncă nouă, să vă iubiți unii pe
alții” (Ioan,13,31); Ἐὰν ἀγάπην ἔχετε ἐν ἀλλήλοις „de aveți iubire unii față de alții” (Ioan, 13,35); Ἵνα
τί ἀδικεῖτε ἀλλήλους „pentru ce vă nedreptățiți unii pe alții?” (Fapte, 7,27); Ἕβλεπον εἰς ἀλλήλους
„priveau unii la alții” (Ioan,13,22); Ἐμάχοντο πρὸς ἀλλήλους οἱ Ἰουδαῖοι „și [se] luptau între ei iudeii”
(Ioan, 6,52).

Obs. Dar avem și formula alternativă: Ἄλλος πρὸς ἄλλον λέγοντες „spunându-și unii altora/ unul
către altul” (Fapte, 2,12) – cu pronume nehotărâte, pentru πρὸς αλλήλους (ad invicem). La fel, poate fi
înlocuit de pronumele reflexiv (la plural): ἑαυτούς „unii pe alții”; πρὸς ἑαυτούς „unii către alții”.

64
 NUMERALUL
(τὸ ἀριθμητικόν)

Este un adjectiv care cuantifică, id est determină un substantiv sub aspectul

numeric. Ca atare, unele gramatici îl cataloghează drept adjectiv numeral.
Este: cardinal, ordinal, adverbial, multiplicativ, distributiv; există și
substantive derivate (ori sintagme) ce exprimă numărul, fracțiunea etc.

Numeralul cardinal

determină numeric un substantiv; are forme adjectivale pentru genuri (nu și doi) și este
flexibil până la patru (inclusiv) ; este neflexibil/ indeclinabil de la 5 până la 100
inclusiv. Numerele compuse se formează prin simplă juxtapunere ori cu ajutorul
conjuncției καί, indiferent de ordinea termenilor. De ex. numărul 121 poate fi redat
astfel: εἷς καὶ εἴκοσι καὶ ἑκατόν, apoi ἑκατὸν καὶ εἴκοσι καὶ εἷς sau, mai simplu,
ἑκατὸν εἴκοσι εἷς1.
Numeralele denumind sute, mii, zeci de mii urmează paradigma adjectivelor
de clasa I, cu trei terminații: 2oo = διακόσιοι, διακόσιαι, διακόσια, 1000 = χίλιοι,
χίλιαι, χίλια, 10.000 = μύριοι, μύριαι, μύρια (μύριος la singular înseamnă „nenumărat”, la fel și
μυρίοι3, vezi poziția accentului la plural)2.

Numeralele de la 1 la 4 au flexiune:

unu3 doi3 trei patru

m. f. n. m.f.n. m.f. n. m.f. n.
N. εἷς μία ἕν δύο τρεῖς τρία τέτταρες τέτταρα
G. ἑνός μιᾶς ἑνός δυοῖν (δύο) τριῶν τριῶν τεττάρων τεττάρων
D. ἑνί μιᾶv ἑνί δυοῖν (δύο) τρισί τρισί(ν) τέτταρσι(ν) τέτταρσι(ν)
Ac. ἕνα μίαν ἕν δύο τρεῖς τρία τέτταρας τέτταρα

Obs. Numeralul εἷς, μία, ἕν „unu2” poate primi valoare de pronume/adjectiv nehotărât3: Οὐ δύναται
ἄνθρωπος λαμβάνειν οὐδὲ ἕν [sau οὐδέν] „omul nu poate lua nimic” (Ioan, 3,27); Τότε σταυροῦνται
σὺν αὐτῷ δύο λῃσταί: εἷς ἐκ δεξιῶν καὶ εἷς ἐκ εὐωνύμων „atunci s-au răstignit împreună cu El doi
tâlhari: unul de-a dreapta și altul de-a stânga” (Mat., 27,28); Γίνεται χαρὰ ἐπὶ ἑνὶ ἁμαρτολῷ
μετανοοῦντι „e bucurie pentru fiecare păcătos ce se pocăiește” (Luca, 15,10).
Numeralul δύο se declină la dual; are o singură formă pentru toate genurile (cf. lat. duo, ambo)
și se poate construi atât cu dualul cât și cu pluralul: δύο πόλει sau δύο πόλεις „două cetăți”. El chiar
poate lipsi în formula „cele două cetăți”: τώ πόλει, lipsa lui fiind suplinită de articol. Forma de Gen.-
Dat. se construiește clasic numai cu dualul: δυοῖν πολέοιν, dar există și o formă târzie de Dat. plural:
Οὐδεὶς δύναται δυσὶ κυρίοις δουλεύειν „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mat., 6,24); se preferă
însă neflexibilul: Εἷς ἐκ τῶν δύο τῶν ἀκουσάντων παρὰ Ἰωάννου „unul din cei doi care auziseră de la

1
După D. Planque, op.cit. p.42, în cazul numeralelor compuse, prezența lui καί e necesară dacă
unitățile preced zecile, respectiv sutele: εἴκοσι ἑπτά devine ἑπτὰ καὶ εἴκοσι (adică 27).
2
Cei din vechime aplicau calculul inclusiv, adică includeau și termenul final al unei enumerări: de la o
duminică la alta erau în total opt zile (se fac opt zile).
3
Acest fapt s-a petrecut în toate limbile neolatine: numeralul latin unus3 a evoluat și în română ca
articol nehotărât „un, o” și ca pronume nehotărât „unul, una (oarecare)”.

65
Ioan” (Ioan, 1,40) – și nu ἐκ τοῖν δυοῖν; clasic prepoziția nu era necesară Genitivului partitiv: εἷς τοῖν
δυοῖν.
Corespondentul lui ambo din latină este ἄμφω, ἀμφοῖν „amândoi”, un dual dublat și înlocuit
de ἀμφότεροι, ἀμφότεραι, ἀμφότερα, cu același sens (dar flexiunea completă a unui adjectiv de clasa I
la plural): ἄμφω τώ πόλει (la dual) și ἀμφότεραι αἱ πόλεις (la plural) „ambele cetăți”.
Numeralele compuse se scriu prin simplă alăturare a elementelor componente (parataxă,
asindet1): ἐνενήκοντα ἐννέα „nouăzeci și nouă” (Luca, 15,4); ἔτη δεκαοκτώ „optsprezece ani” (Luca,
13,11) sau cu conjuncția καί: δέκα καὶ ὀκτὼ ἔτη (Luca, 13,16) – vezi nota 2 de la pag. anterioară.
Numeralele compuse, cu finala 8 sau 9, se pot reda prin scăderea diferenței (în G) din numărul
întreg (de zeci); astfel 18 se poate spune și: ἄνθρωποι δυοῖν δέοντες εἴκοσι „douăzeci fără (având lipsă)
doi oameni / douăzeci de oameni fără doi”.
Numerele de ordinul miilor se exprimă prin antepunerea numeralului adverbial: 2.000 =
δισχίλιοι,-αι,-α, ori 20.000 = δισμύριοι,-αι,-α (apoi τρισ-, τετρακισ- etc. „de două ori o mie, de două ori
zece mii” etc).

Ex. Ἀνετράφη μῆνας τρεῖς „a fost hrănit [timp de] trei luni” (Mat., 7,20); Ἰδοὺ τρία ἔτη [ἔστι]
ἀφ’οὗ ἔρχομαι ζητῶν „iată, [sunt] trei ani de când am venit să caut” (Luca, 13,7); Ἔτη τεσσεράκοντα
„[timp de] treizeci de ani” (Fapte, 7,36); Ἦσαν πορευόμενοι εἰς κώμην ἀπέχουσαν σταδίους ἑξήκοντα
ἀπὸ Ἰερουσαλήμ „mergeau spre un sat care era departe de Ierusalim la șaizeci de stadii” (Luca, 24,13);
Γυνὴ αἱμορροῦσα δώδεκα ἔτη „o femeie ce sângera de doisprezece ani” (Mat., 9,20); Καὶ ἔδησεν αὐτὸν
χίλια ἔτη... „și l-a legat pentru o mie de ani...” (Apoc., 20,3 și 5); Πνεῦμα ἔχουσα ἀσθενείας ἔτη
δεκαοκτώ „având duhul neputinței de optsprezece ani” (Luca, 13,11); Τεσσεράκοντα καὶ ἕξ ἔτεσιν
οἰκοδομήθη ὁ ναὸς οὗτος „templul acesta s-a zidit în [timp de] patruzeci și șase de ani” (Ioan,2,20);
Λύσατε τὸν ναὸν τοῦτον καὶ ἐν τρισὶν ἡμέραις ἐγερῶ αὐτόν „dărâmați templul acesta și în trei zile îl
voi ridica” (Ioan, 2,19 și 20).

Numeralul ordinal

este un adjectiv de clasa I (cu trei terminații), care determină un substantiv, indicându-i
locul într-o ierarhie, o mulțime ordonată; se formează prin atașarea, în principiu, a
sufixului -toς3 la radicalul numeralului cardinal: ἕξ (R.ἑκ) > ἑκτός, ἑκτή, ἑκτόν „al
șaselea/ a șasea” (lat. sex-tus3). Există și forme derivate de la alte radicale : πρῶτος3 „primul,
întâiul” nu se formează de la εἷς32 etc.
Πρότερος,-α,-ον „primul din doi/ prima din două”; δεύτερος,-α,-ον „al doilea2”, la fel,
se formează pe baza lui δύο, cu sufixul de comparativ (alternativ) -ter3
Accentul zecilor de la 20 trece obligatoriu pe finală: εἰκοστός, -ή, -όν „al
douăzecilea2”.
Numeralele compuse se formează după regula celor cardinale, din toate
elementele aparținând ordinalelor: τρίτος3 καὶ δέκατος3 sau τρεισκαιδέκατος3 „al 13-
lea2”.
Ex. Καὶ ἤρθη τὸ περίσευσαν αὐτοῖς κλασμάτων κόφινοι δώδεκα „s-au ridicat resturi, douăsprezece
coșuri de fărâmituri” (Luca, 9,17); Δεῖ ἀποκτανθῆναι καὶ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἐγερθῆναι „trebuie să fie ucis și
să învieze a treia zi” (Luca, 9,22); Καὶ τῇ ἡμέρᾳ τῇ τρίτῃ γάμος ἐγένετο... „și a treia zi s-a făcut nuntă”
(Ioan, 2,1); Ἐν ἔτει πεντεκαιδεκάτῳ „în anul al cincisprezecelea” (Luca, 3,1); Ἐχθὲς ὥραν ἑβδόμην
ἀφῆκεν αὐτὸν ὁ πυρετός „ieri, la ceasul al șaptelea, l-a lăsat fierbințeala” (Ioan, 4,52); Ἀπὸ δὲ ἕκτης
ὥρας σκότος ἐγένετο ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἕως ὥρας ἐνάτης, περὶ δὲ τὴν ἐνάτην ὥραν ἀνεβόησεν ὁ
Ἰησοῦς „de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea, iar pe la
ceasul al nouălea a strigat Iisus” (Mat., 27, 45 și 46).

1
Pentru termeni, vezi Sintaxa.Coordonarea.
2
Πρῶτος3 are etimologie încă disputată; este clară însă influența, dacă nu originea directă, a lui πρό
„înainte” (adverb/prepoziție) și aplicarea sufixului –τος3, același cu cel de formare a superlativului; la
fel πρότερος3, dar cu sufixul diferențiator –τερος3, prezent și la comparativul adjectivelor (cf. lat. alter3
„celălalt (din doi)”)..

66
Obs. Acuzativele τὸ πρῶτον/τὸ πρώτερον, dar nu numai acestea, pot căpăta valoare adverbială:
Ἰωάννης τὸ πρῶτον βαπτίζων „Ioan, care boteza la început” (Ioan, 10,40); Οἱ θεωροῦντες αὐτὸν τὸ
πρώτερον „cei ce-L vedeau prima dată” (Ioan, 9,8); Τοῦτο ἤδη τρίτον ἐφανερώθη ὁ Ἰησοῦς τοῖς
μαθηταῖς „aceasta este de acum a treia oară când Iisus s-a arătat ucenicilor” (Ioan, 21,14). Τρίτον ἔτος
τοῦτο/ἤδη βασιλεύει „domneşte de doi ani” – aici ca adjectiv (merge de acum pe al treilea an; calcul
inclusiv şi în latină: hoc triennio, cu acelaşi sens).
Schimbarea valorii gramaticale are loc cel mai adesea prin articulare, obținându-se
substantive: Ὑπέστρεψαν δὲ οἱ ἑβδομήκοντα „s-au întors cei șaptezeci” (Luc.,10,17).

Numeralul adverbial se formează cu sufixul -(α)κις, adăugat radicalului și

este indeclinabil: τετράκις „de patru ori”, πεντάκις „de cinci ori” etc. Sub aspectul formării
diferă doar: ἅπαξ „o dată” (lat. semel), δίς „de două ori” (lat. bis) și τρίς „de trei ori” (lat. ter).

Obs. La întrebarea „Pentru a câta oară?”, se răspunde cu forme adverbializate (la neutru) și
articulate ale numeralului ordinal: τὸ πρῶτον „prima dată/oară”, τὸ δεύτερον „a doua oară” etc.

Numeralul multiplicativ adaugă la tema numeralului adverbial sufixul

contras -πλοῦς,-πλῆ,-πλοῦν: ἁπλοῦς, ἁπλῆ, ἁπλοῦν „simplu2”, διπλοῦς, διπλῆ, διπλοῦν
„dublu2”, τριπλοῦς3 „triplu2”, τετραπλοῦς3 „cvadruplu2” etc.

Numeralul distributiv nu are forme proprii, ci sintagme realizate cu

ajutorul numeralului cardinal precedat de prepozițiile ἀνά, κατά (cu cazul Acuzativ): ἀνὰ
τέτταρας, κατὰ τέτταρας „câte patru”.

Ex. Λίθιναι ὑδρίαι... χωροῦσαι ἀνὰ μετρητὰς δύο ἢ τρεῖς „vase de piatră cuprinzând câte două ori
trei măsuri” (Ioan, 2,6); Κατακλίνετε αὐτοὺς κλισίας [ὤσει] ἀνὰ πεντήκοντα „așezați-i în cete de câte
cincizeci” (Luca, 9,14) – adverbul ὥσει induce aproximarea: cam/ ca la/ circa;

Obs. Găsim și formula adverbială: Οἱ ἀκούσαντες ἐξήρχοντο εἷς καθ’εἷς „cei ce au ascultat ieșeau
unul câte unul” (Ioan, 8,9) sau alternativa adjectivală: Προσκαλεσάμενος ἕνα ἕκαστον τῶν
χρεοφειλετῶν „chemând [pe] unul câte unul dintre datornici” (Luca, 16,5).
Ideea distribuției se poate reda și cu prepoziția σύν urmată de numeralul cardinal: σύνδυο,
σύντρεις „câte doi, câte trei (împreună)”.

Aproximarea unui număr se face cu particula ὡς: ὡς εἴκοσι „cam, circa 20/ spre 20”:
Ex. Θυγάτηρ ἦν αὐτῷ ὡς ἐτῶν δώδεκα „avea o fată ca la doisprezece ani” (Luca, 8,42) – ὡς „până
la/spre/circa”.

Substantive și adjective derivate

Numele derivate din numeralul cardinal se formează:

- cu sufixul -αδ-, obținându-se substantive feminine de declinarea a III-a: δέκα >
δεκάς, δεκάδος „decadă”; χίλιοι > χιλιάς, χιλιάδος (fr. centaine, it. centinaio); μύριοι >
μυριάς, μυριάδος „miriadă”; din adj. μόνος3 derivă ἡ μονάς,-άδος „unitatea, monada”.

Ex.. Ἐν οἷς ἐπισυναχθεισῶν τῶν μυριαδῶν τοῦ ὄχλου „între timp, adunându-se miile de
poporeni” (Luca, 21,1); Εἰ δυνατός ἐστιν ἐν δέκα χιλιάσιν ὑπαντῆσαι τῷ μετὰ εἴκοσι
χιλιάδων ἐρχομένῳ ἐπ’αὐτὸν; „de e în stare cu zece mii să-l întâmpine pe cel ce vine asupra sa cu
douăzeci de mii” (Luca, 14,31).

- cu sufixul -αῖος3-, aplicat numeralului ordinal, se formează adjective de clasa I:

δευτεραῖος,-α,-ον „de a doua zi”: τριταῖος ἀφικέτο „a sosit (în) a treia zi”.

67
Ex. Κύριε, ἤδη ὄζει, τεταρταῖος γάρ ἐστιν „Doamne, de acum miroase, căci e de-a patra
zi” (Ioan, 11,39); ἀφίκετο τριταῖος „a sosit a treia zi”.

- cu sufixul –πλάσιος3 atașat adverbialului, obținem altă serie de adjective

multiplicative de clasa I: διπλάσιος3, τριπλάσιος3, δεκαπλάσιος3, „îndoit, întreit, înzecit”
etc.

Fracțiunea (partea) se exprimă cu ajutorul substantivelor τὸ μέρος, ἡ μοῖρα

„partea”, însoțite de numeralul ordinal: ἡ πέμπτε μοῖρa, τὸ πέμπτον μέρος „a cincea
parte”.

Notarea cifrelor și numerelor

s-a făcut în diverse feluri în funcție de epocă. Pentru epoca miceniană se constată utilizarea
barelor verticale (II = 2) pentru unități, a celor orizontale pentru zeci (- - = 20) ori a cercurilor pentru
sute (oo = 200).
În perioada clasică, pentru cifre de la patru în sus se elimină fostele semne introducându-se
litere ale alfabetului, inițiale ale numeralelor: Π = 5, πέντε; Δ = 10, δέκα; Η = 100, ἑκατόν; Ξ = 1.000,
χίλιοι etc.
Postclasic, inovație a învățaților alexandrini, se utilizează primele nouă litere ale alfabetului
pentru unități, următoarele nouă pentru zcci, apoi următoarele pentru sute, în total 27 de semne,
cuprinzîndu-le și pe cele excluse din alfabetul clasic ori altele, create special. Literele sunt însoțite până
la nivelul miilor de un semn (’) în dreapta sus, iar în cazul miilor de același semn în stânga jos (,).
Anumite cifre/numere sunt redate prin semne inexistente în scrierea curentă: ςτ (stigma) = 6; Q’ (koppa)
= 90; ϡ (sampi) = 900. În acest sistem se poate scrie orice număr până la 100.000.

Rubricația prezintă: (1) grafemul, apoi (2) denumirea greacă:

1 2 1 2
1 α’ εἷς, μία, ἕν 20 κ’ εἴκοσι
2 β’ δύο 21 κα’ εἴκοσιν εἷς3
3 γ’ τρεῖς, τρία 22 κβ’ εἴκοσι δύο
4 δ’ τέσσαρες, τέσσαρα 3o λ’ τριάκοντα
5 ε’ πέντε 40 μ’ τεσσαράκοντα
6 στ’ ἕξ 5o ν’ πεντήκοντα
7 ζ’ ἑπτά 90 ϙ’ ἐνενήκοντα
8 η’ ὀκτώ 100 ρ’ ἑκατόν
9 θ’ ἐννέα 101 ρα’ ἑκατὸν εἷς3
10 ι’ δέκα 102 ρβ’ ἑκατὸν δύο
11 ια’ ἕνδεκα 200 σ’ διακόσιοι3
12 ιβ’ δώδεκα 3oo τ’ τριακόσιοι3
13 ιγ’ τρεῖς (τρία) καὶ δέκα 900 ϡ’ ἐνακόσιοι3
14 ιδ’ τέσσαρες (-α) καὶ δέκα 1.000 ,α χίλιοι3
15 ιε’ πεντεκαίδεκα 2.000 ,β δισχίλιοι3
16 ις’ ἑκκαίδεκα 9.000 ,θ ἐνακισχίλιοι3
17 ιζ’ ἑπτακαίδεκα 10.000 ,ι μύριοι3
18 ιη’ ὀκτωκαίδεκα 2o.ooo ,κ δισμύριοι3
19 ιθ’ ἐννεακαίδεκα 1oo.ooo ,ρ δεκακισμύριοι3
sau δέκα μυριάδες

68
 VERBUL
(τὸ ῥῆμα)
Este partea de vorbire ce exprimă o acțiune sau o stare, caracterizat de
categorii gramaticale proprii: diateză, mod, timp/aspect, persoană, număr.
Pentru început, spre a înțelege verbul grec, trebuie clarificate noțiunile de:
radical, temă verbală de bază, temă aspectual-temporală, vocală tematică, desinență,
cu alte cuvinte:

Structura formei verbale

(uide supra și Structura cuvântului)

Radicalul

este nucleul purtător al sensului fundamental (comun unei întregi familii de cuvinte, fie ele
verbe sau nume), moștenind vechea structură I.E.: consoană-vocală-consoană (cvc).
Astfel radicalul φιλ- se regăsește în toți în termenii derivați: φιλ-έω „iubesc”, φιλ-ία
„iubire, prietenie”, φίλ-ος „iubit, prieten”, φίλ-ιος „prietenesc”, φίλ-ως „prietenește” etc.

Apofonia (vezi Fenomenele fonetice) se poate manifesta și în cazul radicalului. Ea este de

două feluri:
a) calitativă, presupunând schimbarea calitativă a vocalei interconsonantice (cf. lat. facio-
feci), având trei grade de alternanță:
1) grad normal - ε: γεν- νάω, λείπω „zămislesc, las”;
2) grad plin - ο: γον- εύω, λέλοιπα „zămislesc, am lăsat”;
3) grad redus (zero) - ø : γι- γν- ομαι, ἔλιπον „devin, lăsai”.
Apofonia calitativă poate avea:
- rol lexical (-γεν-/-γον-/-γν-): γενάω / γονεύς / γίγνομαι (formând diverse părți de vorbire), dar și
- rol gramatical: γίγνομαι / γενήσομαι /γέγονα; ori (-λειπ-/-λοιπ-/-λιπ-): λείπω / ἔλιπον / λέλοιπα
(formând diverse forme ale aceluiași cuvânt; de ex.teme temporal-modale în cazul verbului).
b) cantitativă, cu două grade de alternanță a vocalei ce urmează radicalului (cu rol gramatical
– marcând (aici) persoanele/numerele verbului; asemenea unei flexiuni interne1):
1) grad lung - η, ω, α (lungit la η) τίθημι, δίδωμι, ἵστημι „pun, dau, așez”;
2) grad scurt - ε, ο, α τίθεμεν, δίδομεν, ἵσταμεν „punem, dăm, așezăm”.

Tema verbală de bază

este partea verbului neschimbată în flexiune (prezentă în toate temele temporal-modale).

Există verbe cu:
1) tema primară (tema coincide cu radicalul):
a) atematică: φη - μί „spun” (adaugă desinențele fără interpunerea unei vocale tematice);
b) tematică (prin alipirea vocalei tematice -ε/ο- înaintea desinențelor personale): φέρ- ω
<*φερ-ο-ø (după căderea lui –μι); φέρ-εις <*φερ-ε-ες; φέρ-ο-μεν „duc, duci, ducem”.

1
Elemente similare, ori rudimente (nesistemice) de flexiune internă pot fi surprinse și în română, de
exemplu la substantiv: casă – căși; masă – mese; groapă - gropi etc., ori chiar la verb: dau – dăm; fac –
făceam etc.)

69
2) tema secundară:
a) teme deverbative, prin derivare din tema altui verb: φερ/φορ > φορ-έ-ω
„port”;
b) denominative, din teme substantivale ori adjectivale: βασιλεύς > βασιλεύ-ω
„domnesc”; ἀληθής,-ές > ἀληθεύ-ω „spun adevărul, adeveresc”.

3) verbe supletive (la verbele politematice), având timpurile formate de la diverse teme,
fără același etimon/radical: prez: φέρ-ω „duc”, viitor: οἴσ-ω „voi duce”, aorist: ἤνεγκ-ον
„dusei”, perfect: ἐνήνοχ-α „am dus” (cf. lat. fero, cu perf. tuli și supin latum < *tlatum).

Temele aspectual-temporale

sunt formate din tema verbală și eventualele elemente ce caracterizează toate formele
(modurile) unui timp (tema verbală + afixe). Aceste elemente pot fi: sufixe (λύσω „voi
dezlega”, durativ-viitor), prefixe: de ex. reduplicare (λέλυμαι „am dezlegat”, perfect), infixe
(λαμβάνω „iau”, durativ-prezent, pe Rad. şi tema verbală λαβ/ληβ).

Ex. De la Radicalul βα – ideea de „mergere, a păși/pas”, avem, prin sufixare:

-Teme nominale: βάσι-ς „pas, bază”, βά-σιμος „accesibil”, βά-θρον „piedestal”, βα-τήρ „postament,
bază”, ἐμ-βα-τήριον „cântec de marș” etc., apoi adverbul βά-δεν „pas cu pas”, dar și
-Teme verbale: βα/βη pentru βά-σκ-ω, βι-βά-ζ-ω, βα-δ-ί-ζω și, în fine, cel mai frecvent, βα-ίν-ω
(<*βα-ν-jω) „a merge”, cel de la care, prin mărci (afixe) specifice, se formează:
- temele temporale de:
- prezent: βαίνω (<*βα-νyω),
- viitor: βήσομαι,
- aorist: ἔβην și ἔβησα
- perfect: βέβηκα.
Procedeul se poate repeta la toate temele verbale derivate.

Dicționarele prezintă pentru verbe, mai ales dacă au un comportament

„aberant”, nu mai puțin de zece forme, la Indicativul sg. al persoanei I, forme de la
care se poate reface tot sistemul. Distingem 5 teme temporal-modale: prezent, viitor,
aorist, perfect şi aorist pasiv. Astfel, pentru verbul „a dezlega” (luat ca model pentru
regularitate și scurtime), avem următorul tablou:

aspectul > durativ momentan finit

timpul > prezent viitor aorist perfect
diat.activă λύω λύσω ἔλυσα λέλυκα
medie λύομαι λύσομαι ἐλυσάμην λέλυμαι
pasivă --- λυθήσομαι ἐλύθην ---

Obs. Prezentul și perfectul nu prezintă forme speciale pentru diateza pasivă, valorile ei fiind redate
prin formele medii (medio-pasive) – vezi în continuare Timpurile și Diatezele.

Celelate moduri și timpuri (necuprinse în tabel) se formează conform unor reguli

ce se vor prezenta în continuare.
Modurile vor aplica sufixe (și/sau desinențe) specifice temelor temporale.
Timpurile derivate (nu autemă proprie): imperfectul se formează de la tema
prezentului: ἔλυον, ἐλυόμην; mai mult ca perfectul de la perfect: ἐλελύκειν,
ἐλελύμην; la fel, viitorul II, pentru verbele care nu-l formează în mod analitic: de la

70
ἵστημι, cu perfectul ἕστηκα, avem ἑστήξω „a așeza” (teoretic, de la λύω, cu perfect λέλυκα, am
avea un viitor II λελύξω).

Vocala tematică (-ε-/-ο-)

apare în cazul verbelor tematice (în –ω), situată înaitea desinenței. Prezintă alternanță
calitativă cu două grade apofonice: -o- grad plin, înainte de sonantă, -ε- grad normal în
rest: λύ-ο-μεν, λύ-ε-τε „dezlegăm, dezlegați”1.
Ea nu apare în cazul verbelor atematice, care lipesc desinența direct la temă:
δίδο-μεν, δίδο-τε „dăm, dați”, ἐσ-μέν, ἐσ-τέ „suntem, sunteți”.

Desinența (ἡ κατάληξις)

În greacă „finala, terminația” (< λήγω „termin”), este morfemul final al aproape
oricărei forme personale a verbului – ce aduce informația privitoare la: (mod, timp,)
persoană, număr și diateză: -μι, -σι, -τι... –μαι, -σαι, -ται etc. – vezi în continuare
Conjugarea verbului. Desinențele.
La contactul dintre desinențe și tema modal-temporală pot avea și au avut loc
în timp fenomene fonetice (asimilări, contrageri etc.) care au schimbat aspectul originar al
finalei cuvântului, făcând nerecognoscibile și inseparabile vocala tematică, respectiv
desinența: *λύο-ντι > λύουσι „ei dezleagă”; λύε-σαι > λύῃ „te dezlegi”. Vorbim în
aceste cazuri de terminații; explicațiile necesare vor însoți passim conjugarea
verbului.

Categoriile gramaticale
(Avem aici doar o privire generală introductivă; pentru aprofundare, a se vedea Conjugarea verbului,
Sintaxa:Timpurile verbului)

Persoana (τὸ πρόσωπον)

Cele trei persoane sunt redate prin desinențele specifice. Dualul, după cum s-a spus,
are forme doar pentru persoanele a II-a și a III-a. Prezența pronumelui subiect (mai cu
seamă la persoanele I și a II-a) este o supramarcare cu valoare emfatică, expletivă.

Obs. Unele formule, formulări de tipul: λέγουσιν sunt „impersonale” doar în traducerea noastră: „se
spune” –– este varianta traducătorului pentru grecul „ei/unii spun” (deci pers. a III-a plural), cu
subiectul subînțeles (chiar medio-pasivul λέγεται „se spune” își are subiectul în infinitivala ce urmează).

Numărul (ὁ ἀριθμός)

Pe lângă singularul și pluralul cunoscute în română, greaca clasică prezintă, la

persoanele a II-a și a III-a, forme de dual, un arhaism, pe care limba κοινή îl va
suprima. La fel ca în cazul numelui și pronumelui el se referă la persoane, obiecte
perechi.
1
Urme vagi ale acestei alternanțe vocalice persistă și în latină: dicitis/ dicunt (dar nu și dicumus).

71
 Acordul predicatului cu subiectul se face în număr și persoană, cu excepția
așa-zisului „acord atic”, conform căruia un subiect în neutru plural (colectiv, cf. în
română: frunziș, nucet, tinerime) primește verbul predicat la singular: τὰ ῥόδα θάλλει, καλά
ἐστι „trandafirii înfloresc, sunt frumoși” (πρὸς γράμμα1 înfloreşte, este frumoşi) – vezi Sintaxa
propoziției; acordul predicatului cu subiectul.

Diateza (ἡ διάθεσις)
Avem trei diateze:
- diateza activă, arată că subiectul realizează (ca agent) acțiunea, ce se răsfrânge
sau nu asupra unui obiect; astfel avem verbe sau utilizări tranzitive și, respectiv,
intranzitive2. Unele pot avea la diateza activă ambele utilizări: τελευτάω utilizat
tranzitiv înseamnă „sfârșesc, închei (ceva)”, pe când intranzitiv (sau absolut) înseamnă
„sfârșesc, mor”; la fel ἔχω, cu obiect arată posesia „eu am (ceva)”, pe când intranzitiv
(însoțit de un adverb) arată starea „eu sunt”: καλῶς ἔχω „sunt bine”.

Obs. Situația lui sfârșesc nu este singulară; în română avem verbe cu utilizare (absolută)
intranzitivă: plouă; respectiv tranzitivă: îl plouă; plâng – îl plâng, trăiesc – o trăiesc (viața) etc.

- diateza medie indică implicarea subiectului, ca agent, dar și ca pacient; are

mai multe valori:
1) subiectul realizează acțiunea în favoarea sa: παιδεύομαι - „eu îmi educ, educ pentru
mine”;
2) subiectul este puternic implicat în acțiune (mediul intensiv ori dinamic): λογίζομαι - „ mă
gândesc” – este echivalentul conjugării pronominale din română: mă trezesc, mi-amintesc etc.;
3) exprimă o acțiune reciprocă, în cazul subiectului la plural: παιδεύονται - „ei se educă
(ἀλλήλους „unul pe altul, reciproc”)”; οἱ ἀδελφοὶ φιλοῦνται „frații se iubesc unii pe alții, între ei”;
4) exprimă o acțiune reflexivă: παιδεύομαι (poate însemna) - „eu mă educ”;
5) poate avea valoare cauzativă: διδάσκεται τοὺς παῖδας - „îi face/pune pe copii să învețe”,
καλεῖται τοὺς ἀποστόλους „pune să fie chemați apostolii”.
Unele verbe tranzitive, trecând la diateza medie, își pierd tranzitivitatea (medii
intranzitive): φαίνω „arăt” devine mediu intranzitiv φαίνομαι „mă arăt > apar”; ὁράω „văd”
> ὤφθη „a fost văzut > s-a arătat” (Aor. pasiv).

- diateza pasivă are forme specifice doar la aorist și viitor (în rest se utilizează
formele medii), exprimând faptul că subiectul este doar pacient, suferă acțiunea emanată
de la/ realizată de un complement de agent. Uneori pot lua formă și sens (medio-)
pasive chiar și intranzitivele (cu regimul în Gen. sau Dat., fără posibilitatea descărcării pe un
complement direct în Ac.): Ὁ στρατηγὸς ἄρχει τῶν στρατιωτῶν „generalul comandă peste
oșteni/oștenilor”, dar și Oἱ στρατιῶται ἄρχονται ὑπὸ τοῦ στρατηγοῦ „oștenii sunt comandați
de (către) general”.

Verbele deponente, de formă medio-pasivă dar cu înțeles activ, se împart în două grupe:
- deponente medii, cu forme medii de aorist și viitor, ὑπισχνέομαι „promit” cu aoristul mediu
ὑπεσχόμην „am promis”, și
- deponente pasive, cu forme pasive de aorist și viitor: βούλομαι „doresc” cu aorist pasiv ἐβουλήθην
„am dorit”.

1
Πρὸς γράμμα, sau ad litteram.
2
Tranzitiv (< transitiuus – despre verb), cu capacitatea trecerii acțiunii sale asupra unui complement
direct; uersus intranzitiv, cu in- privativ, verb lipsit de această posibilitate.

72
 Modul (ἡ ἔγκλισις)

în greaca clasică sunt patru moduri; acestora li se adaugă câteva substantive și

adjective verbale – vezi Sintaxa - modurile.

1) Indicativul (δεικτική ἔγκλισις1) - este modul realității, al constatării obiective,

fără implicarea unui punct de vedere al subiectului (ori naratorului). Are forme la toate
timpurile.

Ex. Τὸτε λέγει τῷ ἀνθρώπῳ... „atunci îi zice omului” (Mat., 12,13); Ὁ δὲ Ἰησοῦς...
ἀνεχώρησεν ἐκεῖθεν „iar Iisus a plecat de acolo” (Mat., 12,15); Λέγει αὐτοῖς: ἔρχεσθε καὶ
ὄψεστε. ἦλθαν οὖν καὶ εἶδαν ποῦ μένει καὶ παρ’αὐτῷ ἔμειναν „le zice: veniți și veți vedea;
au mers așadar și au văzut unde stă și au rămas la El” (Ioan, 1,39).

Obs. În anumite cazuri, Indicativul (imperfect și aorist) poate exprima acțiuni ireale: ἔδει, (ἐ)χρῆν
„ar trebui, ar fi trebuit”; ποιητέον ἦν, προσἦκεν „ar fi (fost) de făcut, s-ar cuveni, s-ar fi cuvenit etc.
Formule de tipul ὀλίγου πέπτωκα, „aproape am căzut/ era să cad”, cu perfectul, avem și în
latină: caecidi paene, cu potențialitate ratată, deci irealitate.
Pentru asocierea Indicativului cu diverse particule ce induc irealitatea, vezi Sintaxa.
Propozițiile circumstanțiale.

2) Conjunctivul (ὑποτακτικὴ ἔγκλισις) - modul exprimării subiective,

prospective, cu nuanțe de eventualitate, redând: îndemnul (hortativ), interdicția
(prohibitiv), îndoiala (dubitativ). Are forme la timpurile prezent, aorist, perfect.
În subordonate își estompează denotația temporală:

Ex. Ἐπὰν δὲ εὕρητε, ἀπαγγείλατέ μοι „de veți afla, vestiți-mi” (Mat., 2,8); Μὴ δόξητε
λέγειν ἐν ἑαυτοῖς „să nu socotiți a spune în sinea voastră” (Mat., 3,8); Ὅπως πληρωθῇ τὸ
ῥηθέν „ca să se împlinească ce s-a scris” (Mat., 3,23; passim); Ὁς γὰρ ἐπαισχυνθῇ „care se va
rușina” (Luca,9,26); Ἐὰν μή τις γεννηθῇ ἄνωθεν, οὐ δύναται ἰδεῖν „dacă cineva nu s-a născut
de sus, nu poate vedea” (Ioan,3,3).

3) Optativul (εὐκτικὴ ἔγκλισις) - exprimă acțiunea retrospectiv, potențial, redând:

dorința (desiderativ, precedat uneori de diverse particule: εἰ, εἰγάρ, εἴθε, ὥς (si, utinam); indicând
posibilitatea (potențial, însoțit de particula ἄν „dacă” (lat. si): εἴποι ἄν τις „cineva ar putea spune”,
lat. dicat/dixerit quispiam. Are forme la prezent, viitor, aorist și perfect, dar dispare
aproape total din limba κοινή a Noului Testament.

Clasic Optativul oblic, după un verb regent la timp secundar, poate prelua rolul Indicativului ori
Conjunctivului, ca semn al subordonării în stil indirect – similar Conjunctivului de subordonare din
latină: εἶπεν ὅτι ἔρχοιτο „a spus că vine” - vezi Sintaxa. Optativul oblic.

1
Indicatiuus modus (< indicare „a arăta, indica” și modus „fel, mod), după δεικτικὴ ἔγκλισις (<
δείκνυμι „arăt, indic” și ἔγκλισις „mod de înclinare, flexiune, de la ἐν-κλίνω „flexionez”) – deci „modul
Indicativ”.
Subiunctiuus modus (< sub-iungěre „a subordona”), după ὑποτακτικὴ ἔγκλισις (< ὑπο-τάσσω „sub-
ordonez”) – „modul conjunctiv” (< con-iungěre „a lega, uni).
Optatiuus modus (< optare „a dori, opta”), după εὐκτικὴ ἔγκλισις (< εὔχομαι „doresc”) – deci „modul
Optativ” (legat de o dorință).
Imperatiuus modus (< imperare „a porunci”), după προστατικὴ ἔγκλισις (< προσ-τάσσω
„poruncesc”) – deci „modul Imperativ”.

73
 4) Imperativul (προστατικὴ ἔγκλισις) - exprimă îndemnul, cu valoare de
interpelare a persoanei a II-a, folosită ca mijlocitor și pentru a III-a, la toate cele trei
numere. Îl găsim la prezent, aorist (și perfect). Prohibiția se exprimă cu negația μή „să
nu...”, pronumele μηδείς „nimeni să nu...”, adverbul μήποτε „niciodată să nu...”:

Ex. Γρηγορεῖτε καὶ προσεύχεσθε „privegheați și vă rugați!” (Mat., 26,41); Ἔκτεινόν σου
τὴν χεῖρα „întinde-ți mâna!” (Mat., 12,13); Μὴ φοβεῖσθε, ὑπάγετε ἀπαγγείλατε... „nu vă
temeți, mergeți [și] vestiți...” (Mat., 28,10).

Numele verbale
(abuziv tratate ca forme flexionare ale verbului – la categoria moduri)

1) Infinitivul (τὸ ἀπαρέμφατον1) - este un substantiv ce definește acțiunea în

sine, fără determinare de persoană și număr. El poate fi utilizat atât verbal, cât și
nominal (λέγειν „a vorbi, faptul de a vorbi = vorbirea”). În acest din urmă caz el este un
substantiv neutru (τὸ λέγειν). Se găsește la prezent, viitor, aorist și perfect – vezi Sintaxa
infinitivului.

Ex. Κέλευσον ἀσφαλισθῆναι τὸν τάφον „poruncește ca mormântul să fie păzit”

(Mat.,27,64); Νυνὶ δὲ καὶ τὸ ποιῆσαι ἐπιτελέσατε, ὅπως καθάπερ ἡ προθυμία τοῦ θέλειν,
οὕτως καὶ τὸ ἐπιτελέσαι ἐκ τοῦ ἔχειν „acum săvârșiți lucrarea pentru ca, după bunăvoința
dorinței, tot astfel [să fie] și făptuirea din ce aveți” (II Corint., 8,11); Μετὰ τὸ ἐγερθῆναι με,
προάξω ὑμᾶς εἰς τὴν Γαλιλαίαν „după ce Mă voi ridica, vă voi duce în Galileea” (Mat.,26,32) –
tradus cu viitorul din cauza verbului regentei προάξω, aflat la viitor.

2) Participiul (ἡ μετοχή) - este un adjectiv ce denumește persoana sau obiectul

participante la acțiune ca subiect ori obiect. Poate avea valoare verbală (în participialele
relative ori absolute de ex.: λέγων „care vorbește, vorbind”, ori nominală (mai cu seamă prin
articulare: ὁ λέγων „vorbitorul”) – vezi Sintaxa Participiului.

Ex. Ἰδοὺ ἄνθρωπος χεῖρα ἔχων ξηράν... „iată, un om ce avea o mână uscată” (Mat., 12,10);
Καὶ μεταβὰς ἐκεῖθεν, ἦλθεν... „după ce a plecat de acolo, a sosit...” (Mat., 12,9); Ὄψεσθε τὸν
οὐρανὸν ἀνεῳγότα „veți vedea cerul deschis” (Ioan, 1,51); Ὑστερήσαντος οἴνου λέγει ἡ
μητήρ... „după ce s-a terminat vinul, zice mama” (Ioan, 2,3); Ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ
περιπατήσῃ ἐν τῇ σκοτίᾳ „cel ce Mă urmează” (Ioan.,8,12); ); Ὅπως πληρωθῇ τὸ ῥηθέν „ca
să se împlinească ce s-a scris” (Mat., 3,23; passim).

3) Alte adjectivele verbale - două la număr, se încadrează în prima clasă cu

trei terminații; se formează prin derivare, cu două sufixe, și anume:
1) -τός,- τή,- τόν, care exprimă în greacă posibilitatea: λυτός, λυτή, λυτόν „care poate fi
dezlegat3” (solubilis2 ) sau „dezlegat3” (solutus3);

1
Infinitiuus modus (< in+finitus < finire „a limita, mărgini”), după τὸ ἀπαρέμφατον (< ἀ privativ „fără
(să)” + παρ-εμ/ν-φαίνω „arăt deslușit, definesc precis”) – deci „Infinitivul”, fără a defini categoriile
gramaticale ale persoanei și numărului; dacă este considerat mod verbal, apare ca ἡ ἀπαρέμφατος
κλίσις – deci „modul Infinitiv”.
Participium (s.m. < participare „a împărtăși, a lua parte – partem capěre), după ἡ μετοχή (s.f.
„participare” < μετέχω „particip, iau parte”) – deci „modul Participiu”; la fel ca Infinitivul, era socotit,
până la un punct, parte de vorbire de sine stătătoare.

74
2) - τέος,- τέα,- τέον, ce exprimă necesitatea acțiunii: λυτέος, λυτέα, λυτέον „care trebuie
dezlegat” (soluendus3).

Timpul (ὁ χρόνος)

Timpurile verbului ar fi mai potrivit numite pur și simplu forme ale verbului
pentru situarea acțiunii (momentane, durative, sau finite) în raport de simultaneitate,
anterioritate ori posterioritate față de momentul de referință. De exemplu, perfectul
exprimă o situație (rezultat al unei acțiuni finite) simultană, cu una fie ea prezentă, trecută,
ori viitoare: Λέγει ὅτι γέγραφε τὸ βιβλίον/ εἶπεν ὅτι γέγραφε/ ἐρεῖ ὅτι γέγραφε „spune
că a scris (are scrisă) cartea/ spuse că a scris/ va spune că a scris”. Situația este valabilă pentru
toate celelalte forme, în diversele alăturări posibile:
Ἐὰν οὗτοι σιωπήσωσιν, οἱ λίθοι κεκράξονται „dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor
striga” unde, după un conjunctiv eventual aorist (fără denotație temporală, ci Conjunctiv
eventual), avem un viitor finit (pe temă de perfect) – corectat semidoct în unele ediții cu forma de
viitor simplu.

Studiul morfologiei ne arată faptul că avem forme (și desinențe aferente):

1) primare: pentru prezent, viitor I și II (pentru simultaneitate și posterioritate);
2) secundare: pentru aorist, imperfect, mai mult ca perfect (pentru anterioritate);
3) de perfect: căci perfectul are desinențe proprii (pentru anterioritate); pentru
simultaneitatea stării (aspectul rezultativ), are desinenţe primare, afectate însă de
anterioritatea acţiunii (aspectul retrospectiv), cu balans între cele două aspecte.

Timpurile au, în general, în greacă valorile cunoscute și în română. Însă:

Prezentul – pe o temă proprie, redă o acțiune durativă în prezent (dar și
momentană) – uide infra Aspectul;
Imperfectul – pe tema de prezent > redă o acțiune durativă în trecut;
Viitorul – pe temă proprie, redă, la origine, o acțiune eventuală și (de regulă)
durativă (așa că Viitorul nu are nevoie de Conjunctiv; nu are nici Imperativ);
Aoristul (ἀόριστος < ὁρίζω „a defini, a limita”, deci sens aproximativ – „nedefinitul”)
constituie o noutate și necesită explicații. Pe temă proprie, cea mai apropiată de
Radical, el exprimă o acțiune momentană/izolată în trecut, pentru modul Indicativ,
opunându-se perfectului cu valoare rezultativă - cf. aoristul ἔπραξα „făcui [lucrarea]”, față de
perfectul πέπραχα, forțând puțin, „am [lucrarea] făcută”:
Ἔδειξεν αὐτῷ πάσας τὰς βασιλείας τῆς οἰκουμένης ἐν στιγμῇ χρόνου „I-a arătat
într-o clipită...” (Luca 4,5).
La celelalte moduri (altele decât Indicativul) valoarea sa temporală se estompează
până la dispariție; rămâne însă aspectul (momentan/izolat) – vezi mai departe: Aspectul.

Obs. Traducerea Indicativului aorist se poate face, pentru precizie și pentru a-l deosebi (în română)
de perfect, prin perfectul simplu, dar tendința actuală a limbii române este aceea de a impune perfectul
(compus).

Perfectul (perfectum < per-ficěre „a face până la capăt, a termina, încheia”), pe temă
proprie, exprimă în greacă nu atât o acțiune, desigur încheiată, cât rezultatul prezent al
unei acțiuni duse până la capăt, o stare în prezent, ca rezultat al unei acțiuni
anterioare: Ὅ γέγραφα, γέγραφα „ce am scris, am scris/ (scris este)” (Ioan 19,22), ori pasiv
Γέγραπται γάρ „căci scris este” (Mat., 4,10; NT passim); avem acel perfectum praesens pe

75
care-l redă și perfectul latin (alături de perfectum historicum – acțiune momentană/izolată în trecut
– redat în greacă de aorist (latina a pierdut aoristul, având doar urme: duxi, faxi etc. încadrate în
sistemul perfectului).

Mai mult ca perfectul, la rândul său derivat din cel anterior, deci pe tema de
perfect, prezintă o stare în trecut, ca rezultat al unei acțiuni anterioare: ἐγεγράφει
„avea scris” (căci scrisese); mai clară este semnificația la formele analitice: ἐληλυθότες
ἦσαν „erau sosiți” (fiindcă sosiseră)”; Καὶ ἀπεσταλμένοι ἦσαν ἐκ τὼν Φαρισαίων „și
fuseseră/erau (se aflau) trimiși din partea / dintre farisei” (Ioan,1,24) – vezi și Conjugarea verbului.

Viitorul II (anterior), pe tema de perfect, redă tot o stare în viitor, ca rezultat

al unei acțiuni anterioare.(Este quasi-inexistent în limba Noului Testament.)

Obs. Forțând deosebirile specifice: dacă aoristul grec poate fi redat în română prin perfect: τὸ
βιβλίον ἔγραψα „am scris/scrisei cartea”, perfectul grec τὸ βιβλίον γέγραφα se redă mai fidel prin: „am
scrisă cartea”; iar mai mult ca perfectul: τὸ βιβλίον ἐγεγράφειν, prin „aveam scrisă cartea” și, în
continuare, viitorul anterior (II) ar suna: τὸ βιβλίον γεγράψω „voi avea scrisă cartea”; dar noi
traducem pur și simplu: „am scris/ scrisesem/ voi fi scris (cartea)”, uitând că toate (3) timpurile derivate
de la tema de perfect redau o stare rezultată (în prezent, trecut și viitor).

Aspectul

a jucat rol primordial în fazele vechi ale limbilor I.E. Acțiunea redată de verb putea fi
(cu precădere la modul Indicativ):

1) durativă, la timpurile derivate din tema prezentului:

- viitorul: Γέγραπται ὅτι οὐκ ἐπ’ἄρτῳ μόνῳ ζήσεται ὁ ἄνθρωπος „scris este că
omul nu va trăi doar cu pâine” (Luca 4,4) - viitorul indică nu atât aspectul, cât timpul unei acțiuni
viitoare (aici avem și un perfect cu valoare rezultativă: γέγραπται, tradus nu atât „s-a scris”, cât mai
degrabă „scris este” – vezi Valorile perfectului.
- prezentul: Οὐ χρείαν ἔχουσιν οἱ ἰσχύοντες ἰατροῦ, ἀλλ’οἱ κακῶς ἔχοντες „nu
cei sănătoși au nevoie de medic, ci cei bolnavi” (Marcu, 2,17) – avem aici o gnomă în cadrul căreia și
participiile prezente (ἰσχύοντες, ἔχοντες) au această valoare.
- imperfectul: Καὶ ἐκήρυσσεν λέγων „și propovăduia spunând...” (Marcu, 1,7).

2) momentană/ izolată:
- aoristul: Τότε ὁ Ἰησοῦς ἀνήχθη εἰς τὴν ἔρημον „atunci Iisus a fost dus în pustie”
(Mat., 4,1)
- prezentul (chiar istoric) redă și acțiunea momentană: Τότε ἔρχεται μετ’αὐτῶν ὁ
Ἰησοῦς... καὶ λέγει... „atunci vine cu ei Iisus...și spune...” (Mat., 26,30);
- viitorul: Μετὰ τὸ ἐγερθήναι με προάξω ὑμᾶς εἰς τὴν Γαλιλαίαν „după ce Mă voi
ridica, vă voi duce în Galileea” (Mat., 26,32).

3) finită, eventual rezultativă (de fapt o stare), la timpurile derivate din tema
perfectului:
- perfectul (ca rezultat prezent al unei acțiuni anterioare): Ἤγγικεν γὰρ ἡ βασιλεία τῶν
οὐρανῶν „este aproape împărăția cerurilor” (Matei, 3,2); Γέγραπται ὅτι οὐκ ἐπ’ἄρτῳ μόνῳ
ζήσεται ὁ ἄνθρωπος „(S-a scris >) Scris este că...” (Luca 4,4).
Perfectul are astfel două valori temporale, trecut - prezent: Ἀπεκρίθη ὁ
Πιλᾶτος < Ὁ γέγραφα, γέγραφα> „Pilat răspunse < Ce am scris, scris este (scris rămâne) >”
(Ioan 19,22).

76
 - mai mult ca perfectul (ca rezultat în trecut al unei acțiuni anterioare): Τῇ ἐπαύριον
πάλιν εἱστήκει ὁ Ἰωάννης... „a doua zi iar se ridicase Ioan” (Ioan, 1,35) – aproape inexistent în
NT.
- viitorul II (ca rezultat viitor al unei acțiuni anterioare): Ἐὰν οὗτοι σιωπήσωσιν, οἱ
λίθοι κεκράξονται „Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga” (Luca 19,40) – în fapt „vor fi strigat
[deja]”.

Celelalte moduri (Conjunctivul, Optativul, Imperativul și, într-o măsură oarecare, chiar
Infinitivul și Participiul) exprimă acțiunea cu valoarea sa aspectuală, având-ο estompată pe
cea temporală. În aceste situații traducerea (românească) trebuie să găsească soluții
proprii de redare a valorilor aspectuale; astfel,
- conjunctivul aorist poate reda eventualitatea și se poate traduce cu prezentul
(Ind.), dar și cu viitorul: Ὁς γὰρ ἐπαισχυνθῇ „cine se rușinează/ se va rușina” (Luca,9,26); Ἐὰν
μή τις γεννηθῇ ἄνωθεν „de nu s-a născut/ de nu se va naște” (Ioan,3,3) etc;
- infinitivul prezent poate exprima o acțiune durativă (și simultană): Ἐδίδασκεν
αὐτοὺς ἐν τῇ συναγωγῇ αὐτῶν, ὥστε ἐκπλήσσεσθαι αὐτοὺς καὶ λέγειν „îi învăța în
sinagoga lor, încât erau uimiți și spuneau” (Mat.,13,54);
- infinitivul aorist poate reda o acțiune momentană: Δίκαιός εἰμι
ἀπολογήσασθαι „Sunt îndreptățit să mă apăr” - infinitiv aorist, momentan; sau o acțiune
eventuală: Μετὰ τὸ ἐγερθῆναι με, προάξω ὑμᾶς εἰς τὴν Γαλιλαίαν „după ce Mă voi
ridica, vă voi duce în Galileea” (Mat.,26,32) – timpul traducerii noastre e dat de timpul verbului regent;
- participiul prezent redă o acțiune durativă (simultană): Προσῆλθον αὐτῷ οἱ
μαθηταὶ αὐτοῦ λέγοντες „s-au apropiat ucenicii lui spunând/ în timp ce spuneau” (Mat.,13,36);
- participiul aorist exprimă o acțiune momentană (anterioară): Τότε ἀφείς τοὺς
ὄχλους ἦλθεν...„atunci, lăsând/ după ce a lăsat mulțimile, a plecat (Mat.,13,36) etc. etc. – vezi
Sintaxa. Timpuri și moduri.

Se poate realiza o schemă sintetică a raportului aspect - formă verbală

(temporală):

Aspectul
Situare temporală Durativ Momentan Finit Forme
Posterioritate viitor viitor II Primare
Simultaneitate prezent perfect
Anterioritate imperfect aorist m.m.c. perfect Secundare

Obs. Pentru amănunte și exemple, vezi Sintaxa. Valorile modurilor, ale timpurilor.

Augmentul
(<lat. augēre „a mări”, mărește/lungește forma verbală) este morfemul gramatical ce apare
la
indicativul timpurilor secundare (imperfect, aorist, mai mult ca perfect); lipsa augmentului
la
modurile oblice-subiective indică slăbirea ori chiar lipsa denotației temporale –
rămâmând esențial doar aspectul1; timpul traducerii unui astfel de conjunctiv, infinitiv
ori participiu rămâne a fi dedus din context, este dat de verbul regent.
Augmentul apare în două variante:

1
Planque et alii, op.cit., p. 162

77
 1) augmentul calitativ (silabic), este în fapt un prefix ἐ- antepus temelor
verbale cu inițiala consonantică: λύω formează imperfectul ἔλυον „dezlegam”, aoristul
ἔλυσα „am dezlegat”, m.m.c.perfectul ἐλελύκειν „dezlegasem” (este silabic, căci formează, prin
alipire la corpul formei verbale, o silabă în plus).

Verbele cu inițiala ῥ-, îl dublează pe acesta în prezența augmentului: ῥίπτω „arunc” devine
ἔρριπτoν „aruncam” (în bună tradiție, cu două spirite pe geminată: ἔῤῥιπτον).
Verbul ἐθέλω „vreau” are și forma cu afereză θέλω; ambele au forma augmentată ἤθελον.
Apoi, unele verbe, deși au inițiala consonantică, primesc (nemotivat) augment ἠ- în loc de ἐ-: βούλομαι
„vreau” devine la imperfect (de tip mediu) ἠβουλόμην, δύναμαι „pot” devine ἠδυνάμην iar μέλλω „sunt
pe punctul să...” apare ca ἤμελλον.

2) augmentul cantitativ (temporal) își are originea în I.E. comună, constând în

lungirea cantității vocalei inițiale a verbului. Acestea sunt posibilitățile:

ințiala augmentată prezent imperfect sensul

α- > η- ἄγω > ἦγον duc, duceam
αι- > ῃ- αἰσθάνομαι > ἠσθανόμην simt, simțeam
ᾳ- > ῃ- ᾄδω > ᾖδον cânt, cântam
αυ- > ηυ- αὐξάνω > ηὔξανον măresc...
ε- > η- ἐλπίζω > ἤλπιζον sper
ει- > ει- εἴκάζω > εἴκαζον îmi închipui
ευ- > ευ- εὑρίσκω > εὕρισκον găsesc, aflu
ο- > ω- ὀρύσσω > ὤρυσσον sap
οι- > ῳ- οἴχομαι > ᾠχόμεν merg
ου- > ου- οὐτάζω > οὔταζον lovesc
ι- > ι- ἱδρύω > ἵδρυον construiesc
υ- > υ- ὑβρίζω > ὕβριζον insult

Obs. Se numește temporal pentru că nu creează silabă în plus, ci lungește timpul de pronunție a
inițialei vocalice a verbului (vocala scurtă durează o moră, pe când cea lungă este echivalentul a două
more1).
Pentru verbele în εἰ-, εὐ-, augmentarea până în secolul IV a. Chr. se făcea cu ᾐ-, respectiv ηὐ-:
εἰκάζω „închipui, plăsmuiesc” are imperfectul ᾔκαζον, dar și εἴκαζον, iar εὑρίσκω „găsesc” aoristul
ηὗρον, dar și εὗρον.
Inițialele ἰ-, ὑ- nu marchează grafic lungirea vocalei.
Verbele care încep cu ἑ- formează augment εἱ- fiindcă la origine aveau inițiala consonantică
(*s-,*F-,*sF-) și primiseră augment silabic; după căderea consoanei, cei doi -ε-, ajunși în hiat, intră în
contragere și rezultă -ει-: ἔχω (<*σεχω) „am” are imperfectul εἶχον (<*ἔσεχον), ἐργάζομαι „lucrez” >
εἰργαζόμην (<*εσFεργαζόμην), ori ἐθίζω „obișnuiesc” > εἴθιζον (<*ἐσFέθιζον cf. lat. suescĕre).
Verbele cu inițiala ῥ- îl dublează în prezența augmentului pentru că la origine consoana inițială
era precedată de un σ- ori F- care s-au asimilat la -ρ-: *σρεω> *ἐσρεον> ἔρρεον „a curge”; *Fριπτω>
*ἐFριπτον> ἔρριπτον „ azvârl” (inițial geminata purta spirite: ῤῥ > ἔῤῥεον, ἔῤῥιπτον).
Verbele cu inițiala în *F+ vocală scurtă aveau augmentul *ἠ-, care după căderea consoanei a
suferit scurtarea prin metateza cantității cu vocala în contact: ὁράω „văd” > ἑώρων (<*ἠFόραον), ἀν-
οίγω „deschid” > ἀν-έῳγον (<ἀνήFοιγον); cf. interesantul aorist pasiv ἠνεᾠχθησαν (Mat., 3,16).
Căderea lui *-F- nu produce decât contrageri al căror rezutat este -ει.

Augmentul verbelor compuse (prefixate) se așează între preverb și tema

verbală: προσ-βάλλω „arunc” are imperfect προσ-έβαλλον.

1
Mora (lat.) este „durata, unitatea temporală” de rostire a unei vocale ori/și silabe scurte.

78
 Vocala finală a prepoziției se elidează înaintea augmentului silabic (ἐ-):
ἀναβαίνω „urc” > impf. ἀνέβαινον. Excepție fac prepozițiile περί, πρό și, uneori, ἀμφί:
περιβάλλω „înconjor” > περιέβαλλον; ἀμφιβάλλω „încing” > ἀμφιέβαλλον; προβάλλω
„arunc înainte” > προέβαλλον sau, cu crasă, προὔβαλλον.
Prepoziile, cu consoana finală căzută (ori asimilată) la prezent, o recapătă în
prezența augmentului silabic: ἐλλείπω „las” (<ἐνλείπω) > ἐνέλειπον sau συμβάλλω
(<συν-βάλλω) „adun” > συνέβαλλον.
Ἐν, συν+velară (guturală), notate ἐγ-, συγ- la prezent, revin la forma grafică
inițială odată cu schimbarea contextului fonetic (în prezența augmentului): ἐγκαλύπτω
„acopăr” > ἐνεκάλυπτον; συγγράφω „descriu” > συνέγραφον.
Συν+-σ-, prin asimilare, dau συσσ-, dar se revine la forma inițială, dacă apare
augmentul: συσσῴζω „salvez împreună” > συνέσῳζον.
Συν+-σ-+consoană pierde pe –ν-, dar îl recapătă în prezența augmentului:
συστρέφω (<συν-στρέφω) „adun” > συνέστρεφον; συζάω (<συν-ζάω) „trăiesc împreună” >
συνέζων.
Ἐκ- devine ἐξ- înaintea augmentului: ἐκφέρω „arunc” > ἐξέφερον.

Obs. Verbele compuse ale căror forme simple au ieșit din uz sau care nu mai sunt simțite ca fiind
compuse așează augmentul înaintea preverbului: ἐπίσταμαι „știu” > ἠπιστάμην; καθέζομαι „mă așez” >
ἐκαθεζόμην; καθεύδω „dorm” > ἐκάθευδον dar și καθηῦδον.
Unele verbe compuse au dublu augment, atât la preverb, cât și la temă: ἀμφισβητέω „mă
îndoiesc” > ἠμφεσβήτουν; ἀνέχομαι „suport” > ἠνειχόμην; ἀνορθόω „îndrept” > ἠνώρθουν; ἀνοίγω
„deschid” ἠνεῴχθησαν οἱ οὐρανοί „s-au deschis cerurile” (falsă analiză şi dublă, chiar triplă, marcare la
Aoristul pasiv).
Verbele cu prefixul δυσ- (privativ) primesc augment silabic înaintea acestuia dacă tema lor
începe cu o consoană ori vocală lungă: δυστυχέω „sunt nenorocos” > ἐδυστύχουν; δυσωπέω „întorc
privirea” > ἐδυσώπουν. Dar, dacă inițiala temei este o vocală scurtă, apare augment temporal după
prefix: δυσελπίζω „nu sper” > δυσήλπιζον.
Verbele cu prefix εὐ- nu primesc, de regulă, augment: εὐτυχέω „sunt norocos” > εὐτύχουν.
Dacă însă încep cu vocală scurtă, apare augmentul temporal: εὐεργετέω „fac bine” > εὐηργέτουν.

Reduplicarea
Reduplicarea de perfect constă, de regulă, în repetarea consoanei inițiale a unui verb,
urmată de vocala morfologică1 -ε-. Contribuie la formarea temei de perfect, a cărei
componentă devine: λύω „dezleg” > perfectul λέλυκα; δείκνυμι „arăt” > δέδειχα (cf.lat.:
cano/ cecini; tango/ tetigi, ca vestigii ale unui sistem devenit neproductiv în latină).
Ca parte integrantă a temei temporale, reduplicarea, ca și augmentul de perfect
(vezi în continuare), se păstrează la toate modurile perfectului (spre deosebire de augmentul
aoristului și imperfectului, care nu apare decât la indicativ).
Verbele cu inițiala vocalică ori în diftong nu au reduplicare ci augment
temporal, care, da data aceasta, făcând parte din temă, se păstrază la toate modurile
perfectului: ἀγγέλλω „vestesc” > ἤγγελκα, αἰνέω „laud” > ᾔνεκα. Aceste forme de
perfect diferă de cele de aorist prin sufixul specific și/ori altă temă; pentru cele două verbe
de mai sus aoristul este: ἤγγειλα respectiv ᾔνεσα.
Reduplicarea verbelor compuse, la fel ca în cazul augmentării (sau a
augmentului de perfect) se produce între preverb și temă: προτιμάω „prefer” >
προτετίμηκα; ἐπαινέω „laud” > ἐπῄνεκα.

1
Morfologică este o vocală, aici ε, simplă marcă morfologică (de preterit) în cadrul unității din care
face parte, a reduplicării de perfect; la reduplicarea de prezent, uide infra, ea are tonalitatea ι, asociată
aspectului momentan, simultaneității: διδάσκω „învăț”.

79
 Inițialele (surde) aspirate formează reduplicarea cu surda corespunzătoare
neaspirată (se aplică „legea lui Grassmann” care presupune disimilarea regresivă a două aspirate
consecutive): θύω „jertfesc” > τέθυκα; χρίω „ung” > κέχρικα; φύω „sădesc” > πέφυκα.

Obs. Oclusiva + sonanta în poziție inițială formează reduplicare doar cu prima consoană: γράφω
„scriu” > γέγραφα; πλήσσω „lovesc” > πέπληγα; la fel și în cazul grupurilor de două oclusive surde ori
două sonante nazale: κτάομαι „dobândesc” > κέκτημαι; (μι)μνῄσκομαι „îmi amintesc” > μέμνημαι;
(πί)πτω „cad” > πέπτωκα (excepție κτείνω „ucid” > ἔκτονα).
Inițialele γλ-, βλ- pot primi atât reduplicare (a primei consoane), cât și augment silabic: γλύφω
„sculptez” > γέγλυμμαι ori ἔγγλυμμαι; βλαστάνω „a încolți” > βεβλάστηκα sau ἔβλαστηκα.
Grupurile de consoane, altele decât cele menționate anterior, primesc augment și nu
reduplicare: στέλλω „trimit” > ἔσταλκα; la fel consoanele duble (digrafe): ζητέω „caut” > ἐζήτηκα; ξέω
„lustruiesc” > ἔξεκα; ψεύδω „înșel”> ἔψευκα.
ῥ- inițial primește augment și se dublează : ῥίπτω „arunc” > ἔῤῥιφα (din *Fρίπτω >*FέFριφα,
cu asimilarea lui -F- interior la ῥ, vezi augmentul).

Reduplicarea de prezent. Unele verbe formează tema de prezent prin reluarea

consoanei inițiale urmate de vocala deictică -ι-, arătând actualitatea: γιγνώσκω
„cunosc”, γίγνομαι „devin, sunt”, διδάσκω „învăț” (cf. lat. disco<*didsco), δίδωμι „dau” etc. Ea
se păstrează la prezent, imperfect și, în cazuri rare, la viitor.

Augmentul εἰ-

apare la perfectul verbelor care începeau cu spirantă (F-,j-,σ-); după reduplicare,

spirantele au căzut cu lungirea compensatorie a vocalei (-ε-) din reduplicare: λαμβάνω
(*σλαμβανω) „iau” > (*σεσληφα) > εἴληφα; φημί „spun” > εἴρηκα (*FεFρηκα); perfectul
(rezultativ) cu sens de prezent εἴωθα „m-am obișnuit > obișnuiesc” (ἐθίζω < *σFεθιζω) provine
din *σέσFωθα (cf. lat. suadēre).

Obs. εἰ- poate proveni și din contragerea cu vocala următoare, după căderea spirantelor reduplicate:
ἐργάζομαι „muncesc” > εἴργασμαι (*Fεργαζομαι > FεFεργασμαι); ἵημι „las” are perfectul εἷκα
(<*jεjεκα), iar sinonimul său ἐάω face la perfect εἴακα (<*σεσεFακα).
Augmentul εἰ- poate apărea pur și simplu analogic: λέγω „culeg” > εἴλοχα.

Reduplicarea attică, proprie perfectului în dialectul ce-i dă numele,

presupune reluarea vocalei inițiale în varianta scurtă împreună cu consoana următoare;
vocala din temă se lungește: ἀκούω „aud” are perfectul ἀκ-ήκοα; ἐλαύνω „resping” face
ἐλήλακα, iar ὄλλυμι „distrug” devine ὀλώλεκα. Răspândirea sa este limitată.

Accentul

verbului tinde spre poziția cea mai înaintată (← ; dacă finala este scurtă, avem forme
proparoxitone1 : αἰσθάνομαι „simt”). Dar întâlnim și excepții:
1) participiile perfecte active și medio-pasive și cele ale aoristului tare activ ;
2) adjectivele verbale în -τός, -τέος;
3) infinitivul aorist sigmatic activ, aorist tare activ și mediu, perfect activ și medio-pasiv, prezent activ
al verbelor atematice;
4) persoana a III-a sg. de la imperativul aorist mediu și forme ca ἰδέ „privește”, λαβέ „ține” ale
imperativului aorist activ.
Verbele compuse au același accent ca cele simple. Dar există excepții:

1
Vezi Fonetica. Accentul.

80
1) la indicativ și imperativ prezent el înaintează dar numai până la ultima silabă a preverbului (cu una
dincolo de prima silabă a verbului simplu): εἰμί „eu sunt” > πάρειμι „sunt alături”, λύω „dezleg” >
ἀπόλυε (imp. prez. activ), κατατίθημι „așez jos” > κατάθες (imp. aorist activ);
2) la imperativul aorist mediu al verbelor atematice accentul nu trece pe preverbul monosilabic:
συντίθημι „pun împreună, compun” >συνθοῦ (cf. κατάθες de mai sus, ori κατάθου, cu preverb
bisilabic);
3) formele proparoxitone devin paroxitone, iar cele properispomene devin proparoxitone, dacă se
lungește finala: ἔλυον „dezlegam” > ἐλυόμην (la mediu), dela λύω; respectiv τιθῶμαι (conj.prez.sg.I,
medio-pasiv) „să așez” > τιθώμεθα (la plural), de la τίθημι.
Verbe atone (enclitice):
- formele bisilabice de indicativ prezent ale lui: εἰμί „sunt”, φημί „spun”;
- în anumite situații aceste forme provoacă apariția accentului de encliză – vezi accentul.
- aflate în poziție inițială, encliticele primesc accent pe finală: Εἰσίν ἄνθρωποι ἀγαθοί „Sunt oameni
buni” ori, dacă se elidează vocala accentuată a cuvăntului anterior: καλὰ δ’ἐστίν „sunt însă bune” (din
καλὰ δέ ἐστιν).

Desinențele verbale

se împart în două categorii:

a) desinențe primare, utilizate la indicativul tuturor timpurilor primare și
la tot modul conjunctiv, indiferent de timp – ca prospective (exceptând pers.I.sg. activ):

active medio-pasive la perfect activ

sg. pl. dual sg. pl. dual sg. pl. dual
p. I -μι -μεν - -μαι -μεθα - -α -μεν -
II -σι -τε -τον -σαι -σθε -σθον -ας/ -θα -τε -τον
III -τι -ντι -τον -ται -νται -σθον -ε -ασι -τον
(<*αντι)

b) desinențe secundare, utilizate la indicativul tuturor timpurilor

secundare și la tot optativul – ca retrospective (cu excepția pers.I sg. activ):

active medio-pasive
sg. pl. dual sg. pl. dual
I -ν/-α -μεν -μην -μεθα
II -ς -τε -τον -σο -σθε -σθον
III -τ -ντ/-σαν -την -το -ντο -σθην

Obs. Desinența originară de pers.I sg. activ era *-m (cf. lat. eram) care, în greacă, devine -ν ori
vocalizează după cosoană, devenind -α.

Desinențele imperativului (pentru persoanele a II-a și a III-a):

active medio-pasive
sg. pl. dual sg. pl. dual
pers.II -θι/-ν/-ς -τε -τον -σο/-ι -σθε -σθον
III -τω -ντων -των -σθω -σθων -σθων
(-τωσαν) (-σθωσαν)

Indicativul perfect prezintă, doar la singularul diatezei active, desinențe

specifice, ce par a fi cele de la aorist, dar nu există o relaţie morfologică directă:

81
- Pers. I: desinenţa -α (< -ν vocalizat la origine, după consoană): λέλυ-κ-α; de la prima persoană, -α s-a
extins în toată flexiunea, ca o vocală tematică (specifică), astfel că sufixul pare -κα-;
- Pers. II: desinenţa –ς (de origine secundară, alipită vocale specifice –α): λέλθ-κα-ς;
- Pers. III: desinența –ε (analogică, impusă de sistem – impf., aorist: ἔλυε, ἔλυσε): λέλυκε.
Celelalte desinențe sunt cele primare (uzuale) – vezi Conjugarea.

Τerminațiile personale rezultă la contactul desinențelor cu temele

temporale, cu vocala tematică. Pot avea loc căderi de sunete sau contrageri, astfel că
aspectul lor fonetic apare diferit, dar previzibil: *λύ-ε-σαι > λύῃ „te dezlegi, ești dezlegat”
- după căderea lui sigma intervocalic și contragerea vocalelor rămase în hiat, cu
subscrierea lui iota. Prezentarea lor detaliată se va face concomitent cu cea a flexiunii
verbului.

CONJUGAREA VERBULUI

Verbele se împart în două grupe sau conjugări în funcție de prezența sau

absența vocalei tematice (-ο-/-ε-) în structura lor. Avem astfel:
1) verbe tematice (sau în -ω, după terminația persoanei I sg. Indicativ, diateza activă) -
λύω „dezleg”, γράφω „scriu” etc.
2) verbe atematice (sau în -μι, după desinența corespunzătoare aceleiași categorii
gramaticale) – εἰμί „[eu] sunt”, δείκνυμι „arăt” etc1.

VERBELE TEMATICE (în –ω)

În conjugare, pentru realizarea diferitelor timpuri, verbul are teme temporale,

marcate specific, uneori chiar total diferite unele de altele ori de tema verbală (Tv) sau
radical (R) - vezi Temele temporale.

Teme de prezent (Tp)

Tema de prezent este utilizată la timpurile prezent, viitor (activ și medio-pasiv), imperfect
și nu este obligatoriu identică cu tema verbală, cu radicalul. De exemplu, la verbele cu
apofonie (teme mute), prezentul se construiește pe gradul normal, -ε-: λείπω „las”, φεύγω
„fug”, față de aoristul ἔλιπον, ἔφυγον „am lăsat, am fugit”, ce utilizează gradul zero; apoi
prez. μανθάνω „învăț” are tema diferită de Tv (Rad.) μαθ- (fără infix -ν- și sufix -αν-).
Desinențele personale se adaugă temei de prezent prin intermediul vocalei
tematice, ori a unui sufix care o include : *στελ-yο-μεν > στέλλομεν „trimitem”2.

Tipuri de teme de prezent ( șapte Tp în funcție de modul de formare):

1 ) tema prezentului este identică cu tema verbală:

a – Tp pură, în vocală sau diftong : λύ-ω, παιδεύ-ω „dezleg, educ”;

1
În ordine istorică, verbele atematice le preced pe cele tematice, dar preponderența numerică și logica
didactică impun studierea în primă instanță a acestora din urmă.
2
Pentru grafemele j/y și F/w vezi: Alfabetul și Sunetele.

82
 b – Tp impură (mută), în consoană oclusivă: ἄγ-ω „mân”, ori în lichidă: φέρ-ω „port”.

Obs. Temele mute prezintă fenomenul apofoniei, având prezentul pe grad normal -ε-. Unele teme în
-ε- pot avea la origine o temă verbală -εF-; -F- intervocalic cade: πλέω „plutesc”, dar urmat de o
consoană reapare, vocalizându-se: πλεύσομαι „voi pluti”. La fel, pentru verbul τελέω „termin,
împlinesc” avem o Tv în -σ-, τελεσ-, ce reapare la alte timpuri (diateze): ἐτελέσθην, τετέλεσμαι.

2 ) tema prezentului formată cu sufix -y-, a cărui prezență provoacă mutații fonetice:
a - Tv în labială (π,β,φ) + y > Tp -πτ-: τυπ + y > τύπτω „bat, lovesc”; βλαβ + y > βλάπτω
„vatăm”; θαφ + y > θάπτω „îngrop”.
b - Tv în velară (κ,γ,χ) + y > Tp -σσ/ττ-: φυλάκ + y > φυλάσσω „păzesc”; ταγ + y > τάσσω
„rânduiesc”; ταράχ + y > ταράσσω „tulbur”; excepție fac verbele în -γ-, care exprimă zgomot: κράγ + y
> κράζω „strig”, στενάγ + y > στενάζω „oftez”.
c - Tv în dentală (τ, θ) + y > Tp –σσ/ττ-: ἐρετ + y > ἐρέσσω „vâslesc” πλάτ + y > πλάσσω
„plăsmuiesc”.
d - Tv în lichidă (λ) + y > Tp -λλ- : βάλ + y > βάλλω „arunc”.
e - Tv în lichidă (ρ) + y (prin metateză) > Tp ιρ-: χαρ + y > χαίρω „mă bucur”; φθερ + y >
φθείρω „rup, distrug”; οἰκτίρ + y > οἰκτίρω „compătimesc”; μαρτύρ + y > μαρτύρομαι „mărturisesc”;
ultimele două au vocala din temă lungită:-ι- respectiv -υ-.
f - Tv în nazală (ν) + y (prin metateză) > Tp ιν-: φάν + y > φαίνω „arăt”; κτέν + y > κτείνω
„ucid”; și din nou cu vocală lungă (-ι-,-υ-): κρίν + y > κρίνω „judec”; ἀμύν + y > ἀμύνω „îndepărtez”.
g - Tv în F + y > Tp -ι-: (-y- se vocalizează, iar -F- intervocalic cade, dar reapare în prezența
unei consoane): καF + y > καίω „ard”, dar καύσω „voi arde”; κλαF + y > κλαίω „plâng”, dar κλαύσω
„voi plânge”.

3 ) tema de prezent (Tp) formată cu diverse sufixe alipite la Tv:

a - Sufix -ν-: δάκ + ν > δάκνω „mușc”; τέμ + ν > τέμνω „tai”.
b - Sufix dublu -ν+y-: βα + νy > βαίνω „merg” (-y- se vocalizează și, prin metateză, trece
înaintea lui -ν-, ca mai sus la punctul 2 f).
c - Sufix -αν- : αἰσθ-ε + αν > αἰσθάνομαι „observ”; ἁμαρτ-ε + αν > ἁμαρτάνω „greșesc”;
verbele din această categorie au Tp. lărgită cu -ε-, care la alte timpuri devine -η-: αἰσθήσομαι „voi
observa”.
d - Infix -ν- și Sufix -αν-: Tv: μαθ-, iar Tprez.: μα-ν-θ-αν- > μανθάνω „învăț” (disco); Tv: λαχ-
, Tprez.: λα-γ-χαν- > λαγχάνω „trag la sorți”; infixul -ν- devine -μ- înainte de bilabială: Tv: λαβ-,
Tprez.: λα-μ-β-αν- > λαμβάνω „iau”.
e - Sufix -νε- : ἱκ-νε- > ἱκνέομαι „ajung, sosesc”.

4 ) teme cu sufix incoativ (exprimând o acțiune în faza incipientă) alipit la Tv:

a - Sufix -σκ-: γηρα + σκ- > γηράσκω „îmbătrânesc”;
b - Sufix -ισκ-: εὑρ + ισκ- > εὑρίσκω „găsesc, descopăr”.

5 ) teme cu reduplicare (de prezent pe vocala -ι-): Tv: -γν-, Tp: γιγν- > γίγνομαι „devin,
sunt” (verbul μιμνηῄσκω „amintesc” are atât reduplicare de prezent, cât și sufix incoativ -σκ).

6 ) teme formate cu vocala -ε-, care se lungește la -η- în prezența unor sufixe: γαμ + ε- >
γαμέω „(mă) căsătoresc, (mă) însor”, cu viitor γαμήσω; există și situația contrară când -ε- face parte din
tema verbală, dar dispare din tema prezentului: Tv: βουλε-, prezent βούλομαι „vreau, doresc”, dar viitor
βουλήσομαι.

7 ) teme temporale total independente (formate prin supletivism, cf. lat. fero, tuli): prezent:
φέρω „duc, port”, viitor: οἴσω, aorist: ἤνεγκον (verb politematic).

Obs. Pentru acest motiv dicționarele oferă, de regulă, (cel puţin) cinci forme de indicativ pers. I sg.
pentru tot atâtea teme aspectual-temporale : prezent, viitor, aorist, perfect (activ) și aorist (pasiv) – vezi
Temele temporal-modale.

83
 MODUL INDICATIV

Terminaţiile indicativului prezent rezultă din adăugarea la tema

verbală a desinenţelor personale primare, prin intermediul vocalei tematice -ο-/-ε- (-ο-
înainte de sonantă (μ,ν), iar -ε- în rest):

diateza activă

singular
I -ω este de fapt voc. tematică, lungită după pierderea desinenţei originare –μι; deci
avem aici desinența ø (zero);
II -εις dintr-un vechi *-εσι cu sigma intervocalic căzut (>*-ει) şi adăugarea desinenţei
secundare -ς , pentru evitarea confuziei cu persoana a III-a sg;
III -ει din *-ετι> *-εσι> ει ori, după altă opinie, din *-ε-ι> -ει, unde -ε- este vechea vocală
tematică, iar -ι un sufix;
plural
I -ομεν compusă din vocala tematică şi desinenţă, nu pune probleme;
II -ετε compusă în acelaşi fel, dar cu vocala tematică la gradul normal;
III -ουσι dintr-un I.E. *-οντι> *-ονσι> ουσι (cf. lat.*legonti > legunt);
dual
II -ετον este vocala tematică urmată de desinenţă, identică pentru pers. a II-a şi a III-a.
III -ετον

Obs. La persoana a III-a singular şi plural terminaţia poate fi urmată de un – v (ἐφελκυστικόν „de
atracţie, eufonic”), prin care se evită hiatul creat cu vocala iniţială a cuvântului următor: λύουσιν „ei
dezleagă”. Acest –v poate apărea şi înaintea unui semn de punctuaţie, de asemenea şi la alte timpuri
(ἔλυεν), adesea chiar nemotivat.

diateza medio-pasivă

singular
I -ομαι este desinenţa precedată de vocala tematică la gradul plin;
II -ῃ (-ει) provine din *-εσαι cu căderea lui sigma intervocalic şi subscrierea lui iota după
contragerea vocalelor *-εαι > ῃ;
III -εται este desinenţa precedată de vocala tematică la gradul normal;
plural
I -όμεθα vocala tematică la grad plin urmată de desinenţă;
II -εσθε vocala tematică la grad normal urmată de desinenţă;
III -ονται creată după acelaşi model ca persoana I plural;
dual
II -εσθον pentru ambele persoane este vocala tematică urmată de desinenţă.
III -εσθον

84
 INDICATIVUL PREZENT

al verbului λύω „dezleg” se conjugă astfel, după schema: Tprez. + ο/ε + Des. primare:

diateza activă diateza medio-pasivă

„dezleg” „mă/îmi dezleg, sunt dezlegat,-ă”
sing. pl. dual sing. pl. dual
p. I λύω λύομεν - λύομαι λυόμεθα -
II λύεις λύετε λύετον λύῃ/λύει λύεσθε λύεσθον
III λύει λύουσι λύετον λύεται λύονται λύεσθον

Obs. La timpul prezent verbul nu are forme speciale pentru diateza pasivă, ele fiind aceleaşi cu ale
diatezei medii (λύομαι se traduce, în funcţie de context, atât „mă dezleg, îmi dezleg”, cât şi „sunt
dezlegat,-ă”).

INDICATIVUL IMPERFECT

este un timp secundar format de la tema prezentului după schema: augment - Tprez.
+ ο/ε + Des. secundare; are forme doar pentru acest mod, exprimând acţiune durativă
în trecut.

diateza activă diat. medio-pasivă

„dezlegam” „mă/îmi dezlegam, eram dezlegat,-ă”
sing. pl. dual sing. pl. dual
I ἔλυον ἐλύομεν - ἐλυόμην ἐλυόμεθα -
II ἔλυες ἐλύετε ἐλύετον ἐλύου ἐλύεσθε ἐλύεσθον
III ἔλυε ἔλυον ἐλυέτην ἐλύετο ἐλύοντο ἐλυέσθην

Obs. Terminaţia -ου de la persoana a II-a sg. med.-pas., este rezultatul contragerii dintre vocala
tematică -ε- şi desinenţa secundară –σο, după căderea lui sigma, ajuns intervocalic: *-εσο > *εο > -ου.
La persoana a III-a singular şi plural activ, –τ final din desinenţă se pierde: *ἐλυετ > ἔλυε,
*ἐλυοντ > ἔλυον; singularul poate primi un –ν efelcistic: ἔλυεν.
Verbele cu iniţiala vocalică primesc augment temporal: ἄγω „mân” > ἦγον; αὐξάνω „măresc”
> ηὔξανον; εὑρίσκω „găsesc” > ηὕρισκον.
Accentul tinde spre iniţială.
Are forme doar pentru modul indicativ.
Însoţit de particula ἄν, imperfectul are valoare de optativ, exprimând o condiţie irealizabilă în
prezent: Εἰ ἀργύριον εἶχον, ἐδίδουν ἄν „de aş avea argint, ţi-aş da” – εἶχον < *ἐσεχον; ἐδίδουν < *
ἐδίδοον.

85
 INDICATIVUL AORIST

este un aspect aparte cu desinențe secundare; exprimă o acţiune momentană, definită

temporal mai cu seamă la indicativ – ca acţiune de o clipă în trecut; are forme pentru
toate modurile şi diatezele (3). Este format după schema:
augment (doar la Indic.) - Tema proprie (cu sau fără sufix specific) + Desinenţe
secundare.

Sistemul aoristului cunoaşte cinci tipuri:

a) aorist 1 slab, sigmatic: ἔλυσα „dezlegai, am dezlegat”;
b) aorist 1 slab, asigmatic, propriu verbelor cu tema în sonantă, devenit
asigmatic prin pierderea sufixului: *ἠγγελσα > ἤγγειλα „am vestit”; *ἐφανσα > ἔφηνα „am
arătat”;
c) aorist 2 tematic: ἔλιπον „am lăsat”;
d) aorist 2 atematic: ἔβην „am păşit”; ἔγνων „am cunoscut”; are cu precădere
forme active;
e) aoristul capatic: ἔδωκα „am dat”; ἧκα „am lăsat”; ἔθηκα „am aşezat”; apare doar
la aceste trei verbe atematice.

Dincolo de diversitatea tipurilor, aoristul prezintă două teme distincte:

- tema pentru diatezele activă şi medie,
- tema pentru diateza pasivă.
Prezentarea se va face pe tipuri. Aoristele 1 de tip sigmatic şi asigmatic,
datorită similitudinii, vor fi tratate împreună.

Indicativul aoristului 1 (slab) sigmatic

Diatezele activă şi medie au schema: augment - Tv + Des. secundare;

Diateza pasivă este proprie majorităţii verbelor cu tema în vocală, diftong ori
consoană şi are ca element specific sufixul -θη-, (> -θε-, prin legea lui Osthoff, înainte de --
); schema sa este: augment -Tv + Des. secundare active.
Desinenţele sunt active, căci valoarea de pasiv este redată de sufix, ori, după
altă părere, sensul pasiv e derivat din cel reflexiv-intranzitiv pe care îl avea -η- (vezi
mai departe aoristul pasiv tare în -η-, iar mai târziu aoristul 2 atematic).

activ „am dezlegat” mediu „m-/mi- am dezlegat” pasiv “am fost dezlegat,-ă”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I ἔλυσα ἐλύσαμεν ἐλυσάμην ἐλυσάμεθα ἐλύθην ἐλύθημεν
II ἔλυσας ἐλύσατε ἐλύσω ἐλύσασθε ἐλύθης ἐλύθητε
III ἔλυσε ἔλυσαν ἐλύσατο ἐλύσαντο ἐλύθη ἐλύθησαν
II dual ἐλύσατον dual ἐλύσασθον dual ἐλύθητον
ἐλυσάτην ἐλυσάσθην ἐλυθήτην

Obs. Aoristul activ şi mediu

Desinenţa secundară de persoana I singular activ –ν se vocalizează după sufixul -σ-, devenind
–α, şi se propagă în întreaga flexiune, cu excepţia persoanei a III-a singular activ, unde terminaţia -ε
provine de la perfect (ori aoristul 2?): *ἐλυσν > ἔλυσα.
La contactul dintre -σα- şi desinenţa –σο de persoana a II-a singular mediu, desinenţa pierde pe
sigma, iar vocalele ajunse în contact intră în contragere: *ἐλυσασο > *ἐλυσαο > ἐλύσω.

86

 La întâlnirea dintre finala consonantică a temei cu sufixul sigmatic apar modificări (unele
doar grafice):
- oclusivele velare (guturale: κ,γ,χ) + σ > -ξ-: δεικ-νυμι „arăt” > ἔδειξα; ἄρχω „conduc/încep”
> ἦρξα; φυλάσσω (<*φυλακ-yω) „păzesc” > ἐφύλαξα; κράζω (<*κραγ-yω) „strig” > ἔκραξα;
- oclusivele labiale (π,β,φ) + σ > -ψ-: πέμπω „trimit” > ἔπεμψα; τρίβω „macin, răzui” > ἔτριψα;
γράφω „scriu” > ἔγραψα; βλάπτω (<*βλαπ-yω) „vatăm” > ἔβλαψα;
- oclusivele dentale (τ,δ,θ) + σ, prin asimilare şi simplificare, > -σ-: ᾄδω „cânt” > ᾖσα; ἀνύτω
„împlinesc” > ἤνυσα; πείθω „conving” > ἔπεισα; grupurile ντ, νδ, νθ, urmate de sigma, dispar cu
lungirea compensatorie: σπένδω „fac libații” > ἔσπεισα.
Verbele cu disimilarea aspiraţiei la prezent (Grassmann) reprimesc aspiraţia în prezenţa
sufixului: *θρεφ, prez. τρέφω „hrănesc”, > ἔθρεψα.
Verbele cu -F- final, pierdut la prezent, îl recapătă în prezenţa sufixului, vocalizându-l: * πλεF,
prez. πλέω „plutesc” > ἔπλευσα; *νεF, prez. νέω „înot” > ἔνευσα; * ῥεF, prez. ῥέω „curg” > ἔρρευσα
(vezi și geminarea lui ῥ; notarera clasică a spiritelor ar fi fost ἔῤῥευσα); *κλαF, prez. κλαίω „plâng” >
ἔκλαυσα; *καF, prez. καίω „ard” > ἔκαυσα.

Aoristul pasiv
Sufixul specific aoristului activ şi mediu (-σα)este pierdut (nu şi la pers. III, pl).
Verbele cu tema în vocală (sau contrasele, pentru care se vor da explicaţii detaliate într-un
capitol aparte) lungesc vocala, la fel ca la diatezele activă şi medie (nu şi diftongul), în prezenţa
sufixului:
- τιμάω (-ῶ) „cinstesc”, cu tema τιμα-, lungeşte pe -α- la -η-: ἐτιμήθην;
- ποιέω (-ῶ) „creez, fac”, cu tema ποιε-, lungeşte pe -ε- la -η-: ἐποιήθην;
- δηλόω (-ῶ) „arăt”, cu tema δηλο-, lungeşte pe -ο- la -ω-: ἐδηλώθην.

 Unele teme vocalice fac excepţie, păstrând vocala scurtă: δεω „leg” > ἐδέθην.
Temele în diftong rămân neschimbate: παιδεύω „educ”, cu Tv παιδευ-, formează aoristul
pasiv: ἐπαιδεύθην.
Temele care au avut un sigma final, îl reprimesc în prezenţa sufixului: ἀκούω „aud”, cu Tv
ἀκουσ-, reprimeşte pe sigma la aorist pasiv: ἠκούσθην; τελέω „termin”, cu Tv τελεσ-, are aoristul
ἐτελέσθην, fără lungirea vocalei.
Prin falsă analiză s-a desprins un sufix de pasiv -σθη-, aplicat analogic unor teme vocalice:
γιγνώσκω „cunosc”, cu tema γνω-, are un aorist analogic ἐγνώσθην; κελεύω „poruncesc”, cu tema
κελευ-, formează aoristul pasiv ἐκελεύσθην.
Verbele cu digamma (-F-) în Radical, la fel ca la activ şi mediu, îl recapătă la aoristul pasiv,
vocalizându-l: πλέω „plutesc”, cu Rad. *πλεF-, formează aoristul pasiv ἐπλεύσθην; καίω „ard”, cu Rad.
*καF-, are aoristul ἐκαύσθην.

Verbele cu radical bisilabic şi două tipuri de apofonie:

a) calitativă:grad normal / plin / zero şi
b) cantitativă: zero / zero / lung (vocala finală),
βελ- / βολ- / βλ(η)-
vor utiliza la aoristul pasiv ultima variantă, βλη-, grad calitativ zero şi cantitativ lung: βάλλω „arunc” >
ἐβλήθην; καλέω „chem” > ἐκλήθην; τέμνω „tai” > ἐτμήθην.

Temele verbele în vocală (α/ε/ο), contrase la prezent şi imperfect (conjugarea lor se va

prezenta separat), lungesc vocala (α,ε > η; ο > ω) în prezenţa sufixului: τιμάω „cinstesc” > ἐτίμησα;
ποιέω „fac, creez” > ἐποιήσα; δουλόω „înrobesc” > ἐδούλωσα; dar există verbe în vocală, care au avut
finala în consoană şi care nu lungesc vocala tematică în prezenţa sufixului: καλέω „chem” > ἐκάλεσα;
γελάω „râd” > ἐγέλασα.
Unele verbe primesc în prezenţa sufixului o lărgire vocalică (-η-) a temei: θέλω „vreau” > ἠ
sau ἐθέλησα; μάχομαι „lupt” > ἐμαηησάμην.

Temele verbale în consoană, la fel ca în cazul celor bisilabice (cu două tipuri de apofonie),
dacă prezintă alternanţă calitativă, preferă grad normal ori zero:
- Rad. λειπ-/λοιπ-/λιπ-, grad -ε-: λείπω „las”, aorist: ἐλείφθην;
- Rad. τεω-/τον-/(*τν >) τα-, grad zero, τείνω „întind”, aorist: ἐτάθην.

87
 Dacă alternanţa este cantitativă, se preferă gradul lung: λαμβάνω „iau”, Rad. λαβ-/ληβ-, aorist:
ἐλήφθην, cu preluarea aspiraţiei βθ > φθ.

Contactul finalei consonantice a temei cu sufixul -θη- se poate solda cu modificări:

- ocl. velară +θη > χ: δείκνυμι „arăt” > ἐδείχθην, ἄγω „mân” > ἤχθην;
- ocl. labială +θη > φ: τρέπω „întorc” > ἐτρέφθην, βλάπτω „lovesc” > ἐβλάφθην;
- ocl.dentală +θη > σ: πείθω „conving” > ἐπείσθην, ᾄδω „cânt” > ᾔσθην;
- ν + dentală +θη > σ: σπένδω „fac libaţii” > ἐσπείσθην; -ν- cade cu lungire compensatorie,
iar dentala se asibilează:

- Sonantele lichide şi nazale rămân neschimbate: 

ἀγγέλλω„vestesc” > ἠγγέλθην; αἴρω „ridic” > ἤρθην,dar există şi excepţii care pierd nazala înaintea
sufixului: κρίνω „judec” > ἐκρίθην; κλίνω „îndoi” > ἐκλίθην.

Epiteza vocalică presupune lărgirea temei verbale cu un -ε- (devenit -η- înaintea sufixului -θη-
): αὐξάνω „măresc” > ηὐξήθην; βούλομαι „doresc” ἐβουλήθην; οἴομαι/οἶμαι „socotesc” > ᾠήθην.
În secvenţa de două aspirate prima pierde aspiraţia prin disimilare (legea lui Grassmann): θύω
„sacrific” > ἐτύθην, dar se înregistrează şi excepţii: θάπτω „îngrop” (rad. θαφ-) > ἐθάφθην; τρέφω
„hrănesc” (Rad. θρεφ-) > ἐθρέφθην.


Indicativul aoristului 1 (slab) asigmatic
este propriu verbelor în sonantă (lichidă, nazală); sufixul -σ- cade cu lungirea
compensatorie a vocalei din temă (după modelul lungirii în urma căderii grupurilor -ντ-, -νδ- şi -
νθ-):
- ἀγγέλλω (< *ἀγγελyω) „vestesc” > *ἠγγελσα > ἤγγειλα (ἠγγειλάμην, ἠγγέλθην);
- νέμω „împart” > *ἐνεμσα > ἔνειμα;
- σπείρω (< *σπερyω) „seamăn” > *ἐσπερσα > ἔσπειρα;
- αἴρω (< *ἀρyω) „ridic” > *ἠρσα > ἦρα.

Aoristul pasiv (tare) al acestor verbe, este în ordine istorică anterior celui
slab, având iniţial valoare reflexiv-intranzitivă; este propriu unui grup restrâns de teme
în consoană (sonante, cu activ asigmatic), caracterizat fiind de sufixul -η-; urmează
modelul: augment – Tv + η + Des. secundare active.

φαίνω (< *φανyω) „arăt”, /ἔφηνα (< *ἐφανσα):

activ „am arătat” mediu „mi-am arătat” pasiv „m-am arătat”.

sing. pl. sing. pl. sg. pl.
Ι ἔφηνα ἐφηνάμην ἐφηνάμην ἐφηνάμεθα ἐφάνην ἐφάνημεν
ἿΙ ἔφηνας ἐφήνατε ἐφήνω ἐφήνασθε ἐφάνης ἐφάνητε
III ἔφηνε ἔφηναν ἐφήνατο ἐφήναντο ἐφάνη ἐφάνησαν
dual ἐφήνατον dual ἐφήνασθον dual ἐφάνητον
ἐφηνάτην ἐφηνάσθην ἐφανήτην

Obs. La activ şi mediu, unele verbe lungesc pe -α- impur la -ᾱ- lung, nu la -η-, cum prevede regula:
κερδαίνω (< *κερδανyω) „câștig” > ἐκέρδανα; ποιμαίνω (< *ποιμανyω) „pasc/duc la păscut” >
ἐποίμανα.
Deşi teme în lichidă, au aorist sigmatic: κέλλω (< *κελyω) „resping” > ἔκελσα; κύρω
„întâlnesc” > ἔκυρσα.

La pasiv, verbele cu apofonie calitativă utilizează gradul ø (redus/zero): φθείρω „distrug” (rad.
φθερ-/ φθορ-/ φθαρ-) > ἐφθάρην.

88
 Unele teme aparent vocalice aveau un -F- originar, ce reapare vocalizat la aoristul pasiv: ῥέω
„curg/a curge” (rad. ῥεF-/ῥυ-) > ἐρρύην (sau, cu spirite, ἐῤῥύην).

În cazul unor verbe, aoristul slab coexistă cu cel tare, primul cu sens intranzitiv, al doilea cu
sens pasiv (tranzitiv):

prezent aorist slab (-θη-) aorist tare (-η-)

φαίνω „arăt” ἐφάνθην „am fost arătat,-ă” ἐφάνην „m-am arătat, am (a)părut”
κρύπτω „ascund” ἐκρύφθην „am fost ascuns,-ă” ἐκρύβην „m-am ascuns”

În lipsa pasivului tare, pasivul slab preia (păstrează) şi valoarea intranzitivă a lui: εὐφραίνω
„bucur” are aor. slab εὐφράνθην, cu ambele valori amintite „m-am bucurat, am fost bucurat”; la fel
σῴζω „salvez, mântuiesc” are un aor. pasiv slab ἐσῴθην ambivalent „m-am salvat, am fost salvat,-ă”.
Aoristul slab al verbelor deponente (pasive) are sensul activ: βούλομαι > ἐβουλήθην „am
vrut”; οἴομαι/οἶμαι > ᾠήθην „am socotit”.
Indicativul aoristului însoţit de particula ἄν exprimă irealitatea în trecut: Εἰ ταῦτα εἶπες, ἂν
ἐψεύσω „De-ai fi spus acestea, ai fi minţit”.

Aoristul 2 tematic
este propriu temelor monosilabice în consoană. Funcţia sufixului (lipsă) este preluată
de vocala tematică alipită gradului zero al radicalului.
Schema sa este: augment - Tv (la grad ø) + ο/ε + Des. secundare.
La diateza pasivă se preia Tv pe grad apofonic normal (ca la prezent).
Format după modelul imperfectului verbelor tematice pentru indicativ, la
celelalte moduri urmează modelul prezentului, aceloraşi verbe (fără augment). Condiţia
esenţială este ca tema de aorist să difere de tema prezentului (altfel aoristul s-ar confunda
cu imperfectul la indicativ, ori cu prezentul la celelalte moduri).

Obs. Pot avea aorist 2 tematic:

1- verbele ce prezintă apofonie, utilizând pentru prezent gradul normal -ε-, iar pentru aorist
gradul zero (ø):
- λειπ-/λοιπ-/λιπ- > prez. λείπω „las”, impf. ἔλειπον, aorist ἔλιπον;
- πειθ-/ποιθ-/πιθ- > πείθω „conving”, ἔπειθον, ἔπιθον;
- φευγ-/φυγ- > φεύγω „fug” ἔγευγον, ἔφυγον;

2- verbele cu reduplicare de prezent pe grad ø, au la aorist gradul normal (-ε-):

- γεν-/γον-/γν- > prez. γίγνομαι „devin”, impf. ἐγιγνόμην aorist ἐγενόμην;
- τεκ-/τοκ-/τκ- > τίκτω (< *τιτκω) „nasc”, ἔτικτον ἔτεκον;

3 - verbele cu tema de prezent sufixată, ori cu infix (nu și la aorist):

- Rad. μαθ- > prez. μανθάνω „învăț”, impf. ἔμάνθανον, aorist ἔμαθον;
- βαλ- > βάλλω (< *βαλyω) „arunc” ἔβαλλον, ἔβαλον;

4 - verbele cu tema de aorist total diferită de cea a prezentului (prin supletivism):

- Rad. ὁρα-/ἰδ- > prez. ὁράω „văd” impf. ἑώρων, aorist εἶδον;
- τρεχ-/δραμ- > τρέχω „alerg” ἔτρεχον, ἔδραμον;

5- verbele cu tema de aorist prezentând reduplicare:

- Rad. ἀγ- > prez. ἄγω „mân” impf. ἦγον, aorist ἤγαγον;
- φερ-/ἐγκ- > φέρω „port” ἔφερον ἤνεγκον (ἐνεγκ –augmentat).

Aorist 2 tematic al verbului λείπω „las” (linquo, liqui) se formează pe tema la

gradul zero (λειπ-/λοιπ-/λιπ-) - pasivul are tema sa proprie, pe gradul normal:

activ „am lăsat” mediu „m-/mi-am lăsat” pasiv „am fost lăsat,-ă”

89
 sg. pl. sg. pl. sg. pl.
Ι ἔλιπον ἐλίπομεν ἐλιπόμην ἐλιπόμεθα ἐλείφθην ἐλείφθημεν
II ἔλιπες ἐλίπετε ἐλίπου ἐλίπεσθε ἐλείφθης ἐλειφθητε
ΙΙΙ ἔλιπε ἔλιπον ἐλίπετο ἐλίποντο ἐλείφθη ἐλείφθησαν
II dual ἐλίπετον dual ἐλίπεσθον dual ἐλείφθητον
III ἐλιπέτην ἐπλιπέσθην ἐλειφθήτην
         
Obs. La fel ca la imperfect, persoana a II-a singular de la diateza medie pierde pe sigma intervocalic
din desinenţă, iar vocalele rămase în hiat contrag: *ἐλιπεσο > ἐλίπου.
La diateza pasivă, finala temei se acomodează la contactul cu sufixul, preluând aspiraţia:
*ἐλείπθην > ἐλείφθην etc.

Unele verbe au atât aorist 1 (asigmatic), cât şi aorist 2 tematic:

- fără deosebire de sens între cele două:
- λέγω „spun” are aorist 1 atematic: εἶπα și aorist 2 tematic: εἶπον (cu același sens), iar
- φέρω „port”: are aorist 1: ἤνεγκα/ aorist 2: ἤνεγκον.
- cu valoare tranzitivă pentru primul şi intranzitivă (absolută) pentru cel tematic:
- ἐγείρω „trezesc”, aor.1: ἤγειρα „am trezit pe..”, aor. 2: ἠγειρόμην „m-am trezit” (mediu),
- ὄλλυμι „distrug”, ὤλεσα „am distrus (ceva)”, ὠλόμην „am pierit” (mediu).

Aoristul 2 atematic
Are forme numai pentru diateza activă (există şi excepţii: γιγνώσκω, ἐγνώσθην „cunosc”). Nu
utilizează vocala tematică, adăugând desinenţa direct la radicalul cu vocala lungită (α
pur > ᾱ lung; α impur > η; ε > η; ο > ω, iar ι,υ, deşi se lungesc, nu pot nota grafic fenomenul); există
cinci verbe care ilustrează toate particularităîile acestui tip de aorist:

ind. prezent radical aor. 2 atematic

- (ἀπο)διδράσκω „fug” δρα- (ἀπ)έδραν
- βαίνω „pășesc, merg” βα-/βη- ἔβην
- σβέννυμι „sting” σβε-/σβη- ἔσβην
- γιγνώσκω „cunosc” γνο-/γνω- ἔγνων
- δύω „scufund” δυ- ἔδυν

Obs. Dacă unele verbe au forme pentru diateza pasivă, ele urmează paradigma pasivului, fără a pune
probleme: pasivul lui ἔγνων (< γιγνώσκω „cunosc”) este ἐγνώσθην, care la conjunctiv este γνωσθῶ, la
optativ este γωσθείην etc.).

Se formează alipind desinenţele secundare direct la tema radical. La indicativ,
imperativ şi infinitiv, vocala din temă este lungă (în rest scurtă).Schema de formare este
: augment - Tv/Rad. + Des. secundare.

βαίνω (Rad. βη-) γιγνώσκω (γνω-) ἀπο-διδράσκω (δρα-)

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
p. I ἔβην ἔβημεν ἔγνων ἔγνωμεν ἀπ-έδραν ἀπ-έδραμεν
II ἔβης ἔβητε ἔγνως ἔγνωτε -έδρας -έδρατε
III ἔβη ἔβησαν ἔγνω ἔγνωσαν -έδρα -έδρασαν
II dual ἔβητον dual ἔγνωτον dual ἀπ-εδράτον
III ἐβήτην έγνώτην -εδράτην

δύνω (Rad. δυ-) σβήννυμι (σβη-)

sg. pl. dual sg. pl. dual
p.I ἔδυν ἔδυμεν ἔσβην ἔσβημεν

90
 II ἔδυς ἔδυτε ἔδυτον ἔσβης ἔσβητε ἔσβητον
III ἔδυ ἔδυσαν ἐδύτην ἔσβη ἔσβησαν έσβήτην

Obs. Există verbe care au două tipuri de aorist : aoristul 1 sigmatic are, de regulă, sens tranzitiv -
cauzativ, iar dublura sa asigmatică valoare intranzitiv - reflexivă:

prezent aorist 1 aorist2

βαίνω „merg” ἔβησα „am făcut să meargă” ἔβην „am mers”
δύω „scufund” ἔδυσα „am scufundat” ἔδυν „m-am scufundat”
ἵστημι „aşez” ἔστησα „am aşezat” ἔστην „m-am aşezat”
φθάνω „ajung primul, întrec” ἔφθασα „am întrecut” ἔφθην „am ajuns primul”
φύω „zămislesc” ἔφυσα „am zămislit” ἔφυν „m-am născut”

 
Aoristul capatic
caracterizează câteva forme a trei verbe atematice: δίδωμι (Rad. δω-/δο-) „dau”; ἵημι
(Rad. ἡ-/ἑ „las”; τίθημι (Rad. θη-/θε-) „pun”. Constă în prezenţa la indicativul singular
activ a unui sufix -κ- de lărgire a temei; în contact cu acesta, vocala din temă se
lungeşte (la -η/ω-). Vom avea astfel, forme ca ἔδωκα, ἔθηκα, ἧκα, dar fără sufix la
pluralul indicativului (ἔδομαν, ἔθεμεν, εἷμεν), ori la alte moduri şi diateze:

Indicativul aorist al verbului δίδωμι „dau”, δώσω, ἔδωκα, δέδωκα:

activ mediu pasiv

sing. pl. sing. pl. sing. pl.
I ἔδωκα ἔδομεν ἐδόμην ἐδόμεθα ἐδόθην ἐδόθημεν
II ἔδωκας ἔδοτε ἔδου ἔδοσθε ἐδόθης ἐδόθητε
III ἔδωκε ἔδοσαν ἔδοτο ἔδοντο ἐδόθη ἐδόθησαν
II dual ἔδοτον dual ἔδοσθον dual δόθητον
III ἐδόθην ἐδόσθην δοθήτην

La fel se comportă a) ἵημι şi b) τίθημι (vezi și tabelele finale):

activ mediu pasiv

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
a) I ἧκα εἷμεν εἵμην εἵμεθα εἵθην εἵθημεν
b) I ἔθηκα ἔθεμεν ἐθέμην ἐθέμεθα *ἑτέθην *ἑτέθημεν

Obs. Verbele cu aorist capatic au desinenţa -ς la pers.II singular activ şi –σο, la pers.II singular
mediu (cu contragere în urma căderii lui -σ- intervocalic, rezultând terminaţia –οῦ).
Pasivul lui τίθημι (Rad. θη-/θε-) pierde aspiraţia consoanei în prezenţa aspiratei din sufix (-θ- >
-τ-) conform legii lui Grassmann: *ἐθεθην > ἐτέθην.
Verbele cu apofonie cantitativă, au la aoristul pasiv gradul scurt.

91
 INDICATIVUL VIITOR

Viitorul este timp principal cu forme pentru trei diateze. Prezintă mai multe
tipuri: sigmatic, asigmatic, atic, doric. Are două teme distincte (ca şi în cazul aoristului
activ-mediu, respectiv pasiv):

a) tema comună diatezelor activă şi medie este derivată din tema

prezentului (ori cea verbală) cu sufixul -σ-1, urmat de vocala tematică –ο/ε- şi desinenţe
primare. Structura verbului la viitor activ şi mediu este: T + σο/σε + Des. primare. Se
înregistrează şi variante, unele cu circulaţie dialectală (vezi în continuare: viitorul atic,
doric).

Obs. Dacă tema de prezent este formată cu afixe, acestea se pierd la viitor (revenindu-se la aspectul
temei verbale): Rad. μαθ- formează prezentul (cu infix şi sufix) μανθάνω „învăţ”, dar viitor μαθήσομαι;
pentru Rad. βαλ- avem prezentul *βαλyω > βάλλω „arunc”, dar viitorul βαλῶ (< *βαλ-ε-σω).
Unele verbe nu au viitorul la diateza activă, ci medie, fără a pierde sensul activ (deziderativ):
μανθάνω „învăţ”, μαθήσομαι „voi învăţa”.

b) tema viitorului pasiv este formată din Radical sau tema scurtă de aorist,
căreia i se adaugă unul din sufixele de pasiv: -θη sau η- şi de viitor –σο/σε-, urmate de
desinenţele personale principale medii. Structura formei de viitor este:
Tv + θη/η + σο/σε + Des. medii principale, similară celei a viitorului pasiv slab.
Verbul τάσσω (τάξω, ἔταξα „orânduiesc”), cu Rad. ταγ-, are aoristul pasiv tare
ἐτάγην, deci viitorul pasiv ταγήσομαι.

Obs. (Exceptând prezentul şi imperfectul), toate verbele, inclusiv cele atematice, urmează acest
model al conjugării tematice.
Verbele cu reduplicare ori sufix de prezent le pierd pe acestea la viitor (ca de altfel şi la
aorist).
Indicativ viitor 1 sigmatic
este propriu verbelor:
- cu tema vocalică ori în diftong: λύω, viitor λύσω „voi dezlega”; παιδεύω, viitor
παιδεύσω „voi educa”;
- cu tema în consoană mută (oclusivă): γράφω, viitor γράψω „voi scrie”2.
a) Temele în vocală și diftong,
Diateza activă și medie adaugă sufixul de viitor la vocala/semivocala temei.
Au structura: T(prez.) + σο/σε + Des. primare active/ medii;
Diateza pasivă cu viitor (slab) sigmatic se formează adăugând radicalului ori
temei scurte de aorist sufixul -θη-, urmat de sufixul de viitor –σο/σε- şi desinenţele
medii principale, după modelul: T + θη + σο/σε + Des. primare medii; avem pentru
λύω:

activ „voi dezlega” mediu „îmi/ mă voi dezlega” pasiv “voi fi dezlegat,-ă”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I λύσω λύσομεν λύσομαι λυσόμεθα λυθήσομαι λυθησόμεθα
II λύσεις λύσετε λύσῃ (-ει) λύσεσθε λυθήσῃ λυθήσεσθε

1
-σ-, sufix deziderativ IE; cf. lat. edo – essurio (ss<d-s) „mănânc – aș mânca > voi mânca”; conform
gramaticilor, viitorul era timpul eventualității.
2
Nu uităm că φ este un π aspirat (ph), iar ψ notează una din consoanele β/π/φ + σ (sufixul de viitor).

92
III λύσει λύσουσι λύσεται λύσονται λυθήσεται λυθήσονται
dual λύσετον dual λύσεσθον dual λυθήσεσθον
λύσετον  λύσεσθον λυθήσεσθον

Obs. Persoana a doua singular a diatezei medii este rezultatul contragerii provocate de căderea lui –
σ- intervocalic din desinenţă: *λυσεσαι > λύσῃ, cu contragerea lui -εα- ajunse în contact şi subscrierea
lui -ι > ῃ (care poate apărea şi în grafia -ει).
Verbele cu apofonie cantitativă au viitorul pe gradul lung: βαίνω „merg”, viitor βήσομαι.
Vocalele scurte finale (în cazul verbelor contrase şi atematice) se lungesc în prezenţa sufixului:
τιμάω „cinstesc” > τιμήσω. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu verbele ce au avut la origine tema
consonantică: καλέω „chem” > καλέσω „voi chema”.
Verbele cu -F- originar îl reiau în variantă vocalică (-υ-): πλέω „plutesc” > πλεύσομαι.

b) Temele în consoană; la contactul cu sufixul de viitor, consoana finală a

temei suferă transformări remarcate și la aorist:
- oclusivele velare κ,γ,χ + σ > ξ: ἄγω > ἄξω „voi mâna”;
- labiale π,β,φ + σ > ψ: τρίβω > τρίψω „voi consuma”;
- dentale τ,δ,θ + σ > σ: ἄδω > ἄσομαι „voi cânta”;
- grupurile: ντ,νδ, νθ +σ > σ: σπένδω > σπείσομαι „voi face libaţii”, cu lungire compensatorie.

Verbele cu disimilarea aspiraţiei la prezent reprimesc aspiraţia la viitor: Rad. *θρεφ-, prez.
τρέφω „hrănesc”, viitor θρέψω, ori Rad. *ἑχ-, prez. ἔχω „am”, viitor ἕξω.
Verbele cu apofonie calitativă utilizează la viitor gradul normal (ca la prezent): λείπω, viitor
λείψω (pe radical λειπ-/ λοιπ-/λιπ-); ori φεύγω, viitor φεύξομαι (pe Rad. φευγ-/φυγ-).
Unele verbe au prezentul cu valoare de viitor: εἶμι „merg, voi merge”; χέω „torn, voi turna”.
Există verbe fără sufix de viitor: πίνω „beau”, viitor πίομαι; ἐσθίω „mănânc”, viitor ἔδομαι.
Unele verbe au viitorul mediu cu valoare pasivă: ἀποστερέω „lipsesc, privez” >
ἀποστερήσομαι „voi fi lipsit, privat”; βλάπτω „lovesc” > βλάψομαι „voi fi lovit”; τιμάω „cinstesc” >
τιμήσομαι „voi fi cinstit”.

Viitorul 2 asigmatic
este propriu verbelor cu tema în sonantă:
- lichidă - λ-: βάλλω „arunc”, viitor βαλῶ;
- ρ-: σπείρω „semăn”, σπερῶ;
- nazală - μ-: νέμω „împart”, νεμῶ;
- ν-: κρίνω „judec”, κρινῶ.

Obs. Sufixul de viitor (-σο/-σε) s-a ataşat unei teme vocalice (-ε-); sigma intervocalic dispare cu
contragerea vocalelor rămase în hiat: *φανεσομεν > *φανέομεν > φανοῦμεν. În urma contragerilor
(care urmează regulile cunoscute) accentul devine circumflex, fără a se încălca însă regula accentului
(ex. φανούμεθα).
La fel, ἀγγέλλω are viitorul ἀγγελῶ, ἀγγελεῖς ἀγγελεῖ etc.
Există şi excepţii: κέλλω „împing”, cu viitor κέλσω; κύρω „întâlnesc”, cu viitor κύρσω.

Φαίνω „arăt” (cu Tv/Rad. φαν- şi aorist pasiv ἐφάνην) are viitorul:

activ „voi arăta” mediu „îmi voi arăta” pasiv “mă voi arăta”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
Ι φανῶ φανοῦμεν φανοῦμαι φανούμεθα φανήσομαι φανησόμεθα
ΙΙ φανεῖς φανεῖτε φανῇ φανεῖσθε φανήσῃ φανήσεσθε
ΙΙΙ φανεῖ φανοῦσι φανεῖται φανοῦνται φανήσεται φανήσονται
II dual φανεῖτον dual φανεῖσθον dual φανήσεσθον
III φανεῖτον φανεῖσθον φανήσεσθον

93
Obs. Sufixul de pasiv -η- este anterior lui -θη- şi poate coexista cu acesta, având sens intranzitiv:
φανήσομαι „voi părea, mă voi arăta”, iar φανθήσομαι „voi fi arătat,-ă”.
Deci, este de reţinut faptul că diversele forme de viitor, la cele trei diateze, nu se
intercondiţionează. Activul şi mediul se construiesc pe aceeaşi temă, iar pasivul este independent
(practic tema sa este cea a aoristului pasiv).
Există forme concurente (uneori complementare) ce nu se exclud (sigmatic, asigmatic, atic ori
doric).

Verbul βάλλω, Rad. βαλ (cu aoristul pasiv ἐβλήθην) are viitorul:

activ „voi arunca” mediu „îmi/mă voi arunca” pasiv „voi fi aruncat,-ă”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
Ι βαλῶ βαλοῦμεν βαλοῦμαι βαλούμεθα βληθήσομαι βληθησόμεθα
ΙΙ βαλεῖτε βαλῇ βαλεῖσθε βληθήσῃ βληθήσεσθε
βαλεῖς
ΙΙΙ βαλεῖ βαλοῦσι βαλεῖται βαλοῦνται βληθήσεται βληθήσονται
II dual βαλεῖτον dual βαλεῖσθον dual βληθήσεσθον
III βαλεῖτον βαλείσθον βληθήσεσθον

Obs. În cazul temelor consonantice, oclusiva finală, ajunsă în contact cu aspirata -θ-a sufixului de
pasiv, suferă acomodare sau asimilare parţială (vezi aoristul pasiv):
- velarele (κ,γ) devin χ: δείκνυμι „arăt”, viitor p. > δειχθήσομαι;
- labialele (π,β) devin φ: τρίβω „uzez, macin” > τριφθήσομαι;
- dentalele (τ,δ) devin σ: πείθω „conving” > πεισθήσομαι.
Finala lichidă (λ,ρ) se conservă: ἀγγέλλω „vestesc” > ἀγγελθήσομαι; αἴρω „ridic”>
ἀρθήσομαι.
Consoana aspirată (-θ-) a sufixului provoacă pierderea aspiraţiei la consoana precedentă (legea
disimilării a lui Grassmann): θύω „jertfesc” are viitor activ θύσω, dar pasiv τυθήσομαι.

Viitorul attic
asigmatic, caracterizat prin căderea lui -σ- intervocalic, urmată de contragere, este
propriu dialectului care i-a dat numele. În alte graiuri este preferat viitorul sigmatic.
Se găseşte la verbele cu tema bisilabică:

- cu vocala tematică scurtă: τελέω „termin”, viitor atic τελῶ, viit. panhellenic τελέσω;
- cu tema -αδ-, -ιδ-: νομίζω „consider” (Rad.*νομιδ) are viitor atic νομιῶ, iar panhellenic
νομίσω; βιβάζω „păşesc, înaintez” (Rad. *βιβαδ-), viitor attic βιβῶ, iar panhellenic
βιβάσω.
Flexiunea sa este identică cu cu a viitorului 2 asigmatic.

Obs. Verbele sufixate la prezent, pierd acest sufix la viitor, recurgând la radical (Tv): ἐλαύνω
„resping” (Rad. ἐλα-), viitor ἐλῶ; κεράννυμι „amestec” (Rad. κερα-), viitor κερῶ etc.
Verbele cu Rad. monosilabic nu formează viitorul atic, ci sigmatic: κτίζω „întemeiez” (Rad.
κτιδ-), are viitorul κτίσω.

 Viitorul doric
apare în dialectul occidental, dar e semnalat şi la Homer. Există ca dublură la cel
sigmatic. Se formează cu sufixul -σεο-/-σεε- + desinenţele principale medii (sensul
rămânând activ). Elementele aflate în hiat contrag conform regulilor enunţate, schimbând
în consecinţă tipul accentului. Astfel φεύγω „fug” devine la viitor *φευγσεομαι >
φευξοῦμαι; κλαίω „plâng” > κλαυσοῦμαι; νέω „înot” > νευσοῦμαι etc. Flexiunea sa este
întocmai ca cea a viitorului mediu contras din tabelul anterior.

94


INDICATIVUL PERFECT

Perfectul este un timp principal ce exprimă o acţiune finită al cărei efect se
simte în prezent. La fel ca la aorist, valoarea sa temporală este evidentă la modul
indicativ (ex. οἶδαun vechi perfect are sensul„ştiu”, pentru că „am văzut”). El are forme pentru
diatezele activă şi medio-pasivă.
Avem mai multe tipuri de perfect:
- perfect 1 slab, capatic;
- perfect 2 tare, fără sufix capatic;
- perfect 3, arhaic, de tipul οἶδαfoarte restrâns.

 Deoarece această diversitate se întâlneşte doar la diateza activă, se va face prezentarea

separată a diatezelor la modul indicativ, pentru ca la celelalte moduri tratarea să se facă în comun.

Indicativul perfect 1 slab (capatic)

se caracterizează prin prezența sufixului -κ-:

Diateza activă se formează după schema: reduplicare/augm. - T+ κ(α) +

Des. proprii (primare).
Diateza medio-pasivă este o formaţie atematică, comună tuturor verbelor
(exceptând verbele cu perfect 3 de tip οἶδα), alcătuită din: redupl./augm. - T + Des. primare
medii. Contactul dintre tema verbului şi desinenţele medio-pasive provoacă schimbări
fonetice în cazul temelor consonantice.

Obs. Ca la prezent, diateza medio-pasivă întruneşte atât valorile diatezei medii, cât şi pe ale celei
pasive: m-am/ mi-am dezlegat, am fost dezlegat2 (pentru verbul λύωavut ca model de conjugare).

Perfectul capatic este propriu verbelor cu tema în:

Verbe în Rad. Perf. activ Perf. medio-pasiv

- vocală λυ- λέκυκα λέλυμαι „am dezlegat, am fost dezlegat,-ă”
- diftong παιδευ- πεπαίδευκα πεπαίδευμαι „am educat, am fost educat2”
- consoană - dent. κομιδ- κεκόμικα κεκόμιμαι „am purtat, am fost purtat2”
- son. ἀγγελ- ἤγγελκα ἤγγελμαι „am vestit, am fost vestit2”

Verbul λύω formează perfectul: λέ-λυ-κα „am dezlegat”:

activ mediu
„am dezlegat” „m-am/mi-am dezlegat, am fost dezlegat,-ă”
sg. pl. dual sg. pl. dual
I λέλυκα λελύκαμεν - λέλυμαι λελύμεθα -
ΙΙ λέλυκας λελύκατε λελύκατον λελυσαι λέλυσθε λέλυσθον
ΙΙΙ λέλυκε λελύκασι λελύκατον λέλυται λέλυνται λέλυσθον

Obs. Diateza activă

Desinenţele singularului par a fi cele de la aorist, fără a exista o relaţie morfologică:
- desinenţa -α (-ν vocalizat la origine, după consoană), de la prima persoană, s-a extins în toată
flexiunea, ca o vocală tematică, astfel că sufixul pare -κα-;

95
- desinenţa -ς de la persoana a II-a sg. este de origine secundară;
- la persoana a III-a pl. avem terminaţia -ασι, provenită din *-ανσι < *-αντι;
- la plural şi dual desinenţele sunt primare.
Verbele în vocală (contrase) vor lungi vocala în prezenţa sufixului: τιμάω „cinstesc” >
τετίμηκα; ποιέω „fac” > πεποίηκα; δηλόω „dezvălui” > δεδήλωκα.
Verbele cu -F- originar îl reprimesc la perfect: πλέω „plutesc” (Rad. πλεF-) > πέπλευκα.
Verbele cu apofonie (calitativă în silaba 1, cantitativă în silaba 2) folosesc varianta: grad redus
(ø) + grad plin: βάλλω „arunc” (Rad. βαλ-/βλη-) are perfectul βέβληκα.
Verbele cu finala temei în dentală o pierd: κομίζω „port” (Rad. κομιδ-) > κεκόμικα.
Grupurile -ντ-, -νδ- cad cu lungire compensatorie: σπένδω „fac libații” > ἔσπεικα.
Nazala finală (-ν-) a temei se pierde: κλίνω „îndoi” > κέκλικα; κρίνω „judec” > κέκρικα, dar
există şi excepţii: φαίνω „arăt” (Rad. φαν-) > πέφαγκα.
Unele teme în consoană primesc un sufix de lărgire -η-: ἐθέλω „vreau” > ἠθέληκα; εὑρίσκω
„găsesc”, (Rad. εὑρ-) > εὕρηκα.

Diateza medio-pasivă
a) Teme vocalice (ori în diftong):

În cazul perfectului medio-pasiv nu are loc căderea lui -σ- intervocalic şi, deci, nici
contragerile pe care le-ar fi antrenat (pers. a II-a sg. λέλυσαι).
Verbele cu tema vocalică (contrase urmează acest model, lungind predesinenţiala: τιμάω
„cinstesc” > τετίμημαι etc.
Verbele cu -σ- originar (pierdut la activ) îl recapătă la diateza medio-pasivă: σπάω „trag” >
perf. activ ἔσπακα, iar medio-pasiv ἔσπασμαι; τελέω „împlinesc, termin” > τετέλεκα, dar med.-pas.
τετέλεσμαι (acelaşi fenomen s-a remarcat la aoristul pasiv slab). Acest -σ- se poate extinde analogic:
γιγνώσκω „cunosc” > ἔγνωκα, dar ἔγνωσμαι.
Verbele cu -F- originar (pierdut la prezent) îl recapătă la perfect: καίω „ard” > κέκαυκα,
κέκαυ(σ)μαι.
Temele din radical bisilabic, cu apofonie, utilizează gradul calitativ redus (ø) și gradul
cantitativ lung: βάλλω „arunc” (Rad. βαλ-/βλη-) formează perfectul βέβλημαι.
Unele teme în consoană sunt amplificate cu sufixul –σ-: μάχομαι „lupt” > μεμάχημαι;
βούλομαι „vreau” > βεβούλημαι (comportându-se la fel ca cele vocalice).

b) Teme consonantice:

Contactul dintre consoana finală a temei şi iniţiala desinenţei provoacă schimbări ce duc chiar
la apariţia unor forme perifrastice (analitice), ca în cazul persoanei a III-a plural, formată din:
participiul perfect medio-pasiv (acordat) al verbului de conjugat + εἰσί(ν) „(ei/ele) sunt”, forma de
indicativ prezent, pers. III plural, a verbului εἰμί.

πράσσω „fac” γράφω „scriu” κομίζω „duc”

Rad. πραγ- (act. πέπραχα) Rad. γραφ- (act. γέγραφα) R. κομιδ- (act. κεκόμικα)
Sg.I πέπραγμαι γέγραμμαι κεκόμισμαι
II πέπραξαι γέγραψαι κεκόμισαι
III πέπρακται γέγραπται κεκόμισται
Pl. I πεπράγμεθα γεγράμμεθα κεκομίσμεθα
II πέπραχθε γέγραφθε κεκόμισθε
III πεπραγμένοι3 εἰσί(ν) γεγραμμένοι3 εἰσί(ν) κεκομισμένοι3 εἰσί(ν)
Dual II πέπραχθον γέγραφθον κεκόμισθον
III πέπραχθον γέγραφθον κεκόμισθον

Obs. Pentru participiu vezi subcapitolul respectiv.

 Latina a generalizat această modalitate analitică la întreaga diateză medio-pasivă a temei
perfectului: λέλυμαι, λέλυσαι κτλ. apar solutus3 sum , es etc. 

 La întâlnirea oclusivelor cu consoana iniţială a desinenţei au loc următoarele schimbări
fonetice (acomodări,asimilări):

96

labiale velare dentale
π,β,φ + μ > μμ κ,γ,χ + μ > γμ τ,δ,θ + μ > σμ
+σ > ψ +σ > ξ +σ >σ
+ τ > πτ + τ > κτ + τ > στ
+ σθ > φθ + σθ > χθ + σθ > σθ

Velara nazală urmată de-γμ-cade: ἐλέγχω „acuz” > ἐλέλεγμαι.
 Nazala (-μ-)precedând labiala cade înainte de -μμ-: πέμπω „trimit” > *πε-πεμ-μμαι >
πέπεμμαι.
 Nazala (-ν-),precedând dentala, cade înaite de -σ-după dispariţia dentalei), cu lungire
compensatorie: σπένδω „fac libații” > *ἐσπενδσαι > ἔσπεισαι.
 Nazalele -ν--μ- > -σμ-: φαίνω Rad. φαν-) „arăt”> πέφασμαι; -ν- urmat de -σθ- devine -νθ-:
πέφανθε < *πεφανσθεpers. II pl.) Unele verbe pierd nazala înaintea desinenţei, fără alt fenomen
secundar: κλίνω „îndoi” >κέκλιμαι; κρίνω „judec” > κέκριμαι; πλύνω „spăl” > πέπλθμαι.
 Lichidele nu suferă modificări, doar desinenţa cu -σθεpierde pe -σ-în contact cu lichida:
ἀγγέλλω „vestesc” > pers.II pl. ἤγγελθε
Verbele cu apofonie calitativă utilizează gradul normal ori redus:
- λείπω Rad. λειπ-/λοιπ-/λιπ-) „las” > λελειμμαι; τρέφωRad. θρεφ-/θροφ-/θραφ- „hrănesc” >
τέθραμμαι.
 Verbele cu apofonie cantitativă fac apel la gradul lung:
- λαμβάνω Rad. λαβ-/ληβ-) „iau” > εἴλημμαιcu asimilarea -βμ- > -μμ-); λαγχάνωRad. λαχ-/ληχ-)
„trag la sorți” > εἴληγμαι (acomodare cu pierderea aspiraţiei)
 

 Perfectul 2 tare (fără sufixul -κ-)
este propriu verbelor în consoană velară, labială şi, parţial, în sonantă. Structura sa
este următoarea: reduplicare/augm. - T + Des. perfectului (între temă şi desinenţă se
introduce vocala -α- generalizată de la persoana I sg.).

Verbul φαίνω (φανῶ, ἔφηνα, πέφαγκα)are şi un perfect tare, pe Rad. φαν-/φην- :

πέφηνα:

activ “am arătat” medio-pasiv “m-am arătat”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I πέφηνα πεφήναμεν - πέφασμαι πεφάσμεθα -
II πέφηνας πεφήνατε πεφήνατον πέφανσαι πέφανθε πέφανθον
III πέφηνε πεφήνασι πεφήνατον πέφανται πεφασμένοι3 εἰσί(ν) πέφανθον

Obs. Verbele cu apofonie calitativă au la perfect gradul plin: γίγνομαι „devin, sunt” (Rad. γεν-/γον-
/γν-) > γέγονα.
Verbele cu apofonie cantitativă au grad lung (vocala lungă): λαμβάνω „iau” (Rad. λαβ-/ληβ-)
> εἴληφα (< *σεσληφα).
Uneori, ca mai sus, labiala sau velara finală aspiră: ἄγω „mân” > ἦχα; κλέπτω „fur” (Rad.
κλεπ-/κλοπ-/κλαπ-) > κέκλοφα.
Când un verb are ambele tipuri de perfect, cel slab are valoare tranzitivă, iar cel tare valoare
intranzitivă (vezi aoristul pasiv):
- ἐγείρω „trezesc” > perf.1: ἐγήγερκα „am trezit”, perf.2: ἐγρήγορα „m-am trezit”;
- ὄλλυμι „distrug” > perf.1: ὀλώληκα „am distrus”, perf.2: ὄλωλα „am pierit”;
- φαίνω „arăt” > perf.1: πέφαγκα „am arătat” , perf.2: πέφηνα „m-am arătat, am
(a)părut”.

Perfectul 3 (οἶδα)

97
este un tip arhaic atematic, în cazul căruia desinenţele se adaugă direct la tema
verbală. Unicul verb cu conjugare completă (doar la activ) este οἶδα „am văzut, ştiu” (Rad.
Fειδ-/Fοιδ-/Fιδ-) - cf. lat. uidi:

sg. pl. dual

pers. I οἶδα ἴσμεν -
II οἶσθα ἴστε ἴστον
III οἶδε ἴσασι ἴστον

Obs. Dentala (-δ-) devine -σ-, înainte de dentala ori nazala desinenţei: οἶσθα, ἴσμεν. La persoana a
III-a pl. avem la origine *Fιδντι, unde -ν- vocalizează devenind -α-: *Fιδατι > *Fιδασι care, în mod
analogic, devine *Fισασι > ἴσασι.
Limba κοινή atestă și o flexiune tematică: sg.: οἶδα, οἶδας, οἶδε, pl.: οἴδαμεν, οἴδατε, οἴδασι.
Pentru flexiunea completă a acestui verb vezi tabelele finale (οἶδα).
La fel se conjugă şi defectivul ἔοικα „mă aseamăn”.

 Perfectul mixt este o construcţie hibridă cu singularul capatic, iar pluralul atematic (3), cu
eventuale dubluri tematice:
- βαίνω „merg” are un perf. sg. βέβηκα, iar pl. βέβαμεν;
- ἵστημι (târziu στήκω) „stau”, cu perf. sg. ἕστηκα, iar pl. ἕσταμεν...

INDICATIVUL MAI MULT CA PERFECT

Mai mult ca perfectul este un timp secundar exprimând o acţiune finită în

trecut. El are forme pentru modul indicativ, la diatezele activă şi medio-pasivă. Se
formează după schema: augment – Tperf. + Des. secundare

Obs. Tema de perfect include reduplicarea ori augmentul.

Iniţiala verbelor cu augment de perfect nu suferă modificări la trecerea la timpul m. m. ca
perfect: ἄγω „mân” are perfectul augmentat ἦχα, iar m.m.ca perfect ἤχειν; στέλλω „trimit”, cu perfect
ἔσταλκα, are mai mult ca perfect ἐστάλκειν.
Verbele cu reduplicare atică pot primi şi augment: ἀκούω „aud”, cu perfect ἀκήκοα, are
m.m.c.p. ἀκηκόειν, dar şi ἠκηκόειν.

 Diateza activă prezintă mai multe tipuri (după modelul perfectului):

a) mai mult ca perfect 1 slab (propriu verbelor cu perfectul similar);
b) m.m.c.p. 2 tare (pentru verbele cu perfect 2);
c) m.m.c.p. 3 (al verbelor de tip οἶδα).

Diateza activă a mai mult ca perfectului 1 slab activ (propriu verbelor cu sufix
capatic la perfect) s-a format după schema: augment - T.perf. + εσ/ε + Des.
(secundare). Sufixul -εσ- de singular pierde pe sigma intervocalic, cu contragerea
vocalelor rămase în hiat: *ἐ-λελυκ-εσ-α > *ἐλελυκεα > ἐλελύκη (plural ἐλελύκεμεν).
Din secolul al IV-lea a.Chr. se extinde în toată flexiunea terminaţia –ει (< *-εσε, cu
contragerea celor doi -ε-, după căderea lui -σ- de la persoana a III-a singular, căreia i se adaugă
desinenţe secundare: ἐλελύκ-ει-ν, ἐλελύκ-ει-μεν.

Diateza medio-pasivă prezintă un singur model de flexiune pentru toate

verbele, având structura: augment - Tperf.(mediu) + Des. secundare medii (fără
căderi de sunete ori contrageri).

98
 λύω (perf. λέλυκα, λέλυμαι) are m. m. ca perfectul:

activ medio-pasiv
„dezlegasem” „mă/îmi dezlegasem, fusesem dezlegat,-ă”
sg. pl. dual sg. pl. dual
I ἐλελύκειν ἐλελύκειμεν - ἐλελύμην ἐλελύμεθα -
II ἐλελύκεις ἐλελύκειτε ἐλελύκετον ἐλέλυσο ἐλέλυσθε ἐλέλυσθον
III ἐλελύκει ἐλελύκεισαν ἐλελθκέτην ἐλέλυτο ἐλέλυντο ἐλελύσθην

a) Mai mult ca perfectul 2 tare, propriu verbelor cu perfect tare :

φαίνω (perfect πέφηνα, πέφασμαι):

activ “arătasem” medio-pasiv “mă arătasem”

sg. pl. sg. pl.
I ἐπεφήνειν ἐπεφήνειμεν ἐπεφάσμην ἐπεφάσμεθα
II ἐπεφήνεις ἐπεφήνειτε ἐπέφανσο ἐπέφαντε
III ἐπεφήνει ἐπεφήνε(ι)σαν ἐπέφαντο πεφασμένοι3 ἦσαν
II dual ἐπεφήνειτον dual ἐπέφανθον
III ἐπεφηνείτην ἐπεφάνθην

Obs. La diateza pasivă, verbele cu tema în consoană, la fel ca la perfect (vezi mai sus), suferă
anumite transformări fonetice şi formează persoana a treia plural în mod analitic din: participiul
perfect medio-pasiv al verbului de conjugat + imperfectul verbului εἰμί (ἦσαν):

πράσσω (R. πραγ-) γράφω (γραφ-) ἀγγέλλω (ἀγγελ-) κομίζω (κομιδ-)

sg. I ἐπεπράγμην ἐγεγράμμην ἠγγέλμην ἐκεκομίσμην
II ἐπέπραξο ἐγέγραψο ἤγγελσο ἐκεκόμισο
III ἐπέπρακτο ἐγέγραπτο ἤγγελτο ἐκεκόμιστο
pl.I ἐπεπράγμεθα ἐγεγράμμεθα ἤγγέλμεθα ἐκεκομίσμεθα
II ἐπέπραχθε ἐγέγραφθε ἤγγελθε ἐκεκόμισθε
III επραγμένοι3 ἦσαν γεγραμμένοι3 ἦσαν ἤγγελμένοι3 ἦσαν κεκομισμένοι3 ἦσαν
dual II ἐπέπραχθον ἐγέγραφθον ἤγγελθον ἐκεκόμισθον
III ἐπεπράχθην ἐγεγράφθην ἠγγέλθην ἐκεκομίσθην

b) Mai mult ca perfectul 3 (οἶδα)

Verbul acesta are două variante, mai frecvent utilizată fiind cea de a doua;
echivalent cu imperfectul „(aflasem, deci) ştiam”:

sg. pl. dual sg. pl. dual

I ᾔδη ᾖσμεμ - ᾔδειν ᾔδειμεν -
II ᾔδεισθα ᾖσθε ᾖστον ᾔδεισθα ᾔδειτε ᾔδειτον
III ᾔδη ᾖσαν ᾔστην ᾔδει ᾔδεσαν ἠδείτην

99
 INDICATIVUL VIITOR II

Viitorul II exprimă o acţiune terminată în viitor. Are o utilizare foarte

restrânsă. Cel mai frecvent apar forme analitice:
Diateza activă are structura: participiul perfect activ (acordat) al verbului
de conjugat + formele personale de viitor ale verbului εἰμί (vezi εἰμί).
Diateza medio-pasivă: participiul perfect medio-pasiv (acordat) al
verbului de conjugat + aceleaşi forme personale ale lui εἰμί.
Unele verbe au forme pentru modurile indicativ, optativ, participiu şi infinitiv.

 Viitorul II al verbului λύω (λέλυκα, λέλυμαι > participiu perfect: activ: λελυκώς,
λελυκυῖα, λελυκός, respectiv medio-pasiv:λελυμένος, λελυμένη, λελυμένον):

activ „voi fi dezlegat” med.-p. „voi fi (fost) dezlegat, -ă”
sg. I λελυκώς3 ἔσομαι λελυμένος3 ἔσομαι
II ἔσῃ ἔσῃ
III ἔσται ἔσται
pl. I λελυκότες3 ἐσόμεθα λελυμένοι3 ἔσόμεθα
II ἔσεσθε ἔσεσθε
III ἔσονται ἔσονται
dual II λελυκότε3 ἔσεσθον λελυμένω3 ἔσεσθον
III ἔσεσθον ἔσεσθον

Obs. Alături de aceste construcţii analitice se mai găsesc sporadic, la unele verbe, forme sintetice.
Astfel, verbe ca θνῄσκω „mor” ori ἵστημι „aşez” prezintă la activ forme (cu valoare intranzitivă)
costruite pe: Tperf. +σο/σε +Des. personale primare:

 ἵστημι cu perfect ἕστηκα:

sg. pl. dual

p.I ἑστήξω ἑστήξομεν -
II ἑστήξεις ἑστήξετε ἑστήξετον
III ἑστήξει ἑστήξουσι ἑστήξετον

Iar verbul λύω (perf. λέκυκα, λέλυμαι)are un medio-pasiv sintetic:

sg. pl. dual
p.I λελύσομαι λελυσόμεθα -
II λελύσῃ λελύσεσθε λελύσεσθον
III λελύσεται λελύσονται λελύσεσθον


Tabel sintetic al indicativului

λύω

diat./timp. prezent viitor aorist perfect

activă λύω λύσω ἔλυσα λέλυκα
medie λύομαι λύσομαι ἐλυσάμην λέλυμαι
pasivă - λυθήσομαι ἐλύθην -
imperfect viitor II m. m. ca perf.

100
 activă ἔλυον λελύσω ἐλελύκειν
medio-pas. ἐλυόμην λελύσομαι ἐλελυκείμην

Obs. Imperfectul este construit pe tema de prezent.

Viitorul II şi Mai mult ca perfectul se formează pe tema de perfect (sunt incomplete şi rar
atestate).

101
 MODUL CONJUNCTIV

Are la toate timpurile şi diatezele, ca element specific, vocala tematică

(predesinenţială) lungă. Lungirea este cauzată de contragerea dintre vocala tematică şi un
vechi sufix de conjunctiv: -ε/ο-; astfel -ε- devine -η- iar –ο- > -ω-; contragerile
apărute la contactul cu desinenţele urmează regula: α + η > α; α +ῃ > ᾳ; ο + η > ω; ου
> ω; -ι se subscrie vocalei lungi precedente.
Desinenţele conjunctivului sunt mereu primare (vezi desinenţele), astfel că
terminaţiile vor fi aceleaşi la la toate timpurile.

 Conjunctivul prezent
adaugă temei desinenţe principale prin intermediul vocalei tematice lungite, după
modelul: Tprez. + ω/η + Des. primare:

diateza activă „să dezleg” diat. medio-pasivă „să-mi…/ să fiu dezlegat,-ă”

sing. pl. dual sing. pl. dual
p. Ι λύω λύωμεν - λύωμαι λυώμεθα -
ΙΙ λύῃς λύητε λύητον λύῃ λύησθε λύησθον
ΙΙΙ λύῃ λύωσι λύητον λύηται λύωνται λύησθον

Obs. Forma λύῃ de la persoana a II-a singular a diatezei medio-pasive provine din *λυησαι, cu
contragerea vocalelor după caderea lui sigma şi subscrierea lui iota: *λυηαι > λύῃ.

Conjunctivul aorist
se formează, indiferent de tipul aoristului, după acelaşi model cu prezentul. Utilizează
desinenţe primare ataşate temei de aorist: Taor. + Terminaţiile conjunctivului (Voc.
tematică lungă + Des. principale). Iniţial, vocala tematică era scurtă însă, prin analogie cu
prezentul, ea s-a lungit (-ε- > -η-; -ο- > -ω-), rezultând aceleaşi terminaţii cu ale
conjunctivului prezent, activ şi mediu; la diateza pasivă se adaugă formei în –θη-/-η-
desinenţe primare active, prin intermediul vocalei tematice –ο-/-ε-, care contrage cu
vocala sufixului de pasiv (-η-), ceea ce va atrage mereu accent circumflex pe
rezultantă.
La toate modurile aoristului, altele decât indicativ, lipseşte augmentul şi
verbul pierde, în principiu, orice denotaţie temporală, redând simultaneitatea.

Aoristul 1 sigmatic al verbului λύσω (cu indicativul la cele trei diateze: ἔλυσα,
ἐλυσάμην, ἐλύθην) are următoarea flexiune la conjunctiv:

activ „să dezleg” mediu „să-mi/ să mă pasiv „să fiu dezlegat,-ă”

dezleg”
sg. pl. sing. pl. sing. pl.
Ι λύσω λύσωμεν λύσωμαι λυσώμεθα λύθῶ λυθῶμεν
ΙΙ λύσῃς λύσητε λύσῃ λύσησθε λυθῇς λυθῆτε
ΙΙΙ λύσῃ λύσωσι λύσηται λύσωνται λυθῇ λυθῶσι
II dual λύσητον dual λύσησθον dual λυθῆτον
III λύσητον λύσησθον λυθῆτον
 

102
 Aoristul 1 asigmatic: ἀγγέλλω (Ind. aorist: ἤγγειλα, ἠγγειλάμην, ἠγγέλθην) se
conjugă după acelaşi model (deci cu aceleaşi terminaţii, aici doar pers. I sg. şi pl.):

activ „să vestesc” mediu „să-mi vestesc” pasiv „să fiu vestit,-ă”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
ἀγγείλω ἀγγείλωμεν ἀγγείλωμαι ἀγγειλώμεθα ἀγγελθῶ ἀγγελθῶμεν
       
Verbele cu aorist pasiv tare (-η-) urmează aceeaşi paradigmă: φαίνω (Ind. aorist:
ἔφηνα, ἐφηνάμην, ἐφάνην)formează conjunctivul cu aceleaşi terminaţii:

act. „să arăt” med. „să mi arăt” pas. „să mă arăt”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
p.I φήνω φήνωμεν φήνωμαι φηνώμεθα φανῶ φανῶμεν
II φήνῃς φήνητε φήνῃ φήνησθε φανῇς φανῆτε
III φήνῃ φήνωσι φήνηται φήνωνται φανῇ φανῶσι
II dual φήνητον dual φήνησθον dual φανήτον
III φήνητον φήνησθον φανήτον

Obs. Reamintim că augmentul, prezent la Indicativ, nu se păstrează la conjunctiv.

Reduplicarea însă persistă: ἄγω „mân”: Ind.aor. ἤγαγον, iar Conj. ἀγάγω „să mân”; λέγω
„spun” : Ind. aor. εἶπον, iar conj. aor. εἴπω „să spun” < *ἐειπον < *ἐFειπον < *ἐFεFπον); φέρω „port” >
Ind. aorist: ἤνεγκον, iar Conj. aorist: ἐνέγκω.

Conjunctivul aoristului 2 tematic preia terminaţiile specifice, dar pe tema de

aorist; pentru acelaşi λείπω (Ind. aorist: ἔλιπον, ἐλιπόμην, ἐλείφθην)avem:

activ „să las” mediu „să-mi/mă las” pasiv „să fiu lăsat,-ă”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
p.I λίπω λίπωμεν λίπωμαι λιπώμεθα λειφθῶ λειφθῶμεν
II λίπῃς λίπητε λίπῃ λίπησθε λειφθῇς λειφθῆτε
III λίπῃ λίπωσι λίπηται λίπωνται λειφθῇ λειφθῶσι
II dual λίπητον dual λίπησθον dual λειφθῆτον
III λίπητον λίπησθον λειφθῆτον

Conjunctivul aoristului 2 atematic, în contact cu vocala lungă a terminaţiei,

contrage vocala radicală -η- > -η-/-ω-; -ᾱ- > -ᾱ-/-ω-; -ω- rămâne -ω- (am notat α lung prin
ᾱ). El are forme doar pentru diateza activă (vezi totuşi γιγνώσκω > Conj. aor. pas. γνωσθῶ).

βαίνω (Rad. βη-) γιγνώσκω (Rad. γνω-) ἀπο-διδράσκω (Rad. δρα-)

sg.„să merg” pl. sg.„să cunosc” pl. sg.„să fug” pl.
p.I βῶ βῶμεν γνῶ γνῶμεν ἀπο-δρῶ -δρῶμεν
II βῇς βῆτε γνῷς γνῶτε -δρᾷς -δρᾶτε
III βῇ βῶσι γνῷ γνῶσι -δρᾷ -δρῶσι
II dual βῆτον dual γνῶτον dual δρᾶτον
III βῆτον γνῶτον δρᾶτον

δύω (Rad.δυ-) „să scufund” σβέννυμι (Rad. σβε-) „să sting”
sg. pl. dual sg. pl. dual
p.I δύω δύωμεν - σβῶ σβῶμεν -
II δύῃς δύητε δύητον σβῇς σβῆτε σβῆτον
III δύῃ δύωσι δύητον σβῇ σβῶσι σβῆτον

103


Conjunctivul aorist capatic: δίδωμι, cu indicativul aorist ἔδωκα, pierde la
alte moduri sufixul capatic şi se obţin terminaţiile previzibile (rezultate din contrageri):

act. „să dau” med. „să-mi dau” pas. „să fiu dat,-ă”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
p.I δῶ δῶμεν δῶμαι δώμεθα δοθῶ δοθῶμεν
II δῷς δῶτε δῷ δῶσθε δοθῇς δοθῆτε
III δῷ δῶσι δῶται δῶνται δοθῇ δοθῶσι
II dual δῶθον dual δῶσθον dual δοθῆτον
III δῶθον δῶσθον δοθῆτον

Obs. Celelalte două verbe cu aorist capatic formează conjunctivul în mod similar: ὧ, ᾗς, ᾗ, pentru
ἵημι; respectiv θῶ, θῇς, θῇ, pentru τίθημι (vezi Tabelele finale).

Conjunctivul perfect
Diateza activă utilizează: Tperf. + Terminaţiile de conjunctiv (ce înglobează
vocala tematică lungă şi desinenţele primare).
Diateza medio-pasivă prezintă forme analitice, compuse din:
Participiul perf. m.-pasiv al verbului de conjugat + formele de conj. prez. ale
verbului εἰμίvezi εἰμί).
 
 Λύω (cu Indicativul perf. λέλυκα, λέλυμαι) are următoarea flexiune la Conjunctiv
perfect:

activ „să dezleg” medio-pasiv „să mă dezleg/ să fiu dezlegat”

sg. pl. sg. pl.
p.I λελύκω λελύκωμεν λελυμένος3 ὦ, λελυμένοι3 ὦμεν
II λελύκῃς λελύκητε ᾖς ἦτε
III λελύκῃ λελύκωσι ᾖ ὦσι
II dual λελύκητον dual λελυμένω ἦτον
III λελύκητον ἦτον

Obs. Verbele cu perfect 2 tare folosesc gradul redus la diateza medio-pasivă: φαίνω „arăt” are
Indicativul perfect activ πέφηνα, dar medio-pasivul πέφασμαι, iar Conjunctivul πεφήνω, respectiv
πεφασμένος, -η, -ον ὦ, ᾖς, ᾖ etc.
Verbele cu perfect 3 (οἶδα) nu au forme pentru diateza medio-pasivă.

Tabel sintetic al Conjunctivului

λύω, λύσω, ἔλυσα, λέλυκα (ἐλύθην)

diat./timpul prezent aorist Perfect

activă λύω, λύῃς... λύσω, λύσῃς... λελύκω, λελύκῃς...
medie λύωμαι, λύῃ... λύσωμαι, λύσῃ... λελυμένος3 ὦ,
ᾖς...
pasivă - λυθῶ, λυθῇς... -

Obs. Persoana I singular activ a conjunctivului are, ca urmare a evoluţiei identice (ο > ω), aceeaşi
terminaţie cu forma corespunzătoare a indicativului, aşa că s-a dat, spre edificare, şi persoana a doua.

104
 MODUL OPTATIV

Εste un mod secundar, exprimând o acțiune condiționată, ori chiar ratată -

retrospectiv (spre deosebire de Conjunctiv, care este prospectiv.). Se formează adăugând temei
temporale sufixul -ι- (-ιη-/-ι-, pentru formele atematice)şi desinenţele secundare.

 Optativul prezent
are desinenţe personale secundare, care se adugă sufixului -ι-, precedat de vocala
tematică mereu la grad plin -ο- (astfel pentru prezent sufixul aparent devine -οι-) > modelul
Tprez. + οι + Des. secundare:

diateza activă „aş dezlega” diat. med.-pas. „m-aş dezlega, aş fi dezlegat,-ă”

sing. pl. dual sing. pl. dual
p.I λύοιμι λύοιμεν - λυοίμην λυοίμεθα -
II λύοις λύοιτε λύοιτον λύοιο λύοισθε λύοισθον
III λύοι λύοιεν λυοίτην λύοιτο λύοιντο λυοίσθην

Obs. Desinenţa secundară –ν de la persoana I singular activ este înlocuită cu desinenţa principală –
μι, prin analogie cu verbele atematice.
La persoana a III-a plural activ apare terminaţia –εν, după căderea dentalei finale (*-εντ > -εν).
La persoana a II-a singular a diatezei medio-pasive desinenţa –σο pierde pe sigma intervocalic,
rezultând terminaţia –οιο.
Diftongul -οι- de la Optativ prezent (la fel ca -αι- de la optativul aorist) este lung.

Optativul aorist
utilizează acelaşi sufix şi aceleaşi desinenţe secundare ca la timpul prezent.
Diatezele activă şi medie adaugă sufixul -ι- la vocala finală a temei temporale
(în -σα-, astfel că sufixul aparent devine -σαι-), apoi desinenţele secundare active şi medii,
după schema: Taor. + ι + Des. secundare.
Diateza pasivă (cu forme atematice) adaugă temei specifice sufixul –ιη-/-ι- şi
desinenţe secundare active. Sufixul (de pasiv) -θη- devine -θε-, iar -η- se scurtează la -ε-
(în virtutea legii lui Osthoff).

Verbul λύω (cu Ind. aor.: ἔλυσα, ἐλυσάμην, ἐλύθην)are optativul aorist:

act. „aş dezlega” med. „m-aş dezlega” pas. „aş fi dezlegat”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I λύσαιμι λύσαιμεν λυσαίμην λυσαίμεθα λυθείην λυθεῖμεν
II λύσαις λύσαιτε λύσαιο λύσαισθε λυθείης λυθεῖτε
(λύσειας)
III λύσαι λύσαιεν λύσαιτο λύσαιντο λυθείη λυθεῖεν
(λύσειε) (λύσειαν)
II dual λύσαιτον dual λύσαισθον dual λυθεῖτον
III λυσαίτην λυσαίσθην λυθείθην
    

105
Obs. La persoanele II, III sg. şi III pl. există dubluri care au fost semnalate în tabel.
La persoana a II-a sg. diateza medie, sigma intervocalic cade fără contragere: *λύσαισο >
λύσαιο.
Diftongul -αι- al Οptativului este lung, iar în poziţie finală atrage spre sine/ înaintea sa
accentul: παιδεύσαι (pers.III, sg. activ), cu Ind. aorist ἐπαίδευσα, de la παιδεύω, „educ/educai”).
Sufixul de pasiv -θη- scurtează vocala lungă la -ε- (legea lui Osthoff – urmată fiind de -ντ-).

Aoristul asigmatic cu pasiv tare se comportă în același mod:

Φαίνω (Ind. aorist: ἔφηνα, ἐφηνάμην, ἐφάνην/ ἐφάνθην):

act. „aş arăta” med. „mi-aş arăta” pas. „m-aş arăta”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I φήναιμι φήναιμεν φηναίμην φηναίμεθα φανείην φανεῖμεν

 Optativul aoristului 2 tematic urmează modelul prezentului (cu sufix -ι-

pe vocala tematică -ο-); λείπω (Ind. aor.: ἔλιπον, ἐλιπόμην, ἐλείφθην):

activ „aş lăsa” mediu „mi-/m-aş lăsa” pasiv „aş fi lăsat,-ă”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I λίποιμι λίποιμεν λιποίμην λιποίμρθα λειφθείην λειφθεῖμεν
II λίποις λίποτε λίποιο λίποισθε λειφθείης λειφθεῖτε
III λίποι λίποιεν λίποιτο λίποιντο λειφθείη λειφθεῖεν
II dual λίποιτον dual λίποισθον dual λειφθεῖτον
III λιποίτην λιποίσθην λειφθείτην

Optativul aoristului 2 atematic adaugă temei radical cu vocală scurtă

(în virtutea legii lui Osthoff) sufixul optativului de la conjugarea verbelor atematice -ιη-/-ι-
(întâlnit şi la pasivul aoristului sigmatic). Are forme doar pentru diateza activă:

βαίνω (Rad. βα-) γιγνώσκω (Rad. γνο-) (ἀπο) διδράσκω (Rad. δρα-)
„aş merge” „aş cunoaşte” „aş fugi”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I βαίην βαῖμεν γνοίην γνοῖμεν δραίην δραῖμεν
II βαίης βαῖτε γνοίης γνοῖτε δραίης δραῖτε
III βαίη βαῖεν γνοίη γνοῖεν δραίη δραῖεν
II dual βαῖτον dual γνοῖτον dual δραῖτον
III βαίτην γνοίτην δραίτην

Optativul verbului σβέννυμι „sting” evoluează întocmai, dar pe vocala -ε-: σβείην, σβεῖμεν
κτλ. Verbul δύω nu prezintă forme de Οptativ.
Verbul γιγνώσκω, cu Ind. aor. pasiv ἐγνώσθην, are şi Οptativul corespunzător: γνωσθείην etc.

Optativul aoristului capatic se formează adăugând temei scurte de

aorist (fără -κ-) sufixul –ιη-/-ι- (sg./pl.) şi desinenţele secundare:

activ „aş da” mediu „mi-/m-aş da” pasiv „aş fi dat,-ă”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
I δοίην δοῖμεν δοίμην δοίμεθα δοθείην δοθεῖμεν
II δοίης δοῖτε δοῖο δοῖσθε δοθείης δοθεῖτε
III δοίη δοῖεν δοῖτο δοῖντο δοθείη δοθεῖεν
II dual δοῖτον dual δοῖσθον dual δοθεῖτον

106
III δοίτην δοίσθην δοθείτην

Obs. Avem Οptativ aorist: εἵην, εἵης... pentru ἵημι, respectiv: θείην, θείης... pentru τίθημι.

Optativul viitor
urmează modelul prezentului, adăugând temei de viitor sufixul -(ο)ι- şi desinenţele
secundare active şi medii. Acest model este urmat de toate verbele, indiferent de
forma viitorului la indicativ. Deci structura sa este: Tviit. + οι + Des. secundare (cu
excepţia pers. I sg. activ);

λύω (cu Ind. viitor: λύσω, λύσομαι, λυθήσομαι) are următoarea flexiune:

activ „aş dezlega” mediu „mi-/m-aş dezlega” pasiv „aş fi dezlegat,-ă”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
Ι λύσοιμι λύσοιμεν λυσοίμην λυσοίμεθα λυθησοίμην λυθησοίμεθα
ΙΙ λύσοις λύσοιτε λύσοιο λύσοισθε λυθήσοιο λυθήσοισθε
ΙΙΙ λύσοι λύσοιεν λύσοιτο λύσοιντο λυθήσοιτο λυθήσοιντο
II dual λύσοιτον dual λύσοισθον dual λυθήσοισθον
III λυσοίτην λυσοίσθην λυθησοίσθην

Verbele cu viitor asigmatic utilizează sufixul -ιη-/-ι- (sg./pl., ca la verbele

φαίνω (Ιnd. viitor φανῶ, φανοῦμαι, φανήσομαι) are optativul:
contrase ori atematice);

activ „aş arăta” mediu „mi-aş arăta” pasiv „m-aş arăta”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
Ι φανοίην φανοῖμεν φανοίμην φανοίμεθα φανησοίμην φανησοίμεθα
ΙΙ φανοίης φανοῖτε φάνοιο φάνοισθε φανήσοιο φανήσοισθε
ΙΙΙ φανοίη φανοῖεν φάνοιτο φάνοιντο φανήσοιτο φανήσοιντο
II dual φάνοιτον dual φάνοισθον dual φανήσοισθον
III φανοίτην φανοίσθην φανησοίσθην

 Optativul perfect
Pentru diateza activă avem Tperf.+ Terminaţiile optativului, aceleaşi ca la
prezent (incluzând: Vt -o- + Suf -ι- de optativ + Des. pers. secundare, exceptând persoana I sg.).
Diateza medio-pasivă prezintă forme analitice, compuse din: Participiul
perfect (acordat) medio-pasiv al verbului de conjugat + formele de optativ
prezent ale verbului εἰμί (pentru εἰμί, vezi Tabelul final cu flexiunea completă).

Λύω (cu Ind. perf. λέλυκα, λέλυμαι) se prezintă astfel:

activ „aş dezlega” medio-pasiv „m-aş dezlega/ aş fi dezlegat,-ă”

sg. pl. sg. pl.
Ι λελύκοιμι λελύκοιμεν λελυμένος3 εἴην λελυμένοι 3 εἶμεν
ΙΙ λελύκοις λελύκοιτε εἴης εἶτε
ΙΙΙ λελύκοι λελύκοιεν εἴη εἶεν
II dual λελύκοιτον dual λελυμένω3 εἶτον
III λελυκοίτην εἴτην

107
Obs. Verbele cu perfect 2 tare folosesc pentru diateza medio-pasivă Participiul perfect medio-pasiv
pe gradul scurt, ca la Conjunctiv: φαίνω (πέφηνα, πέγασμαι) > activ πεφήνοιμι, medio-pasiv
πεφασμένος,-η,-ον εἴην etc.

Optativul viitor II
prezintă aceeaşi situaţie ca indicativul:
Diateza activă are construcţie analitică formată din: Participiul perfect activ
(acordat) al verbului de conjugat + formele personale de Optativ viitor ale
verbului εἰμί (ἐσοίμην...) – pentru εἰμί, vezi Tabelele finale.
Diateza medio-pasivă are aceeaşi structură, având însă în componenţă
Participiul perfect pasiv al verbului de conjugat.

Λύω (cu Part. perf.: λελυκώς, λελυκυῖα, λελυκός, pentru activ, și: λελυμένος, λελυμένη,
λελυμένον, pentru medio-pasiv):
activ medio-pasiv
sg. Ι λελυκώς3 ἐσοίμην λελυμένος3 ἔσοίμην
II ἔσοιο ἔσοιο
III ἔσοιτο ἔσοιτο
pl. I ελυκότες3 ἐσοίμεθα λελυμένοι3 ἐσοίμεθα
II ἔσοισθε ἔσοισθε
III ἔσοιντο ἔσοιντο
dual II λελυκότε3 ἔσοισθον λελυμένω3 ἔσοισθον
III ἔσοίσθην ἐσοίσθην

Obs. Aceleaşi verbe, care prezintă la indicativ forme sintetice, au o astfel de flexiune şi la optativ:

ἵστημι (cu Ind. perf. ἕστηκα) este atestat doar pentru activ:

sg. pl. dual

I ἑστήξοιμι ἑστήξοιμεν
ΙΙ ἑστήξοις ἑστήξοιτε ἑστήξοιτον
ΙΙΙ ἑστήξοι ἑστήξοιεν ἑστηξοίτην

λύω (cu Ind. perfect λέλυκα), are doar medio-pasiv:

sg. pl. dual

I λελυσοίμην λελυσοίμεθα
ΙΙ λελύσοιο λελύσεσθε λελύσοισθον
ΙΙΙ λελύσοιτο λελύσοιντο λελυσοίσθην

Tabel sintetic al optativului

Λύω, λύσω, ἔλυσα, λέλυκα (ἐλύθην)

diateza/timpul prezent viitor aorist Perfect

activă λύοιμι λύσοιμι λύσαιμι λελύκοιμι
medie λυοίμην λυσοίμην λυσαίμην λελυμένος3 εἴην
pasivă - λυθησοίμην ἐλύθην -


108
 MODUL IMPERATIV

Are forme pentru timpurile: prezent, aorist şi perfect (mai cu seamă durativ,
momentan şi finit).1

Imperativul prezent
are forme pentru persoanele a II-a şi a III-a, la toate trei numerele. Se formează
adăugând temei de prezent desinenţele specifice, prin intermediul vocalei tematice:
Tprez. + ο/ε + Des. specifice:

diateza activă diateza medio-pasivă

„dezleagă !” „dezleagă-te/-ţi, fii dezlegat,-ă !”
sing. pl. dual sing. pl. dual
II λύε λύετε λύετον λύου λύεσθε λύεσθον
III λυέτω λυόντων λυέτων λυέσθω λυέσθον λυέσθων
(λυέτωσαν) (λυέστωσαν)

Obs. Prin pierderea desinenţei -θι- (vezi desinenţele de imperativ), terminaţia persoanei a II-a
singular activ devine -ε, de fapt vocala tematică.
Persoana a II-a singular medio-pasiv pierde pe sigma din desinenţa -σο, iar vocalele rămase în
hiat contrag, rezultând teminaţia -ου (*λυεσο > *λυεο > λύου).
Terminaţiile de persoana a III-a plural -τωσαν și -σθοσαν se impun începând cu secolul IV
a.Chr.

 Imperativul aoristului 1 (sigmatic şi asigmatic)

foloseşte desinenţele întâlnite la prezent cu excepţia a două, de origine obscură, -σον,
la pers. I sg. activ şi -σαι, la aceeaşi persoană a diatezei medii.
Verbul λύω (cu aorist 1 sigm.: ἔλυσα, ἐλυσάμην, ἐλύθην) are următoarele forme:

act. „dezleagă!” med. „dezleagă-ţi/-te!” pas. „fii dezlegat,-ă!”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
II λῦσον λύσατε λῦσαι λύσασθε λύθητι λύθητε
III λυσάτω λυσάντων λυσάσθω λυσάσθων λυθήτω λυθέντων
(λυσάτωσαν) (λυσάστωσαν) (λυθήτωσαν)
II dual λύσατον dual λύσασθον dual λύθητον
III λυσάτων λυσάσθων λυθήτων

Obs. Accentul imperativului tinde spre antepenultima silabă. (Atenţie la deosebirea prin accent a
formelor: παιδεῦσαι - Ιnfinitiv aorist activ; παιδεύσαι - pers.III sg. Optativ aorist activ; παίδευσαι - pers.
II Imperativ aorist mediu.)
Desinenţa -θι, de la persoana II sg. pasiv, pierde aspiraţia la contactul cu sufixul de pasiv -θη-.
La forma de persoana a III-a pl. pasiv se aplică legea lui Osthoff, vocala sufixului de pasiv
devenind scurtă: -η- > -ε-: λυθέντων.

1
Vom găsi în textele limbii κοινή situaţii în care lipsa unui imperativ viitor (durativ) este suplinită de
indicativul viitor: Οὐκ ἐκπειράσεις τὸν Κύριον Θεόν σου „nu vei ispiti/ nu ispiti/ să nu ispiteşti pe
Domnul Dumnezeul tău” (Matei, 4, 7); Οὐκ ἐπιορκήσεις, ἀποδόσεις δέ „să nu juri/ nu (vei) jura, ci să
ţii/ (vei) ţine...” (Matei, 5, 33); Ἀγαπήσεις Κύριον τὸν Θεόν σου „iubește/ vei iubi pe Domnul
Dumnezeul tău...” (Matei, 22, 37), sau poruncile Decalogului etc.

109
 Aoristul 1 asigmatic urmează acelaşi model, cu pierderea lui sigma
intervocalic (în cazul desinenţelor -σον şi -σαι).

Verbul φαίνω (ἔφηνα, ἐφηνάμην, ἐφάνην) are următoarele forme de imperativ:

activ „arată!” mediu „arată-ţi!” pasiv „arată-te!”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
II φῆνον φήνατε φῆναι φήνασθε φάνηθι φάνητε
III φηνάτω φηνάντων φηνάσθω φηνάσθων φανέτω φανέντων
II dual φήνατον dual φήνασθον dual φάνητον
III φηνάτων φηνάσθων φανήτων

Obs. Unele verbe au imperativul singular activ al persoanei a II-a accentuat pe finală:

ind. prezent ind. aorist imp. aorist

ἔρχομαι „merg” ἦλθον ἐλθέ
εὑρίσκω „găsesc” εὗρον εὑρέ
λαμβάνω „iau” ἔλαβον λαβέ
λέγω „spun” εἶπον εἰπέ
ὁράω „văd” εἶδον ἰδέ (med. ἰδού)

De reţinut imperativele verbelor (pers. II sg. activ):

ἔχω „am” ind. ἔσχον imp. σχές

πίνω „beau” ἔπιον πίθι

În compuşi accentul se retrage:

ἐξέρχομαι „ies” ind. ἐξῆλθον imp. ἔξελθε

Imperativul aoristului 2 tematic

are terminaţiile prezentului, dar aplicate temei de aorist (λείπω cu Ind.aorist: ἔλιπον,
ἐλιπόμην, ἐλείφθην):

activ „lasă!” mediu „lasă-te/-ţi!” pasiv „fii lăsat,-ă”

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
II λίπε λίπετε λίπου λίπεσθε λείφθητι λείφθητε
III λιπέτω λιπόντων λιπέσθω λιπέσθων λειφθήτω λειφθέντων
(λιπέτωσαν) (λιπέστωσαν) (λειφθήτωσαν)
II dual λίπετον dual λίπεσθον dual λείφθητον
III λιπέτων λιπέσθων λειφθήτων

Imperativul aoristului 2 atematic

se remarcă prin vocala lungă din radical și desinența originară -θι-, de persoana a II-a
singular. Are forme doar pentru diateza activă.

βαίνω (Rad. βη-) γιγνώσκω (Rad.γνω-) ἀπο-διδράσκω (Rad. δρᾱ-)

„mergi!”
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
II βῆθι βῆτε γνῶθι γνῶτε άπό-δραθι ἀπό-δρατε

110
 III βήτω βάντων γνώτω γνόντων ἀπο-δράτω ἀπο-δράτων
(βήτωσαν) (γνώτωσαν) (-δράτωσαν)
II dual βῆτον dual γνῶτον dual ἀπο-δρᾶτον
III βήτων γνώτων ἀπο-δράτων

 La fel se comportă δύω (δῡ-) > δῦθι, δῦτε κτλ. și σβέννυμι (σβη-) > σβῆθι, σβῆτε κτλ.

Imperativul aoristului capatic pierde sufixul capatic, vocala din temă e

scurtă:

activ mediu pasiv

sg. pl. sg. pl. sg. pl.
II δός δότε δοῦ δόσθε δόθητι δόθητε
III δότω δόντων δόσθω δόσθων δοθήτω δοθέντων
(δότωσαν) (δόσθωσαν) (δοθήτωσαν)
II dual δότον dual δόσθον dual δόθητον
III δότων δόσθων δοθήτων

Obs. Persoana a II-a sing. mediu δοῦ provine din *δοσο, prin contragere, după căderea lui sigma.
La fel se comportă: ἵημι (ἕς, ἕτω κτλ.), τίθημι (θές, θέτω κτλ.).


Imperativul perfect
adaugă temei perfectului terminaţiile de prezent. Accentul este cât mai retras. Pentru
λύω (cu Ind. perf.: λέλυκα, λέλυμαι)avem formele:

activ „dezleagă!” medio-pasiv „dezleagă-te/ fii dezlegat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
II λέλυκε λέλυκετε λελύκετον λέλυσο λέλυσθε λέλυσθον
III λελυκέτω λελυκόντων λελυκέτων λελύσθω λελύσθων λελύσθων
(λελυκέτωσαν) (λελύσθωσαν)

Obs. Persoana a III-a plural prezintă dubluri κοινή (în paranteze);

Verbele cu perfect 2 au gradul lung la activ şi scurt la medio-pasiv în temă: φαίνω ( Ind. perf.:
πέφηνα, πέφασμαι), are Imperativ activ: πέφηνε, πεφηνέτω κτλ., iar medio-pasiv: πέφανσο, πεφάνθω
κτλ., cu căderea lui -σ- din desinenţa -σθων (după -ν-).


Tabel sintetic al imperativului

λύω, λύσω, ἔλυσα, λέλθκα (ἐλύθην)

diateza/timpul prezent aorist perfect

activă λύε λῦσον λέλυκε
medie λύου λῦσαι λέλυσο
pasivă - λύθητι -

111
NUMELE VERBALE1

Acestea sunt formate în greacă prin sufixarea radicalului (verbal): avem un

substantiv și o seamă de adjective, prezentate în continuare. Gramaticile limbilor
moderne tratează substantivul verbal ca mod – infinitivul verbal, iar unul din adjective
ca – participiu verbal.

INFINITIVUL

este un substantiv verbal de gen neutru definind acţiunea în sine, fără determinare de
persoană şi număr. El poate fi utilizat atât verbal (predicativ), cât şi nominal (λέγειν „a
vorbi”, τὸ λέγειν „vorbirea”). Are forme pentru prezent, viitor, aorist şi perfect.

Terminațiile infinitivului

- ειν provine dintr-un sufix *-se adăugat temei prin intermediul vocalei
tematice -ε- (cf. lat. es-se, ori rotacizat *lauda-se >lauda-re); în greacă sigma intervocalic
cade cu contragerea celor două vocale rămase în contact, -ν final fiind efelcistic2:
*λύεσεν > λύειν „a dezlega”. -ειν este terminaţie proprie verbelor tematice pentru
diateza activă la prezent: λύειν, viitor: λύσειν şi, cu accent pe finală -εῖν, la aoristul 2
tematic: λιπεῖν „a lăsa”.
- ναι/-έναι se întîlneşte la infinitivul activ prezent al verbelor atematice:
τιθέναι (< τίθημι „aşez”), la aoristul 2 atematic: γνῶναι (< γιγνώσκω „cunosc”), la perfectul
activ : λελυκέναι (λύω „dezleg”); τεθνάναι (θνῄσκω „mor”) şi la tot aoristul pasiv: λυθῆναι
(< λύω); σταθῆναι (< ἵστημι „aşez”) .
- αι se întîlneşte la activul aoristului sigmatic: λῦσαι (< λύω).
- σθαι la toate infinitivele medii: λύεσθαι, λύσεσθαι, λύσασθαι, λέλυσθαι.

Infinitivul prezent (durativ simultan)

este format prin adăugarea la tema de prezent, prin intermediul vocalei tematice -ε-:
a) pentru diateza activă a sufixului *-σε(ν): -σ- intervocalic dispare iar cei doi
-ε- contrag în -ει-, de fapt un -e- lung închis (ē), nu diftong (în latină *-se rotacizează pe -s-,
*legese > legěre), > -ειν.
b) pentru diateza medio-pasivă sufixul este –σθαι, adăugat temei tot prin
mijlocirea vocalei tematice -ε- > -εσθαι. Avem astfel, pentru prezent:

1
Datorită caracteristicilor morfologice și valorilor specifice pe care le au, cei vechi considerau că
Infinitivul și Participiul erau părți de vorbire de sine stătătoare, precum substantivul, adjectivul, verbul
etc.: τὸ ἀπαρέμφατον „nedeterminatul” (< ἀ privativ + παρεμφαίνω „precizez, arăt în plus) >
infinitiuus (modus) ; ἡ μετοηή „participare” (< μετέχω „particip, iau parte) > participium.
2
Efelcistic, după ἐφελκυστικός3 (< ἐπί + ἕλκω), cu sensul aproximativ „de atracție”, având rol
eminamente eufonic, recte evitarea hiatului cu vocala inițială a cuvântului următor; adesea el apare
chiar nemotivat (cf. în franceză la liaison, legătură făcută în rostire, dar nemarcată grafic în mod
special: les enfants, les hommes, spre deosebire de les femmes).

112
 diateza activă diateza medio-pasivă
„a dezlega” „a se/a îşi dezlega, a fi dezlegat,-ă”
*λυεσεν > *λυεεν > λύειν λύεσθαι

Infinitivul aorist (momentan anterior)

Aoristul 1 sigmatic adaugă temei scurte (de aorist) sufixele : -(σ)αι, -σθαι, -
ναι, pentru cele trei diateze, (Ind. aor.: ἔλυσα, ἐλυσάμην, ἐλύθην); la fel și cel asigmatic
(ἔφηνα, ἐφηνάμην, ἐφάνην):

act. med. pas.

λῦσαι „a dezlega” λύσασθαι „a se dezlega” λυθῆναι „a fi dezl.”
φῆναι „a arăta” φήνασθαι „a-şi arăta” φανῆναι „a se arăta”

 Aoristul 2 tematic tematic adaugă temei proprii terminaţiile cunoscute la
prezent, cu schimbarea poziţiei accentului (Ind. aorist: ἔλιπον, ἐλιπόμην, ἐλείφθην < λείπω
„las”:

activ „a lăsa” mediu „a-şi lăsa” pasiv „a fi lăsat,-ă”

λιπεῖν λιπέσθαι λειφθῆναι

 Aoristul 2 atematic ataşează terminaţia -ναι (Radicalului cu vocala lungă); are, de

regulă, forme doar pentru diateza activă:

Ind.prez. βαίνω γιγνώσκω ἀπο-διδράσκω δύω σβέννυμι

Ind.aor. ἔβην ἔγνων ἀπ-έδραν ἔδυν ἔσβην
inf. aor. βῆναι γνῶναι ἀπο-δρᾶναι δῦναι σβῆναι

Infinitivul viitor (durativ posterior)

se formează, pentru toate verbele tematice, cu aceleaşi sufixe ca la prezent, adăugate

însă temei de viitor, prin intermediul vocalei tematice --:
λύω (Ind. viitor: λύσω, λύσομαι, λυθήσομαι):

activ „a dezlega” med. „a-şi dezlega” pas. „a fi dezlegat3”

*λυσεσεν > λύσειν λύσεσθαι λυθήσεσθαι

Φαίνω (Ind. viit.: φανῶ, φανοῦμαι, φανήσομαι) are viitorul asigmatic (nu şi la pasiv):

activ „a arăta” mediu „a-şi arăta” pasiv „a se arăta”

φανεῖν φανεῖσθαι φανήσεσθαι

Infinitivul perfect (finit, îndeobşte anterior)

113
are pentru activ terminaţia –έναι, iar pentru medio-pasiv terminaţia –σθαι, alipite
temei perfectului (λέλυκα/λέλυμαι; πέφηνα/πέφασμαι < *πεφαν-μαι):

activ „a dezlega” medio-pasiv „a se/ a fi dezlegat3”

(λύω > λελυκ) λελυκέναι λελύσθαι
(φαίνω > πεφην) πεφηνέναι πεφάνθαι

Infinitivul viitor II
prezintă forme analitice alcătuite din participiile perfecte active/ pasive, în acuzativ,
pentru diatezele activă/ respectiv pasivă + infinitivul viitor ἔσεσθαι (al verbului εἰμί):
- activ: sg. λελυκότα, -υῖαν, -ός pl. λελυκότες, -υίας, -ότα ἔσεσθαι;
- medio-pasiv: λελυμένον, -ην, -ον λελυμένους, -ας, -α ἔσεσθαι.
Se poate întâlni şi o formă sintetică de medio-pasiv: λελύσεσθαι.

Obs. Articulat, infinitivul are valoarea unui substantiv cu toate funcţiile sintactice pe care le poate
avea acesta: Νέοις τὸ σιγᾶν κρεῖτόν ἐστι τοῦ λαλεῖν (sau ἢ τὸ λαλεῖν) „pentru tineri tăcerea este mai
bună decât vorba”.
Apare ca subiect ori obiect după anumite verbe: Χρὴ βουλεύεσθαι „trebuie să ne sfătuim”. Οὐ
δύναμαι μὴ δακρύειν „nu pot să nu plâng”.
Poate primi valoare finală/ consecutivă: Ἔδοσαν Θυρέαν οἰκεῖν καὶ τὴν γῆν νέμεσθαι „pentru
a locui...pentru a-şi împărţi...”; Ἱκανοὶ ἦσαν τὰς ἀκροπόλεις φυλάττειν „erau suficienți ca să păzească”.
Însoţit de ἄν, capătă valoare potenţială (la prezent) ori ireală (la aorist): Σὺν ὑμῖν ἂν οἶμαι εἶναι
τίμιος „cu voi socotesc că aş fi cinstit”/ ... ἂν γενέσθαι „că aş fi fost”.
Precedat de ὡς, apare în expresii incidente limitative: ὡς ἔπος εἰπεῖν „ca să spun aşa”; ὡς ἐμοῖ
δοκεῖν „pe cât îmi pare mie/ după părerea mea”.
Aşa-numitul Infinitiv absolut are valoare circumstanţială: ὀλίγου/μικροῦ δεἶν „puţin lipsind”.
Poate fi hortativ/prohibitiv ori exclamativ: Μηδὲ ψεύδεσθαι „nu minţi!”; ἐμὲ παθεῖν „ce (mai)
pătimesc!”.
În subordonate poate fi predicatul unei completive infinitivale, al unei consecutive etc. – vezi
Sintaxa infinitivului.


Tabel sintetic al infinitivului

Λύω, λύσω, ἔλυσα, λέλυκα (ἐλύθην)

diateza/timpul prezent viitor aorist perfect

activă λύειν λύσειν λύσαι λελυκέναι
medie λύεσθαι λύσεσθαι λύσασθαι λέλυσθαι
pasivă - λυθήσεσθαι λυθῆναι








114
 PARTICIPIUL

este un adjectiv verbal pe care Aristotel îl socotea parte de vorbire în sine, el

bucurându-se deopotrivă de valori verbale (aspectuale, temporale - prin sufixele derivării sale)
şi de valori nominale (prin tipul de flexiune şi desinenţe). Fiind adesea predicativ şi
concurând astfel diverse subordonate, participiul apare foarte frecvent în limba elină,
oferind concizie şi supleţe exprimării.

El se formează cu sufixe specifice:

-ντ- + Des. adjectivelor de clasa a III-a, pentru toate participiile active: λύων
(< *λυοντς), Genit. λύοντος; λύσας (< *λύσαντς), Gen. λύσαντος etc., cu excepţia
perfectului. (Acest suffix apare şi la participial aorist pasiv: λυθείς (< *λυθεντς), Gen. λυθέντος.)
-οτ- + Des. adjectivelor de clasa a III-a, pentru participiul perfect (activ):
λελυκώς (< *λελυκFοτς), Gen. λελυκότος).
-μεν- + Des. (prin intermediul vocalei tematice) adjectivelor de clasa I cu trei
terminaţii, pentru toate participiile medio-pasive.

Participiul prezent (durativ simultan)

este un adjectiv verbal format:

a) la diateza activă cu sufixul -ντ-, ataşat temei de prezent, prin intermediul

vocalei tematice –ο- (se obţine un adjectiv de clasa a III-a):
- masculinul este asigmatic, pierde dentala finală cu lungirea vocalei tematice
la –ω-: *-οντ > -ων, Gen. -οντος, urmează declinarea a III-a, în –ντ- (tipul λέων,
λέοντος);
- femininul primeşte un al doilea sufix, *-yα-; -y- se transformă în -s- , iar -ντ-
cade cu lungirea vocalei tematice la -ου-: *-οντyα > *-οντσα > -ουσα, cu Gen. –
ούσης, după declinarea I;
- neutrul pierde dentala finală, fără lungirea vocalei tematice: *-οντ > -ον, cu
Gen. -οντος; la fel ca masculinul, urmează declinarea a III-a.

b) la diateza medio-pasivă cu sufix –μεν- (obţinându-se un adjectiv de clasa I cu trei

terminaţii): -μενος, -μενη, -μενον, cu masculinul şi neutrul urmând declinarea a II-a, iar
femininul declinarea I:

diateza activă diateza medio pasivă „fiind dezlegat,-ă; care

„dezlegând, care dezleagă” se/îşi dezleagă; este dezlegat,-ă; dezlegându-se”
m. f. n. m. f. n.
N. λύων λύουσα λύον λυόμενος λυομένη λυόμενον
G. λύοντος λυούσης λύοντος λυομένου λυομένης λυομένου
D. λύοντι etc. etc.

Obs. Dativul plural al participiului activ masculin şi neutru pierde sufixul -ντ-, la contactul cu
desinenţa -σι-, cu lungirea compensatorie la -ου-, a vocalei tematice -ο-: *λύοντσι > λύουσι.
Vocativul masculin singular activ este identic cu Nominativul: λύων, spre deosebire de
substantivele masculine care au vocativul identic cu tema (scurtă): λέον, la masculin sg., faţă de Nom. ὁ
λέων „leul”).

115

Participiul aorist (momentan anterior)
adaugă temei (fără augment) sufixele prezentate mai nainte, rezultând adjective de clasa
a III-a, pentru activ şi pasiv și de clasa I, pentru mediu:

Λύω (cu Ind. aorist: ἔλυσα, ἐλυσάμην, ἐλύθην): 

activ „care a dezlegat” med. „care s-a/şi-a dezlegat” pas. „care a fost dez...3”
m. λύσας, λύσαντος λυσάμενος, λυσαμένου λυθείς, λυθέντος
f. λύσασα, λυσάσης λυσαμένη, λυσαμένης λυθεῖσα, λυθείσης
n. λύσαν, λύσαντος λυσάμενον, λυσαμένου λυθέν, λυθέντος

Obs. La diateza activă au loc contrageri:

- m. – λύσας din < *λυσαντς : unde avem suf. -ντ- + des. –ς, care elimină sufixul (vezi ἐλέφας,
ἐλέφαντος);
- f. – λύσασα < *λυσαντyα : suf. -ντ-+ sufix -yα, ce duce la asibilare;
- n. – λύσαν < *λυσαντ : suf. -ντ: fără desinenţă, cu pierderea dentalei finale;
La diateza medie sufixul -μεν- formează fără probleme adjective de clasa I.
La diateza pasivă:
- m. – λυθείς < *λυθέντς : suf. -ντ- + des. -ς, la tema de pasiv, care elimină sufixul, cu
lungirea compensatorie a vocalei din sufixul de pasiv. Sufixul iniţial de pasiv –θη-/-η- s-a scurtat
conform legii lui Osthoff, devenind -θη-/-ε-; astfel se explică formele în -ει-;
- f. – λυθεῖσα < *λυθεντyα : suf. -ντ- + suf. -yα- care, asibilat, elimină pe -ντ-, provocând
lungirea compensatorie a lui -ε- la -ει-;
- n. - λυθέν < *λυθεντ : suf. -ντ: fără desinenţă, cu pierderea lui -τ.
Dativul plural al diatezei pasive are predesinenţiala lungită compensatoriu -ει- (λυθεῖσι <
*λυθεντσι) la masculin şi neutru.

Aoristul 1 asigmatic urmează modelul de mai sus, pe tema asigmatică:

Φαίνω (ἔφηνα, ἐφηνάμην, ἔφάνην)

activ „care a arătat” med. „care şi-a arătat” pas. „care s-a arătat”
m. φήνας, φήναντος φηνάμενος, φηναμένου φανείς, φανέντος
f. φήνασα, φηνούσης φηναμένη, φηναμένης φανεῖσα, φανείσης
n. φῆναν, φήναντος φηνάμενον, φεναμένου φανέν, φανέντος

Obs. Aoristul pasiv al verbului φαίνω, ἐφάνην are sens absolut „m-am arătat”.

Aoristul 2 tematic diferă de prezent doar prin tema proprie şi poziţia

accentului:
Λείπω (ἔλιπον, ἐλιπόμην, ἐλείφθην):
activ „care a lăsat” med. „care şi-a lăsat” pas. „care a fost lăsat,-ă”
m. λιπών, -όντος λιπόμενος, -μένου λειφθείς, -θέντος
f. λιποῦσα, -ούσης λιπομένη, -μένης λειφθεῖσα, -θείσης
n. λιπόν, -όντος λιπόμενον, -μένου λειφθέν, -θέντος

Aoristul 2 atematic este tot adjectiv de clasa a III-a (cu sufix -ντ- + acelaşi *-yα-
pentru feminin)cu Nominativ masc. sg. sigmatic (are forme doar pentru diateza activă):

βαίνω (βα-) γιγνώσκω (γνω-) ἀπο-διδράσκω (δρᾱ-)

„pășesc” „cunosc” „fug”

116
 m. βάς, βάντος γνούς, γνόντος ἀπο-δράς, -δράντος
f. βάσα, βάσης γνοῦσα, γνούσης ἀπο-δρᾶσα, -δράσης
n. βάν, βάντος γνόν,-γνόντος ἀπο-δράν, -δράντος

δύω (δυ-) σβέννυμι (σβε-)

„scufund” „sting”
m. δύς, δύντος σβείς, σβέντος
f. δῦσα, δύσης σβεῖσα, σβείσης
n. δύν, δύντος σβές, σβέντος


 Participiul viitor (durativ posterior)
urmează întocmai modelul prezentului, cu aceleaşi terminaţii, aplicate temei de viitor;
se obţin adjective de clasa a III-a (diat. activă) şi de clasa I (în rest):

Λύω (cu viitor: λύσω, λύσομαι, λυθήσομαι):

activ „care va dezlega” mediu „care-şi va/se va dezlega” pasiv „care va fi dezlegat,-ă”
m. λύσων, λύσοντος λυσόμενος, λυσομένου λυθησόμενος, λυθησομένου
f. λύσασα, λυσάσης λυσαμένη, λυσαμένης λυθησομένη, λυθησομένης
n. λύσον, λύσοντος λυσόμενον, λυσομένου λυθεσόμενον, λυθησομένου

Φαίνω prezintă cunoscutele contrageri (cu Ind. viit.: φανῶ, φανοῦμαι, φανήσομαι):
activ „care va arăta” mediu „care-şi va arăta” pasiv „care se va arăta”
m. φανῶν, φανοῦντος φανούμενος, φανουμένου φανησόμενος, -σομένου
f. φανοῦσα, φανούσης φανουμένη, φανουμένης φανησομένη, -σομένης
n. φανοῦν, φανοῦντος φανούμενον, φανουμένου φανησόμενον, -σομένου

Participiul perfect (finit, îndeobşte anterior)

La diateza activă se adaugă temei sufixul -Fος/-Fοτ-/-Fς-, după următoarea
repartiție:
- Fος- Nominativ sg. masculin şi neutru (neutrul adaugă ac. şi voc.): λελυκώς şi λελυκός;
- Fοτ- la celelalte forme (cazuri) de la masculin şi neutru: λελυκότος κτλ.
- Fσ- + yα > * -υσια > * -υια (cu vocalizarea sonantelor şi căderea lui -σ- intervocalic), pentru
Nominativul feminin: λελυκυῖα.
Se obţin astfel adjective de clasa a III-a (masculin şi neutru de declinarea a III-a,
feminin de declinarea I): λελυκώς, λελυκυῖα, λελυκός.

Diateza medio-pasivă adaugă temei sufixul: -μεν- + -ος/-η/-ον, obţinându-se

adjective de clasa I (cu accentul mereu pe sufix, id est silaba penultimă): λελυμένος,
λελυμένη, λελυμένον.

Flexiunea participiului perfect activ (cel medio-pasiv nu pune probleme):

117
 Singular „care a dezlegat”
 m. f. n.
 N.λελυκώς λελυκυῖα λελυκός
 G.λελυκότος λελυκθίας λελυκότος
 D. λελυκότι λελυκυίᾳ λελυκότι

A. λελυκότα λελθκυῖαν λελυκότα

V. λελυκώς λελυκυῖα λελυκός


Plural „care s-a/a fost dezlegat,-ă”
N. λελυκότες λελυκυῖαι λελυκότα
G. λελυκότων λελυκυιῶν λελυκότων
D. λελυκόσι λελυκυίαις λελυκόσι(ν)
A. λελυκότας λελυκυίας λελυκότα
V. λελυκότες λελυκυῖαι λελυκότα
dual λελυκότε λελυκυία λελυκότε
λελυκότοιν λελυκυίαιν λελυκότοιν

Verbele cu perfectul 2 tare urmează modelul lui:
Φαινω (πέφηνα, πέφασμαι), pentru tema de medio-pasiv (vezi observaţia de la
imperativ).
activ „care a arătat” medio-pasiv „care s-a arătat”
m. πεφηνώς, πεφηνότος πεφασμένος, πεφασμένου
f. πεφηνυῖα, πεφηνυίας πεφασμένη, πεφασμένης
n. πεφηνός, πεφηνότος πεφασμένον, πεφασμένου

Participiul viitor II
are forme atestate la activ doar pentru θνῄσκω „mor”: τεθνήξων, -ουσα, -ον și ἵστημι
„aşez”: ἑστήξων, -ουσα, -ον (adjectiv de clasa a III-a), iar pentru pasiv, de la λύω:
λελυσόμενος, -μένη, -μενον (adjectiv de clasa I).

Obs. Participiul poate funcţiona ca:1

- atribut adjectival (cu sau fără articol): οἱ ναῦται οἱ διαφύγοντες „corăbierii (cei) scăpaţi/ care
scăpaseră”; κρήμνη ἡ Μίδου καλουμένη „fântâna (cea) numită a lui Midas” – participii coniuncte,
traductibile, în funcție de context, printr-o întreagă relativă;
- nume predicativ: ἦσαν καταμένοντες „erau în aşteptare”; αὐτός ἦν διδάσκων „(tocmai) îi
învăţa”;
- nume predicativ emfatic: ἠρώτων λέγοντες „întrebau zicând”; ἀποκριτείς εἶπεν αὐτοῖς „le
zise răspunzând/ le răspunse zicând”;
- substantiv (cu funcţiile sale, prin articulare): τὰ καλῶς σοι πεπραγμένα „cele bine făcute de
tine, faptele tale bune”; οἱ μὴ ἀληθῆ λέγοντες „mincinoşii < cei ce nu spun adevăruri”; ἐκεῖνός ἐστι ὁ
τὴν πατρίδα σώσας „acela e salvatorul patriei/ cel care a salvat patria”.
- predicat - după anumite verbe (raportat la subiect ori obiect): ἄρχομαι λέγων „încep a vorbi/
să vorbesc”; ὁ Κροῖσος φονέα ἐλάνθανε βόσκων „K. nu ştia că hrăneşte un ucigaş”; ὁράω σὲ
ἀναβαίνοντα „te văd urcând/că urci/ pe tine care urci”;
a - în sintagma participială relativă (participium coniunctum), determinând un nume din propoziţia
regentă; are valoare circumstanţială (temporală, cauzală, finală, concesivă, condiţională): Συρακόσιοι
τοὺς σφετέρους αὐτοὺς νεκροὺς θάψαντες ἐκκλησίαν ἐποίουν „după ce şi-au au îngropat morţii, țineau
adunare”; δεδίασι τὸν θάνατον, ὡς εὐ εἰδότες, ὅτι μέγιστον τῶν κακῶν ἐστι „se tem de moarte ştiind
bine/ căci [zic ei] ştiu bine că e cel mai rău lucru” (particula ὡς [zic ei] induce ideea posibilităţii, a
pretextului); Ἐς Δελγοὺς χρησόμενος τῷ χρηστηρίῳ πορεύεται „merge la Delphi să consulte oracolul”

1
Ovidiu Pop, Limba greacă. Sintaxa, Ed. Univ. din Bucureşti, 2009, pp. 77-83.

118
(finalitatea este redată de participiul viitor); Πολλ’ἂν λέξας, οὐδὲν ἂν πλέον λάβοις „chiar de-ai fi
vorbit mai mult, n-ai fi obținut…” (conotaţia concesivă este întărită de particula ἄν;
b - în sintagma participială absolută (Genitivul absolut, corespunzând Ablativului absolut din
latină), o construcţie cu subiect şi predicat proprii, independantă (absoluta < absoluěre) de restul frazei.
Subiectul se află în cazul Genitiv iar predicatul este exprimat printr-un Participiu verbal acordat (în
Genitiv), având valoare generală circumstanţială (dar nu finală sau consecutivă): ὀψίας γενομένης
„făcându-se seară (după ce, deoarece, deși etc); σεισμῶν γενομένων πολλῶν „fiind multe cutremure”,
Οὔτως ἐχόντων „astfel stând lucrurile” (cu subiectul τούτων subînţeles, quae cum ita sint);
c - în Acuzativul absolut, ca participiu neutru, adesea singular, în Acuzativ al unor verbe în
accepţie impersonală, având valoarea unei circumstanţiale (cel mai adesea concesive ori cauzale):
προσέκον σιγᾶν, λέγεις „deşi se cade să taci, totuşi vorbești…”; οἱόν τε ὄν „fiind posibil” etc.

Tabel sintetic al participiului

λύω, λύσω, ἔλυσα, λέλυκα (ἐλύθην)


diateza/timpul prezent viitor aorist Perfect
activă λύων λύσων λύσας λελυκώς
λύουσα λύσουσα λύσασα λελυκυῖα
λύον λύσον λύσαν λελυκός
medie λυόμενος λυσόμενος λυσάμενος λελυμένος
λυομένη λυσομένη λυσαμένη λελευμένη
λύόμενον λυσόμενον λυσάμενον λελυμένον
pasivă - λυθησόμενος λυθείς -
λυθησομένη λυθεῖσα
λυθησόμενον λυθέν

119
 DOUĂ ADJECTIVE VERBALE (-τέος3 și –τός3)

de clasa I, cu trei terminaţii, formate prin sufixarea temei verbale (completă la aoristul
pasiv, ori perfectul medio- pasiv):
- terrminaţia: -τέος, -τέα, -τέον (lat. -ndus3): λυτέος, λυτέα, λυτέον „care trebuie
dezlegat” (lat. soluendus3) – de la λύω;
- terminaţia: -τός, -τή, -τόν (cf. lat. -tus3): λυτός, λυτή, λυτόν „care poate fi
dezlegat” (lat. solubilis2) ori „dezlegat” (lat. solutus3).

Obs. Temele vocalice ale verbelor contrase (nu şi cele în diftong) lungesc vocala finală: τιμάω
„cinstesc”: τιμητέος3, τιμητός3; ποιέω „fac”: ποιητέος3, ποιητός3; δηλόω „arăt”: δηλωτέος3, δηλωτός3.
Temele verbale în oclusivă acomodează la iniţiala –τ a sufixului propria consoană finală, care
devine surdă neaspirată (dentala se asibilează). Verbele cu alternanţă vocalică, aleg gradul apofonic al
participiului aorist pasiv (sau, în lipsă, al perfectului medio-pasiv):

Prezent Tema verbală Part.aor.pas. Adjectivele verbale

ἀγγέλλω ἀγγελ- ἀγγελθείς ἀγγελτέος ἀγγελτός vestesc
ἀκούω ἀκουσ- ἀκουσθείς ἀκουστέος ἀκουστός aud
βαίνω βα-/βη- (βέβαμαι) βατέος βατός păşesc
γράφω γραφ- γραφθείς γραπτέος γραπτός scriu
λέγω λεγ- λεχθείς λεκτέος λεκτός spun
λείπω λειπ-/λοιπ-/λιπ- λειφθείς λειπτέος λεπτός las
πείθω πειθ-/ποιθ-/πιθ- πεισθείς πεισθέος πεισθός conving
πράσσω πραγ- πραχθείς πρακτέος πρακτος fac
χρίω χρισ- χρισθείς χριστέος χριστός ung

Obs. Adjectivul cu sufix –τέος3 formează două tipuri de construcţii:

- personală, în turnură pasivă, cu subiectul în nominativ şi complementul de agent în dativ:
Ἐμοί ἀσκητέα ἐστίν ἡ ἀρετή „virtutea îmi este de cultivat”, id est „trebuie să cultiv virtutea” (lat. Mihi
colenda est uirtus).
- impersonală, cu adjectivul la neutru singular ori plural, având complement în cazul cerut de
verbul activ: Ἀσκητέον (pl. ἀσκητέα) ἐστὶ τὴν ἀρετήν „virtutea trebuie cultivată”; Ἀκολουθητέον ἐστὶ
τοῖς νόμοις „Legile trebuiesc urmate, respectate” (ἀκολουθέω cerând complementul în Dativ). În
această turnură latina primeşte doar complementul de agent în Dativ: Mihi colendum est.
Sub influenţa construcţiei infinitivale: Πάντας δεῖ ἀσκεῖν τὴν ἀρετὴν „toţi trebuie să cultive
virtutea”, unde πάντας este subiectul în Ac. al infinitivului ἀσκεῖν, putem avea subiect în acuzativ:
Πάντας ἀσκητέον τὴν ἀρετήν (cu un ἀσκητέον echivalent al sintagmei δεῖ ἀσκεῖν).

120
 VERBELE CONTRASE
Verbele cu temă vocalică (-α/-ε/-ο) suferă modificări în aspectul fonetic
ca urmare a contragerilor ce apar la contactul temei cu terminaţiile (care includ şi vocala
tematică -ο-/-ε-).
Aceste fenomene fonetice au loc doar la timpurile prezent şi imperfect. La
celelalte timpuri nu mai au loc contrageri, căci tema vocalică (cu vocala lungită: -α-, -ε- > -
η-, iar -ο- > -ω-) intră în contact cu sufixul, temporal ori modal, consonantic, după care
urmează terminaţiile personale.
Accentul rezultat în urma contragerilor depinde de accentul avut de elementele
intrate în contragere:
- dacă primul element a purtat accent, rezultanta va avea accent circumflex : ά + α > ᾶ,
- dacă accentul a fost înainte pe al doilea element, el este ascuţit: α + ά > ά.
După timbrul vocalei finale, avem trei categorii de verbe contrase:

Verbele în –αω
- vocala finală a temei (-α-) contrage cu cea din desinenţă:

α+ε >ᾱ α + ει > ᾳ α+ο>ω α + οι > ῳ

α+η>ᾱ α+ῃ>ᾳ α+ω>ω α + ου > ω

Νικάω (νικήσω, ἐνίκησα, νενίκηκα) „înving” are următoarea flexiune la

timpurile prezent (cu toate modurile sale) şi imperfect (se prezintă în paralel formele necontrase
cu cele contrase):

Indicativul prezent:

activ „înving” medio-pasiv „ sunt învins,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I νικά-ω > νικῶ νικά-ο-μαι > νικῶμαι
II νικά-ε-ις νικᾷς νικά-ῃ (*< ε-σαι) νικᾷ
III νικά-ε-ι νικᾷ νικά-ε-ται νικᾶται
pl.I νικά-ο-μεν νικῶμεν νικα-ό-μεθα νικώμεθα
II νικά-ε-τε νικᾶτε νικά-ε-σθε νικᾶσθε
III νικά-ου-σι νικῶσι νικά-ο-νται νικῶνται
d. II νικά-ε-τον νικᾶτον νικά-ε-σθον νικᾶσθον
III νικά-ε-τον νικᾶτον νικά-ε-σθον νικᾶσθον

Conjunctivul are aspect final identic cu indicativul căci, deşi diferite,
elementele intrate în contragere au aceleaşi rezultante: *νικάῃς (conjunctivul necontras, cu
vocala tematică lungă) devine în urma contragerii νικᾷς, identic cu indicativul. Fenomenul
se repetă la toate persoanele şi numerele, inclusiv ale diatezei medio-pasive.

Optativul adaugă temei, prin intermediul vocalei tematice -ο-,sufixul –ιη/ι-

pentru diateza activă şi -ι-pentru cea medio-pasivă; se adaugă desinenţele secundare:

activ „aş învinge” m.-p. „m-aş învinge/ aş fi învins,-ă”

necontras contras necontras contras

121
 sg.I νικά-ο-ιη-ν > νικῴην νικα-ο-ί-μην > νικῴμην
II νικά-ο-ιη-ς νικῴης νικά-ο-ι-ο (*<ι-σο) νικῷο
III νικά-ο-ιη-ø νικῴη νικά-ο-ι-το νικῷτο
pl.I νικά-ο-ι-μεν νικῷμεν νικα-ο-ί-μεθα νικῴμεθα
II νικά-ο-ι-τε νικῷτε νικά-ο-ι-σθε νικῷσθε
III νικά-ο-ι-εν νικῷεν νικά-ο-ι-ντο νικῷντο
d. II νικα-ο-ί-την νικῴτην νικα-ο-ί-σθην νικῴσθην
III νικα-ο-ί-την νικῴτην νικα-ο-ί-σθην νικῴσθην

Imperativul

activ „învinge!” m.-pas. „învinge-te/ fii învins,-ă”

necontras contras necontras contras
sg. II νίκα-ε-ø > νίκα νικά-(*ε-σο) -ου > νικῶ
III νικα-έ-τω νικάτω νικα-έ-σθω νικάσθω
pl. II νικά-ε-τε νικᾶτε νικά-ε-σθε νικᾶσθε
III νικα-ό-ντων νικώντων νικα-έ-σθων νικάσθων
d. II νικά-ε-τον νικᾶτον νικά-ε-σθον νικᾶσθον
III νικα-έ-των νικάτων νικα-έ-σθων νικάσθων

Indicativul imperfect

activ „învingeam” m.-pas. „mă înv.../eram învins,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I ἐ-νίκα-ο-ν > ἐνίκων ἐ-νικα-ό-μην > ἐνικώμην
II ἐ-νίκα-ε-ς ἐνίκας ἐ-νικά-(*ε-σο) -ου ἐνίκω
III ἐ-νίκα-ε-ø ἐνίκα ἐ-νικά-ε-το ἐνικᾶτο
pl.I ἐ-νικά-ο-μεν ἐνικῶμεν ἐ-νικα-ό-μεθα ἐνικώμεθα
II ἐ-νικά-ε-τε ἐνικᾶτε ἐ-νικά-ε-σθε ἐνικᾶσθε
III ἐ-νίκα-ο-ν ἐνίκων ἐ-νικά-ο-ντο ἐνικῶντο
d.II ἐ-νικα-έ-την ἐνικάτην ἐ-νικα-έ-σθην ἐνικάσθην
III ἐ-νικα-έ-την ἐνικάτην ἐ-νικα-έ-σθην ἐνικάσθην

Verbele în – εω

- vocala finală a temei (-ε- contrage cu vocala în contact: 

ε + ε > ει ε + ε > η ε + ο > ου ε + ω > ω
ε + ε > ει ε + ῃ > ῃ ε + ου > ου ε + οι > οι

Ποιέω (ποιήσω, ἐποίησα, πεποίηκα (ἐποιήθην) „fac, creez”

Indicativul prezent

activ „fac” medio-pasiv „îmi fac/ sunt făcut,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I ποιέ-ω > ποιῶ ποιέ-ο-μαι > ποιοῦμαι
II ποιέ-ε-ις ποιεῖς ποιέ-(*ε-σαι) -ῃ ποιῇ
III ποιέ-ε-ι ποιεῖ ποιέ-ε-ται ποιεῖται

122
 pl.I ποιέ-ο-μεν ποιοῦμεν ποιε-ό-μεθα ποιούμεθα
II ποιέ-ε-τε ποιεῖτε ποιέ-ε-σθε ποιεῖσθε
III ποιέ-ου-σι ποιοῦσι ποιέ-ο-νται ποιοῦνται
d. II ποιέ-ε-τον > ποιεῖτον ποιέ-ε-σθον ποιεῖσθον
III ποιέ-ε-τον ποιεῖτον ποιέ-ε-σθον ποιεῖσθον

Conjunctivul, cu vocala tematică lungă (-ε- > -η-, iar -ο- > -ω-); id est terminaţiile
conjunctivului.

activ „să fac” m.-pas. „să-mi fac/ să fiu făcut,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I ποιέ-ω > ποιῶ ποιέ-ωμαι ποιῶμαι
II ποιέ-ῃς ποιῇς ποιέ-ῃ (<*η-σαι) ποιῇ
III ποιέ-ῃ ποιῇ ποιέ-ηται ποιῆται
pl.I ποιέ-ωμεν ποιῶμεν ποιε-ώμεθα ποιώμεθα
II ποιέ-ητε ποιῆτε ποιέ-ησθε ποιῆσθε
III ποιέ-ωσι ποιῶσι ποιέ-ωνται ποιῶνται
d.II ποιέ-ητον > ποιῆτον ποιέ-ησθον ποιῆσθον
III ποιέ-ητον ποιῆτον ποιέ-ησθον ποιῆσθον

Optativul utilizează sufixul -ιη/ι- al atematicelor (după voc. tem. -ο-).

activ „aş face” m.-p. „mi-aş face/ aş fi făcut,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I ποιε-ο-ίη-ν > ποιοίην ποιε-ο-ί-μην > ποιοίμην
II ποιε-ο-ίη-ς ποιοίης ποιέ-ο-ιο (<*ο-ι-σο) ποιοῖο
III ποιε-ο-ίη-ø ποιοίη ποιέ-ο-ι-το ποιοῖτο
pl.I ποιε-ό-ι-μεν ποιοῖμεν ποιε-ο-ί-μεθα ποιοίμεθα
II ποιε-ό-ι-τε ποιοῖτε ποιε-ό-ι-σθε ποιοῖσθε
III ποιε-ό-ι-εν ποιοῖεν ποιέ-ο-ι-ντο ποιοῖντο
d. IΙ ποιε-ο-ί-την > ποιοίτην ποιε-ο-ί-σθην ποιοίσθην
III ποιε-ο-ί-την ποιοίτην ποιε-ο-ί-σθην ποιοίσθην

Imperativul

activ „fă! medio-pasiv „fă-ți/ fii făcut3!”

necontras contras necontras contras
sg.II ποίε-ε-ø > ποίει ποιέ-ου (*ε-σο) > ποιοῦ
III ποιε-έ-τω ποιείτω ποιε-έ-σθω ποιείσθω
pl. II ποιέ-ε-τε ποιεῖτε ποιέ-ε-σθε ποιεῖσθε
III ποιε-ό-ντων ποιούντων ποιε-έ-σθων ποιείσθων
d. II ποιέ-ε-τον > ποιεῖτον ποιέ-ε-σθον ποιεῖσθον
III ποε-έ-των ποιείτων ποιε-έ-σθων ποιείσθων

Indicativul imperfect

activ „făceam” m.-pas. „îmi făceam/ eram făcut,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I ἐ-ποίε-ο-ν > ἐποίουν ἐ-ποιε-ό-μην > ἐποιούμην
II ἐ-ποίε-ε-ς ἐποίεις ἐ-ποιέ-ου (<*ε-σο) ἐποίου
III ἐ-ποίε-ε-ø ἐποίει ἐ-ποιέ-ε-το ἐποιεῖτο
pl.I ἐ-ποιε-ό-μεν ἐποιοῦμεν ἐ-ποιε-ό-μεθα ἐποιούμεθα

123
 II ἐ-ποιέ-ε-τε ἐποιεῖτε ἐ-ποιέ-ε-σθε ἐποιεῖσθε
III ἐ-ποίε-ο-ν ἐποίουν ἐ-ποιέ-ο-ντο ἐποιοῦντο
d. II ἐ-ποιε-έ-την > ἐποιείτην ἐ-ποιε-έ-σθην ἐποιείσθην
III ἐ-ποιε-έ-την ἐποιείτην ἐ-ποιε-έ-σθην ἐποιείσθην

Contrasele în -οω

-vocala finală a temei (-ο-) contrage cu voc. tematică:

ο + ε > ου ο+ω>ω ο + ει > οι

ο + ο > ου ο+η>ω ο + ῃ > οι
ο + ου > ου ο + α > ω ο + οι > οι

 δουλόω (δουλώσω, ἐδύλωσα, δεδούλωκα (ἐδουλώθην)„înrobesc”

Indicativul prezent

activ „înrobesc” m.-pas. „îmi robesc/ sunt robit,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I δουλό-ω > δουλῶ δουλό-ο-μαι > δουλοῦμαι
II δουλό-ε-ις δουλοῖς δουλό-ῃ (<*ε-σαι) δουλοῖ
III δουλό-ε-ι δουλοῖ δουλό-ε-ται δουλοῦται
pl.I δουλό-ο-μεν δουλοῦμεν δουλο-ό-μεθα δουλούμεθα
II δουλό-ε-τε δουλοῦτε δουλό-ε-σθε δουλοῦσθε
III δουλό-ουσι δουλοῦσι δουλό-ο-νται δουλοῦνται
d. II δουλό-ε-τον > δουλοῦτον δουλό-ε-σθον δουλοῦσθον
III δουλό-ε-τον δουλοῦτον δουλό-ε-σθον δουλοῦσθον

Conjunctivul

activ „să robesc” m.-p. „să-mi robesc/ să fiu robit,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I δουλό-ω > δουλῶ δουλό-ω-μαι > δουλῶμαι
II δουλό-ῃς δουλοῖς δουλό-ῃ (<*η-σαι) δουλοῖς
III δουλό-ῃ δουλοῖ δουλό-η-ται δουλῶται
pl.I δουλό-ω-μεν δουλῶμεν δουλο-ώ-μεθα δουλώμεθα
II δουλό-η-τε δουλῶτε δουλό-η-σθε δουλῶσθε
III δουλό-ωσι δουλῶσι δουλό-ω-νται δουλῶνται
d. II δουλό-η-τον > δουλῶτον δουλό-η-σθον δουλῶσθον
III δουλό-η-τον δουλῶτον δουλό-η-σθον δουλῶσθον

Optativul

activ „aş robi” m.-p. „mi-aş robi/ aş fi robit,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I δουλο-ο-ίη-ν > δουλοίην δουλο-ο-ί-μην > δουλοίμην
II δουλο-ο-ίη-ς δουλοίης δουλο-ό-ι-ο (<*ι-σο) δουλοῖο
III δουλο-ο-ίη-ø δουλοίη δουλο-ό-ι-το δουλοῖτο
pl. I δουλό-ο-ι-μεν δουλοῖμεν δουλο-ο-ί-μεθα δουλοίμεθα

124
 II δουλό-ι-τε δουλοῖτε δουλο-ό-ι-σθε δουλοῖσθε
III δουλο-ό-ι-εν δουλοῖεν δοθλο-ό-ι-ντο δουλοῖντο
d. II δουλο-ο-ί-την > δουλοίτην δουλο-ο-ί-σθην δουλοίσθην
III δουλο-ο-ί-την δουλοίτην δουλο-ο-ί-σθην δουλοίσθην

Imperativul

activ „robeşte!” m.-pas. „robeşte-ţi/ fii robit,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.II δούλο-ε-ø > δούλου δουλό-ου (<*ο-σο) δουλοῦ
III δουλο-έ-τω δουλούτω δουλο-έ-σθω δουλούσθω
pl.II δουλό-ε-τε δουλοῦτε δουλό-ε-σθε δουλοῦσθε
III δουλο-ό-ντων δουλούντων δουλο-έ-σθων δουλούσθων
d. II δουλό-ε-τον δουλοῦτον δουλό-ε-σθον δουλοῦσθον
III δουλο-έ-των δουλούτων δουλο-έ-σθων δουλούσθων

Indicativul imperfect

activ „robeam” m.-pas. „îmi robeam/ eram robit,-ă”

necontras contras necontras contras
sg.I ἐ-δούλο-ο-ν ἐδούλουν ἐ-δουλο-ό-μην > ἐδουλούμην
II ἐ-δούλο-ε-ς ἐδούλους ἐ-δουλό-ου (<*ο-σο) ἐδουλοῦ
III ἐ-δούλο-ε-ø ἐδούλου ἐ-δουλό-ε-το ἐδουλοῦτο
pl.I ἐ-δουλό-ο-μεν ἐδουλοῦμεν ἐ-δουλο-ό-μεθα ἐδουλούμεθα
II ἐ-δουλό-ε-τε ἐδουλοῦτε ἐ-δουλό-ε-σθε ἐδουλοῦσθε
III ἐ-δούλο-ο-ν ἐδούλουν ἐ-δουλό-ο-ντο ἐδουλοῦντο
d. II ἐ-δουλο-έ-την > ἐδουλούτην ἐ-δουλο-έ-σθην ἐδουλούσθην
III ἐ-δουλο-έ-την ἐδουλούτην ἐ-δουλο-έ-σθην ἐδουλούσθην

Infinitivul verbelor contrase în -αω; -εω; -οω

prezintă contragerile obişnuite:

activ „a învinge” m.-p. „a se învinge/ a fi învins,-ă”

*νικά-ε-σεν > νικά-ειν >  νικᾶν *νικά-ε-σθαι > νικᾶσθαι
*ποιέ-ειν > „a face” ποιεῖν *ποιέ-ε-σθαι ποιεῖσθαι
*δουλό-ειν > „a robi” δουλοῦν *δουλό-ε-σθαι δουλοῦσθαι

Obs. Infinitivul activnu subscrie pe -,pentru că diftongul --este fals, notând un ē lung.


Participiul verbelor contrase
prezintă fenomenele fonetice (contragerile) previzibile (uide supra).

Verbele în -αω: νικάω (νικῳ)

activ „care învinge” m.-p. „care se învinge/ este înv.”

necontras contras necontras contras
m.N. νικά-ω-ν > νικῶν νικα-ό-μεν-ο-ς νικώμενος
G. νικά-ο-ντ-ος νικόντος νικα-ο-μέν-ου νικωμένου

125
 f. N. νικά-ουσα (<*ο-ντ-yα) νικῶσα νικα-ο-μέν-η νικωμένη
G. νικα-ούση-ς νικώσης νικα-ο-μέν-η-ς νικωμένης
n. N. νικά-ο-ν νικῶν νικα-ό-μεν-ο-ν νικώμενον
G. νικά-ο-ντ-ος νικῶντος νικα-ο-μέν-ου νικωμένου

Verbele în -εω: ποιέω (ποιῶ)

activ „care face” m.-pas. „ care-şi face/ este făcut,-ă”

necontras contras necontras contras
m.N. ποιέ-ω-ν > ποιῶν ποιε-ό-μεν-ο-ς > ποιούμενος
G. ποιέ-ο-ντ-ος ποιοῦντος ποιε-ο-μέν-ου ποιουμένου
f. N. ποιέ-ουσα ποιοῦσα ποιε-ο-μέν-η ποιουμένη
G. ποιε-ουση-ς ποιούσης ποιε-ο-μέν-η-ς ποιουμένης
n. N. ποιέ-ο-ν ποιοῦν ποιε-ό-μεν-ο-ν ποιούμενον
G. ποιέ-ο-ντ-ος ποιοῦντος ποιε-ο-μέν-ου ποιουμένου

Verbele în -οω: δουλόω (δουλῶ)

activ „care robeşte” m.-pas. „care-şi robeşte/ este robit”

necontras contras necontras contras
m.N. δουλό-ω-ν > δουλών δουλο-ό-μεν-ο-ς > δουλούμενος
G. δουλό-ο-ντ-ος δουλοῦντος δουλο-ο-μέν-ου δουλουμένου
f. N. δουλό-ουσα δουλοῦσα δουλο-ο-μέν-η δουλουμένη
G. δουλό-ουση-ς δουλούσης δουλο-ο-μέν-η-ς δουλουμένης
n.N. δουλό-ον δουλοῦν δουλο-ό-μεν-ο-ν δουλούμενος
G. δουλό-ο-ντ-ος δουλοῦντος δουλο-ο-μέν-ου δουλουμένου

Obs. Verbul ζάω „trăiesc” are contrageri nu în -α-, ci în -η-: sg. ζῶ, ζῇς, ζῇ, pl. ζῶμεν, ζῆτε, ζῶσι (şi
dual ζῆτον, ζῆτον. La fel se comportă verbele: διψάω „mi-e sete”, πεινάω „mi-e foame”, χράω „dau un
oracol”, χράομαι „mă folosesc”.
Temele monosilabice în –εω contrag doar în situaţia când rezultanta este -ει- (în urma căderii
lui -F- ori -y-): πλέω „plutesc” are, la prezent indicativ, flexiunea: sg. πλεῖς, πλεῖ, pl. πλέομεν, πλεῖτε,
πλέουσι. La fel se comportă: δέω „am nevoie”, θέω „fug”, νέω „înot”, πνέω „suflu”, ῥέω „curg/a
curge”, χέω „torn, vărs”. La alte timpuri -F- (sau –w- „digamma”) se vocalizează devenind -υ-: viitor
πλεύσω etc.
Unele verbe în -οω: ἱδρόω „transpir”, ῥιγόω „tremur de frig” realizează contragerile nu în –ου,
ci în –ω: ἱδρῶ, ἱδρῷς, ἱδρῷ, ἱδρῶμεν, ἱδρῶτε, ἱδρῶσι.

La celelalte timpuri, toate aceste verbe cu tema în vocală nu prezintă contrageri datorită
sufixelor ce apar între temă şi vocala tematică, dar lungesc vocala finală a temei, în prezenţa sufixului):
τιμάω > τιμήσω, ἐτίμησα, τετίμηκα;
ποιέω > ποιήσω, ἐποίησα, πεποίηκα;
δουλόω > δουλώσω, ἐδούλωσα, δεδούλωκα.

126
 VERBELE ATEMATICE (în -μι)

Verbele atematice adaugă desinenţele personale direct la tema verbală.

Conjugarea lor se deosebeşte de cea a verbelor tematice doar la timpurile :
prezent, imperfect (activ şi medio-pasiv) şi aorist 2 (activ şi mediu). Acest fapt se poate
vedea în exemplele ce ilustrează cele trei clase (în funcţie de tema prezentului):

a) Teme – radical cu reduplicare de prezent (cu dublarea consoanei inițiale

însoțite de -ι- provenit din schwa1):

prezent Tverb. viitor aorist perfect sens

δίδωμι δο/δω δώσω ἔδωκα δέδωκα dau
ἵημι (< *yιyεμι/σισεμι) ἑ/ἡ ἥσω ἥκα εἷκα las
ἵστημι (< *σιστημι) στα/στη στήσω ἔστησα/ἔστην ἔστηκα aşez
τίθημι θε/θη θήσω ἔθηκα τέθεικα aşez
ἐπίσταμαι ἐπιστη ἐπιστήσομαι ἐπιστήθην cunosc

Obs. Unele verbe prezintă un -μ- între reduplicare şi radical: avem Rad. πλα/πλη cu tema de
prezent πίμπλη > πίμπλημι „umplu”.

b) Teme – radical:

prezent Tverb. viitor aorist perfect sens

εἰμί ἐσ ἔσομαι - - sunt
φημί φη φήσω ἔφησα - spun
ἄγαμαι ἀγα(σ) ἀγάσομαι ἠγασάμην - admir
δύναμαι δυνα/δυνη δυνήσομαι ἐδυνήθην δεδύνημαι pot

Obs. Acestei clase aparţin şi unele verbe deponente (medio-pasive) bisilabice în -α, ca ultimele două
din tabel.

c) Teme – radical lărgit cu sufix –νυ- (-ννυ- după vocală):

prezent Tverb. viitor aorist perfect sens

δείκνυμι δεικ δείξω ἔδειξα δέδειχα arăt
στρώννυμι στρω(σ) στρώσω ἔστρωσα ἔστρωκα aştern

Terminaţile de Indicativ prezent

rezultate din alipirea desinenţelor direct la temă:

activ medio-pasiv
sg. pl. dual sg. pl. dual
I - μι - μεν - - μαι - μεθα -
II - ς - τε - τον - σαι - σθε - σθον
III – σι - ασι - τον - ται - νται - σθον

1
Schwa 1, 2, 3, pare a fi fost o laringală scurtă cu timbru nedefinit ce, încă înainte de epoca istorică, a
dezvoltat trei vocale: a, e, o. Pare că şi acest -i- are aceeaşi origine. Grafemul nu a existat în greacă,
denumirea sa fiind împrumutată din alfabetul ebraic, în epoca cercetărilor moderne – vezi Manualul de
limba greacă, cap. Fonetica.

127
 Obs. Terminaţia -ςde persoana a II-a sg. activ este secundară, alipită după căderea desinenţei
primare -σι; la medio-pasiv -σ-din desinenţa -σαιse păstrează, excepţie făcând verbul δύναμαι „pot”,
cu forma δύνῃ (< *δυνησαι).
 Terminaţia -σιde persoana a III-a sg. activ provine din *-τι; la plural, terminaţia -ασιprovine
din vocalizarea lui -ν-din *-ντιAceastă terminaţie nu contrage la verbele δίδωμι și τίθημι.)

Atematice de clasa I - cu reduplicare de prezent

Flexiunea acestor verbe prezintă fenomenul apofoniei cantitative după cum

urmează:
- gradul lung- la singularul primelor trei persoane ale modului indicativ, diateza
activă şi la toate persoanele modului conjunctiv, diatezele activă şi medio-pasivă;
- gradul scurt- la toate celelalte forme.

Indicativul present - δίδωμι (δώσω, ἔδωκα, δέδωκα) „dau”: Tprez. + Des.

primare:

activ „dau” medio-pasiv „îmi dau/ sunt dat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I δίδωμι δίδομεν δίδομαι διδόμεθα
II δίδως δίδοτε δίδοτον δίδοσαι δίδοσθε δίδοσθον
III δίδωσι διδόασι δίδοτον δίδοται δίδονται δίδοσθον

Pentru alte verbe atematice similare vezi tabelele finale.

Conjunctivul adaugă la tema prezentului terminaţiile de conjunctiv (desinenţele

primare prin mijlocirea vocalei tematice lungite -ω-/-η-). Vocala tematică contrage cu vocala
finală (lungă) a temei conform regulilor cunoscute:

activ „să dau” medio-pasiv „să-mi dau/ să fiu dat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I διδῶ διδῶμεν διδῶμαι διδώμεθα
II διδῷς διδῶτε διδῶτον διδῷ διδῶσθε διδῶσθον
III διδῷ διδῶσι διδῶτον διδῶται διδῶνται διδῶσθον

Obs. Persoana a II-a sg. medio-pasiv pierde pe -σ- intervocalic din desinenţă, cu contragerea
corespunzătoare: *διδωσαι > *διδωαι > διδῷ. Rezultanta, la tot Conjunctivul, primeşte accent.
Conjunctivul prezent al lui πίμπλημι este πιμπλῶ, πιμπλῇς, πιμπλῇ, πιμπλῶμεν etc.

Optativul adaugă sufixul –ιη-/-ι (cf. lat. siem >sim) la tema scurtă a prezentului
(-ιη- pentru singular activ, iar -ι- în rest).

activ „aş da” medio-pasiv „mi-aş da/ aş fi dat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I διδοίην διδοῖμεν - διδοίμην διδοίμεθα -
II διδοίης διδοῖτε διδοῖτον διδοῖο διδοῖσθε διδοῖσθον
III διδοίη διδοῖεν διδοίτην διδοῖτο διδοῖντο διδοίσθην

Obs. Sufixul -ιη- se poate propaga şi la plural activ: διδοίημεν, διδοίητε, διδοίησαν.
Accentul stă mereu pe diftongul format cu -ι- din sufix.

128
 Imperativul urmează modelul tematicelor, adăugând aceleaşi desinenţe/
terminaţii temei cu vocală scurtă:

activ „dă!” medio-pasiv „dă-ţi!/ fii dat,-ă !”

sg. pl. dual sg. pl. dual
II δίδου δίδοτε δίδοτον δίδοσο δίδοσθε δίδοσθον
III διδότω διδόντων διδότων διδόσθω διδόσθων διδόσθων
(διδότωσαν) (διδόσθωσαν)

Obs. La persoana a II-a sg. activ, prin analogie cu verbele în –εω ori –οω, se adaugă temei vocala
tematică -ε-, care intră în contragere cu finala temei: *δίδοε > δίδου; la medio-pasiv -σ- intervocalic nu
cade: δίδοσο.

Indicativul imperfect

Verbele primei clase formează imperfectul adăugând desinenţele direct la tema

de prezent, fără mijlocirea vocalei tematice, având structura: augment - Tprez. + Des.
personale secundare:

activ „dădeam” medio-pasiv „îmi dădeam/ eram dat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl dual
I ἐδίδουν ἐδίδομεν - ἐδιδόμην ἐδιδόμεθα -
II ἐδίδους ἐδίδοτε ἐδίδοτον ἐδίδοσο ἐδίδοσθε ἐδίδοσθον
III ἐδίδου ἐδίδοσαν ἐδιδότην ἐδίδοτο ἐδίδοντο ἐδιδόσυην

Obs. Verbul δίδωμι, la tot singularul diatezei active, iar ἵημι și τίθημι, doar la persoanele a II-a şi a
III-a, adaugă desinenţele prin intermediul vocalei tematice. Vocala din temă se scurtează în prezenţa
vocalei tematice, după care urmează contrageri: *ἐδίδωον > *ἐδίδοον > ἐδίδουν; *ἐδίδοες > ἐδίδους;
*ἐδίδοε > ἐδίδου.
Desinenţa de persoana a III-a plural activ este -σαν: ἐδίδοσαν.
Desinenţa de pers. a II-a sg. medio-pasiv nu pierde pe -σ- intervocalic: ἐδίδοσο.
Verbele cu iniţiala vocalică au augment temporal (ῑ- lung) nemarcat grafic: ἵημι > ἵην/ἵειν, ἵεις,
ἵει κτλ.; ἵστημι > ἴστην, ἵστης, ἵστη κτλ.
Imperfectul, ca şi prezentul Ιndicativ activ, prezentá tema pe gradul lung la singularul activ.
Doar verbul ἵστημι mai păstrează nealterată această situaţie: ἵστην, ἵστης, ἵστη, dar cu pluralul scurt:
ἵσταμεν, ἵστατε, ἵστασαν și, la fel, medio-pasivul: ἱστάμην κτλ.

Atematice de clasa a II-a (tema - radical)

Fac parte din această clasă şi verbe ce necesită explicarea unor forme
flexionare: εἰμί (ἔσομαι – Rad. *εσ-/σ-) „sunt” are forme doar pentru trei timpuri: prezent,
imperfect, viitor, fiind în rest suplinit de ἐγενόμην, γέγονα (< γίγνομαι)1.

Indicativul prezent al lui εἰμί (ἔσομαι) se formează pe tema εσ-:

sg. pl. dual

I εἰμί ἐσμέν

1
Aceeaşi situaţie apare şi în latină, unde verbul sum, esse formează doar timpurile temei de infectum:
prezent, imperfect, viitor (sum, eram, ero), pentru tema de perfectum folosindu-se un cu totul alt radical
(alt verb), anume: fui, fueram, fuero.

129
 II εἶ ἐστέ ἐστόν
III ἐστί(ν) εἰσίν ἐστόν

Obs. Pers.I sg. provine din *ἐσμι > εἰμί, după căderea lui -σ- cu lungire compensatorie.
Pers. a II-a sg. adaugă radicalului εσ- desinenţa –σι, după care geminata se simplifică şi, în
final, cade intervocalic: *ἐσσι > *ἐσι > εἶ.
Pers. a III-a plural se construieşte pe radicalul la grad redus σ- cu desinenţa -(ε)ντι; sigma
iniţial cade, iar -τ- din desinenţă devine -σ-, provocând căderea lui -ν-, cu lungirea compensatorie: -ε- >
-ει-: *σεντι > *ἐντι > *ἐνσι > εἰσί.
Formele de indicativ prezent sunt atone cu excepţia monosilabicului de pers. II sg.: εἶ. Dacă
totuşi primesc accent, acesta va sta pe finală. Forma ἔστι (cu accent pe iniţială) înseamnă „există, e
posibil”.

Conjunctivul prezent „să fiu” se construieşte pe Tema εσ + Terminaţiile

conjunctivului activ cu vocala tematică lungă; -σ- cade intervocalic cu contragerea
vocalelor rămase în hiat: *ἐσω > *ἐω > ὦ:

sg. I ὦ pl. ὦμεν dual

II ᾖς ἦτε ἦτον
III ᾖ ὦσι ἦτον

Optativul prezent „aş fi” are Tema εσ + ιη/ι + Des. secundare (conf. lat. siem >
sim, sies > sis etc.; sigma intervocalic cade: *ἐσ-ιη-ν > εἴην; *ἐσ-ι-μεν > εἶμεν:

sg. I εἴην pl. εἶμεν dual

II εἴης εἶτε εἶτον
III εἴη εἶεν εἴτην

Imperativul „fii!” are următoarele forme:

sg. pl. dual

II ἴσθι ἔστε ἔστον
III ἔστω/ἤτω ἔστων/ἔστωσαν/ὄντων ἔστον

Obs. Persoana a II-a singular prezintă un ι- protetic: tema -σ- + desinenţa -θι > ἴσθι.
Persoana a III-a plural prezintă trei forme, primele două pe tema εσ-, iar ultima pe gradul redus
σ-: *σοντων > ὄντων.
Verbul εἰμί are mulţi compuşi cu accent propriu. Accentul păstrează poziţia pe care a avut-o în
cazul verbului simplu: ἀπεῖναι „a fi departe”, cu excepţia indicativului şi imperativului prezent, care-l
retrag cât mai mult: ἄπειμι „eu sunt departe”, ἄπισθι „fii departe”.

Imperfectul „eu eram” se formează cu: augment + ες + Des. secundare:

sg.I ἦν/ ἦ/ ἤμην pl. ἦμεν/ ἤμεθα dual

II ἦσθα/ ἦς ἦ(σ)τε ἦστον
III ἦν ἦσαν ἤστην

Obs. Persoana I sg. prezintă forme atice ca ἦ, alături de homericul ἦα. Deosebirile se explică prin
tratamentul deosebit aplicat desinenţei *-ν: *ἠσ-ν > *ἠσ-α > homeric ἦα, atic ἦ. Această ultimă formă a
fost supramarcată cu desinenţa secundară –ν, rezultând: ἦν. Tot ca efect al supramarcării (cu desinenţă
medie) apar formele: ἤμην, ἤμεθα, fără a se schimba sensul.
Persoana a II-a singular cunoaşte, alături de forma cu vechea desinenţă -θα şi o formă, mai
rară: ἦς, cu desinenţa -ς.

130
 Persoana a III-a sg. poate proveni dintr-o formă *ἠσεν (cu desinenţă de perfect?) care, la
Homer, apare cu căderea lui -σ-: ἦεν; prin contragere s-a ajuns la forma ἦν.
Persoana I plural provine din *ἠσμεν, prin căderea lui -σ- înainte de -μ-.
Persoana a II-a pl. ἦστε e concurată şi eliminată de forma ἦτε (fără -σ-), creată prin analogie cu
pers.I pl.
Persoana a III-a pl., cu desinenţa –σαν, simplifică geminata: *ἠσσαν > ἦσαν.
Pentru celelalte forme ale lui εἰμί (cât şi pentru alte verbe din aceeaşi clasă: εἶμι „merg”, φημί
„spun”, κεῖμαι „zac”, κάθημαι „şed”), vezi tabelele finale.

Atematice de clasa a III-a (cu sufix –νυ-/-ννυ-)

Aceste verbe formează tema prezentului cu sufix:

-νυ- după temă consonantică: δείκ-νυμι „arăt” (lat. dico), ori
-vvu- după temă vocalică: στρώ-ννυμι „aştern” (lat. sterno/straui).
Flexiunea lor nu pune probleme deosebite:

Indicativul prezent al lui δείκνυμι (δείξω, ἔδειξα, δέδειχα (ἐδείχθην) „arăt”

adaugă terminaţiile cunoscute (uide supra) direct la temă : T prez.+ Des. principale:

activ „arăt” medio-pasiv „îmi arăt/ sunt arătat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I δείκνυμι δείκνυμεν δείκνυμαι δεικνύμεθα
II δείκνυς δείκνυτε δείκνυτον δείκνυσαι δείκνυσθε δείκνυσθον
III δείκνυσι δεικνύασι δείκνυτον δείκνυται δείκνυνται δείκνυσθον

Conjunctivul utilizează terminaţiile comune verbelor tematice (cu voc. lungă):

activ „să arăt” medio-pasiv „să-mi arăt/ să fiu arătat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I δεικνύω δεικνύωμεν δεικνύωμαι δεικνυώμεθα
II δεικνύῃς δεικνύητε δεικνύητον δεικνύῃ δεικνύησθε δεικνύησθον
III δεικνύῃ δεικνύωσι δεικνύητον δεικνύηται δεικνύωνται δεικνύησθον

Optativul urmează modelul tematicelor (cu sufix -οι-):

activ „aş arăta” med.-pas. „mi-aş arăta/ aş fi arătat3”

sg. pl. sg. pl.
Ι δεικνύοιμι δεικνύοιμεν δεικνυοίμην δεικνυοίμεθα
ΙΙ δεικνύοις δεικνύοιτε δεικνύοιο δεικνύοισθε
ΙΙΙ δεικνύοι δεικνύοιεν δεικνύοιτο δεικνύοιντο

Dualul are formele: δεικνύοιτον/ δεικνυοίτην, pentru diateza activă, și δεικνύοισθον/

δεικνυοίσθην, pentru cea medio-pasivă.

Imperativul

activ „arată!” medio-pasiv „arată-îi/ fii arătat,-ă!”

sg. pl. dual sg. pl. dual
II δείκνυ δείκνυτε δείκνυτον δείκνυσο δείκνυσθε δείκνυσθον
III δεικνύτω δεικνύντων δεικνύτων δεικνύσθω δεικνύσθων δεικνύσθων
/δεικνύτωσαν /δεικνύσθωσαν

131
Obs. Forma de persoana a II-a singular activ nu are desinenţă aparentă; este identică cu tema de
prezent, având vocala finală lungă.

Imperfectul adaugă temei de prezent augmentate desinenţele secundare:

activ „arătam” medio-pasiv „îmi arătam/ eram arătat,-ă”

sg. pl. dual sg. pl. dual
I ἐδείκνυν ἐδείκνυμεν  ἐδεικνύμην ἐδεικνύμεθα 
II ἐδείκνυς ἐδείκνυτε ἐδείκνυτον ἐδείκνυσο ἐδείκνυσθε ἐδείκνυσθον
III ἐδείκνυ ἐδείκνυσαν ἐδεικνύτην ἐδείκνυτο ἐδείκνυντο ἐδεικνύσθην

Obs. Desinenţa de persoana a II-a sg. medio-pasiv nu pierde pe -σ-intervocalic: ἐδείκνυσο.

Persoana a III-a plural activ are desinenţa –σαν: ἐδείκνυσαν.
Conjugarea atematică nu pune probleme deosebite decât la timpurile prezent şi imperfect;
pentru celelalte timpuri toate verbele adaugă desinenţele personale la teme sufixate, la fel ca verbele
tematice (vezi tabelele finale):

prezent viitor aorist perfect

εἰμί > ἔσομαι  
ἵημι ἥσω ἧκα εἷκα
δείκνυμι δείξω ἔδειξα δέδειχα

Obs. Limba κοινήva impune acestor verbe o flexiune tematică, după modelul verbelor în -ω:
δείκνυμι, δεικνῦναι devine δεικνύω, δεικνύειν, iar τίθημι se flexionează ca un tematic contras: τιθῶ (<
τιθέω).

Infinitivul prezent al atematicelor

adaugă direct temei de prezent terminaţiile -ναι, pentru diateza activă şi -σθαι, pentru
cea medio-pasivă:

verbul inf. activ inf. medio-pasiv

δίδωμι διδόναι „a da” δίδοσθαι „a-şi da/ a fi dat,-ă”
εἰμί *εσ-ναι > εἶναι „a fi” -
δείκνυμι δεικνύναι „a arăta” δείκνυσθαι „a-şi/a se arăta/ a
fi arătat,-ă”

Obs. Accentul infinitivului activ este, de regulă, ascuţit pe silaba penultimă (paroxiton).

Participiul prezent al atematicelor

are Nominativul masculin activ sigmatic. Pentru δίδωμι, avem:

activ medio-pasiv
„care dă” „care-şi dă/ este dat,-ă”
m. διδούς (< *διδο-ντ-ς), διδόντος διδόμενος, διδομένου
f. διδοῦσα (< *διδο-ντ-yα), διδούσης διδομένη, διδομένης
n. διδόν (< *διδο-ντ), διδόντος διδόμενον διδομένου

Obs. Nominativul sg. masculin al diatezei active este sigmatic; căderea grupului -ντ- provoacă
lungirea compensatorie a vocalei finale din temă: *διδοντς > διδούς; la feminin sufixul -ντ- este urmat

132
de -yα: -y- devine -σ-, iar grupul -ντ- cade cu lungire compensatorie: *διδο-ντ-yα > *διδο-ντσα >
διδοῦσα. Neutrul pierde dentala finală, fără alte implicaţii: *διδο-ντ > διδόν.
Dativul plural masculin şi neutru al participiului activ pierde grupul -ντ- (cu lungire
compensatorie) în prezenţa desinenţei -σι: *διδο-ντ-σι > διδοῦσι.

În mod similar se comportă δείκνυμι:

activ „care arată” med.-p. „care-şi arată/ este arătat,-ă”

m. δεικνύς, δεικνύντος δεικνύμενος, δεικνυμένου
f. δεικνύσα, δεικνύσης δεικνυμένη, δεικνυμένης
n. δεικνύν, δεικνύντος δεικνύμενον, δεικνυμένου

Participiul present, asigmatic, al lui εἰμί adaugă temei reduse σ- sufixul -οντ-
(ce înglobează vocala tematică -ο-), obţinându-se un adjectiv de clasa a III-a (femininul
primește sufixul -yα-):

N. m. *σοντ > ὤν f. *σ-οντ-yα > οὖσα n. *σ-ο-ντ > ὄν „care este”

G. ὄντος οὔσης ὄντος

Obs. Nominativul masculin al lui εἰμί este asigmatic.

133
 ΑDVERBUL
(τὸ ἐπίρρημα)

Este partea de vorbire fără flexiune, dependentă de verb (adjectiv),

căruia îi
fixează raporturile spațio-temporale și modale, admițând și comparația prin sufixare,
la fel ca adjectivul.
Are, de regulă, funcția de complement circumstanțial: Ἄγουσιν αὐτὸν πρὸς
τοὺς Φαρισαίους τὸν πότε τυφλόν „și-l duc înaintea fariseilor pe cel cândva orb” (Ioan,9,13);
dar, cu sau fără articol (neutru), poate primi valoarea unui substantiv ori adjectiv și
funcțiile sintactice ale acestora.

Obs. Prin articularea sintagmei (a numelui pe care-l determină), adverbul își schimbă valoarea
gramaticală, devenind adjectiv (atribut al substantivului, fie acela subînțeles): Ἐν τῷ καθεξῆς [χρόνῳ]
„în [vremeα din/cele din] urmă” (Luca,8,1); Ἐγένετο δὲ τῇ ἑξῆς ἡμέρᾷ „s-a-ntâmplat a doua zi/ în ziua
următoare” (Luca, 9, 37) – cu adverbul în rolul (valoarea gramaticală) unui adjectiv, cu funcția de
atribut al substantivului ἡμέρα; alteori, în formule eliptice: Τῇ ἐπαύριον βλέπει „a doua zi vede”
(Ioan,1,29), regentul său [ἡμέρᾳ] este subînțeles, iar adverbul preia valoarea și funcția lui.
Κινδυνεύομεν ἐγκαλεῖσθαι στάσεως περὶ τῆς σήμερον [ἡμέρας] „suntem în primejdie de a fi acuzați de
revoltă pentru [ziua de] azi/ astăzi” (Fapte, 19,40); Ἐν τῷ μεταξὺ [χρόνῳ] ἠρώτων αὐτὸν „între timp/în
acest timp au început a-L întreba”.

În funcție de originea lor, adverbele se pot grupa astfel:

- adverbe „primare”, relativ puține la număr, dar cele mai vechi: εὖ, ἐΰ „bine”, ἑκάς „departe”
etc.
- adverbe „secundare”, a căror origine se află în substantive, adjective, pronume, adică:
- nume fixate la anumite forme flexionare oblice:
- Genitiv: νυκτός „noaptea”, ἑξῆς „în șir” sunt genitive, la fel ἐξαίφνης „subit”, πολλοῦ „mult”;
- Dativ: βίᾳ „cu violență”, λάθρᾳ „pe ascuns”, ἰδίᾳ „în particular”;
- Acuzativ: (τὴν) ἀρχήν „la început”, μάτην „zadarnic”, πρῶτον „mai întâi”, οὐδέν „nimic, defel”, μάλα
„foarte” sunt acuzative (ultimul un plural neutru);
procedeul este productiv chiar dacă numele de origine rămân în uz cu flexiunea completă.
- adverbe formate prin sufixare cu:
- ως (-o este veche terminație de Separativ, căreia i se adaugă –ς): οὕτω și οὕτως „astfel”, ἀληθῶς „cu
adevărat”, δικαίως „pe drept”, ὁμοίως „la fel”...(cf. latină: rarod, cu căderea consoanei finale);
- φι (la origine desinență de Instrumental-modal): βίηφι, ἶφι „cu forța”;
- θεν (fostă desinență de Separativ): ἐντεῦθεν „de aici”, οἴκοθεν „de acasă”;
- θε/-θι (vechi Locativ): ὄπισθε „înapoi”, πρόσθε „înainte”, αὐτόθι „aici”;
- δε/-ζε (< σδε, direcțional): οἴκαδε „spre casă”, Ἀθήναζε „spre Athena”;
- σε (prosecutiv/ direcțional): κύκλοσε „în cerc”, πάντοσε „pretutindeni”;
- τι (ἑλληνιστί „grecește” (< ἑλληνίζειν);
- δον/-δην/-δα (modal): ἀγεληδόν „în turmă”, σχεδόν „aproape”, βάδην „pas cu pas”, σποράδην „ici
colo”, κρύβδα „pe ascuns”, φύγδα „în fugă”; Ἦσαν προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν τῇ προσευχῇ σὺν
γυναιξίν „și erau stăruitori împreună în rugăciune, cu femeile” (Fapte, 1,14).

Categorii de adverbe

Adverbe de mod și comparația lor,

într-o mare diversitate (și cantitate). Înregistrăm și seria unor corelative, cu valori
specifice (πῶς „cum”):

Demonstrativ relativ nedefinit interogativ int. indirect

οὕτως „astfel” ὡς „cum” πως „cumva” πῶς; „cum?” ὅπως „cum”

134
Obs. Adverbul nedefinit πως este un aton enclitic (ca celelalte nedefinite): Ἦλθέ πως „a venit
cumva/într-un fel oarecare”; γένοιτό πως „face-s-ar cumva...”.
Tot aici avem și adverbele de cantitate: τοσοῦτον „atât de mult” (demonstr.), πόσον (interog.),
ποσόν (nedef.), ὅσον (relat.), ὁπόσον (generaliz.), ori τοσάκις „de atâtea ori” , ποσάκις... etc.

Ex. Πῶς δύναται ταῦτα γενέσθαι; „cum se pot face/întâmpla acestea?” (Ioan,3,9); Οὕτως οὖν
προσεύχεσθε ὑμεῖς „voi astfel rugați-vă/ vă rugați” (Mat., 6,9); Ὅμοίως ἀπολείσθε (Luca, 13,3)/
Ὡσαύτως ἀπολεῖσθε „veți pieri la fel” (Luca, 13,5); Λέγω δὲ ὑμῖν ἀληθῶς „[cu] adevărat vă spun”
(Luca, 9,27).
Dar avem, cu aceeași valoare, și formula prepozițiοnală în Dativ: ἐν ἀληθείᾳ, cu substantiv
derivat din adjectivul ἀληθής,-ές, sau cea în Acuzativul prepozițional al adjectivului (neutru): Γυνή...
μὴ δυναμένη ἀνακύψαι εἰς τὸ παντελές „femeie ce nu se putea ridica defel” (Luca, 13,11) – pro
παντελῶς.

Adverbe de loc
cu diverse valori, între care și corelative, corespunzătoare diverselor pronume
(interogative, nedefinite, relative, demonstrative)1:

Pronume Adverbe
Interog. τίς „cine” ποῦ „unde” ποῖ „încotro” πόθεν „de unde” πῇ „pe unde”
în indirecte ὅστις (quis) ὅπου (ubi) ὅποι (quo) ὁπόθεν (unde) ὅπῃ
(qua)
Nedefinit τις που ποι πόθεν πῃ
Relativ ὅς οὗ οἷ ὅθεν ᾗ
Demonstrative ὅδε ἐνθάδε ἐνθάδε ἐνθένδε/ τῇδε
ἐνθαδί ἐνθενδί
οὗτος ἐνταῦθα/ ἐνταῦθα/ ἐντεῦθεν ταύτῃ
ἐνταυθί ἐνταυθοῖ
ἐκεῖνος ἐκεῖ ἐκεῖσε ἐκεῖθεν ἐκείνῃ
αὐτός αὐτοῦ/ αὐτόσε αὐτόθεν
αὐτόθι

Formele întărite cu un -ι deictic, poartă accentul pe finală (cf. pronumele: οὑτοσί, αὑτηί...), cu excepția
lui αὐτόθι „chiar acolo” cu desinența de locativ.

Ex. Εἰσίν τινες τῶν αὐτοῦ ἑστηκότων „sunt unii dintre cei ce stau aici” (Luca, 9,27); Καλόν ἐστιν
ὑμᾶς ὧδε εἶναι „bine este că stăm noi aici” (Luca, 9,33); Προσάγαγε ὧδε τὸν υἱόν σου „adu-l
aici/încoace pe fiul tău” (Luca, 9,41); Ἐὰν μή τις γεννηθῇ ἄνωθεν „dacă cineva nu se naște de sus”
(Ioan, 3,3); Μετὰ δὲ τὰς δύο ἡμέρας ἐξῆλθεν ἐκεῖθεν „iar după cele două zile, a ieșit de acolo”
(Ioan,4,43); Ἑστήκασιν ἔξω „s-au oprit afară” (Luca, 8,20); Τὸ πλῆθος ἦν προσευχόμενον ἔξω τῇ ὥρα
τοῦ θυμιάματος „mulțimea se ruga afară la ceasul tămâierii” (Luca, 1,10); Ἐκβαλλόμενος ἔξω „aruncat
afară” (Luca, 13,28) – cu repetarea prepoziției și ca preverb; Ἐπυντάνετο παρ’αὐτῶν ποῦ ὁ χριστὸς
γεννᾶται „încerca să afle de la ei unde s-a născut/ se naște Unsul” (Matei, 2,4); Καὶ τῇδε ἦν ἀδελφὴ
καλουμένη Μαρίαμ „și era pe acolo o soră a ei numită Maria” (Luca, 10,32) - τῇδε, un Dativ locativ.

Adverbe de timp
- ἀεί „mereu”, νῦν „acum”, πάλιν „iarăși” etc. Unele au forme corelative în funcție de
valoarea gramaticală:

interogativ int. indirect nedefinit relativ demonstrativ

1
Astfel de tabele apar în toate gramaticile; vezi și: Roersch&Thomas, Éléments de Grammaire
Grecque, H,Dessain éditeur, SPRL, Liège, 1949, p.116.

135
 πότε ὁπότε ποτε ὅτε τότε
πηνίκα ὁπηνίκα τηνικάδε/ ἡνίκα
„când” τηνικαῦτα/ αὐτίκα

Ex. Καὶ εὐθέως ἐκαθαρίσθη αὐτοῦ ἡ λέπρα „și pe dată s-a curățat lepra lui” (Mat., 8,3); Νῦν τί
πειράζετε τὸν Θεόν...; „pentru ce voi ispitiți acum pe Domnul?” (Fapte, 15,10); Τότε ἀφίησιν αὐτόν „și
atunci Îl lasă/L-a lăsat (Mat., 3,15) – cu prezent narativ; Εἰ δὲ τὸν χόρτον τοῦ ἀγροῦ σήμερον ὄντα καὶ
αὔριον εἰς κλίβανον βαλλόμενον ὁ Θεὸς οὕτως ἀμφιήννυσι...; „iar dacă iarba câmpului, care astăzi este
și mâine e aruncată în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă...? (Mat., 6,30).

Comparația adverbelor
Adverbele, în general, iar cele cu corespondent adjectival, în special, prezintă
grade de comparație, realizate sintetic prin sufixare, după modelul adjectivului la
genul neutru (singular pentru comparativ și plural pentru superlativ):

Pozit. σοφῶς „cu înțelepciune” Comp. σοφώτερον Superl. σοφώτατα

ὀλίγον „puțin” ἧττον ἥκιστα
μάλα „mult” μάλλον μάλιστα

Există comparative în -τέρω și superlative în -τάτω:

Pozit. ἐγγύς „aproape” Comp. ἐγγυτέρω Superl. ἐγγυτάτω

dar și ἐγγύτερον ἐγγύτατα

Alături de comparativul μεῖζον „mai mare”, apare și μειζόνως (< μέγἀ, cu terminația –όνως).
Putem întâlni comparație analitică, cu adverbele μάλλον „mai” (lat. magis), μάλιστα (μάλα)
„foarte” (lat. maxime), după modelul adjectivului. Tot astfel, comparativul poate fi întărit de alt adverb:
πολλῷ/ ὀλίγῳ πρότερον „cu mult/ cu puțin mai înainte”.

Adeverbe interogative
introduc propozițiile interogative:
- ἦ sau ἆρα „oare?” (ne?) – provine din ἤ + ἄρα;
- ἆρ’οὐ, ἦγαρ, ἄλλοτι ἤ, οὔκουν, οὐκοῦν „nu-i așa că?” (nonne igitur?);
- μή, ἆρα μή, μῶν (<μή οὺν) „oare? nu cumva?” (num?) – cu răspuns negativ;
- πότερον...ἤ; „oare?” (alternativ, în dubla interogație); (utrum...an ?).

Ex. Μὴ σὺ μείζων εἶ τοῦ πατρὸς ἡμῶν Ἰακώβ; „nu cumva/oare ești mai bun decât părintele nostru
Iacob?” (Ioan,4,12);– răspunsul așteptat este negativ; Μήτι οὗτός ἐστιν ὁ χριστός; „nu cumva este
acesta Unsul?” (Ioan, 4,29); Μήποτε ἀληθῶς ἔγνωσαν...; „nu cumva au cunoscut cu adevărat?”
(Ioan,7,26); Τίς ἄρα ἐστὶν ὁ πιστός οἰκονόμος; „cine [oare] este iconomul credincios?” (Luca, 12,42).

Obs. Dacă nu e prins într-o interogativă, ἄρα apare și pozitiv, cu rol conclusiv ori de întărire: Ἄρα
ἔφθασεν ἐφ’ὑμᾶς ἡ βασιλεία τοῦ Θεοῦ „desigur/ de bună seamă, a ajuns la voi împărăția lui
Dumnezeu” (Luca, 11,20).

Οὐχί πέντε στρουτία πωλοῦνται ἀσσαρίων δύο; „oare nu se vând cinci vrăbii la doi ași?”
(Luca, 12,6) – răsbunsul așteptat este pozitiv; la fel Οὐχὶ δύο στρουθία ἀσσαρίου πωλεῖται; „oare nu se
vând două vrăbii cu un ban?” (Mat., 10,29).
Ἢ καὶ αἰτήσει ᾠόν, ἐπιδώσει αὐτῷ σκορπίον; „ori/oare de-i va cere un ou, îi va da un
scorpion?” (Luca,11,12) - ἤ introduce aici o întrebare alternativă.

136
 Tabloul adverbelor corelative1
La fel ca pronumele, și adverbele pot forma, la nivelul frazei perechi
corelative:

Demonstrative Relative Interogative Nedefinite Generalizatoare

ἐνθάδε hic/ huc οὗ ubi ποῦ; ubi? που alicubi ὅπου ubicumque
„aici/încoace ” ἔνθα „unde” „unde?” „undeva” „oriunde”
αὐτοῦ ibi
ἐνταῦθα illic
ἐκεῖ „acolo”
ἐνταῦθα eo οἷ quo ποῖ; quo? ποι aliquo ὅποι quocumque
αὐτόσε illuc „încotro” „încotro?” „undeva, „oriîncotro”
ἐκεῖσε „întra-colo” ἔνθα „unde” încotrova”
ἐνθένδε hinc , inde ὅθεν unde πόθεν; unde? ποθεν alicunde ὁπόθεν
ἔντεῦθεν „de aici” ἔνθεν „de „de unde?” „de undeva” unde(cumque)
αὐτόθεν illinc unde” „de oriunde”
ἐκεῖθεν „de acolo”
τῇδε (hac uia) ᾗ qua (uia) πῇ; qua? πῃ aliqua ὅπῃ quacumque
„pe aici” „pe unde” „pe unde?” „pe undeva” „pe oriunde”
ταύτῃ (hoc modo) (quomodo) „pe ce cale?” „cumva” „oricum”
„așa, ăst fel”2 „precum”
τότε tum ὅτε quando, πότε; quando? ποτε aliquando ὁπότε quando(-
„atunci” cum „când” „când?” „cândva” cumque) „oricând”
τηνικάδε „cândva” ἡνίκα πηνίκα; ὁπηνίκα quando-
„pe când” „la ce timp?” (cumque) „oricând”
(ὥς) ὧδε hoc modo ὡς quomodo πῶς; quomodo? πως „cumva, ὅπως quocumque
οὕτως „astfel” „precum” „cum? întru-câtva” modo „oricum”

Obs. Adverbele nedefinite: που, ποι, ποθε etc. sunt atone enclitice – vezi Accentele; cuvintele atone.

Adverbe afirmative
- ναί „da”, καὶ μάλα „sigur că da”, πάνυ μὲν οὺν, πάνυ γε, μάλιστα „cu siguranță
da”, ἴσως „poate, eventual”.

Ex. Ἔστω δὲ ὁ λόγος ὑμῶν ναὶ ναί, οὐ οὔ „Ci cuvântul vostru să fie: [ceea ce este] da, da, [și ceea
ce nu este] nu, nu.” (Mat. 5,37); Ναὶ λέγω ὑμῖν, τοῦτον φοβήθητε „da vă spun, de acesta să vă temeți”
(Luca, 12,5); Εἰπέ μοι εἰ τοσούτου τὸ χωρίον ἀπέδοσθε; ἡ δὲ εἶπεν: ναί, τοσούτου „spune-mi dacă cu
atât ați vândut țarina; da, răspunse ea, cu atât” (Fapte, 5,8);

Adverbe negative și dubla negație

- οὐ (οὐκ, οὐχ, οὐχί) „nu” (lat. non) - negație obiectivă, directă, cu indicativul,
optativul (uneori participiul) + ἄν; are finală consonantică surdă (οὐκ) înaintea unui
cuvânt cu inițială vocalică, ori aspirată (οὐχ) înaintea unei inițiale aspirate; forma
întărită cu -ί este accentuată pe finală (spre deosebire de celelalte forme, care sunt atone
proclitice).

Obs. În fruntea unei interogative echivalează cu nonne, presupunând un răspuns afirmativ : Οὐ καὶ
καλόν ἐστι τὸ ἀγαθόν; „Nu-i așa că...?”: Οὐχὶ ἡ ψυχὴ πλεῖόν ἐστιν τῆς τροφῆς καὶ τὸ σῶμα τοῦ
ἐνδύματος; „oare sufletul nu e mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?” (Mat., 6,25) – nu-i
așa că?;

1
Vezi: C.Balmuș, Al.Graur, op.cit., p. 74-75.
2
ταύτῃ [ὁδῷ] „pe această cale” > așa, astfel.

137
Clasic. Cu uerba dicendi, negația οὐ trece asupra obiectului acestora: Οὐ φημί „Spun că nu / (id est)
neg”: Οὔκ ἔφη ἰδεῖν „negauit se uidisse”; Οἱ ἡγεμόνες οὔ φασιν εἶναι ἄλλην ὁδόν „călăuzele spun că nu
este alt drum” (Xen., Anab., 4,1,21).

- μή (să nu, lat. ne) - negație subiectivă, indirectă, cu celelalte moduri (mai ales
conjunctivul, apoi condiționalul + εἰ); în propoziții cu tendință: prohibitive, deziderative,
finale, condiționale.

Ex. Καὶ μὴ κρίνετε καὶ οὐ μὴ κριθῆτε...καὶ μὴ καταδικάζετε καὶ οὐ μὴ καταδικασθῆτε „și nu

judecați, și nu veți fi judecați... și nu osândiți, și nu veți fi osândiți” (Luca, 6,37); Ἐαν μὴ περισεύσῃ
ὑμῶν ἡ δικαιοσύνη... οὐ μὴ εἰσέλθητε „de nu va prisosi dreptatea voastră... nu veți intra...” (Mat.,
5,20); Μὴ γένοιτο „de n-ar fi [ferească Domnul]” (Rom., 3,4 și 6 etc.); Πῶς γὰρ ἂν δυναίμην ἐὰν μή
τις ὁδηγήσει με; „cum aș putea, de nu mă va călăuzi cineva?” (Fapte, 8,31) – deci chiar cu Indicativul
viitor (dacă nu e greșeală de copist, pro ὁδηγήσῃ); Προσέχετε..., εἰ δὲ μή γε, μισθὸν οὐκ ἔχετε „luați
seama...; iar de nu [luați seama], nu aveți răsplată” (Mat., 5,46 și urm.) – într-o condițională reală ori
eventuală; Ὁ μὴ ὢν μετ’ἐμοῦ κατ’ἐμοῦ ἐστιν „Cel ce nu e cu Mine, este împotriva Mea” (Luc., 11,23) –
cu participiul; Καὶ χρηματισθέντες κατ’ὄναρ μὴ ἀνακάμψαι πρὸς Ἡρῴδην „înștiințați fiind în vis să nu
se întoarcă la Irod” (Mat.,2,12) – cu infinitivul.

Obs. Μή, în fruntea unei interogative, echivalează cu num „nu cumva?”, presupunând un răspuns
negativ: Μὴ ἐλαθόμην; „să nu fi uitat/ ca nu cumva să (fi uitat) / oare am uitat?”: Μὴ σὺ μείζων εἶ τοῦ
πατρὸς ἡμῶν Ἰακώβ; „nu cumva ești mai mare ca părintele nostru Iacov?” (Ioan, 4,12).

- οὐ μή: negația întărită οὐ μή „în nici un chip” este, de regulă, urmată de verbul
la modul Conjunctiv; οὐ μή este un eliptic, provenit din: οὐ δέος ἐστὶ μή „nu e vorbă că//
nu te teme că” > „în nici un chip”1:

Ex. Μὴ καταδικάζετε καὶ οὐ μὴ καταδικασθῆτε „ și nu osândiți, și nu veți fi osândiți” (Luca, 6,37);

Λέγω γὰρ ὑμῖν...ὅτι οὐ μὴ εἰσέλθητε εἰς τὴν Βασιλεῖαν τῶν οὐρανῶν „Vă spun că nu veți intra...”
(Mat.5,20); Οὐ μὴ γεύσηται θανάτου εἰς τὸν αἰῶνα „nu va gusta [din] moartea în veac” (Ioan, 8,52);
Οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου... „care nu vor gusta din moarte/ moartea” (Mat., 16,28 și Marcu,9,1,
apoi Luca, 9,27).

- μή οὐ „că nu/ să nu” - după uerba timendi pentru acțiune dorită: Δέδοικα μὴ οὐκ ἔχω „Mă
tem că nu am” (cu Conjunctivul);
- μή ὅτι „desigur nu, nici vorbă că nu...”;
- οὐδαμῶς/ μηδαμῶς „în nici un fel/chip”;
- οὐδέ/ μηδέ „nici măcar” (ne quidem);
- οὔτε/ μήτε „și nu, nici” (neque) – utilizate după altă negație.

Obs. Negarea se poate realiza și prin alte adverbe ori pronume „negative”: οὔποτε/ μήποτε,
οὐδέποτε/ μηδέποτε „niciodată”, οὐδείς/ μηδείς „nimeni”, οὐδέν/ μηδέν „nimic”, οὐδέτερος3 „nici unul
din doi” etc.: Οὐδὲν θανάτου ἢ δεσμῶν ἄξιόν [τι] πράσσει ὁ ἄνθρωπος οὗτος „nimic demn de moarte
ori lanțuri nu face omul acesta” (Fapte, 26,31); Καὶ τὴν μαρτυρίαν αὐτοῦ οὐδεὶς λαμβάνει „iar mărturia
lui nu o primește nimeni” (Ioan, 3,32) – fără a se simți nevoia dublei negații (la verbul predicat, cf. rom.
nimic, nimeni + nu)

Dubla negație.

În secvența: negație compusă + negație simplă, cele două negații se anihilează:

Οὐδείς [ἐστι ὅστις] οὐκ ἦλθεν „Nimeni [nu este care] nu a venit”, id est „toți au venit”.
În altă alcătuire ori succesiune, cele două se întăresc (vezi mai sus οὐ μὴ).

1
Planque et caeteri, op.cit., p. 208.

138
Ex. Οὐδεὶς οὐδὲν εἶπεν „nimeni n-a zis nimic”. Οὐκ ἦλθεν οὐδείς „nu a venit nimeni”; Οὐκ
ἐποίησε τοῦτο οὐδαμοῦ οὐδείς „nimeni niciunde n-a făcut aceasta”. Ὅρα μηδενὶ μηδὲν εἴπῃς „vezi,
nimănui să nu spui nimic” (Marcu 1,44); Ἐγὼ οὐ κρίνω οὐδένα „Eu nu judec pe nimeni” (Ioan, 8,15).

Obs. Verbele din aria semantică a opoziției, interdicției, ori propozițiile negative atrag, în
dependentă, o negație expletivă1: Καὶ φημὶ δρᾶσαι, κ’οὐκ ἀπαρνοῦμαι τὸ μή „Afirm că am făcut și nu
neg (că am făcut/și nu spun că nu.)”; Καὶ κατεῖχον αὐτὸν τοῦ μὴ πορεύεσθαι ἀπ’αὐτῶν „îl împiedicau
să plece” – id est ca să nu plece de la ei/ pentru a nu pleca (Luca, 4,42).

Unele adverbe primesc valoarea de prepoziții (cu cazul Genitiv), intrând în sistemul lor
(vezi și Prepoziția): Ἦν ἐν Αἰνὼν ἐγγὺς τοῦ Σαλείμ „era în Enon, aproape de Salem” (Ioan, 3,23);
Πέραν τοῦ Ἰορδάνου „dincolo de Iordan” (Ioan, 3,26); Πλησίον τοῦ χωρίου „aproape de țarina” (Ioan,
4,5); Ὁ ὀπίσω μου ἐρχόμενος ἔμπροσθεν μου γέγονεν „Cel ce vine după mine este dinainte de mine”
(Ioan, 1,15 și 30); Εἶδόν σε ὑποκάτω τῆς συκῆς „te-am văzut sub măslin” (Ioan, 1,50); Χωρὶς ἐμοῦ οὐ
δύνασθε ποιεῖν οὐδέν „fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan, 15,5); Ἀπήγαγον αὐτὸν ἔξω τῆς αὔλης
„L-au scos în afara curții” (Marc.15,16); (și cu Dativul) : Ἅμα τῷ παραγενέσθαι, συνέβη τὸ πλῆθος
ἀθυμῆσαι „de îndată ce au sosit/odată cu sosirea, s-a-ntâmplat ca mulţimea să deznădăjduiască” – de
această dată cu Dativul.

Pe lângă acestea, limba greacă dispune de o serie impresionantă de adverbe cu diverse valori
ce nuanțează fraza. Dacă mesajul oral putea fi circumstanțiat prin mijloace extralingvistice (intonație,
gesturi, mimică), textul scris suplinește absența lor tocmai prin aceste particule. Frecvența lor, credem,
se datorează parțial și lipsei, până la o epocă târzie, a semnelor de punctuație, care să segmenteze
enunțul, delimitând unitățile logico-sintactice. Ἀρα „deci”, γάρ „căci”, δή „desigur”, δέ „iar, dar, pe de
altă parte” μέντοι „însă, desigur”, νῦν δέ „însă, în realitate”... și multe altele sunt adesea greu
traductibile – uide infra2.

1
Expletiv „în plus, inutil” (de la explēre „a umple, completa” ) > „de umplutură/ completare”; cf. în
română: „te împiedic să pleci”, apoi cu același sens, dar cu negație: „te împiedic (ca) să nu pleci”
(avându-se în vedere finalitatea).
2
Vide infra lat. „vezi mai jos, în continuare”.

139
 Particule asimilabile adverbelor ori conjuncțiilor1

Greaca oferă, după cum am mai spus mai sus, o seamă de particule cu diverse
valori semantice, chiar afective, care nuanțează enunțul, realizează acordul fin al
expresiei. Unele sunt greu traductibile (chiar ignorate de traducători – ca fiind expletive2) și cu
atât mai greu de încadrat într-o anumită categorie ori clasă morfologică; apoi,
identificarea valorii gramaticale și a funcției sintactice se poate face doar în context.

Vizează ideea din interiorul frazei, având valori diverse:

- de admitere a ideii ce se exprimă (în frază):

μήν – (postpusă) „desigur”, lat. uero: οὐ μήν „desigur nu”; ἀλλὰ μήν „dar desigur”; are
o formă mai atenuată: μέν, adesea în corelație cu δέ, marchează două unități ale frazei,
aflate în ușoară opoziție: μέν... δέ (pe de-o parte... pe de alta; desigur/ e drept ... dar...); μὲν δὲ
καὶ ἐγώ „iar eu...; însă eu...”.
τοι – „posibil, probabil”, ori chiar „desigur” ; apare enclitic3: καίτοι „totuși”; cu νῦν
„acu’, deci”, face trecerea la altă idee; τοιγαροῦν (< τοι – γαρ – οῦν) exprimă insistența unei
concluzii „iată de ce; de aceea desigur”.
μέντοι – (postpusă) la fel ca și μήν ori μέν, întărește o afirmație, aducând în
fraze negative, și o notă de opoziție: „totuși, cu toate acestea; da, dar”, lat uerum tamen..
ἤ - (antepusă) „desigur, de bună seamă”; în interogative: „oare, nu cumva?”, lat. an; ἆρα
provine din ἤ + ἄρα „oare?”; introduce complementul comparativului: ἤ „decât”; apoi devine:
sau/ori, lat. aut;
οὖν – (post pus) „așadar, deci, într-adevăr”, lat. certe; interogativ: οὐκοῦν „nu cumva/
nu-i așa că...?” - perispomen (a nu se confunda cu οὔκουν „deci nu; în nici un caz”, lat. non igitur
(paroxiton); ἀλλ’οὖν „dar desigur” lat. at certe.
νή, ναί, μά – cu Acuzativul (persoanei), apar în jurăminte (uide infra);

- de confirmare (întărire) a ideii:

δέ – (postpusă) „ci, dimpotrivă”, lat. autem; poate fi simpla marcă în cadrul unei succesiuni:
„cât și, de asemenea”.
δή – (postpusă) „vezi bine; desigur; nu-i așa?”, lat. iam, sane, igitur;
solicitându-se și
contând pe acordul formal al conlocutorului; se poate întâlni și ca liant între fraze: „așa
că; iată deci”.
περ – (postpusă, chiar enclitică) are sens restrictiv-adversativ: πρῶτός περ „chiar
primul”, πολέες περ ἐόντες „fiind oricât de multe cetăți”; apare enclitic: εἴπερ „și dacă/chiar
dacă”; ὥσπερ „ca și cum/ca și când, precum”; ὅσπερ3 „chiar cel care/doar cel care”; καίπερ
„deși” – conjuncție concesivă/adversativă;
γε – (postpusă, enclitică) are rol evidențiator „întru totul, desigur, chiar”, lat. certe, uero,
quidem: καλός γε „cu totul frumos/ chiar frumos”, ἔγωγε „chiar eu/însumi, însămi” etc.

- de atenuare a ideii:

1
Pentru Particule, vezi Planque et caeteri, op. cit., pp. 208-212; categorisirile le aparțin.
2
Sensul utilizării particulelor este dat și de caracteristicile scrierii în epoca veche: se practica scriptio
continua, adică fără pauză între cuvinte și fraze, fără semne de punctuație, cu litere de același tip (doar
majuscule, apoi doar minuscule). Particulele serveau și pentru a marca unitățile logico sintactice
(propoziții, fraze).
3
Cuvântul enclitic (ἐγκλιτικός < ἐγκλίνω „înclin, reazem, sprijin) este aton, sprijinit în pronunție pe (și
chiar unit în grafie cu) termenul precedent.

140
 πως – (postpusă, enclitică) „oarecum, cumva, pare-se, posibil”; - ipotetică: εἴπως „dacă
cumva”;
που – la fel cu cel anterior; (ironică:) δήπου „vezi bine, pasă-mi-te”;
ὡς – (antepusă) „circa, cam, aproximativ”; (de aproximare/ comparare): ὡς δέκα „circa/
cam zece”, semnalând componenta subiectivă a unei aprecieri: „cică, cum că”).

Realizează relația cu ideile exprimate în unitatea/fraza precedentă:

ele devin cel mai adesea conjuncții coordonatoare (copulative, disjunctive, concesive
etc.):

ἄρα – (postpusă; de la Rad. ἀρ „a îmbina”) – conclusivă/ consecutivă: „așadar, prin

urmare”, lat. igitur, nempe – indică tranziția cu luarea în considerare și dezvoltarea logică
a ideii din fraza anterioară; apare ca ἄρ înainte de vocală;
în fraze/propoziții interogative avem alt ἄρα „oare?”; se așteaptă răspuns
afirmativ după ἄρ’οὐ (nonne?), dar negativ după ἄρα μή (non?).
ἀτάρ – (< αὖτε „pe de altă parte” + ἄρα „atunci” (lat. at uero, at tamen); introduce o altă
opinie, o schimbare în frază. Similar este αὖ (rursum, item) /δ’αὖ „dar pe de altă parte”.
γάρ – (postpusă; < γε „desigur” + ἄρα „deci”; lat. nempe, scilicet) – cauzală/axplicativă
„căci, de vreme ce” (enim); frecventă în propoziții interogative: τίς γάρ; „cine dar?; deci
cine?”.
οὖν – (postpusă) – devine conjuncție conclusivă; chiar în compuși: τοιγαροῦν
„așadar”.
τε (καί) – „cât și” (lat. –que enclitic) copulativ, numit „unitiv” de către Planque
etc.; l-aș numi mai degrabă „cumulativ”: cf. Senatus Populusque Romanus „S. cât și
poporul” sau Μήτηρ τε καῖ πατήρ „atât mama cât și tata/ ba încă și tata” – cu nuanță adverbială; se
întâlnesc și formule idiomatice1 ca: Ἄλλως τε καί „mai cu seamă” (lat. praesertim).
καί - conjuncția copulativă (aceeași origine ca lat. –que), aflată în fruntea frazei,
capătă certă valoare adverbială: Καὶ Σωκράτης ἔλεγε „chiar și S. spunea”; apasă insistent pe
cuvântul precedat; poate introduce complementul comparației (ca și atque).
καίτοι – conjuncție compusă adversativă „totuși, deși”.
ἤ - „ori, ca, decât” (siue): ἄλλος ἤ „altul decât”; (reluată) „fie... fie”; la fel εἶτε „ori... ori” –
disjunctivă.
δέ – „iar, și”, copulativ și slab adversativ – aduce alternativa: Ὁ δὲ παῖς εἶπε „iar
copilul zise”; se întâlnește frecvent și în cuplul alternativ: μέν ... δέ... „pe de o parte.....pe de
alta” (lat. cum...tum); Ὁ μέν... ὁ δέ/ ἄλλος δέ „unul... iar/ dar celălalt”.
ἀλλά – (pluralul lui ἄλλος; lat. sed, at) opozitivă, aducând varianta mai bună, chiar
dacă cealaltă este subînțeleasă: ἀλλὰ ἴθι „ci pleacă!/ mai bine pleacă!/ dar du-te!”; după μέν,
opoziția eputernică: „dar, în schimb”; în capul frazei: „ei bine/ haide”; după o
condițională „măcar, cel puțin”: (chiar) de nu știu, măcar întreb.

Obs. În parte aceste particule se regăsesc prezentate și exemplificate, între alte părți de vorbire
neflexibile (mai cu seamă ca adverbe și conjuncții).

1
Idiomatic (< ἴδιος3 , ἰδιωματικός3 „propriu, personal”) id est „specific”, în cazul nostru, limbii grecești.

141
 PREPOZITIA
(ἡ πρόθεσις)

Prepozițiile1 sunt particule ce definesc raportul dintre atribute ori

complemente și cuvântul regent. Dacă într-o fază străveche a dezvoltării limbilor IE
aceste relații erau marcate în cadrul propoziției exclusiv prin desinențe, în urma
sincretismului cazurilor (vezi Cazurile numelui), pentru a se evita ambiguitățile, s-a simțit
tot mai mult nevoia unei marcări suplimentare a valorilor, mai cu seamă concrete.
Acest rol a fost preluat treptat de prepoziții, cu toate că determinante au rămas, pentru
perioada clasică, formele cazuale, fapt ce explică sensurile diferite ale aceleiași
prepoziții construite cu cazuri diferite.
Prepoziția παρά, de exemplu, fără a fi singura, se poate construi cu trei cazuri,
acestea impunând de fapt sensul:

- Genitiv - παρὰ τοῦ πατρός „de la tatăl” (a patre), cu valoare separativă;

- Dativ - παρὰ τῷ πατρί „la tatăl” (apud patrem), locativ;
- Acuzativ - παρὰ τὸν πατέρα „la, spre tatăl” (ad patrem), direcțional/relațional.

Gramaticile înregistrează un număr total de 32 de prepoziții, anume:

Cu un singur caz – 21

prepoziții cu cazul Genitiv – echivalent corespontent

în număr de 17 român latin

ἄνευ, ἄτερ, δίχα, χωρίς fără sine

ἀντί înainte, în loc de, împotriva contra, pro
ἄχρι până la usque ad
ἀπό de la, din partea a, ab
ἐγγύς, πέλας aproape de prope
ἐκ, ἐξ din, de la e, ex
ἕνεκα/-κεν, χάριν, δίκην (adesea postpuse) din cauza, (final - pentru) propter, causa
ἕως până la (temporal) usque ad
μέχρι până la (spațial) usque ad
πέρα/ πέραν dincolo de ultra
πλήν fără, cu excepția praeter
πρό înaintea melius dinaintea* pro, prae
μεταξύ între, în mijlocul inter

1
Prepoziția, în lat. praepositio (poziționată înainte), după grecul πρόθεσις („înainte punere” <
προτίθημι), este particula, instrumentul fără funcție sintactică (gramaticală), ce precede, de regulă,
(prae/πρό) atributul ori complementul în relația cu determinatul său, dar cu rolul de a clarifica, de a
aduce un plus de informație (concretă) peste cea generală (abstractă), oferită de forma cazuală a
determinantului.
Avem și câteva „pospoziții”: ἕνεκεν (lat. causa) etc., a căror topică este explicabilă istoric.

142
Obs. *În mare parte, aceste prepoziții se construiesc, în mod logic, cu (Genitivul) Separativ, ori
locativ : ἄνευ, ἀπό, ἐκ, πλήν etc. Ar putea contraria πρό „înaintea” cu Separativul, dacă îl percepem
direcțional și nu separativ - din punctul de plecare pe care-l numește: πρὸ πάντων „înaintea tuturor”,
recte „ieșit în față dintre toți, separat de toți” – cf. lat. pro castris „înaintea taberei”, adică „ieșit în afara
taberei, dinaintea taberei”; tot așa ἐκ δεχιᾶς [χειρός] „la dreapta, de-a dreapta, dinspre dreapta”; la fel se
explică: ἀντί, ἕνεκα, πέραν etc., dar și adverbele similare: πρόσθεν „dinainte”, apoi ὄπισθεν „dindărăt”
etc. – cu sufix separativ -θεν.
Privarea (de), dependența (de): κατέδισαν ἀπὸ τῶν δένδρων „i-au legat de copaci”;
Când se indică locul, avem a face cu Genitiv partitiv, ce fixează un punct „între/dintre altele”.

Ex. Καὶ ἀντὶ ἰχθύος ὄφιν αὐτῷ ἐπιδώσει; „și în loc de pește îi va da oare un șarpe?” (Luca,11,11);
Ἐλάβομεν καὶ χάριν ἀντὶ χάριτος „am primit har peste/pentru/în loc de har” (Ioan, 1,16);
Ἀπὸ Θεοῦ ἐλήλυθας διδάσκαλος „ai venit învățător de la Dumnezeu” (Ioan, 3,2); Ἦν δὲ ὁ Φίλιππος
ἀπὸ Βηθσαϊδά, ἐκ τῆς πόλεως Ἀνδρέου „iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei” (Ioan, 1,44);
Ἤρξαντο ἀπὸ μιᾶς πάντες παραιτεῖσθαι „au început toți a-și cere iertare câte unul” (Luca, 14,18) –
μιᾶς, Genitivul singular. Ἐλεύσονται δὲ ἡμέραι ὅταν ἀπαρθῇ ἀπ’αὐτῶν ὁ νυμφίος... „vor
veni zile, când va fi luat de la ei mirele” (Mat. 9,15) – cu frecventa reluare tautologică a prepoziției.
Ἀπέστη ἀπ’αὐτοῦ ἄχρι καιροῦ „a plecat de la El pentru un timp” (Luca, 4,13); Πεπολίτευμαι
τῷ Θεῷ ἄχρι ταύτης τῆς ἡμέρας „am viețuit întru Dumnezeu până în ziua de azi” (Fapte, 23,1);
Οὐ μὴ πίω...ἕως τῆς ἡμέρας ἐκείνης „nu voi bea până în ziua aceea” (Mat., 26,29) – cu prepoziția ἕως
provenită din conjuncție. Καὶ ἐγέμισαν αὐτὰς ἕως ἀνω „și le-au umplut [vasele] până sus” (Ioan, 2,7);
Καὶ ἤγαγον αὐτὸν ἕως ὀφρύος τοῦ ὄρους „și L-au dus până pe sprânceana muntelui” (Luca, 4,29); Μὴ
ἕως οὐρανοῦ ὑψωθήσῃ, ἕως τοῦ ᾅδου καταβέσῃ „nu te înălța până la cer; vei coborâ până la iad”
(Luca, 10,15) – cu slăbirea distincției/specializării nete spațio-temporale.
Πέραν τῆς θαλάσσης „dincolo de/peste mare”.
Πάντες ὅσοι ἦλθον πρὸ ἐμοῦ „toți câți au venit înaintea Mea” (Ioan, 10,8); Πρὸ πάντων δέ,
ἀδελφοί μου „iar înainte de toate, frații mei,... (Iac., 5,12); Πρὸ καταβολῆς κόσμου „înaintea întemeierii
lumii” (Ioan, 17,24).
Πνεῦμα κυρίου ἐπ’ἐμὲ οὗ ἕνεκεν ἔχρισέν με „Duhul Domnului peste mine, pentru care M-a
uns” (Ioan, 4,18); Ἕνεκα τοῦ υἱοῦ τοῦ ἄνθρώπου „din pricina Fiului Omului” (Luca,6,22); Ἕνεκεν
ἐμοῦ „pentru Mine/ din pricina Mea” (Luca, 9,24) – aici prepoziția nu mai este postpusă determinatului;
uneori avem a face cu cauza finală: de ce? devine foarte frecvent pentru ce?- explicându-se astfel
Genitivul (Separativ).
Πλήν ὅτι „numai că...” – devine conjuncție (locuțiune) adversativă.
Ἦτε... χωρὶς Χριστοῦ, ἀπηλλοτριωμένοι τὴς πολιτέας τοῦ Ἰσραὴλ „erați fără de Iisus,
înstrăinați de cetățenia lui Israel” (Efes., 2,12);
Calchierea modelului semitic produce formule noi: πρὸ προσώπου αὐτοῦ „înaintea (feţei) lui”
(Luc.,10,1).

Se adaugă Αcuzativele cu utilizare prepozițională (+ Genitiv): δίκην „în felul”,

χάριν „din cauza (finală) > pentru” (lat. causa, gratia + Gen.) – clasic postpuse:
Οὗ χαριν λέγω σοι „de aceasta/pentru aceasta îți spun” (Luca, 7,47); putem întâlni siglele: π.χ.
sau λ.χ., pentru sintagmele: παραδείγματος sau λόγου χάριν1 „de exemplu” .

Apoi:
Dativul - 2: cu Acuzativul - 2:
ἐν „în (static)” in + Abl. εἰς „la, înspre” in + Ac.
σύν „cu (sociativ)” cum ὡς „spre (ținta)” aduersus

Obs. Prepozițiile cu Dativul vor indica static locul (Locativ), iar cele cu Acuzativul prezintă, cu
mișcare, extensiunea sau suprafața străbătută spre țintă, ținta însăși – dar nu lipsesc confuziile, mai ales
cu Dativ după verbe de mișcare la timp trecut – din tema perfectului – unde acțiunea este deja împlinită,
și se indică de fapt rezultatul, starea: τέθεικα ἐν/εἰς τῷ οἴκῳ „am pus în casă.

1
Λόγου χάριν, lat. exempli gratia (e.g.) „de exemplu”; avem, cu același sens, și: παραδείγματος χάριν.

143
Ex. Ἐν τῷ κόσμῳ ἦν „era în lume” (Ioan, 1,10); Αἱ δυνάμεις ἐν ὑμῖν γενομέναι „minunile făcute la
voi” (Luca, 10,13) – cu Dativ (locativ) mereu static;
Οὗτος ἦλθεν εἰς μαρτυρίαν „a venit pentru mărturie” (Ioan, 1,7); Ἐρχόμενον εἰς τὸν κόσμον
„care vine în lume” (Ioan, 1,9); Μὴ μεταβαίνετε (ἐξ οἰκίας) εἰς οἰκίαν „nu vă mutați dintr-o casă în alta”
(Luca, 10,7) – cu Ac. țintei, mereu cu mișcare;
Dar avem și: Ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρός „Care este la sânul Tatălui” (Ioan, 1,18) –
confuzie cu Dat. locativ (ἐν τῷ κόλπῳ), căci εἰς + Ac. ne indică ținta, nu locul.
Τότε σταυροῦνται σὺν αὐτῷ δύο λῃσταί „atunci s-au răstignit împreună cu El doi tâlhari”
(Mat., 27,38);
Θυγάτηρ ἦν αὐτῷ ὡς ἐτῶν δώδεκα „avea o fată ca la doisprezece ani” (Luca, 8,42) –
aproximarea unui număr e dată de ὡς „până la/spre/circa”.

Cu două cazuri - 5

cu Genitivul cu Acuzativul
διά prin, per din cauza, pentru, mulțumită, ob, propter
κατά de deasupra, împotriva, de, contra în, în josul, privitor la, către, după, conform cu,
in (+ Αbl.), secundum
μετά cu, cum după, post
ὑπέρ pe, deasupra, pentru, super, pro peste, dincolo de, super, supra, ultra

Ex. Ὁ κόσμος δι’αὐτοῦ ἐγένετο „lumea prin El s-a făcut” (Ioan, 1,10) – cu Gen.;; Δι’ὅλης
νυκτὸς κοπιάσαντες οὐδὲν ἐλάβομεν „deși am trudit toată noaptea, n-am prins nimic” (Luca,5,5) –
apropierea de δύο indică sensul originar al trecerii printre doi; Διὰ τοῦτο ἦλθον „din cauza
aceasta/pentru aceasta am venit” (Ioan, 1,31) – cu Ac; Διὰ τὸν φόβον τῶν Ἰουδαίων „de frica iudeilor”
(Ioan, 7,13).; Ἐπίστευσαν διὰ τὸν λόγον τῆς γυναικός „au crezut din cauza cuvântului femeii” (Ioan,
4,39) – dacă Genitivul indică mijlocul, instrumentul, apoi Acuzativul aduce în discuție autorul, cauza
efectivă.
Οὐκ ἔχεις ἐξουσίαν κατ’ἐμοῦ οὐδεμίαν „nu ai nici o putere împotriva/asupra Mea” (Ioan,
19,11); Τίνα κατηγορίαν φέρετε κατὰ τοῦ ἀνθρώπου τούτου; „ce acuzație aduceți împotriva/asupra
acestui om?” (Ioan, 18,29) – cu Genitiv; apoi Ἦλθεν κατ’αὐτόν „a venit lângă/înspre el” (Luca, 10,
33); Κατὰ τὸν καθαρισμόν τῶν Ἰουδαίων „(conform cu >) pentru curățirea iudeilor” (Ioan,2,6) Κάθῃ
κρίνων με κατὰ τὸν νόμον „șezi să mă judeci după (/conform cu) lege” (Fapte, 23,3); Κατὰ τὴν σάρκα
„după trup” (Ioan, 8,15); Κατὰ τὸ εἰωθός „după/ ca de obicei” (Luca, 4,16); Κατὰ πίστιν ἐκλεκτῶν
Θεοῦ καὶ ἐπίγνωσιν ἀληθείας τῆς κατ’εὐσέβειαν „după credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoașterea
adevărului celui după credință” (Tit., 1,1) – cu Acuzativ.
Tot cu Acuzativul poate primi sens prosecutiv (per): Διέρχοντο κατὰ τὰς κώμας „mergeau prin
sate” (Luca, 9,6); dar avem și Genitivul: Καθ’ὅλης τῆς ἐπιχώρου „prin tot ținutul” (Luca, 4,14); găsim
și sensul direcțional - descendent: Ὥρμησεν ἡ ἀγέλη κατὰ τοῦ κρημνοῦ „s-a prăvălit turma în
prăpastie” (Luca, 8,33).
Ἐγένετο οὖν ζήτησις ἐκ τῶν μαθητῶν Ἰωάννου μετὰ Ἰουδαίου περὶ καθαρισμοῦ „s-a iscat din
partea ucenicilor lui Ioan ο controversă cu un iudeu despre curățire” (Ioan, 3,25); Ἔτι μικρὸν μεθ’ὑμῶν
εἰμι „mai sunt cu voi puțin timp” (Ioan,13,33) – cu χρόνον subînțeles; Mὴ γογγύζετε μετ’ἀλλήλων „nu
murmurați între voi” (Ioan, 6,43) – cu Genintivul; Καὶ μετὰ ταῦτα περιπατεῖ ὁ Ἰησους ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ
„iar după aceea/acestea Iisus a umblat prin Galileia” (Ioan,7,1); Μετὰ δὲ τὰς δύο ἡμέρας ἐξῆλθεν
ἐκεῖθεν „iar după cele două zile, a ieșit de acolo” (Ioan,4,43) – cu Acuzativul.

Obs. Adverbializat, κατά contribuie și la formarea numeralului distributiv (ca și ἀνά): Οἱ

ἀκούσαντες ἐξήρχοντο εἷς καθ’εἷς „cei ce au ascultat, ieșeau unul câte unul” (Ioan, 8,9); Κατακλίνετε
αὐτοὺς κλισίας [ὤσει] ἀνὰ πεντήκοντα „așezați-i în cete de câte cincizeci” (Luca, 9,14) – adverbul ὥσει
induce aproximarea: cam/ ca la/ circa.
A servit ulterior și la formarea unor sintagme idiomatice, cu sens tot mai abstract: κατ’ἔτος
„anual, în fiecare an” (Luca, 2,41); κατὰ μῆνα „lunar”; καθ’ἕκαστον „câte unul, fiecare în parte”,
καθ’ἡμέραν „zi de zi” (Luca,9,23), κατ’ἰδίαν „în particular”, ori κατὰ μόνας „singur” (Luca, 9,10 și
18); κατὰ συγκυρίαν „din întâmplare” (Luca, 10,31) etc.

144
Ex. Ὃς γὰρ οὐκ ἔστιν καθ’ὑμῶν, ὑπὲρ ὑμῶν ἐστιν „cine nu este împotriva voastră, este pentru
voi” (Luca, 10,17); Οὗτός ἐστι ὑπὲρ οὗ ἐγὼ εἶπον „acesta este Cel despre care/ pentru care am vorbit”
(Ioan); Ὁ ποιμὴν ὁ καλὸς τὴν ψυχὴν αὐτοῦ τίθησιν ὕπερ τῶν προβάτων „bunul păstor își dă viața
pentru oile sale” (Ioan, 10,11) – cu Genitivul.

cu Dativul cu Acuzativul
ἀνά pe (în poezie), super în susul, pe parcursul, per

Obs. Apare mai mult ca preverb (prefix): ἀνακληθήσονται „vor fi chemați” – cf. adverbul ἄνω, cu
idea translației de jos în sus.
Cu numeralul cardinal, formează distributivul, având valoare adverbială: [Ἦσαν] λίθιναι
ὑδρίαι... χωροῦσαι ἀνὰ μετρητὰς δύο ἢ τρεῖς „[Erau] vase de piatră ce încăpeau câte două ori trei
măsuri/vedre” (Ioan, 2,6); Ἀπέστειλεν αὐτοὺς ἀνὰ δύο „i-a trimis câte doi” (Luca, 10,1) – vezi și
Numeralul.

Cu trei cazuri - 6

cu Genitivul Dativul Acuzativul

ἀμφί despre, de (din două părți) pentru, propter în jurul, circum
ἐπί pe, în (static), in + Abl. pe (stare), după (temp.), pe (direcțional), spre,
pentru, in + Abl., ad împotriva, ad, propter
παρά de la, din partea, ab la, lângă, alături apud de-a lungul, spre, dincolo,
alături, per, propter, ultra
περί pe, despre, supra, de în jurul, circum în jurul, privitor la, circum,
de
πρός din (partea), de la, a, ab, alături de, față de, contra, ad, înspre, împotriva, in, ad
cu fața la aduersus
ὑπό sub (static), sub + Abl. sub (static), sub + Abl. sub (direcț.), sub +Ac., ad.

Ex. Ἐθεώρουν τὰ σημεῖα ἅ ἐποίει ἐπὶ τῶν ἀσθενούντων „vedeau minunile pe care le făcea asupra
celor neputincioși” (Ioan, 6,2) – cu Genitivul; Ἐγένετο τὸ πλοῖον ἐπὶ τῆς γῆς „a ajuns corabia la/pe
țărm” (Ioan, 6,21) – aici se remarcă confuzia: apare Genitivul după verb de mișcare, deși clasic se cere
Acuzativul țintei – uide infra.
Ἔστιν... ἐπὶ προβατικῇ κολυμβήτρα „peste (dincolo de/la) poarta oilor este o scăldătoare”
(Ioan,5,2); Γυναῖκα ἐπὶ μοιχείᾳ κατειλημμένην „(pe) o femeie prinsă în adulter” (Ioan,8,3) și
ἐπ’αὐτοφώρῳ „în flagrant, asupra faptei” (ibidem); Ταῦτα ἦν ἐπ’αὐτῷ γεγραμμένα „acestea fuseseră
scrise pentru El” (Ioan, 12,16); Ὁ ὄχλος ἔχαιρεν ἐπὶ πᾶσιν τοῖς... γενομένοις ὑπ’αὐτοῦ „mulțimea se
bucura de/pentru/la toate cele făcute de El” (Luca, 13,17); Θάμβος περιέσχεν αὐτὸν ἐπὶ τῇ ἄγρᾳ τῶν
ἰχθύων „l-a cuprins teama în legătură cu/ pentru pescuitul peștilor” (Luca, 5,9); Ἔσονται τρεῖς ἐπὶ δυσὶν
καὶ δύο ἐπὶ τρισὶν, πατήρ ἐπὶ υἱῷ κτλ. „vor fi trei asupra/împotriva a doi...” – cu Dativ.
Dar, tot aici, cu Acuzativ: μήτηρ ἐπὶ τὴν θυγατέρα... ἐπὶ τὴν μητέρα „vor fi trei
asupra/împotriva a doi și doi asupra/împotriva a trei, tatăl împotriva fiului... mama împotriva fiicei ...
împotriva mamei” – cu Acuzativ (Luca,12,53); Καὶ ἔμεινεν ἐπ’αὐτόν „și a rămas deasupra Lui”
(Ioan,1,32; 3,36) – dovadă a confuziei (valorii) cazurilor și a regimului prepozițiilor; Κατέβησαν.. ἐπὶ
τὴν θάλασσαν „au coborât la mare” (Ioan, 6,16); Ἦραν οὖν λίθους ἵνα βάλωσιν ἐπ’αὐτὸν „au ridicat
pietre ca să arunce asupra Lui” (Ioan, 8,59, și 7,44); Εὑρῶν δὲ ὁ Ἰησοῦς ὀνάριον ἐκάθησεν ἐπ’αὐτὸ
„găsind Iisus un asin, S-a suit pe el” (Ioan, 13,14); πεσὼν ἐπὶ πρόσωπον „căzând în față” (Luca, 5,12);
final: Ἐπὶ τοῦτο ἀπεστάλην „pentru aceasta am fost trimis” (Luca, 4,43) – cu Acuzativ.
Αὐτὸς ἦλθεν πρὸς αὐτόν „însuși a venit la el” (Ioan, 3,2); Εἶπεν πρὸς τοὺς νομικούς „le zise
cunoscătorilor legii/ către ei” (Luca, 14,3); Πρὸς τὸν πατέρα (Ioan, 13,1 și 14,12) – cu Ac. țintei; avem
și confuzia – direcțional cu mișcare pro static: Ἕως πότε ἔσομαι πρὸς ὑμᾶς „cât timp voi fi la voi”
(Luca, 9,41 – în loc de παρὰ ὑμῖν; προσῆλθαν αὐτῷ „au venit la el” (Mat.,5,1) - verbul intranzitiv nu-și
schimbă regimul, chiar de e „compus” cu prefix direcțional (πρός), care cere un Ac. (ἦλθαν πρὸς
αὐτούς) - vezi Limba κοινή.

145
 Μαρία δὲ εἱστήκει πρὸς τῷ μνημείῳ καίουσα „Maria stătea plângând lângă mormânt”
(Ioan,20,11); Θεωρεῖ δύο ἀγγέλους... ἕνα πρὸς τῇ κεφαλῇ καὶ ἕνα πρὸς τοῖς ποσίν „și vede doi îngeri...
unul la cap și unul la picioare” (Ioan,20,11).
Ἀπεσταλμένος παρὰ Θεοῦ „trimis de la Dumnezeu” (Ioan, 1,6) – cu Gen. separativ; idem
ἀκουσάντων παρὰ Ἰωάννου „auzind de la Ioan” (Ioan,1,40).
Παρ’ὑμῖν μένει „rămâne la voi” ((Ioan,14,17); Ἅ ἑώρακα παρὰ τῷ πατρὶ λαλῶ, καὶ ὑμεῖς οὖν
ἃ ἠκούσατε παρὰ τοῦ πατρὸς ποιεῖτε „spun cele ce am văzut la Tatăl [Meu], și voi faceți ce ați auzit de
la tatăl [vostru]” (Ioan, 8,38) – cu Dativ locativ, apoi unul separativ; Παρ’ἑαυτῷ „la/ lângă sine” (Luca,
9,47) – cu Dativ locativ.
Ἔπεσεν παρὰ τὴν ὁδόν „a căzut lângă drum” (Luca,7,38); Στᾶσα ὀπίσω παρὰ τοὺς πόδας
αὐτοὺ „stând în urmă la picioarele Lui” (Luca, 8,5); Δοκεῖτε ὅτι οἱ Γαλιλαῖοι οὗτοι ἁμαρτωλοὶ παρὰ
πάντας τοὺς Ἰουδαίους ἐγένοντο; „socotiți că acești galileieni au devenit [mai] păcătoși între [decât] toți
iudeii?” (Luca,13,2) – cu ideea comparației.
Ἵνα μαρτυρήσῃ περὶ τοῦ φωτός „ca să mărturisească despre lumină” (Ioan, 1,7) – cu Genitiv;
Μεριμνᾶς καὶ θορυβάζῃ περὶ πολλά „te îngrijești și te agiți pentru multe” (Luca, 10,41); Ἡ δὲ
Μάρθα περιεσπᾶτο περὶ πολλὴν διακονίαν „se zbătea cu multa slujire” (Luca, 10,40) – cu Acuzativ.
Ἐγένετο οὖν ζήτησις ἐκ τῶν μαθητῶν Ἰωάνου μετὰ Ἰουδαίου περὶ καθαρισμοῦ „s-a iscat
neînțelegere din partea ucenicilor lui Ioan, cu un iudeu, cu privire la curățire/purificare” (Ioan,3,25) –
cu ἐκ în loc de παρά.

Obs. Prepozițiile pot fi asociate și verbelor, păstrându-și în general regimul și valoarea/valorile

inițiale. Uneori, verbele prefixate pot cere complement în Dativ: Προσῆλθαν αὐτῷ „au venit la El”
(Mat.,5,1), cu toate că prepoziția devenită preverb avea regimul în Acuzativ: ἦλθαν πρὸς αὐτόν (cu
același sens).
Clasic, prepozițiile sau preverbele păstrează o oarecare autonomie, putând fi poziționate la
distanță față de verb: ἴδων κατὰ δάκρυ χέουσαν pentru καταχέουσαν „văzând-o răspândind lacrimi”
(Homer), și separate în flexiune de temele temporale secundare: κατα-χέω/ κατ-έχεα (prezent/aorist).
Uneori se repetă tautologic și la complement: Εἰσῆλθεν εἰς τὸν οἶκον „a intrat în casă”;
Ἐπελεύσεται ἐπί σε πνεῦμα ἅγιον „va coborâ peste tine Duh Sfânt” (Luca, 1,35); Ἐξέβαλον αὐτὸν ἔξω
τῆς πόλεως „L-au scos din cetate” (Luca, 4,29).
Întâlnim în NT acumulări de prefixe: Καὶ ἰδὼν αὐτὸν ἀντιπαρῆλθεν „și, cu toate că l-a văzut, a
mers mai departe/ per-trans-iuit” (Luca, 10,31); Εἰπὲ οὖν αὐτῇ ἵνα μοι συναντιλαβῆται „spune-i să mă
ajute” (Luca, 10,40).

Adjective utilizate prepozițional. Limba vorbită, mai cu seamă în perioada κοινή, dă în mod
frecvent utilizare prepozițională unor nume (adjective), ce formează sintagme atributive sau completive
în cazul genitiv, mai rar dativ: Μέσος ὑμῶν ἕστηκεν „a stat în mijlocul vostru” (Ioan, 1,26); Ἐγγὺς δὲ
οὔσης Λύδδας τῇ Ἰόππῃ „în apropierea” (Act.9,38); apoi πλησίον etc).

Adverbe de loc și de timp pot evolua și ca prepoziții1 (cu cazul Genitiv, rar Dativ), ori pot
alcătui locuțiuni cu această valoare: Ἐναντίον τοῦ Θεοῦ „înaintea lui Dumnezeu” (Luca, 1,6); Ἐνώπιον
αὐτοῦ „sub ochii Lui” (Luca, 1,17); Πόλις ἐπάνω ὄρους κειμένη (Mat.5,14); Ἔμπροσθεν τῶν
ἀνθρώπων „înainte oamenilor” (Mat.6,1); Ὁ δὲ ὀπίσω μου ἐρχόμενος „în urma mea” (Mat.3,11);
Ἀπήγαγον αὐτὸν ἔξω τῆς αὔλης „în afara” (Marc.15,16); Ἀπὸ τῆς Ἰδουμαίας καὶ πέραν τοῦ Ἰορδάνου
„peste, dincolo de” (Marc.,3,8); Χωρὶς ἐμοῦ οὐ δύνασθε ποιεῖν οὐδέν „fără Mine nu puteți face nimic”
(Ioan, 15,5); Ἐνώπιον τῶν μαθητῶν „înaintea ucenicilor” (Ioan, 20,30); Ἅμα τῷ παραγενέσθαι, συνέβη
τὸ πλῆθος ἀθυμῆσαι „de îndată ce au sosit/odată cu sosirea, s-a-ntâmplat ca mulţimea să
deznădăjduiască”; Εὐξαίμην ἂν τῷ θεῷ πάντας γενέσθαι τοιούτους ὁποῖος καὶ ἐγώ εἰμι παρεκτὸς τῶν
δεσμῶν τούτων „m-aș ruga lui Dumnezeu ca toți să devină precum sunt eu, cu excepția acestor
legături/lanțuri” (Fapte, 26,29).
Chiar adverbe de loc pot primi valoare prepozițională: Πέραν τῆς θαλάσσης „peste/ dincolo de
mare” (πέραν, adverb și prepoziție + Genit.; cf. περαίνω „a trece”, τὸ πέρας „limită, hotar”.
Aceste adverbe, chiar dacă, prin schimbarea valorii gramaticale, au frecvent valoarea unor
prepoziții/ preverbe, continuă să apară și ca adverbe: Τὸ πλῆθος ἦν προσεύχόμενον ἔξω „mulțimea se
ruga afară” (Luca,1,10); Καὶ ἐξῆλθεν πάλιν ἔξω „a ieșit iarăși afară” (Ioan, 19,4 și 5) – chiar cu
repetarea tautologică.

1
Părerea comună este aceea a originii adverbiale a prepozițiilor; cf. C.Balmuș&Al.Graur, op.cit., cap.
Prepozițiile.

146
 Postpunerea prepozițiilor atrage anastrofa (ἀναστροφή „retragere”) accentului: τούτων πέρι
„despre aceștia”. La fel, accentul se retrage în cazul utilizării adverbiale (cu verbul subînțeles): ἄνα! (id
est ἀνάστηθι „ridică-te”, „(stai) sus”!).

Fenomene fonetice. La contactul cu vocala inițială a cuvântului următor, vocala finală a

prepoziției poate fi elidată: ἐπάγω (<ἐπί+ἄγω), παρέχω (<παρά+ἔχω), cu excepția particulelor: ἀμφί
(ἀμφιέβαλον), περί (περιέβαλον), πρό (προέβαλον, cu posibilitatea crasei προὔβαλον): Καὶ περιῆγεν ἐν
ὅλῃ τῇ Γαλιλαίᾳ „și umbla/cutreiera prin toată Galileia” (Mat, 4,23).
În cazul consoanelor finale se petrece acomodarea ori chiar asimilarea la inițiala cuvântului
următor: ἐν-πίπτω > ἐμπίπτω „cad în”, ἐν-μένω > ἐμμένω „stărui”, ἐν-λείπω > ἐλλείπω „omit”, ἐν-
βάλλω > ἐμβάλλω „introduc”, ἐν-γράφω > ἐγγράφω „înscriu”, σύν-ρέω > συρρέω „a curge la un loc, a
conflua”, σύν-σκευάζω > συσκευάζω „pregătesc împreună” (cu apocopă ori simplificarea geminatei
după asimilare).
Acomodarea are loc și la contactul cu o inițială aspirată: ἀπό-ἵημι > ἀφίημι „azvârl, iert”, ἀντί-
ἕλκω > ἀνθέλκω „trag împotrivă”..., consoana finală a preverbului preluând aspirația inițialei
contactate.
Preverbul ἐκ- devine ἐξ- înainte de vocală: ἐκβάλλω > ἐξέβαλον „scot/ scoteam”. Odată cu
schimbarea contextului fonetic, se revine la forma originară: ἐξέβαλον > ἐκβαλῶ (la fel ἐλλείπω >
ἐνέλιπον; ἐγγράφω > ἐνέγραψα „las în, înscriu”).

Notă. În general, apare confuzie în utilizarea prepozițiilor și totodată a cazurilor – vezi Limba κοινή
a Noului Testament.

147
 CONJUNCTIA1
(ὁ συνδεσμός)

Fraza sindetică se realizează cu ajutorul a diverse elemente joncționale, între

care conjuncțiile sunt cele mai frecvente. După tipul relației dintre propozițiile pe care
le leagă, conjuncțiile sunt:
- coordonatoare, între propoziții de același fel (fie ele principale ori secundare); raportul
de coordonare se poate stabili și între părți de propoziție de același fel, ori între o parte
de propoziție și o propoziție întreagă.
- subordonatoare, între o propoziție regentă și subordonata sa.

Conjuncțiile coordonatoare

După raportul exprimat sunt: copulative, disjunctive, adversative, conclusive:

καί și, et καίτοι și totuși, atqui

τε (enclitic) și, -que μέντοι oricum, totuși, tamen
οὔτε, μήτε și nu, nici, nec, neque ἄρα, οῦν prin urmare, deci, ergo
οὐδέ, μηδέ și nu, nici, nec, neque τοίνυν ca urmare, ergo
ἤ sau, ori, uel, siue οὐκοῦν de aceea, igitur, itaque
ἀλλά dar, însă, sed γοῦν
δέ dar, iar, autem, uero τοιγαροῦν așadar
γάρ căci, nam τοιγάρτοι

Obs. În parte, aceste conjuncții se regăsesc între așa-zisele Particule, prezentate deja la Adverb –
uide supra.

Ex. Οὐ διεκρίθη τῇ ἀπιστίᾳ ἀλλ’ἐνεδυναμώθη τῇ πίστει „și nu s-a îndoit prin necredință, ci s-a
întărit prin credință” (Rom., 8,20);
Γέγραπται γάρ „căci scris este” (Mat., 4,10; NT et passim); Καὶ οὐκ ἔπεσεν, τεθεμελίωτο γὰρ
ἐπὶ τὴν πέτραν „și n-a căzut, căci fusese întemeiată pe piatră” (Mat., 7,25);
Τοῦτο δὲ ὅλον γέγονεν, ἵνα πληρωθῇ... „iar toate acestea s-au întâmplat (sg.), ca să se
împlinească...” (Mat., 1,22);
Ὁ κακολογῶν πατέρα ἢ μητέρα θανάτῳ τελευτάτω „cel care-și vorbește de rău tatăl ori mama
de moarte să piară” (Mat., 15,4); Οὐδὲν θανάτου ἢ δεσμῶν ἄξιόν [τι] πράσσει ὁ ἄνθρωπος οὗτος
„nimic demn de moarte ori lanțuri nu face omul acesta” (Fapte, 26,31) – conjuncție disjunctivă, la
nivelul propoziției;
Πρὸς διάκρισιν καλοῦ τε καὶ κακοῦ „întru deosebirea atât a binelui, cât și a răului”
(Evrei,5,14) – conjuncția copulativă τε, corespunzătoare lui –que din latină, este postpusă, realizând un
binom; cf. Senatus Poposuque Romanus „[atât]... cât și...” cu valoare cumulativă; Πᾶσα γὰρ φύσις
θερίων τε καὶ πετεινῶν, ἑρπετῶν τε καὶ ἐναλίων δαμάζεται... „căci tot neamul (felul de) fiarelor [cât] și
al păsărilor, al târâtoarelor [cât] și al viețuitoarelor din mare se domolește” (Iac., 3,7);
Μὴ ὀμνύετε μήτε τὸν οὐρανὸν μήτε τὴν γῆν μήτε ἄλλον τινὰ ὅρκον „nu jurați nici pe... nici...
nici...” (Iac., 5,12);
Ἀπόδοτε οὖν τὰ Καίσαρος Καίσαρι καὶ τὰ τοῦ Θεοῦ τῷ Θεῷ „așadar dați Cezarului cele
[bunurile] ale Cezarului și lui Dumnezeu cele [bunurile ce sunt] ale lui Dumnezeu” (Mat., 22,21); Μὴ

1
Conjuncția, după lat. coniunctio (< con „împreună” + iungo „înjug, leg”), la rândul său calc după
συνδεσμός (< συν „împreună” + δεσμέω „leg”, δεσμός „legătură”); fraza sindetică - realizată prin
συνδεσμοί.

148
οὖν μεριμνήσητε εἰς τὴν αὔριον... „deci nu purtați [azi/acum] grija zilei de mâine...” (Mat., 6,34) – ca și
igitur din latină, mereu în poziție secundă (la fel particulele μέν, δέ);
Τελείων δέ ἐστιν ἡ στερεὰ τροφή, τῶν διὰ τὴν ἕξιν τὰ αἰσθητήρια γεγυμνασμένα ἐχόντων
πρὸς διάκρισιν καλοῦ τε καὶ κακοῦ „Hrana tare este a celor desăvârșiți, a celor ce, din pricina
obișnuinței, au deprinderile învățate întru deosebirea atât a binelui, cât și a răului” (Evrei,5,14);
Μὴ σχίσωμεν αὐτόν, ἀλλὰ λάχωμεν περὶ αὐτοῦ, τίνος ἔσται. „să n-o sfâșiem [tunica], ci să
tragem la sorți pentru ea, a cui va fi” (Ioan, 19,24);
Τῶν γὰρ τοιούτων ἐστίν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν „căci a unora ca aceștia este împărăția
cerurilor” (Mat., 19,14) – niciodată în poziție inițială (cf. lat. igitur etc.);
Ἡ μὲν οὖν ἐκκλησία εἶχεν εἰρήνην... πορευομένη τῷ φόβῳ τοῦ κυρίου καὶ τῇ παρακλήσει τοῦ
ἁγίου πνεύματος ἐπληθύνετο „așadar Biserica avea pace... umblând în frica de Dumnezeu (G.ob.) și
sporea prin mângâierea Sfântului Duh” (Fapte, 9,31).

Conjuncțiile subordonatoare

Realizând hipotaxa1, ele introduc subordonatele – vezi Sintaxa frazei:

completive ὅτι, ὡς, ὅπως, μή că, să, că nu, quod, ut, ne

cauzale ὅτι, διότι deoarece, quia
ἐπεί, ἐπειδή de vreme ce, cum+impf.
finale ἵνα, ὡς, ὅπως, μή ca să (nu), ut, ne
consecutive ὥστε, ὥστε μή încât, încât nu, ut, ut non
condiționale εἰ, ἐάν, ἄν, ἤν daca, si
εἴτε ori dacă, siue
(doar) dacă nu, nisi, si non
εἰ μή, πλήν εἰ μή
concesive εἰ καί, καί εἰ, ἐὰν καί, deși, chiar dacă, etsi, etiamsi
καὶ ἐάν (κἄν)
comparative ἤ decât, quam,
ὡς, ὥσπερ, precum, ut, sicut, quomodo
precum, ca și cum, utpote
ἅτε ca și cum, uelut si
ὥσπερ ἄν εἰ
temporale ὅτε, ὅταν cănd, ori de câte ori, cum+Indic.
ἕως până când, dum
după ce, postquam
ἐπειδάν înainte de a, priusquam
πρίν

Obs. Pentru amănunte și exemple de utilizare a conjuncțiilor – vezi Sintaxa frazei, coordonarea –
subordonarea (la propozițiile respective).

1
Hipotaxa (< ὑπό „sub” + τάξις „rânduială, ordonare”) sau subordonarea uersus parataxa (< παρά
„alături”) sau coordonarea.

149
 INTERJECTIA1
E reprezentată de particulele ce exprimă starea sufletească, imită sunete, ori
atenționează conlocutorul:

ἆ - exprimând indignarea (oh!) εὖγε - felicitarea, admirația (bravo!)

αἰαῖ, φεῦ, - durerea, dezamăgirea (vai!) ἰδού - atenționarea (fost imperativ)
παπαῖ (iată, uite!)
βαβαί - mirarea (ehei!) οἴμοι - durerea, deznădjdea (vai mie !)
εἶα - încurajarea (hai(de)!) ὤ - indignarea, mirarea (oh!)
εἶεν - concesia, acordul (fie) ὦ - însoțește vocativele (o!)

Obs. De cele mai multe ori, nu au funcție sintactică în propozițiile din care fac parte.
Originea lor este preponderent onomatopeică, cu câteva excepții.
Atenționarea ἰδοῦ/ἰδού „vezi, iată” este în fapt forma desemantizată a imperativului mediu-
aorist pentru persoana a II-a, singular a verbului ὁράω/εἶδον „văd”, lat. uidēre, imperativ: uide (forma
activă greacă este ἰδέ/ἴδε): Καὶ ἰδού εἷς προσελθῶν αὐτῷ εἶπεν „ și iată, apropiindu-se de El, unul zise”
(Mat. 19,16); Καὶ ἰδοὺ γυνή... ἥψατο τοῦ κρασπέδου τοῦ ἱματίου αὐτοῦ „iată, o femeie... s-a atins de
poala hainei Lui” (Mat., 9,20). Sporadic apare și cu funcție predicativă. Găsim și contraexemple: Καὶ
ἰδοὺ φωνὴ ἐκ τῶν οὐρανῶν, λέγουσα... „iată glas din cer, care zicea...” (Mat., 3,17) – cu ἰδού
predicativ, căci nu considerăm a avea aici o propoziție nominală; sau Ὕπαγε, σατανᾶ „piei, satană”
(Mat., 4,10). La plural este mereu predicativ: Ἴδετε πηλίκοις ὑμῖν γράμμασιν ἔγραψα τῇ ἐμῇ χειρί
„vedeți cu ce fel de litere v-am scris cu mâna mea” (Galat., 6,11) – introducând aici o interogativă
indirectă.

Formulele de jurământ oferă două particule: νή și μά, prima în context mereu

afirmativ: Νὴ τὸν Δία. Ναὶ μὰ τὸν Δία „Da, pe Zeus!”; Οὐ μὰ τὸν Δία „Nu, pe Zeus”.
Noul Testament preferă, cu verbul a jura, prepoziția κατά (+G.): Ἐξορκίζω σε
κατὰ τοῦ Θεοῦ τοῦ ζῶντος „Te conjur pe Dumnezeu cel viu” (Mat., 26,63), ori simplul
acuzativ: Μὴ ὀμνύετε μήτε τὸν οὐρανὸν μήτε τὴν γῆν μήτε ἄλλον τινὰ ὅρκον „nu jurați
nici pe... nici... nici...” (Iac., 5,12).

1
Interjecția, după interiectio (inter + icio „pun între, intercalez”), deci o intercalare, o paranteză – de
regulă, fără funcție gramaticală (sintactică) în frază.

150
 TOPICA1

Topica greacă, la fel ca cea latină, este liberă2, ceea ce nu exclude anumite
reguli generale, opțiuni, variante din care vorbitorul sau autorul alege formula
preferată.
Această libertate, nu absolută, ci raportată la regulile cu care ne-au obișnuit
limbile moderne (analitice), este dată de caracterul sintetic al limbii eline: funcția și/sau
valoarea unui cuvânt sau ale unei sintagme sunt date de caracteristicile sale
morfologice (suficiente) – id est desinențele caracteristice, copleșitor determinante – și
eventualele instrumente însoțitoare (utile, dar nu suficiente), cu rol gramatical (prepoziții,
conjuncții, interjecții). Astfel, ordinea termenilor într-o sintagmă sau chiar în construcții
sintactice complexe poate varia în funcție de mulți factori: tradiție, model literar,
opțiune și stil personal, influențe străine, nevoile versificației (metrica și prozodia),
preocuparea pentru eufonie etc.:
Ἡ τοῦ ἀνθρώπου οἰκία καλή ἐστι.
Ἡ οἰκία τοῦ ἀνθρώπου ἐστὶ καλή.
Τοῦ ἀνθρώπου ἡ οἰκία...
Καλή ἐστι ἡ τοῦ... etc.;
Indiferent de ordinea cuvintelor, denotația este aceeași, dar o anume topică
poate oferi o anumită conotație. Posibilitățile de variație cresc exponențial odată cu
numărul termenilor unității sintactice avute în vedere:
Τελείων δέ ἐστιν ἡ στερεὰ τροφή, τῶν διὰ τὴν ἕξιν τὰ αἰσθητήρια
γεγυμνασμένα ἐχόντων πρὸς διάκρισιν καλοῦ τε καὶ κακοῦ „Hrana tare este a celor
desăvârșiți, a celor ce, din pricina obișnuinței, au deprinderile învățate întru deosebirea atât a binelui,
cât și a răului” (Evrei,5,14).
Poezia excelează în acest sens.
Pe de altă parte, această libertate nu este mereu și pretutindeni acceptată. De
ex. Genitivul partitiv se separă de determinatul său (împreună cu articolul însoțitor, dacă-l
are), spre deosebire de Genitivele cu alte valori, a căror topică este mult mai laxă:
Τῇ δὲ πρώτῃ τῶν ἀζύμων „în ziua dintâi a azimilor” (Mat., 26,17) – cu ἡμέρᾳ subînțeles;
Ἐφ’ὅσον ἐποιήσατε ἑνὶ τούτων τῶν ἀδελφῶν μου... „în măsura în care/ după cum ați
făcut unuia dintre acești frați ai Mei...” (Mat., 25,40);
Καὶ προσκαλεσάμενος ἕνα ἕκαστον τῶν χρεωφειλετῶν „și chemând unul câte unul
pe datornici/pe câte unul (pe fiecare) dintre datornici” (Luca,. 16, 5);
Ὁ κάκιστος τῶν ἀνθρώπων „cel mai rău dintre oameni!” – și nu altfel, adică nu
inserat între articol și determinatul său.

Obs. În mod particular, poziția articolului în raport cu pronumele/adjectivul pronominal αὐτός3,

conferă acestuia sensul – de întărire ori de identitate: Ὅσοι τῆς αὐτῆς γνώμης ἦσαν „cei ce erau de
aceeași părere” (Thuc., I,113,2) – pentru edificare, vezi Articolul, Pronumele (αὐτός3).

Ca o constatare generală, termenul dominant, care focalizează atenția, recte

subiectul, se află în frunte, însoțit de determinanții săi; împreună cu aceștia, el precede
predicatul, ce are la rândul său propriul grup; în aceste grupări, determinantul precede
determinatul: adică, atributul și complementul se plasează înaintea substantivului,

1
Topica, după τόπος „loc” (τοπικος3 „privitor2 la loc”).
2
Jean-Pierre GUGLIELMI, Le Grec ancien, Assimil, Chennevières-sur-Marne Cedex, 2003, pp. 26 și
81.

151
respectiv a verbului (-predicat) pe care le vizează etc., după cum atât prepozițiile cât și
conjuncțiile preced (de regulă) unitățile pe care le introduc:
Ἐκ δὲ τῆς πόλεως ἐκείνης πολλοὶ ἐπίστευσαν εἰς αὐτὸν τῶν Σαμαριτῶν διὰ
τὸν λόγον τῆς γυναικός μαρτυρούσης ὅτι εἶπεν μοι πάντα ἃ ἐποίησα „și mulți (dintre)
samarinenii din cetatea ceea au crezut în El din pricina cuvântului femeii care mărturisea [că] <<mi-a
spus toate câte le-am făcut>>” (Ioan,4,39).
Am constatat însă, precum în fraza de mai sus, faptul că teoria se
confruntă/înfruntă cu practica: posibilele scheme – ne va spune experiența – sunt
elaborări post factum, cel mult încercări de a înțelege un fenomen, fără pretenția, de
altfel sortită eșecului, de a pune ordine (așa cum o înțelegem noi) într-un domeniu în care
concluziile și/sau opțiunile noastre, ce se vor normative, nu au puterea unor legi.

152
 SINTAXA GREACĂ

Ca domeniu al gramaticii, sintaxa1 defineşte valorile și funcțiile părţilor de

vorbire în sintagme, funcţiile părţilor de vorbire ori ale sintagmelor în propoziţii şi,
apoi, ale propoziţiilor în fraze.

SINTAXA PROPOZIȚIEI

PROPOZIȚIA SIMPLĂ – este un enunț minimal cu două componente

esențiale: subiectul (care poate fi inclus ori subînțeles) și predicatul (care poate fi verbal sau
nominal).
PROPOZIȚIA DEZVOLTATĂ – cuprinde, pe lângă subiect și predicat, cel
puțin o parte de propoziție dependentă: atribut sau complement (apoi nume sau element
predicativ suplimentar). Calitatea (funcția) este dată de valoarea gramaticală a
determinatului. Astfel:
- determinantul unui substantiv – are funcția de atribut;
- determinantul unui verb, adverb, adjectiv – are funcția de complement.
Se sustrag acestei delimitări stricte numele (și elementele) predicative care se
situează la limită: între substantivul-subiect (complement) și verbul-predicat.

Obs. Prezentarea de față este, din motive strict didactice, simplist generalizatoare. Ea are caracter
general, atingând uolens nolens, mai cu seamă în exemplele oferite, probleme ce apar la nivelul
propoziției simple, dar și dezvoltate (deci cu atribute și/sau complemente), ori chiar al frazei.
Pentru cei vechi, pentru gramatica greacă, au importanță valorile părților de vorbire, în
anumite circumstanțe, și mai puțină relevanță funcțiile sintactice. De altfel, pentru traducător,
prioritățile sunt aceleași: decriptarea și redarea sensului și valorii unei părți de vorbire ori sintagme în
anumite condiții date. Prin urmare aceasta este optica avută în vedere pe parcursul expunerii ce
urmează.
Vom trece la prezentarea, în linii generale și în logică didactică, a elementelor esențiale ale
sintaxei grecești, menită a facilita efortul de pătrundere în original și transpunerea fidelă în română a
mesajului cuprins în scrierile Noului Testament și ale Părinților și Scriitorilor Bisericești de limbă
greacă.
Logica didactică, având în vedere modul actual de abordare a sintaxei propoziției, ne cere să
ținem seama de două perspective asupra aceluiași fenomen:
- cea clasică, cu relevarea valorii cazurilor (pentru nume), respectiv a valorii modurilor și timpurilor
(pentru verb);
- cea actuală (valabilă în cazul limbilor moderne), cu insistență pe funcțiile sintactice (subiect, predicat,
atribut, complement) ale părților de vorbire, fie ele nume, verbe ori altele (adverbe, interjecții).
Ἄγγελος κυρίου ἐφάνη αὐτῷ λέγων „un înger al Domnului i se arătă, spunând” (Mat., 1,20);
Ὅτι φιλοῦσιν ἐν ταῖς συναγωγαῖς... ἑστῶτες προσεύχεσθαι „căci le place să se roage, [stând] ridicați
prin sinagogi” (Mat., 6,5).
Participiile subliniate (λέγων, ἑστῶτες) sunt din punct de vedere clasic: sintagme participiale
relative (participii coniuncte) – cu valoare circumstanțială (temporală, cauzală etc) dar, prin prisma
gramaticii limbilor moderne, ele apar drept nume predicative suplimentare.
Vom lua în considerare ambele analize dar, pentru scopul nostru, primează lectura clasică.

1
Sintaxa, ca termen: σύνταξις (< σύν + τάσσω, con + pono „con-pun”), defineşte alcătuirea enunţului,
a sintagmei şi propoziţiei din părţi de vorbire, respectiv a frazei din propoziţii.

153
 VALORILE ARTICOLULUI

Articolul este la origine un demonstrativ1, ceea ce explică și valorile sale

(pronominale), și chiar topica. Prezentarea de față nu se referă doar la articolul ce
însoțește subiectul sau grupul nominal al acestuia (determinanții săi apozitivi/acordați), ori
numele predicativ apozițional (aflate toate, de regulă, în cazul Nominativ), ci are vedere și
cazurile oblice, căci valorile gramaticale și sintactice ale articolului sunt aceleași la
toate cazurile.

Prezența articolului

- asigură particularizarea, cu valoare deictic-anaforică2: Ὁ Ἰωάννης „Ioan –

cel pe care-l știm cu toții; mai popular: Ionul nostru”, la fel ὁ Θεός, apoi Ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν
etc.:
Τότε παραγίνεται ὁ Ἰησοῦς ἀπὸ τῆς Γαλιλαίας ἐπὶ τὸν Ἰορδάνην πρὸς τὸν
Ἰωάννην... „atunci sosește Iisus din Galileea la Iordan, la Ioan” ((Mat., 3,13) - toate numele din enunț
fuseseră amintite înainte; ele sunt cele știute și reluate.
Σκεῦος ἔκειτο ὄξους μεστόν. Σπόγγον οὖν μεστὸν τοῦ ὄξους... προσήνεγκαν
„Era acolo un vas plin cu [niște] oțet; I-au dat... un burete umplut cu oțetul [acela]” (Ioan, 19,29);
La fel funcționează și articolul reluat cu adjectivul sau apoziția: ὁ Βασίλειος ὁ Μέγας
„Vasile cel Mare”; (ὁ) Ἰωάννης ὁ βαπτιστής „Ioan Botezătorul”3:
Οὗτός ἐστιν ὁ υἱός μου ὁ ἀγαπητός... „acesta este Fiul Meu Cel iubit” (Mat., 3,17).

Obs. Numele proprii neflexibile, în majoritate străine, de regulă semitice (Ἰωσήφ, Ἰσραήλ,
Ναζαρέθ, Ἐλισάβετ κτλ.), sunt frecvent articulate, mai cu seamă la cazurile oblice (Genitiv și Dativ),
fiind astfel integrate în flexiunea greacă: τοῦ/τῷ dar și ὁ/τὸν Ἰσραήλ. Avem și contraexemple, datorate
prezumției de cunoaștere a textului de către receptor: υἱὸς Δαυίδ „Fiu al lui David”.

Articolul poate fi reluat pe lângă un atribut postpus substantivului, cu rolul de a-l

individualiza, de a-l marca elativ; se traduce în română cu articolul demonstrativ (cu valoare similară):
τὸ σκότος τὸ ἐξώτερον „întunericul, cel dinafară” (Mat., 8,12); cf. Ἀλέξανδρος ὁ Μέγας „cel (< acela)
Mare” (cf. lat. (Ecce) Ille Magnus Alexander) etc.;
Κατὰ ἐπίγνωσιν ἀληθείας τῆς κατ’εὐσέβειαν „după cunoașterea adevărului, celui [care este]
după credință” (Tit., 1,1); Ὁ Πατήρ ὑμῶν ὁ οὐράνιος „cel ceresc”, ori ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς... „Cel
din.../Care-Le ești în...” (Mat.,6,9),– vedem aici și originea sa pronominală – deictic anaforică (dacă
aveam un simplu atribut, sintagma era: Πάτερ οὐράνιε (cu acord în Vocativ).

- produce substantivarea, prin schimbarea valorii gramaticale, a oricărei părți

de vorbire: Τὸ μὴ λέγειν... „faptul de a nu vorbi, tăcerea”; ὁ λέγων „vorbitorul”:
Ὑμεῖς οἱ Φαρισαῖοι τὸ ἔξωθεν τοῦ ποτηρίου καθαρίζετε, τὸ δὲ ἔσωθεν ὑμῶν
γέμει ἁρπαγῆς „voi, fariseii, curățiți exteriorul potirului, dar interiorul vostru e plin de jaf” (Luca,
11,39).

1
De revăzut capitolul Articolul din cadrul morfologiei. Nici latina clasică nu cunoaște articolul; acesta
(ca și pronumele personal de persoana a III-a) este creat mai târziu, la trecerea spre limbile neolatine,
dar tot pe baza unui demonstrativ: ille, illa, illud; astfel, pentru română, avem: arborele, omul, casa (iar
ca pronume: el, ea etc).
2
Deictic – care marchează, particularizează (< δείκνυμι „arăt, marchez”); anaforic – trimite la ceea ce
s-a spus mai înainte (< ἀναφέρω „reiau”).
3
În aceste formule, articolul poate căpăta și valoare elativă (< effero, elatum „scot din/în față”), cu
caracter evidențiator, chiar cu considerație.

154
 Ἐγὼ δὲ λέγω ὑμῖν μὴ ἀντιστῆναι τῷ πονηρῷ „dar Eu vă spun să nu vă împotriviți
celui rău” (Mat., 5,39); Ἔρχεται ὁ ἰσχυρότερός μου „Cel mai puternic” – id est „Acela mai
puternic” (Luc.,3,16,); Ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ περιπατήσῃ ἐν τῇ σκοτία „cel ce Mă
urmează nu va umbla în întuneric” (Ioan.,8,12); Προάγειν αὐτὸν εἰς τὸ πέραν „să-l ducă pe malul
celălalt” (Mat.,14,22); Νυνὶ δὲ καὶ τὸ ποιῆσαι „lucrarea” ἐπιτελέσατε, ὅπως καθάπερ ἡ
προθυμία τοῦ θέλειν „voinței”, οὕτως καὶ τὸ ἐπιτελέσαι „înfăptuirea” ἐκ τοῦ ἔχειν „acu’
duceți până la capăt lucrarea pentru ca, precum [este] aplecarea voinței, tot astfel [să fie] înfăptuirea din
ceea ce aveți (II Corint., 8,11); el poate prelua valoarea determinatului omis: Οὐ φρονεῖς τὰ
τοῦ Θεοῦ, ἀλλὰ τὰ τῶν ἀνθρώπων „nu gândești cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor/
cele omenești,” (Mat.,16,23).

- ține locul substantivului (subînțeles): Κοινὰ τὰ τῶν φίλων [ἔργα] (Eurip., Orest.,
723) ; Τὰ Ἑλληνικά [ἔργα]; Τὰ πρὸς σωτηρίαν „cele ale prietenilor; ale grecilor; cele pentru
mântuire [lucrurile]”:
Οἱ μαθηταὶ Ἰωάννου νηστεύουσιν... ὁμοίως καὶ οἱ τῶν Φαρισαίων, οἱ δὲ σοὶ
ἐσθίουσιν... „ucenicii lui Ioan postesc... la fel și [ucenicii] cei ai fariseilor, iar [ucenicii] ai Tăi
mănâncă” (Luca, 5,33); Ἐπείνασεν αὐτὸς καὶ οἱ μετ’αὐτοῦ [Ἑβραῖοι sau/și ὄντες] „a flămânzit el
și cei [evreii/care erau] dimpreună cu el” (Luca, 6,3) – după modelul: Δημήτριος καὶ οἱ σὺν αὐτῷ
τεχνῖται „Dimitrie și meșterii cei dimpreună cu el” (Fapte, 19,38); Τίς γὰρ οἶδεν ἀνθρώπων τὰ
τοῦ ἀνθρώπου... καὶ τὰ τοῦ Θεοῦ... ἔγνωκεν; „care dintre oameni cunoaște cele ale
oamenilor... și a cunoscut ... cele ale lui Dumnezeu?” (1 Cor., 2,11) – cu τὰ, de data aceasta, în
Acuzativ ori, mai jos, în Genitiv (Separativ); Δαυὶδ δὲ ἐγέννησεν τὸν Σολομῶνα ἐκ τῆς τοῦ
Οὐρίου „David a născut pe Solomon din [femeia] cea a lui Urie” (Mat., 1,6); Πάντα τὰ κατὰ τὸν
νόμον „toate cele după lege” (Luca, 2,39) – subînțelegem πάντα τὰ ἔργα „toate lucrările”.

Obs. Însoțit de particule, în binomul ὁ μέν... ὁ δέ „unul... celălalt”, indică alternanța; capătă
valoarea (gramaticală) de pronume personal (nedefinit): Ἐσχήσθη τὸ πλῆθος τῆς πόλεως, οἱ μὲν ἦσαν
σὺν τοῖς Ἰουδαίοις, οἱ δὲ σὺν ἀποστόλοις „S-a-mpărțit mulțimea cetății: unii erau cu iudeii, iar
alții/ceilalți cu apostolii” (Fapte, 4,14); același binom creează opoziții clare la nivelul frazei: Ὁ μὲν
θερισμὸς πολύς, οἱ δὲ ἐργάται ὀλίγοι „(în timp ce/deși) secerișul e mult, iar (totuși) lucrătorii sunt
puțini” (Mat., 9,37) - cf. latina: cum... tum... „pe de-o parte... pe de alta...)
Uneori apare cu această valoare, chiar în lipsa primului termen clar exprimat al unei opoziții
mai largi: Οἱ δὲ εἶπαν... „iar ei au spus”, Ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν... „iar El, răspunzând, zise” (Mat., 4,4),
cu evidenta valoare anaforică a articolului (pronume personal), ce face trimitere la persoanele prezente
anterior în discurs (aici ucenicii uersus Iisus).
Alteori, tot în opoziție, are valoarea unui pronume nehotărât/indefinit: Καὶ ἰδόντες αὐτὸν
προσεκύνησαν, οἱ δὲ ἐδίστασαν „și văzându-L [ucenicii] s-au închinat; iar alții (id est ceilalți) s-au
îndoit” (Mat., 28,17).
Poate căpăta valoarea unui posesiv: Τὸν πατέρα εἶδον „l-am văzut pe tata (al meu); Τῷ ἵππῳ
ἦλδεν „a venit călare” recte „cu calul său”; ἔρχεται σὺν τῇ στρατιᾷ/ σὺν τῷ ἀδελφῷ „vine cu armata
[sa], cu fratele [său, propriu]”.

Poziția articolului (topica1)

De obicei, este antepus substantivului pe care-l determină; fiind la origine un

demonstrativ (în epoca ilustrată de poemele homerice), are o mare libertate de poziționare în
raport cu determinatul său. Dacă substantivul-subiect are determinanți, conform
topicii generale, articolul va sta, de preferință, înaintea întregului grup nominal,
intercalând atributul sau complementul:
Ἡ τῶν ἀνθρώπων πίστις „credința oamenilor”;

1
Topica (< τοπικός3 „ce privește locul”). după τόπος „loc”.

155
 Ὁ τὴν πόλιν σώζων/σώσας „cel ce salvează /a salvat orașul// salvatorul orașului”.

Obs. Excepție face mereu Genitivul partitiv, care nu este inclus în grupul nominal, nu se
intercalează între articol și substantivul determinat, precede sau succede acestuia: Οἱ παῖδες τῶν
Ἀθηναίων sau Τῶν Ἀθηναίων οἱ παῖδες „aceia dintre atenieni, care sunt copii”; poziția anaforică a
articolului, intercalarea genitivului, îi schimbă acestuia valoarea: Οἱ τῶν Ἀθηναίων παῖδες „copiii
atenienilor”; Ἰδῶν δὲ πολλοὺς τῶν Φαρισαίων „văzând pe mulți dintre farisei” (Mat., 3,7) - vezi și
Sintaxa. Genitivului partitiv.

Dacă nu precede determinatul sau este reluat, articolul primește valoare

demonstrativă: ὁ ἀγαθός ἄνθρωπος „omul bun” uersus ὁ ἄνθρωπος ὁ ἀγαθός „omul cel
bun”; Οἱ ἄγριοι οἶες καὶ οἱ ὄνοι οἱ ἄγριοι „oile sălbatice și măgarii cei sălbatici” (Xen.,
Kyroupaideia, 1,4,7), necesitând traducerea uneori printr-o relativă: Οἰ δὲ ἄνδρες οἱ
συνοδεύοντες αὐτῷ „iar bărbații (cei) care mergeau împreună cu el” (Fapte, 9,7); cf. Rugăciunea
Domnească: Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς „Care-Le ești în ceruri”(Mat., 6,9).
Topica articolului, în cazul unor sintagme ce conțin adjective precum μέσος3
ori ἔσχατος3 etc., marchează sensul (și traducerea): ἡ μέση νῆσος „insula din centru/de la
mijloc” are alt înțeles decât: ἡ νῆσος μέση „mijlocul/centrul insulei”.1
Pronumele αὐτός32, precedat nemijlocit de articol, are valoarea unui
demonstrativ de identitate: Ὁ αὐτὸς ἄνθρωπος „același om” (idem homo, cf. franc. le même
homme); în altă topică: αὐτὸς ὁ ἄνθρωπος / ὁ ἄνθρωπος αὐτός „însuși omul” (ipse homo,
même l’homme sau l’homme même), are valoarea adjectivului pronominal de întărire:
Καὶ ἁμαρτωλοὶ τὸ αὐτὸ ποιοῦσιν „și păcătoșii fac același [lucru/la fel, idem]” (Luca,
6,33);
Οἱ δὲ νὖν οὐρανοί καὶ ἡ γῆ τῷ αὐτῷ λόγῳ τεθησαυρισμένοι εἰσίν „cerurile de
acum și pământul sunt ținute prin același cuvânt” (2 Petru, 3,7);
Ὁ πέμψας με πατὴρ αὐτός μοι ἐντολὴν δέδωκε „Tatăl care M-a trimis, Însuși [ipse]
Mi-a dat poruncă” (Ioan, 12,49) – avem un adjectiv pronominal demonstrativ de întărire – atribut, sau,
pronume nearticulat - subiect reluat.

Lipsa articolului

- conferă generalitatea: Ἄνθρωπος πάντων μέτρον „omul (generic) e măsura tuturor

lucrurilor”; de regulă, nu apare nici în titluri: Πράξεις Ἀποστόλων, Γένεσις, Ἔξοδος...
„Faptele Apostolilor, Facerea, Ieșirea”... (nu avem nici τῶν, pe lângă ἀποστόλων) etc.

Obs. Nu însoțește substantive ce denumesc noțiuni abstracte: ἥλιος, ἄστυ, βασιλεύς „soarele,
cetatea, regele”, ori generale, în proverbe sau în formulări de tip paremiologic3: Ἀνθρώπου ψυχὴ τοῦ
θειοῦ μετέχει „sufletul (viața) omului participă la divin, are ceva comun cu Dumnezeirea”.
Într-o propoziție cu predicat nominal, având nume predicativ exprimat prin
substantiv/pronume acordat cu subiectul, articolul, dacă există, însoțește și marchează subiectul, nu
numele predicativ: Ἠ γεωργία τῶν ἄλλων τεχνῶν τροφή ἐστι „agricultura este sursă a celorlalte
ocupații”; Οὗτός ἐστιν ὁ τὸν λόγον ἀκούων... „acesta este cel ce ascultă cuvântul” (Mat.,20); topica
unei traduceri fidele în română ar fi: „cel ce ascultă cuvântul este acesta”.

1
Acestea privesc mai mult topica adjectivului; tot așa și în cazul lui πᾶς3: Planque, Grammaire , p.124.
Pentru valorile pronumelui/adjectivului αὐτός3, date de poziția articolului, vezi și titlul Pronumele
(αὐτός3) din cadrul Morfologiei.
2
Anaforic – face trimitere la ceea ce s-a spus/cunoscut mai înainte (< ἀνά, φέρω).
3
Paremiologic, adică proverbial, de la παροιμία „proverb”, lat. prouerbium.

156
 SINTAXA NUMELUI
(sintaxa sau valorile cazurilor)
Cazul, πτῶσις, este forma pe care numele flexionar o primeşte la un moment
dat pentru a exprima valoarea (sintactică) urmărită (interpelare, apartenență, atribuire, privare
etc.). Este caracterizat prin elemente specifice (morfeme), studiate în cadrul morfologiei
(radicalul, afixul, tema, desinenţa-terminaţia, etc.2). Cu alte cuvinte, marcarea cazurilor, pentru
numele flexibile, se face în plan morfologic prin desinenţe, sprijinite eventual de
prepoziţii.
Valoarea sintactică a unei părţi de vorbire este dată de caracteristicile sale
morfologice, dar şi de elementele sintagmei din care face parte. De exemplu genitivul
τοῦ πατρός are, de regulă, valoare posesivă „a tatălui”, dar în sintagma παρὰ τοῦ
πατρός, una separativă „de la tatăl” etc. Pentru limbile greacă şi latină, idiomuri indo-
europene3 (IE) flexionare sintetice4, s-a putut reconstitui un trunchi comun funcțional,
care prezenta, pentru flexiunea numelui, opt cazuri cu valori specifice. În dezvoltarea
lor istorică, aceste limbi IE au redus (fizic) numărul cazurilor căci, prin sincretism5
unele au dispărut, dar nu și valorile respective, care au fost preluate de cazurile
păstrate în uz. Procesul s-a desfăşurat relativ independent pentru fiecare limbă în
parte, ceea ce explică diversitatea soluţiilor adoptate.
Tabelul următor prezintă, la modul general şi, inevitabil simplificator, situaţia
existentă la epoca istorică în latină6 şi greacă:

Cazul - valoarea în IE comună În lb. latină În limba greacă

Nominativ – cazul regent, dominant, mereu
nondependent (al subiectului şi determinanţilor Idem Idem
săi acordaţi)
Genitiv – apartenenţa, originea, posesia Idem Idem + Separativ
Dativ – atribuirea Idem Idem + Instrumental
+ Locativ
Acuzativ – obiectul, ţinta, suprafaţa Idem Idem
Vocativ – interpelarea Idem Idem

Instrumental – instrumentul (modul), însoţirea Dispar formal, valorile lor fiind

Locativ – locul (static) preluate de Gen. şi Dat., după
Separativ – separarea, punctul de plecare Ablativul modelul de aici.

1
Cazul, lat. casus, de la cado, caděre „cad”, după gr. πτῶσις de la πίπτω, cu același sens, este forma
luată de nume în propoziţie, prin ataşarea desinenţei cazuale la temă/radical – vezi Morfologia, cap.
Structura cuvântului.
2
Ibidem.
3
Ibidem, cap. Noţiuni introductive.
4
Formele sintetice conțin în sine toate elementele ce le definesc valoarea sintactică; sunt flexionare în
măsura în care, prin schimbarea anumitor morfeme (desinențe) alcătuitoare, formele (cuvintele) se
flexionează într-un sistem coerent – aici cazual; limbile care se bazează preponderant pe astfel de forme
(cuvinte, părți de vobire, μέρη τοῦ λόγου) flexibile sunt flexionare sintetice – vezi Structura cuvântului.
5
Sincretism, συγκρετισμόςσυν + κεράννυμι) „amestec” sau „concurenţă”, desemnează cumularea
de către un singur caz a valorii unui al doilea, ori chiar a valorilor mai multor cazuri, formal dispărute.
Gramatica istorică şi comparată a limbilor vechi demonstrează acest fenomen. Cf. româna: formula
Sănătate tuturor (Dativul atribuirii) este concurată de Sănătate la/pentru toți (cu Acuzativul) etc.,
putând duce în timp la dispariția cazului Dativ (neogreaca l-a și pierdut) .
6
Dan Sluşanschi, Sintaxa limbii latine, E.U.B., 1994, vol. I, pp. 114-123.

157
 Concluzia ce se impune este că atât latina, cât şi greaca au pierdut formal
cazurile purtătoare de valori concrete. Însă, dacă latina a preluat aceste valori la o
singură formă flexionară (Ablativul, Latinus casus), greaca a repartizat vechiul Separativ
la Genitiv, iar Instrumentalul şi Locativul la Dativ, nu fără ezitări şi excepţii1.
Pentru claritate, pentru eliminarea eventualelor ambiguităţi ori confuzii
cauzate de omofonie, s-a trecut progresiv la (supra)marcarea prin prepoziţii a noilor
valori concrete ale cazului respectiv. Deci forma cazuală conţine denotaţia, este
purtătoarea valorii/valorilor originare, iar rolul prepoziţiei este acela de a particulariza,
de a concretiza. Putem exemplifica flexionând un substantiv singur, dar şi însoţit chiar
de aceeaşi prepoziţie (cu rolul de a marca valoarea concretă):

Valori abstracte Valori concrete – dobândite prin

sincretism
Nom. – ὁ πατήρ „tatăl” (dominație)
Gen. – τοῦ πατρός „a tatălui” (posesie) - παρὰ τοῦ πατρός „de la tatăl” (sep.)
Dat. – τῷ πατρί „tatălui” (atribuire) - παρὰ τῷ πατρί „la tatăl” (loc.)
(- σὺν τῷ πατρί„cu tatăl” (instr.- soc.)
Ac. – τὸν πατέρα „pe tatăl” (obiect) - παρὰ τὸν πατέρα „către tatăl” (ţinta)
Voc. – πάτερ „tată!” (interpelare).

Funcţia sintactică (uneori chiar şi valoarea) a unui nume se clarifică în contextul

propoziţiei (ori chiar al frazei), în relaţia cu determinatul şi/ori determinantul, prezenţa
unor elemente joncţionale. Teoretic, orice parte de vorbire poate avea oricare din cele
patru funcţii posibile, chiar de se află în acelaşi caz (de exemplu în Genitiv):

- subiect : τοῦ πατρὸς λέγοντος... „când/dacă/deși... tatăl spune...”, în construcţia

participială absolută (Genitivul absolut – vechiul Separativ IE/ lat. Ablativ) ;
- predicat : ἡ οἰκία τοῦ πατρός (ἐστι) „casa este a tatălui” (nume predicativ);
- atribut : ἡ τοῦ πατρὸς οἰκία„casa tatălui”;

- complement : ἀκούω τοῦ πατρός „îl ascult pe tata”; ἔρχομαι παρὰ τοῦ πατρός
„eu vin de la tata”; τιμωροῦμαι ὑπὸ τοῦ πατρός „sunt pedepsit de către
tata” etc.

Apoi, se poate observa că, sub aceeaşi funcţie sintactică generală (e.g.2
complement sau atribut), putem avea diverse valori specifice3 (genitiv partitiv, separativ,
posesiv, de agent etc.), fiecare cu înţelesul şi traducerea proprie.
Prin urmare, studiul sintaxei propoziţiei greceşti propune, în primul rând,
cunoaşterea şi identificarea acestor valori (sintactice), proces esenţial pentru corecta
înţelegere a sensurilor pe care le pot primi cuvintele/sintagmele în cadrul unui enunţ.

1
Ernest Koch, Grammaire Grecque, Armand Colin, Paris, sine anno, p.270: ca urmare, Nominativul,
Vocativul și Acuzativul sunt cazuri simple (cu valorile originare), pe când Genitivul și Dativul cazuri
mixte (cu asumarea în plus a valorilor Separativului, Instrumentalului și Locativului IE (în lat.
Ablativul). Pe de altă parte, Nom. și Voc. sunt casus recti, pe când Gen., Dat. și Ac. sunt casus obliqui.
2
E.g. din exempli gratia „de exemplu”; în greacă: λ.χ. sau π.χ. din: λόγου χάριν, παραδείγματος χάριν,
cu același sens „de dragul/ în scopul exemplificării”.
3
Trebuie făcută distincţia clară între valoarea gramaticală (ca parte de vorbire: substantiv, verb etc.) a
unui cuvânt şi valoarea sintactică a unui caz (timp, mod) ori chiar a unei sintagme (posesivă, partitivă,
separativă etc.).

158
 Sintaxa cazurilor insistă asupra substantivului, dar cu aplicabilitate şi în cazul
celorlalte părţi de vorbire care, prin schimbarea valorii gramaticale, pot deveni la
rându-le substantive.1

NOMINATIVUL - ὈΝΟΜΑΣΤΙΚΗ΄2

Cazul dominant – casus rectus – al subiectului sintactic şi al atributelor sale
3

apoziționale/ acordate, inclusiv al numelui predicativ apozițional/ acordat.

Subiectul

Este mereu centrul enunțului (afirmației/interogației/exclamației) și poate fi exprimat

prin substantiv (sau orice parte de vorbire cu valoare gramaticală de substantiv) ori pronume (ce
înlocuiește un substantiv).
Funcția cere ca numele-subiect (substantiv, pronume) flexibil, centru al enunțului,
să se afle în cazul dominant, semnalat morfologic prin desinența sau altă marcă a
cazului Nominativ4, iar cel neflexibil, să fie, de regulă, marcat sintactic: prin topică,
articol sau alți determinanți în cazul Nominativ.

Obs. Deci subiectul enunțului, id est centrul logic, este unul și același cu cel gramatical; astfel, ceea
ce unele gramatici definesc ca subiect logic (al unui predicat la diateza pasivă), este de fapt un simplu
complement de agent (după caz, indirect) și trebuie tratat ca atare: Τὸ βίβλίον ὑπ’αὐτοῦ//αὐτῷ
γραφ(θ)ήσεται/ αὐτῷ γραπτέον ἐστι „cartea va fi scrisă de către el/trebuie (să fie) scrisă de către el”.
Subiectul, totodată logic și gramatical, aflat în centrul afirmației, este Nominativul τὸ βιβλίον (cele
două pronume, în Genitiv și respectiv Dativ, sunt complemente; cf. situația similară din latină: liber a te
scribetur, tibi scribendus; vezi și Sintaxa cazurilor respective). Mai mult, complementul de agent poate
lipsi: καθαρίσθητι „fii curățit” (nespunându-se de către cine/ce).
Subiectul în cazul Acuzativ este atipic, dezvoltat analogic, și explicabil prin evoluția istorică
de la nivelul propoziției la cel al frazei (de la coordonare prin juxtapunere asindetică sau parataxă 5, la
subordonare similară). Complementul direct al verbului regent, prin falsă analiză, este receptat ca
subiect al verbului-predicat din subordonată: de la Ὅράω σε. Ἐλθεῖν/Ἔρχεσθαι/Ἐλεύσεσθαι. „te văd. a
veni/venire.” (la cele trei timpuri) > se ajunge la Ὁράω, σε ἐλθεῖν etc. „Văd, că tu ai venit/vii/vei veni”
(cf. lat. Video te. uenisse/uenire/uenturum esse, cu aceeași evoluție). Apoi s-a generalizat cazul
Acuzativ la subiectul oricărui infinitiv, chiar articulat sau precedat de prepoziție ori conjuncție: Ἐν τῷ
λαλεῖν αὐτόν, ἦλθεν δεῖνα... „în timp ce el vorbea/ în timpul cuvântării sale, a sosit cutare...” – vezi
Sintaxa infinitivului.
Subiectul în cazul Genitiv6, apare în cadrul sintagmei participiale absolute (greșit numite
propoziție), fiind de fapt vechiul Separativ IE, determinând circumstanțial acțiunea exprimată în
regentă: ἡμέρας γενομένης (die facta; lat. Abl.) „în condițiile apariției zilei//în condițiile zilei apărute”
– vezi Sintagma participială (Genitivul absolut).

1
Orice parte de vorbire poate deveni, prin articulare, dar nu numai, substantiv: λέγειν „a vorbi” – τὸ
λέγειν„vorbirea”, νῦν „acum” – τὸ νῦν „prezentul”, ἀληθές „adevărat” – τὸ ἀληθές „adevărul”, πᾶν
„întreg” – τὸ πᾶν „universul” etc. (vezi Valorile articolului).
2
Nominatiuus casus (< nomino,-are „a numi”), după ὀνομαστική πτῶσις (< ὀνομάζω „a chema, numi”,
apoi casus < cado, după πτῶσις < πίπτω „cad”).
3
Alături de Nominativ, casus rectus este și Vocativul; iar Genitivul, Dativul și Acuzativul sunt casus
obliqui – după uzanța latină.
4
Chiar lipsa desinenței (desinența ø) constituie o marcă: e.g. δόξαø (Nom./Voc.sg); de asemenea gradul
apofonic (lung/scurt) ori accentul: Nom. πατήρ versus Voc. πάτερ, identic cu tema (scurtă) etc.
5
Asindetetul, ἀσύνδετον (<ἀ-σύν-δέω „leg”)denumeşte „lipsa (împreună) legăturii”, a oricăror
elemente joncţionale; parataxa, παράταξις (<παρά-τάσσω)este simpla „alăturare” a propoziţiilor.
6
Noi - în traducere - îl facem subiect al unei propoziții.

159
Absența subiectului

este doar aparentă, fiind suplinită de desinențele verbului predicat (ori/și de context);
putem avea astfel:
- subiect inclus (la persoanele I și a II-a): Θέλω, καθαρίσθητι „voiesc, fii curățit”
(Mat., 8,3); avem două predicate, deci două propoziții cu două subiecte: ἐγώ, respectiv
σύ, incluse în desinențele verbale (apoi, nici vorbă de subiect logic uersus gramatical).
- subiect subînțeles (la persoana a III-a, relatul1): Καὶ συναγαγὼν πάντας τοὺς
ἀρχιερεῖς... //ἐπυνθάνετο παρ’αὐτῶν... „după ce a adunat pe toți arhiereii,... a-ncercat să afle de
la ei” (Mat., 2,4) – subiectul ambelor predicate este, reieșit din contextul mai larg, regele
Irod, deci persoana a treia, despre care se vorbește; chiar dacă forma nominală
συναγαγών „adunând” (Nominativ, singular, masculin) nu oferă în sine această informație cu
privire la persoana subiectului, ea este subînțeleasă din context și din forma
ἐπυνθάνετο (persoana a III-a, singular).

Obs. Există verbe (sau forme verbale) unipersonale, referitoare la fenomene naturale: βροντᾷ
„tună”, ἀστράπτει „fulgeră”, ὕει, βρέχει „plouă”, ἔσεισε „s-a cutremurat/a fost cutremur”, al căror
subiect este subînțeles (cel mai adesea ὁ Θεὸς). Chiar și pentru aceste verbe se găsesc exemple cu
subiect sugerat (subînțeles) ori chiar exprimat: Ὅτι ἥλιον αὐτοῦ ἀνατέλλει ἐπὶ πονηροὺς καὶ ἀγαθοὺς
καὶ βρέχει ἐπὶ δικαίους καὶ ἀδίκους „[Dumnezeu] face să răsară soarele Său peste cei buni și peste cei
răi, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mat., 5,41); Ὥσπερ γὰρ ἡ ἀστραπὴ, ἀστραπτοῦσα...,
λάμπει... „după cum fulgerul, ce fulgeră..., luminează” (Luc., 17,24) - ἀστραπή fiind subiectul ambelor
predicate.
Forme verbale ca: φασί, λέγουσι, au și ele subiectul subînțeles ἄνθρωποι, ἔνιοι: „oamenii spun,
unii spun”, dar sunt traduse ca impersonale „se spune”: Καὶ οὐδὲ καίουσιν λύχνον καὶ τιθέασιν αὐτὸν
ὑπὸ μόδιον „nu se aprinde lumina și nu se pune sub obroc” (Mat., 5,15) – de fapt „[oamenii] nu
aprind...”.
În anumite formule idiomatice2, uzul general a consacrat lipsa aparentă a subiectului: Οὕτως
ὄντων „așa stând [lucrurile]”, avem aici predicatul Genitivului absolut, cu subiectul subînțeles τούτων
„acestea”, id est „faptele, lucrurile” (vezi Sintagmele participiale); în parafraza latină se impune
exprimarea subiectului: quae cum ita sint, cu aceeași traducere.

Prezența subiectului

se materializează:
- la persoanele I și a II-a, doar în anumite situații limită (pentru evitarea
ambiguității), și cel mai adesea cu valoare emfatică, prin pronumele personal sau altul
asimilat, care accentuează în mod deosebit, evidențiază subiectul propoziției, chiar îl
contrapune (altuia în context):
Ἠκούσατε ὅτι ἐῤῥέθη... ἐγὼ δὲ λέγω „auzit-ați că s-a spus... Eu însă vă zic” (Mat., 5,27
și urm);
Ἐγὼ χρείαν ἔχω ὑπὸ σοῦ βαπτισθῆναι „Eu am nevoie să fiu botezat de către tine” sau,
mai explicit, „Eu sunt Cel care are/am nevoie...” (Mat., 3,14);
Ἐγώ εἰμι, μὴ φοβεῖσθε „Eu sunt, nu vă temeți” (Ioan, 6,20);
Σὺ εἶ ὁ βασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων; ὁ δὲ Ἰησοῦς ἔφη: Σὺ λέγεις „Tu [Însuți] ești
regele iudeilor? Iar Iisus a răspuns: [Chiar]Tu zici/o spui” (Mat., 27,11).

1
Relatul, este cel despre care fac vorbire (referință < referre, relatum) primele două personae; chiar
naratorul este o persona.
2
Idiomatic – propriu sau specific (aici) limbii eline; de la ἰδίωμα „particularitate” (<ἴδιος3 „personal,
propriu”).

160
 - la persoana a treia – relatul, dacă nu e subînțeles, poate fi exprimat, după cum
s-a spus, prin:

-substantiv (τὸ ὑποκείμενον, nomen substantiuum1) sau altă parte de vorbire cu

valoarea (gramaticală) de substantiv:
Εἶπεν δὲ ὁ Πέτρος... „iar Petru zise” (Luc., 12,41) – substantiv/nume propriu;
Ἐγώ εἰμι ἡ ὁδὸς ἡ ἀλήθεια καὶ ἡ ζωή „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan,14,6) –
subiectul multiplu este articulat, iar numele predicativ antepus);
Καὶ Θεὸς ἦν ὁ Λόγος „și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan, 1,1).

Obs. Într-o propoziție cu predicat nominal, având nume predicativ apozițional (id est. exprimat prin
substantiv acordat cu subiectul), articolul, de regulă, însoțește subiectul (căci el este în centrul atenției),
nu și numele predicativ, cf.: Καὶ ὁ λόγος σάρξ ἐγένετο „și Cuvântul s-a făcut trup/ s-a-ntrupat” (Ioan,
1,14) .
În general, putem subînțelege subiectul, nu și numele predicativ: Εἰ υἱὸς εἶ τοῦ Θεοῦ... „dacă
[Tu] ești Fiul lui Dumnezeu...” (Mat.,4,3); Μακάριοι ἔστε... „fericiți sunteți... [voi]” (Mat., 5,11).

-orice parte de vorbire substantivată, de regulă, prin articulare:

Οἱ λέγοντες „cei ce spun/vorbitorii...”; Χαλεπὰ τὰ παρόντα „sunt grele cele de
față”; Τὸ Α (ἄλφα) πρῶτη γράμμα ἐστί „A-ul (alpha) este prima literă”; Τὸ νῦν „clipa de față,
prezentul” etc.
Ἐξῆλθεν ὁ σπείρων τοῦ σπεῖραι τὸν σπόρον αὐτοῦ „a ieșit semănătorul a semăna/la
semănat/să semene sămânța sa” (Luc., 8,5);
Καλόν τὸ μὴ ψεύδεσθαι „bine este a nu minți/să nu minți”;
Τὸ σιγᾶν κρεῖσσον τοῦ λαλεῖν (ἢ τὸ λαλεῖν) τοῖς νεοῖς „Pentru tineri a tăcea
(tăcerea) e mai potrivit(ă) decât a vorbi (vorba/vorbirea)” – cele două infinitive sunt subiect, respectiv
complement în propoziție;
Ἵνα πληρωθῇ τὸ ῥηθὲν διὰ τοῦ προφήτου... „ca să se împlinească spusa/ ce s-a spus
prin profet” (Mat.,2,15);
Articolul poate ține locul sbstantivului(-subiect) subînțeles: Κοινὰ τὰ τῶν
φίλων „[bunurile] cele ale prietenilor sunt comune” [subînțeles ἔργα].

Obs. În prezenţa neflexibilelor sau a unor întregi sintagme, recunoaşterea cazului se face după
articolul hotărât sau un determinant acordat. Situaţia este aceeaşi în cazul numelor semitice, fără
flexiune greacă: ὁ, τοῦ, τῷ, τὸν Δαυίδ.
Prin articulare se poate substantiva orice, chiar și o propoziție întreagă (vezi în continuare).
Stă în Nominativ şi subiectul unei sintagme infinitivale cu această structură (Nominativ +
Infinitiv), când avem acelaşi subiect în infinitivală şi regenta ei: Ἐπύαξα ἐλέγετο Κύρῷ δοῦναι χρήματα
„se spunea că Epýaxa i-a dat bani lui Cyrus” – doar traducerea noastră pentru ἐλέγετο este impersonală,
căci forma este pasivă (fără complement de agent), cu subiectul în Nominativ: „Epyaxa este spus”,
depre el se spune ceva; vezi Sintaxa infinitivului.

-pronume (pro nomen < ἀντωνυμία „în loc de nume”), ce ține locul substantivului;
pentru că, în greaca clasică, nu există pronume personal de persoana a treia, lipsa lui
este suplinită de demonstrative2: αὐτός, αὐτή, αὐτό „însuși/însăși” sau οὗτος, αὕτη,
τοῦτο „acesta/aceasta”, mai rar ἐκεῖνος, ἐκείνη, ἐκεῖνο „acela/aceea”, ori perechea ὁ, ἡ, τὸ
μέν... ὁ, ἡ, τὸ δέ... „unul/una... iar celălalt/cealaltă...” etc.:

1
Pentru substantiv, greaca are și denumirile: (τό) οὐσιαστικόν ori ὑπαρκτικόν – definind toate realitatea
subzistentă, nemijlocită.
2
Pronumele personal de persoana a III-a lipsește și în latină, lipsa lui fiind suplinită de demonstrative
care, ulterior, în faza târzie a latinei și incipientă a limbilor neolatine, au sfârșit prin a primi această
valoare gramaticală: ille devine pronume personal – rom. el, franc. și ital. il, lui etc.; vezi și D.
Slușanschi, op.cit.

161
 Οὗτος ἦλθεν πρὸς αὐτόν... „acesta a venit la El...” (Ioan, 3,2);
[Ὁ μὲν εἶπεν αὐτοῖς...,] Οἱ δὲ λέγουσιν αὐτῷ... „[El le zice...] iar ei Îi spun...” (Mat.,14,17)
- este de fapt articolul cu vechea sa valoare pronominală; vezi Morfologia – Pronumele;
Ὅστις ἂν ποιήσῃ... „cel care/oricine va face...” (Mat., 12,50) – pronume nedefinit;
Καί τινες... ἐδίδασκον τοὺς ἀδελφούς... „și unii... îi învățau pe frați” (Fapte, 15,1) – la
fel, pronume nehotărât.

-o întreagă propoziție „citat” substantivată (uneori prin articulare): Τὸ Γνῶθι

σεαυτὸν γέγραπται [ἐν τῷ ἱερῷ] ἐν Δελφοῖς „[Preceptul] <<Cunoaște-te pe tine însuți>> se află
scris [în templu] la Delphi.”
Οὕτως γέγραπται γὰρ... Καὶ συ Βηθλέεμ... „Căci astfel s-a scris/ scris este: Și tu B...”
(Mat., 2,5-6 et passim); verbul predicat la diateza pasivă, aici γέγραπται, are nevoie de și primește
subiect.

-o sintagmă infinitivală – fără articol – după medio-pasivele: φαίνεται „se pare”,

λέγεται „se spune” etc. care pot avea ca subiect (de regulă) o întreagă sintagmă
infinitivală1; la fel, după verbe (impersonale) ca: δεῖ „trebuie”, χρῇ „e nevoie”, πρέπει „se
cade”, ἔξεστι „se poate”, δοκεῖ „pare” (vezi Sintaxa infinitivului):
Καὶ γίνεται κατακεῖσθαι αὐτὸν ἐν τῇ οἰκίᾳ αὐτοῦ „și se întâmplă să șeadă El în casa
aceluia” (Marc., 2,15);
Οὐκ ἔδει καὶ σὲ ἐλεῆσαι τὸν σύνδουλόν σου; „oare nu trebuia să miluiești și tu pe
tovarășul tău de robie?” (Mat., 18,33) – nu uităm că subiectul infinitivului se află în Acuzativ (αὐτόν
respectiv σε).

Subiectul multiplu

este format din mai multe părți de vorbire (toate în Nominativ) cu funcția de subiect al
aceluiași predicat:
Καὶ ἦν ὁ πατὴρ αὐτοῦ καὶ ἡ μήτηρ θαυμάζοντες ἐπὶ τοῖς λαλουμένοις περὶ
αὐτοῦ „și era tatăl Său, încă și mama, uimiți de cele spuse despre El” (Luca, 2,33);
Τὸτε ἐξεπορεύετο πρὸς αὐτὸν Ἱεροσόλυμα καὶ πᾶσα ἡ Ἰουδαία καὶ πᾶσα ἡ
περίχωρος τοῦ Ἰορδάνου „atunci a început a ieși la El Ierusalimul și (încă) întreaga Iudeie, (ba
chiar) și toată împrejurimea Iordanului...” (Mat., 3,5) – vezi mai jos Acordul.

Obs. Clasic, numele Ierusalimului, dacă nu este indeclinabil (Ἰερουσαλήμ), este un neutru plural:
Τὰ Ἱεροσόλυμα (ca Iașii, Bucureștii etc.; -im e terminația de plural în limbile semitice); avem însă și un
singular al temelor în –α (ἡ Ἱεροσόλυμα); contextul și predicatul la singular ne propun această din urmă
lectură.

Acordul dintre subiect și predicat se face progresiv, dinspre subiect spre predicat, recte
predicatul urmează subiectul, el se acordă cu subiectul (în persoană, număr și gen, caz) – vezi
Predicatul – acordul cu subiectul.
Dacă admitem posibilitatea ca subiectul să preia anticipat categoriile gramaticale (gen, număr)
ale numelui predicativ exprimat prin substantiv, am avea atracţia subiectului pronominal la numele
predicativ, adică acordul regresiv (invers) al subiectului la numele predicativ. În fapt, numele predicativ
exprimat prin pronume demonstrativ, preia, prin atracție, genul subiectului: în loc de Τοῦτο ἔσται ὑμῶν
ἡ σωτηρία avem Αὕτη ἔσται, în acord cu σωτηρία (sub.) „acest lucru > aceasta va fi mântuirea voastră”.

Deci, subiectul este cel articulat, iar pronumele (chiar antepus) este nume predicativ ce suferă
influența subiectului.

1
Subiectiva din română.

162
Atributul apozițional

al subiectului ori al unui determinant acordat al acestuia:

Ἡ Ῥώμη πόλις „oraşul Roma”;
Ὑπέμεινεν Ἰησοῦς ὁ παῖς ἐν Ἱερουσαλήμ... „a rămas Iisus, copilul (copil fiind), în
Ierusalim” (Luc., 2,43) – apoziția poate fi dezvoltată aici într-o circumstanțială;
Καὶ σὺ Βηθλέεμ, γῆ Ἰούδα... „și tu, Betleem(e), pământ al lui Iuda” (Mat., 2,6) – aici
posibil Vocativ;
Ὁ δὲ Ἡρῴδης ὁ τετραάρχης, ἐλεγχόμενος ὑπ’αὐτοῦ περὶ Ἡρῳδιάδος τῆς
γυναικὸς τοῦ ἀδελφοῦ αὐτοῦ... „Iar Irod, tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia
fratelui său,...” (Luca, 3,19);
Ἰωσὴφ υἱὸς Δαυίδ, μὴ φοβηθῇς... „Iosif, fiu al lui David, să nu te temi” (Mat., 1,20) –
Nominative cu valoare de Vocativ; Δαυίδ, nume neflexibil semit, este în Genitiv – evident pentru
cunoscători (chiar fără a se semnala acest lucru printr-un determinant, de ex. articolul: τοῦ Δαυίδ).

Obs. După cum s-a văzut și mai sus (περὶ Ἡρῳδιάδος τῆς γυναικός), apoziția1 se acordă obligatoriu
în caz cu determinatul său: Λέγω δὲ ὑμῖν τοῖς φίλοις „Vă spun vouă celor iubiți” (Luca,12,4); Ἀλλὰ
οὐαὶ ὑμῖν τοῖς Φαρισαίοις, ὅτι ἀποδεκατοῦτε... „dar vai vouă fariseilor, căci luați zeciuială...” (Luc.,
11,41) – aici cu un predicat verbal exprimat prin interjecție predicativă; Ἔδοξε κἀμοὶ
παρακολουθηκότι... „părutu-mi-sa mie care am urmărit” (Luca,1,3).
Nominativul denominativ apare la concurenţă cu Genitivul explicativ; are funcție sintactică,
fiind fie apoziţie, fie nume/element predicativ (suplimentar):
Πτωχὸς δέ τις ὀνόματι Λάζαρος ... „iar un sărman, Lazăr pe nume,...” (Luca, 16,20);
Γυνὴ δέ τις ὀνόματι Μάρθα „și o femeie, Martha după nume,...” (Luca, 10,38);
Τῇδε ἦν ἀδελφὴ καλουμένη Μαριάμ „și era acolo o soră numită Maria” (ibidem,39).

Notă. Ca element predicativ suplimentar, denominativul poate sta și în alt caz, e.g. Acuzativ: Καὶ
καλέσεις τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν „și vei chema numele Lui Iisus” (Mat.,1,21 și 23) - Ἰησοῦν acordat cu
τὸ ὄνομα (obiect direct în Acuzativ).

Nominativul fără funcție sintactică

Nominativul exclamativ, al adresării, apare uneori ca echivalent al

Vocativului:
Καὶ σὺ Βηθλέεμ, γῆ Ἰούδα... „și tu, Betleem(e), pământ al lui Iuda” (Mat., 2,6);
Τὸ κοράσιον, σοὶ λέγω, ἔγειρε „fiică, ție zic, scoală-te” (Marc., 5,41) și Ἡ παῖς,
ἔγειρε. (Luca, 8,54);
Οἱ ἄνδρες, ἀγαπᾶτε τὰς γυναῖκας „bărbați, să vă iubiți femeile” (Efes., 5,25). ) –
articolul exprimă în asemenea situații posesia/apartenența;
Ἰωσὴφ υἱὸς Δαυίδ, μὴ φοβηθῇς... „Iosif, fiu al lui David, să nu te temi” (Mat., 1,20).

Obs. În NT, numele Persoanei Supreme este invocat în Nominativ, neînsoțit de vreo interjecție: Ὁ
Θεός, εὐχαριστῶ σοι „Dumnezeu(le), Îți mulțumesc”; ὁ Θεός, ἱλάσθητί μοι τῷ ἁμαρτωλῷ
„Dumnezeu(le), fii milostiv mie, păcătosul” (Luca, 18,13); Πατήρ „Părinte” (Ioan, 17,21); dar avem și
contraexemple cu Vocativ: Θέε μου, Θέε μου, διὰ τί / ἵνα τί με ἐγκατέλιπες „Dumnezeule al Meu, ... de
ce M-ai părăsit?”.
Clasic Nominativul se află la concurenţă şi chiar în asociere cu Vocativul: Ζεῦ πάτερ Ἥλιός τε. Ὦ
πόλις καὶ δῆμε„Părinte Zeus şi Soare! Cetate şi poporule!” – vezi mai departe Vocativul.

1
În greacă atributul acordat urmează strict acordul (formal) cu determinatul său: ὁ ἀγαθὸς ἄνθρωπος
devine în genitiv τοῦ ἀγαθοῦ ἀνθρώπου „omul bun/ al omului bun(ului)”; ἡ Ῥώμη πόλις apare în
genitiv τῆς Ῥώμης πόλεως„al oraşului Romei”. În româna actuală se manifestă tendinţa punerii în
nominativ a oricăror apoziţii, având aici „al oraşului Roma” şi nu forma acordată „Romei”; aceasta
chiar cu preţul apariţiei unor neclarităţii: Iată recenzia cărţii, scrise de mine – uersus - scrisă de mine
(Ce se comunică? Recenzia ori cartea e scrisă de mine?).

163
 Nominativul liber este un Nominativ independent, lipsit chiar de funcție
sintactică – mai este numit și suspendat1:
Ἰδοὺ ὁ ἄνθρωπος „iată omul”, Ecce homo (Ioan, 19,5);
Φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ „glas al celui ce strigă în deșert” (Mat., 3,3);
Ἰδοὺ ἄνθρωπος φάγος καὶ οἰνοπότης, φίλος τελωνῶν καὶ ἁμαρτωλῶν „iată un
om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor!” (Luca, 7,34).

Obs. Putem adăuga aici titlurile de cărți, λ.χ.: Γένεσις, Πράξεις (ἀποστόλων) κτλ.2„Facerea,
Faptele...”

Numele predicativ – apozițional3

apare ca parte componentă a predicatului nominal, fiind de fapt purtătorul informației

despre subiect. El este sprijinit de verbul copulativ (εἰμί „sunt” și γί(γ)νομαι „devin, mă fac,
sunt”, ori altele) care, prin categoriile sale gramaticale (mod, timp, persoană, număr)
particularizează, personalizează... introducând numele predicativ în contex:
Ἐγώ εἰμι τὸ φῶς... „Eu sunt lumina...”; Οὗτός ἐστι ὁ υἱός μου... „Acesta este Fiul
Meu...” (Mat., 4,3); Ὑμεῖς ἐστε τὸ ἅλας τῆς γῆς „voi sunteți sarea pământului” (Mat., 5,13).
Adesea verbul copulativ (la Indicativ prezent) rămâne subînțeles. Cazul limită
îl reprezintă propozițiile nominale, dovadă a preeminenței numelui predicativ:
Μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι... /Μακάριοι οἱ πενθοῦντες...etc. „fericiți cei
săraci cu duhul.../ fericiți cei ce plâng... (Mat., 5,3 și urm.) - verbul lipsă/subînțeles este εἰσίν.

Obs. Verbul copulativ aduce informațiile privind: modul, timpul, aspectul, persoana, numărul.
Astfel, dacă verbul copulativ este la alt timp decât prezentul, sau la alt mod personal decât Indicativul,
prezența sa este absolut necesară: Ἴσθι εὐνόων „fii binevoitor” (Mat,. 5,25). Prin urmare, în greacă,
sintagmele participiale (absolute) cu predicat nominal, nu pot exista în lipsa verbului copulativ (chiar cu
subiect subînțeles): [Τούτων] οὕτως ὄντων „de vreme ce astfel sunt [acestea]”. În latină, astfel de
sintagme prezintă doar numele predicativ: Cicerone consule, cu elipsa participiului verbului copulativ
esse, de altfel inexistent în limba clasică (grecul ar fi tradus: Κικέρωνος ὑπάτου ὄντος).
Aceleași verbe, în majoritatea cazurilor simple copulative, au uneori, în context, sens deplin și
formează singure predicat, cu înțelesul de: „a exista, a se afla, a se întâmpla” și nu se simte nevoia unui
nume predicativ: Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν Θεόν... „la început a fost (a existat)
Cuvântul și Cuvântul era (se afla) la Dumnezeu...” (dar nu și continuarea: καὶ Θεὸς ἦν ὁ λόγος „și
Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan., 1,1), unde identificăm un predicat nominal); Ὅπου γὰρ ἐστιν ὁ
θησαυρός σου, ἐκεῖ ἔσται καὶ ἡ καρδία σου „unde se află comoara ta, acolo se va afla și inima ta”
(Mat., 6,21); Τότε ἐγένετο ... „a fost (s-a-ntâmplat) atunci...” (NT, passim); Κατὰ τὴν πίστιν ὑμῶν
γενηθήτω „facă-se după voia voastră” (Mat., 9,29); Ὀψίας γενομένης „făcându-se seară” (NT, passim),
o participială absolută, cu subiect și predicat.

Notă. Verbul εἰμί (la Ind. prezent), poate fi subînțeles, chiar atunci când are valoare clar predicativă:
Oὗ τὸ πτύον ἐν τῇ χειρὶ αὐτοῦ „în a Cărui mână [se află] vânturătoarea” (Mat., 3,12).

1
Nominativ independent sau rămas în suspensie - vezi Dan Slușanschi, Sintaxa latină, EUB, 1994,
vol.I, pp. 39 - 40 – Nominatiuus pendens.
2
Λχ. (acronim sau siglă din λόγου χάριν, ca și e.g. din exempli gratia) „de exemplu”; κτλ. (din καὶ τὰ
λοιπά), este, la fel, corespondentul latinescului etc. (et caetera) „și ceilalți/celelalte” – neaoșul șcl. ori
ș.a.m.d. „și așa mai departe”.
3
Orice apoziție, uide supra, se acordă cu determinatul său; în cazul de față, numele predicativ
apozițional se acordă cu subiectul (care este de regulă în cazul Nominativ; doar subiectul infinitivalei se
poate afla în Acuzativ).

164
 Numele predicativ este, așadar, adevăratul purtător al înțelesului; el poate fi
exprimat prin orice nume (substantiv ori parte de vorbire substantivată, apoi adjectiv sau
pronume):
- substantiv (acordat cu subiectul):
Εἰ υἱὸς εἶ τοῦ Θεοῦ... „dacă ești [Tu1] Fiul lui Dumnezeu” (Mat., 4,3);
Καὶ ὁ λόγος σάρξ ἐγένετο ... „și Cuvântul trup s-a făcut (s-a-ntrupat)” (Ioan, 1,14);
Μηδὲ κληθῆτε καθηγηταὶ ὅτι καθηγητὴς ὑμῶν ἐστιν εἷς ὁ Χριστός. ὁ δὲ
μείζων ὑμῶν ἔσται ὑμῶν διάκονος „și nu vă spuneți învățători, căci unul Hristos este învățătorul
vostru; și cel mai bun dintre voi va fi învățătorul vostru” (Mat., 23, 10-11);

Obs. Numele predicativ exprimat prin substantiv acordat cu subiectul - deci apozitiv - este de regulă
nearticulat. Avem însă și contraexemple: Ὁ λύχνος τοῦ σώματός ἐστιν ὁ ὀφθαλμός σου
„Lumina/luminătorul trupului este ochiul tău” (Luca, 11,34) – cu subiect și nume predicativ articulate.

- pronume:
Οὗτός ἐστι ὁ υἱός μου ὁ ἀγαπητός, ἐν ᾧ εὐδόκησα „Acesta este Fiul meu Cel iubit,
întru Care am binevoit” (Mat., 3,17);
Οὗτός ἐστι περὶ οὗ γέγραπται „acesta este cel despre care e scris” (Luca, 7,27) – cu
subiectul subînțeles ὁ ἄνθρωπος, περὶ οὗ...

Obs. Numele predicativ exprimat prin pronume primește o poziție privilegiată, printr-o anaforă cu
valoare emfatică2: Ἐγὼ εἰμὶ τὸ φῶς... „Eu [Însumi] sunt lumina...”; Ὑμεῖς ἐστε τὸ ἅλας τῆς γῆς „voi
[înșivă] sunteți sarea pământului” (Mat., 5,13 și 14) - articolul însoțește în continuare subiectul.

- adjectiv (calificativ): care se acordă în gen, număr și caz cu subiectul (fie el

subînțeles):
Κύριε, οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς ἵνα... „Doamne, nu sunt vrednic să...” (Mat., 8,8);
Ἔκφοβοι γὰρ ἐγένοντο „au devenit înfricoșați” (Marcu, 9,6);
Καὶ τὰ ἱμάτια αὐτοῦ ἐγένετο στίλβοντα λευκά „iar veșmintele Lui au devenit albe
strălucitoare” (Marcu, 9,3);
Ἦν δὲ ἡ εἰδέα αὐτοῦ ὡς ἀστραπὴ καὶ ἔνδυμα αὐτοῦ λευκὸν ὡς χίων... πάντες
ἐγενήθησαν ὡς νεκροί „iar chipul Lui era ca un fulger și veșmânul alb ca neaua... toți deveniseră ca
morți” (Mat., 28, 3-4) – particula (adv.) ὡς „ca” induce ideea comparației.

Obs. În exprimarea analitică a durativului, avem copulativul εἰμί și participiul verbului purtător de
înțeles, ca nume predicativ: Ἦν γὰρ διδάσκων... „Învăța/ le era învățător..” (Mat., 7,29); Οἱ ἀστέρες
ἔσονται πίπτοντες „stelele vor cădea într-una/ vor fi căzătoare...” (Apoc.); Ἴσθι εὐνοών „fii binevoitor”
(Matei) - vezi și Sintaxa participiului; vezi Limba κοινή.

Numele predicativ poate fi exprimat și prin alte adjective verbale cu sufix –τος3 ori -τέος3 ,
care formează două tipuri de construcții (numite în latină perifrastice):
- personală, în turnură pasivă, cu subiectul în nominativ și complementul de agent în dativ:
Ἐμοί ἀσκητέα ἐστίν ἡ ἀρετή „Eu trebuie să cultiv virtutea” (lat. Mihi colenda est uirtus); Οὐδεὶς
προφήτης δεκτός ἐστιν ἐν τῇ πατρίδι αὐτοῦ „niciun profet nu e primit în țara lui”, melius „nimeni nu e
primit (ca) profet...” (Luca, 4,24) – avem δεκτός ἐστι, ca predicat nominal cu adj. în –τός3 (conj.
perifrastică) și προφήτης, ca nume predicativ suplimentar.
- impersonală, cu adjectivul la neutru singular ori plural, având complement în cazul cerut de
verbul activ: Ἀσκητέον (ἀσκητέα) ἐστὶ τὴν ἀρετήν „Virtutea trebuie cultivată”; Ἀλλὰ οἶνον νέον εἰς
ἄσκους καινοὺς βλητέον [ἐστί] „ci trebuie pus vinul nou în burdufuri noi” (Luca, 5, 37-38);
Ἀκολουθητέον ἐστὶ τοῖς νόμοις „legile trebuiesc urmate, respectate” (ἀκολουθέω cere complementul în
Dativ). În această turnură latina primește doar complementul de agent în Dativ (nu și subiect): Mihi
colendum est.

1
Observăm că subiectul poate lipsi, poate fi neexprimat, nu și numele predicativ.
2
Emfatic, după ἐμφατικός (de la ἐμφαίνω „arăt, declar”), deci „ostentativ, cu rol evidențiator”.

165
 Sub influența construcției infinitivale: Πάντας δεῖ ἀσκεῖν τὴν ἀρετήν „toți trebuie să cultive
virtutea” putem avea subiect în acuzativ: Πάντας ἀσκητέον τὴν ἀρετήν (ἀσκητέον, echivalent pentru δεῖ
ἀσκεῖν) – vezi Adjectivele verbale.
Adjectivul (calificativ) poate avea valoarea de nume predicativ suplimentar (acordat cu
subiectul – uide infra): Ἰδοὺ ἀφίεται ὑμῖν ὁ οἶκος ὑμῶν ἔρημος „iată, vă rămâne casa pustie” (Mat.,
23,38); Οἱ δὲ ἄνδρες... εἱστήκεισαν ἐνεοί „iar bărbații... se opriseră înmărmuriți” (Fapte, 9,7).

Numele predicativ suplimentar poate împlini sensul unor verbe, de altfel predicative,
acordându-se cu subiectul: am avut mai sus Μηδὲ κληθῆτε καθηγηταὶ „și nu vă spuneți învățători”
(Mat., 23, 10-11); apoi Καὶ ἐκλήθη τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦς „Şi s-a chemat numele Lui Iisus” (Luca, 2,
21). Ἐλήλυθας διδάσκαλος „ai venit [ca] învățător”. Ἐγὼ φῶς εἰς τὸν κόσμον ἐλήλυθα „Eu am venit
lumină în lume” (Ioan, 6,46); numele predicativ suplimentar exprimat prin substantiv acordat cu
subiectul, ca mai sus, este numit apozitiv.

Notă Până acum s-a vorbit despre numele predicativ apozițional (și cel suplimentar), id est acordat
cu subiectul. Dacă nu e acordat, se va prezenta la cazul respectiv, de ex. Τοῦ πατρός ἐστι ori Ἦν γὰρ
ἐτῶν δώδεκα „era de doisprezece ani” (Marcu, 5,42) – vezi Sintaxa Genitivului etc.

Acordul dintre subiect și predicatul (nominal)

Predicatul verbal, cât și verbul copulativ, din cadrul predicatului nominal, se

acordă în număr și persoană cu subiectul său; iar participiile din formele analitice
(pasive, durative, la perfect etc.) ori perifrastice (m.m.c.perfect, conjugare perifrastică cu adj.
verbale în –τέος3/ -τός3) și în gen, număr, caz1.
Numele predicativ apozițional (exprimat prin substantiv sau alte părți de vorbire
substantivate ori adjectiv) este acordat în gen, număr și caz cu subiectul:
Ἔλεγον ὅτι γλεύκους μεμεστωμένοι εἰσίν „spuneau că sunt plini/umpluți de must
(vin dulce)” (Fapte, 2,13) – cu subiectul subînțeles αὐτοί;
Τοῦτο ὑμῖν γνωστὸν ἔστω „fie-vă cunoscut acest lucru” (Fapte, 2,14).

Obs. În cazul subiectului multiplu, acordul predicatului (verbal sau nominal) se poate face la
plural, cu toți termenii subiectului, sau la singular, cu cel mai apropiat element al subiectului multiplu
(mai cu seamă dacă predicatul precede subiectul):
Τὸτε ἐξεπορεύετο πρὸς αὐτὸν Ἱεροσόλυμα καὶ πᾶσα ἡ Ἰουδαία καὶ πᾶσα ἡ περίχωρος τοῦ
Ἰορδάνου „atunci a început a ieși la El Ierusalimul și [încă] întreaga Iudeie, [ba chiar] și toată
împrejurimea Iordanului...” (Mat., 3,5) - .
Apoi, numele predicativ multiplu apare și el, asemenea subiectului multiplu, acordându-se
gramatical cu subiectul (în Nominativ): Ὅστις γὰρ ἂν ποιήσῃ τὸ θέλημα τοῦ πατρός... αὐτός μου
ἀδελφὸς καὶ ἀδελφὴ καὶ μήτηρ ἐστίν. „...acela Îmi este frate și soră și mamă” (Mat., 12,50); Τῶν
δώδεκα ἀποστόλων τὰ ὀνόματά ἐστιν ταῦτα: Πρῶτος Σίμων... καὶ Ἀνδρέας... καὶ Ἰάκωβος... καὶ
Ἰωάννης... „numele celor doisprezece apostoli erau acestea: Simon... și Andrei...etc.” (Mat., 10, 3).
Starea de aparent dezacord al verbului predicat la singular, antepus subiectului multiplu,
poate fi explicată uneori și prin acumularea progresivă (improvizată) a elementelor acestuia din urmă,
pe parcursul discursului (fapt ce ține de oralitate), o asociere adverbială de tipul și încă, ba chiar și,
după modelul: Ὅπως κἀγὼ ἐλθὼν προσκυνήσω αὐτῷ „pentru ca, venind, să mă-nchin Lui chiar și eu”
(Mat.,2,8) – [nu numai voi]; Τὸτε ἐξεπορεύετο πρὸς αὐτὸν Ἱεροσόλυμα καὶ πᾶσα ἡ Ἰουδαία καὶ πᾶσα ἡ
περίχωρος τοῦ Ἰορδάνου „atunci a început a ieși la El Ierusalimul și [încă] întreaga Iudeie, [ba chiar] și
toată împrejurimea Iordanului...” (Mat., 3,5). În cazul unui predicat nominal, verbul copulativ antepus
poate rămâne la singular, în timp ce numele predicativ (postpus) ajunge să se acorde la plural,
referindu-se la toate elementele subiectului multiplu: Καὶ ἦν ὁ πατὴρ αὐτοῦ καὶ ἡ μήτηρ θαυμάζοντες
ἐπὶ τοῖς λαλουμένοις περὶ αὐτοῦ „și era tatăl Său, dar încă și mama, uimiți de cele spuse despre El”
(Luca, 2,33)2.

1
Othon Riemann & Henri Goelzer, Grammaire comparée du grec et du latin, Syntaxe, Paris, Armand
Colin, 1897, Chapitre premier, Syntaxe d΄accord, pp. 17-36.
2
Pentru acord vezi și O. Riemann – H. Goelzer, op.cit. p. 20 sqq.

166
 Subiectele-substantive colective ca πλῆθος „mulțime”, apoi δῆμος „popor”, στρατιά „oștire”,
λαός „popor” etc. permit două variante de acord al verbului predicat:
- acordul formal – constructio ad formam (κατ’εἶδος), unde predicatul preia pur și simplu
categoriile gramaticale ale subiectului:
Καὶ ἐξαίφνης ἐγένετο σὺν τῷ ἀγγέλῳ πλῆθος στρατιᾶς οὐρανίου αἰνούντων τὸν Θεὸν καὶ
λεγόντων „și îndată s-a ivit cu îngerul mulțime de oștire cerească, lăudând pe Domnul și spunând
(Luc.,2,13) – ad litteram: a celor/din cei care lăudau și spuneau.
- acordul după înțeles – constructio ad sensum (κατὰ sau πρὸς σύνεσιν), adică la numărul
plural (fiindcă substantivul colectiv redă o realitate compusă din mai multe elemente); formularea Ὁ
ὄχλος ὁρμᾶται„mulţimea se mişcă”(cu predicat acordat formal la singular) este concurată de: Ὁ ὄχλος
ὁρμῶνται, cu acelaşi sens și aceeași traducere, dar cu predicatul acordat la plural, după înţeles,
mulţimea conţinând mai mulţi indivizi:
Ἤρξαντο ἅπαν τὸ πλῆθος τῶν μαθητῶν χαίροντες αἰνεῖν „și toată mulțimea ucenicilor au
început, bucurându-se [ei], a lăuda” (Luca, 19,37) – cf. în română: o mulțime de oameni vine/vin;
Συνῆλθεν τὸ πλῆθος.../ ὅτι ἤκουον εἷς ἕκαστος... „și s-a adunat mulțimea căci fiecare auzeau”
(Fapte, 2,6) – după primul acord, ad formam (sg.), avem un al doilea, ad sensum (pl.).
Ἀλλὰ ὁ ὄχλος οὗτος... ἐπάρατοί εἰσιν „dar mulțimea aceasta sunt blestemați” (Ioan, 8,1), dar și
invers: Καὶ ἐπορεύθησαν ἕκαστος εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ „și au plecat fiecare la casa lui” (ibidem).

- acordul atic1: este un caz particular, dar foarte frecvent al acordului κατὰ σύνεσιν, când
subiectul exprimat prin substantiv sau pronume neutru plural are verbul predicat la numărul singular (nu
și numele predicativ acordat, în cazul predicatului nominal):
Πάντα δι’αὐτοῦ ἐγένετο „toate prin El s-a[u] făcut” (Ioan., 1,3); Ταῦτά ἐστιν καλὰ καὶ
ὠφέλιμα τοῖς ἀνθρώποις „acestea sunt [este] bune și folositoare oamenilor” (Tit., 3,8).

Notă. Acordul regresiv al subiectului cu predicatul nu există, căci el – acordul – se face mereu
(progresiv) dinspre subiect spre predicat, recte predicatul urmează subiectul, el se acordă cu subiectul
(în persoană, număr și gen, caz) și nu invers.
În cazul predicatului nominal, numele predicativ exprimat prin pronume este antepus
subiectului și pare a-i lua locul (vezi Subiectul), putând da impresia unui acord sau atracții regresive a
subiecului pronominal la așa-zisul nume predicativ (apozițional). Astfel, în loc de τοῦτο ἔσται ὑμῶν ἡ
σωτηρία „acest lucru va fi mântuirea voastră”, avem αὕτη ἔσται ὑμῶν ἡ σωτηρία „aceasta va fi
mântuirea voastră”. Dar subiectul este ἡ σωτηρία și avem doar o schimbare a topicii, nu a regulii
gramaticale; articolul însoțește subiectul ἡ σωτηρία, iar numele predicativ, chiar antepus, τοῦτο/αὕτη
este cel care face (sau nu) acordul (în gen).

Acordul numelui predicativ la neutru singular, indiferent de genul subiectului, mai cu

seamă în afirmaţii de tip paremiologic (situație similară celei anterior prezentate):
Δεινόν [τι] ἄνθρωπος „Omul e un lucru minunat” – numele predicativ aparent - δεινόν, la
origine atribut al adevăratului nume predicativ (τι, ἔργον, ζῶον „ceva, un lucru, o viețuitoare”), acum
subînțeles, se acordă cu acel subînțeles, în neutru; la fel: Τίμιον ἀρετή „Virtutea e vrednică de
cinstire”,id est „e un lucru vrednic de cinstire”; Ἀθάνατον ἡ ψυχή „sufletul e (un lucru) nemuritor”:
Ἀρκετόν τῇ ἡμέρᾳ ἡ κακία αὐτῆς „Ajunge-i zilei răutatea ei” (Matei, 6, 34) - dar şi ἀρκετή.
Ἀρκετὸν τῷ μαθητῇ ἵνα γένηται ὡς ὁ διδάσκαλος αὐτοῦ „ajunge-i ucenicului să fie precum
dascălul său” (Mat., 10,25) – „e [un lucru] suficient/ îndeajuns elevului ...”; mai avem aici un predicat
nominal-apozitiv: (ἵνα) γένηται (ὡς) ὁ διδάσκαλος „să devină precum dascălul său” (articolul aici are
valoarea unui posesiv – ἑαυτοῦ).

Obs. Formule ca: Αἰσχρόν ἐστι ψεύδεσθαι „E ruşinos să minţi”, sunt absolut motivate, căci
infinitivul este un substantiv neutru: τὸ ψεύδεσθαι.

1
Acordul atic – τὰ ζῷα τρέχει – se numește astfel după dialectul cu același nume, vorbit mai cu seamă
în regiunea Atica (Ἀττική), preluat în κοινή și continuat în limba comună, chiar în varianta ei literară.
Fenomenul nu s-a socotit agramatism, ci mai degrabă un arhaism neaoş, neutrele la plural fiind la acea
dată asimilate unor substantive colective de tipul: prundiş, nucet, studențime etc. din română, fără a se
insista asupra elementelor componente, văzute în cadrul unui întreg unitar.

167
 VOCATIVUL – ΚΛΗΤΙΚΗ΄1

Caz al interpelării, este o formă fosilă, fără semne proprii2, identică cu tema
(scurtă) ori, la limită, cu Nominativul. Nu are funcţie sintactică, căci nu determină pe
nimeni3 şi nu apare în cazul pronumelor personale, demonstrative şi posesive – vezi
Morfologia.

Obs. În bună tradiţie clasică, numele în vocativ este precedat de particula ὦ, la interpelarea unui
inferior ori egal: Ὦ παῖδές ἐμοι„Copiii mei!”, dar nu la invocarea unui superior sau a unei divinităţi.
Găsim însă și forme neclasice (datorate calcului după ebraică/aramaică): Θέε μου
„Dumnezeule al Meu!”. Tot mai frecvent, apare chiar Nominativul articolului hotărât, mai ales feminin
singular ἡşi masculin plural οἱ. Limba κοινή şi, în continuare, celelalte variante nu utilizează particula
ὦ.

Πάτερ, εἰς χεῖράς σου παρατίθεμαι τὸ πνεῦμά μου „Părinte, în mâinile Tale pun
sufletul Meu” (Luca, 23,46);
Ἄνδρες ἀδελφοί, ... „fraților (bărbați)” (Fapte, 23,1);
Διδάσκαλε, δέομαί σου ἐπιβλέψαι... „Învățătorule, mă rog Ție să privești...”
(Luca,9,37); apelativul apare chiar și netradus: Ῥαββί, οἴδαμεν ὅτι... „Învățătorule, știm că...”
(Ioan, 3,2);
Ἰησοῦ υἱὲ Δαυίδ, ἐλέησόν με „Iisuse, Fiule al lui David, miluiește-mă” (Luca, 18,38); Τί
ἐμοὶ καὶ σοί, Ἰησοῦ υἱὲ τοῦ Θεοῦ τοῦ ὑψίστου; „ce ai cu mine, Isuse, Fiule al lui Dumnezeu
Preaînaltul?” (Marcu, 5,7) – pentru Vocativul Ἰησοῦ, pentru flexiunea numelor ebraice, vezi
Morfologia; atributul (apozitiv dar și adjectival-calificativ) urmează strict acordul;
Τοῖχε κεκονιαμένε „zidule văruit, paries dealbate” (Fapte, 23,3);

Obs. Adjectivul posesiv şi Dativul pronumelui personal: ἀδελφέ μοι (cf.lat. frater mi!) este înlocuit
cu Genitivul posesiei, la fel aton, : Θεέ μου, Θεέ μου, ἱνατί με ἐγκατέλιπες; „Dumnezeule al Meu,
pentru ce M-ai părăsit?” (Matei, 27,46).

Vocativul este tot mai mult concurat de Nominativul exclamativ:
Ὦ γενεὰ ἄπιστος καὶ διεστραμμένη, ἕως πότε μεθ’ὑμῶν ἔσομαι; „O! neam
(generație) necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi?” (Mat., 17,17 și Luca, 9,41) –
Nominativul lui γενεά e atestat de determinantul său acordat: ἄπιστος (nu ἄπιστε); γενεά înseamnă de
fapt „generație”;
Ἡ παῖς, ἔγειρε „scoală, copilă” (Luca, 8,54) – pentru clasicul ὦ παῖ;
Εἶπεν δὲ αὐτῷ ὁ Θεός: ἄφρων, ταύτῇ τῇ νυκτί... „îi zise Dumnezeu: nebunule! în
această noapte...” (Luca, 12,20) – vocativul ar fi fost ἄφρον, identic cu tema scurtă;
Ἰωσὴφ υἱὸς Δαυίδ, μὴ φοβηθῇς... „Iosif, fiu al lui David, să nu te temi” (Mat., 1,20) –
sunt Nominative cu valoare de Vocativ (Δαυίδ – e un genitiv fără marcă);
Μὴ φοβοῦ θυγάτηρ Σιών „nu plânge, fiică a Sionului” (Ioan, 12,15) – Voc. este θύγατερ.
Ἐλέησον ἡμᾶς, υἱὸς Δαυίδ „miluiește-ne [pe noi], Fiule al lui David!” (Matei, 9,27).

1
Vocatiuus casus (< uoco,-are „achema,striga”), după κληθική πτῶσις (< καλέω, ἐκλήθην – κλητικός3
„a chema, a numi”, a fost considerat inițial o unitate (propoziție) în sine: προσαγορευτικὸν πρᾶγμα;
vezi O. Riemann – H. Goelzer, Grammaire comparée du Grec et du Latin, pp.37-38.
2
În analiza și descrierea fenomenului lingvistic, chiar lipsa unei mărci – aici desinenţă specifică ø –
devine marcă în sine. Pentru terminaţiile Vocativului (în lipsa desinenţelor), vezi Morfologia.
3
Dar, determinanţii unui vocativ, acordaţi sau nu, vor avea funcţia sintactică dată de natura
determinatului: atribut al unui substantiv: ἀγαθὲ ἄνθρωπε, ἄνθρωπε τοῦ Θεοῦ”bunule om, omule al lui
Dumnezeu”, respectiv complement al unei alte părţi de vorbire: κάκιστε τῶν ἄνθρώπων „[tu,] cel mai
rău dintre oameni”.

168
 Avem, în aceeași frază, alternând, Vocativul și Nominativul exclamării:
Εἶπεν: Ὦ πλήρης παντός δόλου..., υἱὲ διαβόλου, ἐχθρὲ πάσης δικαιοσύνης...
„o, tu cel plin de toată viclenia..., fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea...” (Fapte, 13,10) –
πλήρης, cu vocală lungă, este în Nominativ.

Obs. Dar, în aceleași formule în care avem Vocativ sau Nominativ exclamativ: Οὐαὶ δὲ ὑμῖν,
γραμματεῖς καὶ Φαρισαῖοι ὑποκριταὶ, ὅτι κλείετε τὴν βασιλείαν τῶν οὐρανῶν „vai vouă, învățați și
farisei prefăcuți (!), căci voi încuiați...” (Mat., 23,13 și 25 etc.); putem avea și apoziții acordate – aici cu
un Datiuus incommodi: Ἀλλὰ οὐαὶ ὑμῖν τοῖς Φαρισαίοις, ὅτι ἀποδεκατοῦτε... „dar vai vouă fariseilor,
căci dați zeciuială...” (Luc., 11,42 și 43), cu un predicat verbal exprimat prin interjecție predicativă
(οὐαί); apoi din nou Nominativ/Vocativ: οὐαὶ ὑμῖν, οἱ ἐμπεπλησμένοι „vai vouă, cei sătui/ sătuilor (!)”
(fără acord formal); οὐαί, οἱ γελῶντες νῦν „vai, cei ce vă bucurați acum/ bucuroșilor (!)”, dar și apoziție
acordată: οὐαὶ ὑμῖν τοῖς πλουσίοις „vai vouă, celor bogați” (Luca, 6,24-25).













































169
 GENITIVUL – ΓΕΝΙΚΗ΄1

În urma sincretismului2, vom avea:
I. Genitivul propriu-zis, exprimând apartenenţa şi posesia3:
- adnominal, încadrează determinatul în sfera determinantului (obiectul în sfera
posesorului, partea în întreg etc.);
- adverbal, care limitează acţiunea verbului asupra (unei părți a) obiectului său.
II. Genitivul separativ (IE) (lat. Ablativ), indicând punctul de plecare a acţiunii
(separaţia, originea, cauza, comparaţia, privarea);
indicând static punctul în timp și spațiu;
III. Genitivul locativ (IE), (lat. Ablativ),
neproductiv, concurat şi eliminat de Dativ, dar păstrat în forme fosile.

Ι. Genitivul propriu-zis

Genitivul explicativ, al apartenenţei şi posesiei

Poartă vechea valoare IE a cazului, indicând posesia (recte posesorul) ori

apartenenţa într-un sens mai larg. El apare:

Adnominal, determinând:
- substantive (de fapt situația originară4):
Γεννήματα ἐχιδνῶν „neam de năpârci/vipere” (Luca, 3,7);
Μὴ ποιεῖτε τὸν οἶκον τοῦ πατρός μου οἶκον ἐμπορίου „nu faceți casa Tatălui Meu
casă de negoț” (Ioan, 2,16) – cu două Gen. ale apartenenței și unul explicativ (ἐμπορίου);
Τίνι οὖν ὁμοιώσω τοὺς ἀνθρώπους τῆς γενεᾶς ταύτης; „cu ce/cui voi asemăna
oamenii generației acesteia?” (Luca, 7,31);
Τὸ κάρφος τὸ ἐν τῷ ὀφθαλμῷ τοῦ ἀδελφοῦ σου „paiul, cel din ochiul fratelui tău”
(Luca,6, 41) – σου poate fi aici adjectiv posesiv acordat (σος3), dar mai degrabă, fiind limba κοινή,
Genitivul personalului συ;
Τότε συνήχθησαν οἱ ἀρχιερεῖς καὶ οἱ πρεσβύτεροι τοῦ λαοῦ εἰς τὴν αὐλὴν τοῦ
ἀρχιερέως „s-au adunat atunci arhiereii și bătrânii poporului în curtea arhiereului” (Mat.,26,3) – τοῦ
λαοῦ poate fi interoretat și ca G. partitiv; vezi mai departe.
Καὶ ἦραν τὸ περισσεύον τῶν κλασμάτων δώδεκα κοφίνους πλήρεις „și au ridicat
prisosul de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline” (Mat., 14,20);
Καὶ ὅτε ἐπλήσθησαν αἱ ἡμέραι τοῦ καθαρισμοῦ αὐτῶν „când s-au împlinit zilele
curățirii lor/de curățire a lor” (Luca, 2,22) – cu o vagă nuanță finală „pentru a se curăți ei” (și un Gen.
subiectiv: αὐτῶν, id est ἵνα αὐτοὶ καθαρθῶσιν); la fel:
Τῇ δὲ Ἐλισάβετ ἐπλήσθη ὁ χρόνος τοῦ τέκειν „și s-a împlinit pentru Elisabeta vremea
nașterii/ de a naște/ ca să nască” (Luca, 1,57);
Ὤφθη αὐτῷ... ἄγγελος ἐν φλογὶ πυρὸς βάτου „i s-a arătat un înger în flacără de foc de
rug” (Fapte, 7,30);

1
Genitiuus (< gigněre, genui „a naște, crea”), după γενικός3 „creator, de origine, originar” (<
γί(γ)νομαι „fac, produc, creez”) – pe lângă πτῶσις /casus „caz”.
2
Sincretism – συγκρετισμός (< σύν – κεράννυμι „amestec, pun la un loc”) „concurență” (< con-curro
„vin împreună/ la un loc”).
3
Genitivul, în general, oferă o încadrare a determinatului, o explicație asupra originii, existenței,
apartenenței.
4
O. Riemann – H. Goelzer, Grammaire comparée, p. 109 sqq.: stabilesc identitatea, recte „același sens
general”, între στέφανος χρυσοῦς (cu adjectiv) și στέφανος χρυσοῦ (cu substantiv în Genitiv) „coroană
de aur”.

170
 Πᾶσα γὰρ φύσις θερίων τε καὶ πετεινῶν, ἑρπετῶν τε καὶ ἐναλίων δαμάζεται...
„tot neamul (felul de) fiarelor și al păsărilor, al târâtoarelor și al viețuitoarelor din mare se domolește”
(Iac., 3,7).
- pronume, adjective: ἴδιος, οἰκεῖός τινος„propriu, al cuiva”; κοινός τινος „comun
[al] cuiva”; υπήκοός τινος „supus al cuiva”; ἱερός τινος „închinat cuiva, loc sfânt al cuiva” (cf. lat.
sacer alicuius):
Οὗ οὐκ ἔστιν τὰ πρόβατα ἴδια „ale cărui oi nu sunt ale sale”(Ioan, 10,12);
Αὐτὸς ὑμᾶς βαπτίσει... οὗ τὸ πτύον ἐν τῇ χειρὶ αὐτοῦ διακαθᾶραι τὴν ἅλωνα
αὐτοῦ... „Însuși vă va boteza... [Cel] în a Cărui mână se află vânturătoarea Lui, ca să curățească aria
Sa” (Luca, 3,17);
Ἀγαπήσεις τὸν πλησίον σου καὶ μισήσεις τὸν ἐχθρόν σου „iubește pe aproapele tău
și urăște pe dușmanul tău” (Mat., 5,43) – aici cu adjective substantivate (și Indicativ viitor pro
Imperativ).
Βίβλος γενέσεως1 Ἰησοῦ Χριστοῦ υἱοῦ Δαυίδ υἱοῦ Ἀβραάμ „Cartea nașterii lui
Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avram...” (Mat.,1,1) – avem mai multe valori ale genitivelor:
- γενέσεως – genitiv explicativ (περὶ γεννήσεως);
- Ἰησοῦ - genitiv subiectiv (Ἰησοῦς ἐγεννήθη) și genitivul prin acord, atributul adjectival Χριστοῦ;
- υἱοῦ - (bis) apoziție acordată în genitiv (cu Ἰησοῦ);
- Δαυίδ și Ἀβραάμ – genitivul originii (patronimic), nume ebraice neflexibile, dar impuse astfel usu
ecclesiastico2, însoțite uneori, pentru lămurire, de articol sau determinanți acordați (e.g. τοῦ Δαυίδ).

Obs. Este frecvent Genitivul patronimic: Εἶδεν Ἰάκωβον τὸν τοῦ Ζεβεδαίου (Marc., 1,19); υἱὸς
τοῦ Θεοῦ, ori genitivul originii: υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου filius hominis „Fiul omului” (Mat., 26,24); Ἰούδας
Σίμωνος Ἰσκαριώτου „Iuda al lui Simon Iscariotul” (Ioan, 13,2); Σίμων Ἰωάννου (Ioan, 21,18) etc.
Apare și toponimicul: Γρηγόριος ὁ Νύσσης „Grigorie de Nyssa.” Ἐν Βηθλέεμ τῆς Ἰουδαίας
„al Iudeii, din Iudeia”.
Genitivul autorului - genitiuus auctoris - poate indica, în cazul, de exemplu, al cărţii, autorul
și nu posesorul, sau sursa: Ἡ τοῦ Ὁμήρου Ἰλίας „Iliada lui Homer”; Αὐτὸς δὲ ᾔδει τοὺς διαλογισμοὺς
αὐτῶν „El însă cunoștea gândurile lor” (Luca, 6,8) – ceea ce gândeau ei (similar Genitivului subiectiv –
vezi în continuare).
Uneori substantivul determinat de genitiv (recte obiectul apartenenței/al posesiei) poate lipsi,
redat doar de articol: Τὰ τῶν φίλων [ἀγαθά] „cele ale prietenilor [bunurile]”; Τὸ τοῦ Σόλωνος [ῥηθέν]
„a lui Solon [vorbă]” (vezi și Articolul): Τὸτε λέγει αὐτοῖς: ἀπόδοτε οὖν τὰ Καίσαρος Καίσαρι καὶ τὰ
τοῦ Θεοῦ τῷ Θεῷ „atunci le zice: Dați Cezarului cele [bunurile] ale Cezarului și lui Dumnezeu cele
[bunurile ce sunt] ale lui Dumnezeu” (Mat., 22,21) – [τὰ] Καίσαρος și [τὰ] τοῦ Θεοῦ sunt genitive
adnominale pe lângă articolul τὰ, substitut al substantivului lipsă (aici în Αcuzativ).
Lipsa aceasta a consacrat sintagme eliptice, aparent adverbale: ἐλθεῖν ἐφ΄Ἅιδου [χώραν,
οἰκίαν] „a merge în(spre) Hades, în Iad” (cf. lat. apud Mineruae [templum], ori română la [Piaţa]
Unirii.).
Pentru Genitivul singur (fără prepoziție), atestat cu valoare locativă, vezi mai departe
Genitivul locativ.

Apoziția urmează cu strictețe acordul cu determinatul, în orice caz s-ar afla acesta, fără nici o
condiționare3: mai sus, Χριστοῦ e în acord cu Ἰησοῦ (ca atribut adjectival consacrat într-un nume
propriu compus), apoi υἱοῦ (Δαυίδ) și υἱοῦ (Ἀβραάμ) apoziții acordate (în Genitiv) cu același Ἰησοῦ;
sau Εἶδον τὸ παιδίον μετὰ Μαρίας τῆς μητρὸς αὐτοῦ „văzură pruncul împreună cu Maria, mama Lui”
(Mat., 2,11) – αὐτοῦ este un Genitiv posesiv.

Adverbal, cu εἰμί, γίγνομαι „sunt, aparţin” – apare ca nume predicativ:

1
Γένεσις „facere” (de la γί(γ)νομαι, aor. ἐγενόμην/ἐγενήθην „mă fac, devin”, cf. în VT:
Facerea/Geneza) a fost din vechime confundat cu și a înlocuit (uneori) pe γέννησις (de la γεννάω, aor.
ἐγέννησα/ἐγεννήθην „nasc, produc”); unele ediții bune observă lectura γέννησις „naștere” (vezi și
aparatul critic la Mat.,1,18 etc., ed. Nestle-Aland).
2
Vsus ecclesiasticus – utilizare admisă, dacă nu chiar impusă de practica comună în Biserică.
3
Limba română tinde să nu respecte acordul apoziției (mereu în Nominativ) cu deterninatul: Se aude
glasul Mariei, prietena mea – pro al prietenei mele.

171
 Τίνος [ἐστί] ἡ εἰκὼν αὕτη καὶ ἐπιγραφή; Λέγουσιν αὐτῷ: Καίσαρος [ἐστί] „a
cui este chipul acesta cât și inscripția? I se spune: ale Cezarului” (Matei, 22,21);
Καὶ τῆς βασιλείας αὐτοῦ οὐκ ἔσται τέλος „și împărăția Lui nu va avea sfârșit” (Luca,
1,33) – recte „nu va exista un sfârșit al împărăției Sale”;
Ἔσται σοῦ πᾶσα „va fi toată a Ta” (Luca, 4,7);
Ὅτι αὐτῶν ἐστι ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν „căci a lor este împărăția cerurilor” (Mat.,
5,3) – avem aici și un Genitiv adnominal-explicativ: τῶν οὐρανῶν;
Τελείων δέ ἐστιν ἡ στερεὰ τροφή, τῶν διὰ τὴν ἕξιν τὰ αἰσθητήρια
γεγυμνασμένα ἐχόντων πρὸς διάκρισιν καλοῦ τε καὶ κακοῦ „Hrana tare este a celor
desăvârșiți, a celor ce, din pricina/mulțumită obișnuinței, au deprinderile învățate întru deosebirea atât a
binelui, cât și a răului” (Evrei,5,14) – καλοῦ τε καὶ κακοῦ sunt Genitive obiective după διάκρισις; vezi
în continuare:
Τῶν γὰρ τοιούτων ἐστίν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν „căci a unora ca aceștia este
împărăția cerurilor” (Mat., 19,14) – vezi și Fericirile (5,3 și 10);
Οὐκ ὑμῶν ἐστιν γνῶναι χρόνους... „nu e al vostru a ști anii/ nu ține de voi (nu stă în
puterea voastră) (Fapte, 1,7) – cf. lat. sapientis est; sau clasic: Τὸ ναυτικὸν τέχνης ἐστίν
„navigația ține de meserie” (Thuc., I,142,9); Δὶς ἁμαρτάνειν ταὐτὸν οὐκ ἀνδρὸς σοφοῦ [ἐστι]
„a face de două ori aceeaași greșeală nu ține de omul înțelept” (Men., Sent., 121);
Παρυσάτιδος δύο παῖδες ἐγένοντο „Parysatis a avut doi copii” (Xen., Cyr., I).

Obs. Exprimarea posesiei poate avea modalităţi diferite, cu accent mai mare pe posesor, respectiv
pe obiectul posedat. În primul caz, numele posesorului stă în Genitiv: Ἦσαν αὐτοῦ [αἱ] ἑπτὰ μναῖ
„erau ale lui [cele] şapte mine” ori, mai rar, în Nominativ: Αὐτὸς εἶχεν ἑπτὰ μνᾶςcu verbul ἔχω
„însuşi avea şapte mine”; Ἄνθρωπος... τριάκοντα ὀκτὼ ἔτη ἔχων „un om ce avea treizeci și opt de ani”
(Ioan,5,5); Πολὺν ἤδη χρόνον ἔχει „are de acum multă vreme” (Ioan, 5,6); în fine, o turnură neutră şi
fără accent pe posesor, dar mult mai frecventă, în Dativ (posesiv): Ἦσαν αὐτῷ ἑπτὰ μναῖ „avea şapte
mine”; Ποία ὑμῖν χάρις ἐστίν; „ce bucurie aveți?” (Luca, 6, 32 și 33,34); Καὶ τὸ ὄνομα αὐτῆς [ἦν]
Ἐλισάβετ „ea avea numele/ numele ei era Elisabeta” (Ioan,3,1) – cf. lat. Mihi est liber, faţă de Ego
habeo librum, aşa-numitul sum pro habeo; vezi și la Valorile Dativului.

Genitivul partitiv

Exprimă întregul divizat în părţi, întregul din care se evidenţiază o parte. El

apare adnominal şi adverbal; tot aici se încadrează complementul superlativului.

Adnominal, determinând substantive, adjective (la gradele pozitiv şi superlativ),

pronume, participii verbale (articulate), adverbe, el defineşte întregul:
Ἠρώτα δέ τις αὐτὸν τῶν φαρισαίων „și-L ruga unul dintre farisei” (Luca, 7,36);
Τίς τούτων τῶν τρίων „care din(tre) aceștia trei” (Luca, 10,36);
Ὀψὲ δὲ σαββάτων, τῇ ἐπιφωσκούσῃ εἰς μίαν σαββάτων... „târziu în zilele
sabatului; pe când se lumina de prima zi a sabatului (săptămânii)” (Mat., 28,1) – id est înspre duminică
(ziua întâi a săptămânii);
Τίς γὰρ οἶδεν ἀνθρώπων τὰ τοῦ ἀνθρώπου...; „care dintre oameni/ce om cunoaște
cele ale omului...?” (1 Cor., 2,11) – și un genitiv al apartenenței τοῦ ἀνθρώπου după τά [ἔργα];
Τῇ δὲ πρώτῃ τῶν ἀζύμων „în ziua dintâi a azimilor” (Mat., 26,17) – cu ἡμέρᾳ subînțeles;
Ἐφ’ὅσον ἐποιήσατε ἑνὶ τούτων τῶν ἀδελφῶν μου... „în măsura în care/ după cum ați
făcut unuia dintre acești frați ai Mei...” (Mat., 25,40);
Καὶ προσκαλεσάμενος ἕνα ἕκαστον τῶν χρεωφειλετῶν „și chemând unul câte unul
pe datornici/pe câte unul dintre datornici” (Luca,. 16, 5);
Ἰδὼν δὲ πολλοὺς τῶν Φαρισαίων καὶ Σαδδουκαίων... „văzând mulți [dintre] farisei
și saduchei” (Mat., 2,22);

172
 Ὁ δὲ μείζων ὑμῶν ἔσται ὑμῶν διάκονος „și cel mai bun dintre/între voi va fi slujitorul
vostru” (Mat., 23,11) – comparativul articulat echivalează cu superlativul (ca în română) și astfel avem
un Genitiv partitiv (cf. lat. maior vestrum); cu încă un ὑμῶν, Genitiv obiectiv după διάκονος;
Καὶ αὐτοὶ οὐδὲν τούτων συνῆκαν „și ei n-au înțeles nimic din acestea” (Luca, 18,34);
Οἱ λοιποὶ τῶν νεκρῶν οὐκ ἔζησαν „iar ceilalți [dintre] morți n-au trăit” (Apoc., 20,5).

Obs. Οὐκ οἶσθα ποῦ γῆς; „nu știi unde în lume/în ce parte a lumii te afli” (Plat., Rep., III,403) - ubi
terrarum?. Această turnură, dar cu pronume cerând genitivul partitiv (frecventă în latină) nu se
generalizează în greacă: aliquid noui se traduce καινόν τι; nihil boni este οὐδὲν ἀγαθόν
Genitivul partitiv nu este circumscris topic de determinatul său – vezi Topica.
Genitivele de tipul βασιλεὺς βασιλέων „regele regilor”; πόλις πόλεων „cetatea cetăţilor”; εἰς
τὸν αἰῶνα τῶν αἰῶνων „în veacul vecilor”, sunt numite ponderative de D. Sluşanschi1, echivalente unor
complemente ale superlativului.
Genitivul partitiv este concurat și apoi înlocuit de cel separativ (prepozițional): Τίς γὰρ
ἀνθρώπων apare tot mai frecvent precedat de prepoziție: ἐκ τῶν ἀνθρώπων: Εἷς ἐξ ὑμῶν παραδώσει με
„unul dintre voi Mă va vinde” (Mat., 26,21); Τίς δὲ ἐξ ὑμῶν „cine/care dintre voi” (Mat., 6,27);
Ἀλλ’εἰσίν ἐξ ὑμῶν τινες „sunt unii dintre voi” (Ioan,6,64); Δύο ἐξ αὐτῶν „doi dintre ei” (Luca, 24,13);
Εἷς ἐκ τῶν δύο „unul din cei doi” (Ioan, 1,40); Ἀνὴρ ἀπὸ τοῦ ὄχλου „un bărbat din popor” (Luca, 9,38)
etc.
Uneori, în locul sintagmei cu Genitiv partitiv, se preferă formula în Nominativ: în loc de Τῶν
Φαρισαίων τινές, avem, cu același sens: Προσῆλθάν τινες Φαρισαῖοι „s-au apropiat niște farisei”
(Luca,13,31).

Adverbal, apare, evident, după verbe dar şi adjective din aceeaşi arie
semantică, atunci când acţiunea sau starea se limitează la o parte a întregului: οἴνου
πίνω „beau [ceva] vin”, are sens diferit de: [τὸν] οἶνον πίνω „beau [tot] vinul”.

Verbele şi adjectivele care se construiesc cu genitivul partitiv exprimă:

- participare la ceva sau opusul (antonimul), relaţia cu: μετέχω, κοινωνέω,

μεταλαμβάνω τινός „particip la ceva, împărtăşesc din ceva (cuiva), îmi iau partea din”; τυγχάνω
τινός „dau peste, obţin ceva”; ἁμαρτάνω τινός „mă înşel în privinţa a ceva”; μέτοχος τινός
„părtaş la ceva”; ἄμοιρος τινός „neparticipant la, lipsit de ceva”:
Ἀνθρώπου ψυχὴ τοῦ θείου μετέχει „sufletul omului are ceva divin/are parte de, se
împărtăşeşte din...”.
Οἰ δὲ καταξιωθέντες τοῦ αἰῶνος ἐκείνου τυχεῖν... „iar cei socotiți vrednici a dobândi
/a avea parte veacul acela” (Mat., 20,35);
Οὐκ ἂν ἤμεθα αὐτῶν κοινωνοὶ ἐν τῷ αἵματι τῶν προφητῶν „n-am fi fost părtași cu
ei/ tovarăși ai lor în vărsarea sângelui profeților” (Mat.,23,30) – cu încă un Genitiv al apartenenței: τῶν
προφητῶν;
Πᾶς γὰρ ὁ μετέχων γάλακτος ἄπειρος λόγου δικαιοσύνης, νήπιος γάρ ἐστιν
„oricine are parte de lapte este nepriceput în cuvântul dreptății, căci este un prunc (infans)” (Evrei.,
5,13) - ἄπειρος λόγου indică lipsa, privarea;
Μάλιστα δὲ πρὸς τοὺς οἰκείους τῆς πίστεως „mai cu seamă pentru cei apropiați întru
credință” (Galat., 6,10) – sau, mai degrabă, „de credință”.

- apropierea, atingerea, apucarea, încercarea:

ἅπτομαί τινος, ψαύω τινός „mă ating de ceva”; ἐπι-, κατα-, ἀντιλαμβάνομαι τινός „pun
mâna pe ceva”;ἐπιβαίνω τινός „dau năvală peste cineva”; ἔχομαί τινος „iau seama la”;
πειράομαί τινος „încerc ceva”; ἔμπειρός τινος, ἐπιστήμων τινός „priceput, cunoscător a ceva”:
Καὶ πιάσας αὐτὸν τῆς δεξιᾶς χειρός..., ἤγειρεν αὐτόν... „şi, apucându-l de mâna
dreaptă, l-a sculat” (Fapte, 3, 7);

1
D. Sluşanschi, op. cit., p.101.

173
 Καὶ ἐκτείνας τὴν χεῖρα ἥψατο αὐτοῦ λέγων „și-ntinzând mâna, l-a apucat, spunând”
(Mat., 8,3);
Καὶ ἰδοὺ γυνή... ἥψατο τοῦ κρασπέδου τοῦ ἱματίου αὐτοῦ „iată, o femeie... s-a
atins de poala hainei Lui” (Mat., 9,20) și ἐὰν ἅψωμαι τοῦ ἱματίου „de voi atinge măcar haina” (ibidem),
redat ca atare și în latină: si tetigero tantum uestimenti eius (Vulgata);
Ἐκράτησεν τῆς χειρὸς αὐτῆς „i-a apucat mâna” (Mat., 9,24) – „a apucat de mâna ei”.

- a bea, a mânca, a gusta (din ceva), a se bucura (de ceva):

Περισσεύονται ἄρτων „au belșug de pâini/ au parte de pâini” (Luca, 15,17);
Καὶ ἐπεθύμει χορτασθῆναι ἐκ τῶν κερατίων ὧν ἤσθιον οἱ χοῖροι „dorea să se
sature din roșcovele pe care le/din care mâncau porcii” (Luca, 15,16) – cu valoare similară și ἐκ τῶν
κερατίων, dar (prepozițional) separativ.
Οἵτινες οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου... „care nu vor gusta din moarte/ moartea” (Mat.,
16,28 și Marcu,9,1, apoi Luca, 9,27);
Οὐ μὴ γεύσηται θανάτου εἰς τὸν αἰῶνα „nu va gusta [din] moartea în veac” (Ioan,
8,52).
Avem acest Genitiv și după substantiv cu etimon verbal:
Ἢ πρόσκαιρον ἔχειν ἁμαρτίας ἀπόλαυσιν „decât să aibă folosul trecător al/ bucuria
trecătoare a păcatului /înșelăciunii” (Evrei, 11,25).

Obs. Chiar în κοινή, dacă verbul se referă la întreaga cantitate, dacă obiectul acțiunii se epuizează,
se va utiliza Acuzativul: Ἐλήλυθεν γὰρ Ἰωάννης ὁ βαπτιστὴς μὴ ἐσθίων ἄρτον μήτε πίνων οἶνον „a
sosit Ioan Botezătorul, care nu mânca pâine, nici (nu) bea vin” (Luca, 7,33) – cu desăvârșire nu,
„deloc”; Μακάριοι οἱ πεινῶντες καὶ διψῶντες τὴν δικαιοσύνην „fericiți cei ce flămânzesc și însetează
de dreptatea (divină, până la capăt)” (Mat., 5,6).
După cum s-a văzut, pentru parte, întâlnim și sintagme prepoziționale (cu Gen. separativ): Ἐὰν
τις φάγῃ ἐκ τούτου τοῦ ἄρτου „de va mânca cineva din pâinea aceasta” (Ioan, 6,51).

- perceperea, ascultarea, înţelegerea:

ἀκούω, ἀκροάομαί τινος „aud, ascult pe cineva/ceva”; αἰσθάνομαί τινος „simt ceva”;
πυνθάνομαί τινος „întreb, cercetez ceva”; συνίημι, μανθάνω τινός „înţeleg, aflu (despre) ceva”;
Ὁ ἀκούων ὑμῶν ἐμοῦ ἀκούει,... „cel care vă ascultă pe voi, pe Mine mă scultă” (Luc.,
10,16) – sau, forțând: „cine ascultă la/de voi, la/de Mine ascultă” ;
Ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν „îi auzeau fiecare grăind
(ei) în propria limbă” (Fapte, 2,6);
Οἱ δὲ ἀκούσαντες τοῦ βασιλέως... „iar ei, auzindu-l pe rege...” (Mat., 2,9);
Ἤκουσεν συμφωνίας καὶ χορῶν „a auzit cântec și jocuri” (Luca, 15,25);
Ἠκούσατε τῆς βλασφημίας; „auzit-ați blasfemia/ocara?” (Marcu, 14,64).

Obs. Găsim, după ἀκούω, și complemente directe în Acuzativ: Πᾶς ἀκούων μου τοὺς λόγους „tot
cel care aude cuvintele Mele” (Mat., 7,26) – avem aici și un rar μου proclitic; [Ἐν τῷ] ἀκούειν τὸν
λόγον τοῦ Θεοῦ „în vreme ce ascultau cuvântul lui Dumnezeu” (Luca, 5,1).
În transpunere nominală: ἀκοὴ τῆς βλασφημίας, este genitiv obiectiv, cf.: Ἦλθεν ἡ ἀκοὴ
αὐτοῦ „s-a dus vestea Lui”, id est „despre El” (Mat., 4,24).
Avem și sintagme nuanțate de prepoziții: Εἷς ἐκ τῶν δύο τῶν ἀκουσάντων παρὰ Ἰωάννου
„unul din cei doi care auziseră de la Ioan” (Ioan, 1,40) – cu complement indirect al originii (sursei); Τίς
δὲ ἔστι οὗτος περὶ οὗ ἀκούω τοιαῦτα; „cine este cel despre care aud astfel de lucruri?” (Luca, 9,9) – cu
un complement de relație prepozițional și un compl. direct în Acuzativ; Ἀκούσαντες παρὰ Ἰωάννου
„care auziseră de la Ioan” – Genitiv separativ.

Sau antonime:
Ἐὰν δὲ παρακούσῃ αὐτῶν..., ἐὰν δὲ καὶ τῆς ἐκκλησίας παρακούσῃ „de nu-i va
asculta pe ei..., de nu va asculta nici Biserica...” (Mat,. 18,17).

174
Obs. Clasic, exista diferență între: Ἀκούω τὸν λόγον (Ac.) „remarc cuvântul” și Ἀκούω τοῦ λόγου
(Gen.) ascult (intenţionat) cuvântul/ dau ascultare cuvântului.” Dar, în NT, avem și contraexemple:
Ἤκουεν τὸν λόγον αὐτοῦ „asculta/era atentă la cuvântul Lui” (Luca, 10,39) – cu Acuzativ; Ἐάν τίς μου
ἀκούσῃ τῶν ῥημάτων καὶ μὴ φυλάξῃ „dacă cineva aude cuvintele Mele și nu le păzește” (Ioan, 12,47) –
cu Genitiv; Παρήγγειλεν αὐτοῖς... περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ πατρὸς // ἣν ἠκούσατέ μου „le-a
poruncit... să aștepte făgăduința Tatălui <<pe care ați auzit-o de la Mine>>” (Fapte, 1,4) – sau vedem
aici un Acuzativ de relație: despre ce aud?, cu Genitiv obiectiv: pe cine aud?; deci <<despre care Μ-ați
auzit pe Mine>>.
Aceste formule (genitivale) sunt transpuse și în latină: Si audissent uerborum meorum
(Ierem., 23,22); ut apprehenderent uerborum eius (Luc.,. 20,20); non obaudierunt uocis meae (Iud.,
2,20); calcurile apar în Vulgata, fiind „corectate” de autorii sau copiștii variantelor ulterioare.

Genitivul de transpoziție1: subiectiv – obiectiv

Are, în funcţie de determinat sau/şi de context, valoarea de subiect ori obiect al

sintagmei din care face parte.

Adnominal, apare ca determinant al unui nume cu radical verbal, în sintagme

interpretabile în ambele sensuri: genitivul face/suferă acţiunea. În felul acesta, ἡ τῶν
φίλων προδοσία „trădarea prietenilor”, ori ὁ τῶν πολεμίων φόβος „teama duşmanilor, timor
hostium”, pot avea, în funcţie de context, două înţelesuri total opuse:

- Genitiv subiectiv - ὁ τῶν πολεμίων φόβος (id est οἱ πολέμιοι φοβοῦνται„duşmanii

se tem”). 
Avem deci Genitiv subiectiv, dacă transpunerea sintagmei nominale într-o
propoziție indică valoarea de subiect a atributului genitival:
Τοῦ δὲ Ἰησοῦ Χριστοῦ ἡ γέννησις οὕτως ἦν,... „iar nașterea lui Iisus Hristos astfel a
fost/ era” (Mat.,1,18) - ὁ Ἰησοῦς ἐγεννήθη „Iisus s-a născut”;
Καὶ τὴν μαρτυρίαν αὐτοῦ οὐδεὶς λαμβάνει „iar mărturia lui nu o primește nimeni”
(Ioan, 3,32) – prin transpunere avem: ὅ αὐτὸς μαρτυρεύει „ceea ce el mărturisește”;
Δικαιοσύνη τοῦ Θεοῦ ἐν αὐτῷ ἀποκαλύπτεται „Dreptatea lui (pe care o face)
Dumnezeu se dezvăluie în ea [Evanghelie]” (Rom., 1,17), avem și ὀργὴ Θεοῦ „mânia lui
Dumnezeu” (Rom.,1,18 și Ioan, 3,36) – id est Ὁ Θεὸς ὀργίζεται „El e mânios”; τὰ δικαιώματα τοῦ
Θεοῦ „îndreptările lui Dumnezeu” (Luca, 1,6) – adică: pe care le face Dumnezeu;
Τὸ μαρτύριον τοῦ Χριστοῦ ἐβεβαιώθη ἐν ὑμῖν „mărturia lui Hristos s-a adeverit în
voi” (1 Corint., 1,6) – id est ὁ Χριστὸς ἐμαρτύρησε;
Ἀνάστασις νεκρῶν „învierea morților” (Evrei, 6,2);
Ἀπόδος τὸν λόγον τῆς οἰκονομίας σου „dă-mi socoteală despre iconomia ta” (Luca,
16,2) – despre cum ai gospodărit tu.

Obs. Gramatica [latină] înregistrează după nume (cu sau fără etimon verbal) şi un Genitiuus
auctoris, de bună seamă subiectiv, atunci când Genitivul desemnează, nu pe posesorul, ci pe autorul
obiectului/ faptei: Αἱ τῶν ἀποστόλων ἐπιστολαί „epistolele apostolilor”, desigur „scrise de apostoli”;
Πράξεις ἀποστόλων „Faptele Apostolilor” – cele făcute de Apostoli.

- Genitiv obiectiv - ὁ τῶν πολεμίων φόβος (id est [ἡμεῖς] τοὺς πολεμίους φοβούμεθα
„[noi] ne temem de duşmani”).
Transpunerea indică genitivul drept obiect:
Κατὰ πίστιν ἐκλεκτῶν Θεοῦ καὶ ἐπίγνωσιν ἀληθείας τῆς κατ’εὐσέβειαν „după
credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoașterea adevărului celui după credință” (Tit., 1,1) – două genitive

1
Numit astfel de Dan Slușanschi, op cit.

175
subiective (οἱ ἐκλεκτοί πιστεύουσιν, ὁ Θεὸς ἐξέλεξε), apoi unul obiectiv (ἐπιγιγνώσκομεν τὴν
ἀληθείαν);
Διὰ τὸν φόβον τῶν Ἰουδαίων „de frica iudeilor/ de iudei” (Ioan, 7,13) – el se teme de
iudei;
Ἦλθεν ἡ ἀκοὴ αὐτοῦ „s-a dus vestea Lui” (Mat., 4,24) – id est despre El;
Τὸ εὐαγγέλιον τῆς βασιλείας „vestirea împărăției” (Mat., 4,23);
Διδαχὴ βαπτισμῶν, ἑπιθέσεως χειρῶν „învățătura despre botezuri, despre punerea
mâinilor” (Evrei, 6,2) – impositio manuum; id est hirotesia, hirotonia;
Τελείων δέ ἐστιν ἡ στερεὰ τροφή, τῶν... ἐχόντων πρὸς διάκρισιν καλοῦ τε καὶ
κακοῦ „Hrana tare este a celor desăvârșiți, a celor ce... au deprinderile învățate întru deosebirea atât a
binelui, cât și a răului” (Evrei,5,14) – avem aici și genitive ale posesiei/apartenenței: τελείων δέ ἐστι...,
τῶν ... ἐχόντων „a celor desăvârșiți, a celor ce au... ”; ).
Μηδὲ κληθῆτε καθηγηταὶ ὅτι καθηγητὴς ὑμῶν ἐστιν εἷς ὁ Χριστός. Ὁ δὲ
μείζων ὑμῶν ἔσται ὑμῶν διάκονος „și nu vă spuneți învățători, căci unul Hristos este învățătorul
vostru; și cel mai bun dintre voi va fi slujitorul vostru” (Mat., 23, 10-11) - ὁ μείζων ὑμῶν este Genitiv
al comparației (separativ după un comparativ ori, mai degrabă, partitiv după un superlativ obținut prin
articulare;
Φίλος τελωνῶν καὶ ἁμαρτωλῶν „prieten/iubitor al vameșilor și păcătoșilor” (Luca,
7,34);
Ἰδὼν εἶδον τὴν κάκωσιν τοῦ λαοῦ μου „privind am văzut asuprirea poporului Meu”
(Fapte, 7,34).

Obs. Două Genitive cu valori diferite (explicativ, obiectiv-subiectiv, ca mai sus) pot coexista în
aceeași frază: Ἡ μὲν οὖν ἐκκλησία εἶχεν εἰρήνην... πορευομένη τῷ φόβῳ τοῦ κυρίου καὶ τῇ παρακλήσει
τοῦ ἁγίου πνεύματος ἐπληθύνετο „așadar Biserica avea pace... umblând în frica de Dumnezeu
(Gen.ob.) și sporea prin mângâierea Sfântului Duh (Gen.sub.)” (Fapte, 9,31).
De asemenea: ὁ βασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων (Mat., 2,2; Marc., 5,2) – apare ca Genitiv obiectiv,
Βασιλεύει τῶν Ἰουδαίων „domnește peste iudei” sau Βασιλεύει τῆς Ἰουδαίας (Mat., 2,22) – verbele
acestea au complement în Genitiv, interpretabil ca partitiv; apoi Oἱ ἄρχοντες τοῦ λαοῦ „conducătorii
poporului” sunt cei care „conduc poporul”: Ἄρχουσιν τοῦ λαοῦ (vezi în continuare Genitivul adverbal).
Pentru a evita eventuale confuzii, Genitivul obiectiv poate fi și este înlocuit uneori cu
adjectivul pronominal corespunzător: Ὁ ἡμέτερος φόβος „teama/frica de noi” se distinge clar de Ὁ
φόβος ἡμῶν „teama noastră” (Genitiv subiectiv al personalului ἡμεῖς).
Sintagme de tipul Τὸ τῆς ἀληθείας δίψος „setea de adevăr” ori ἡ κατανόησις τῆς ἀληθείας
„cunoaşterea adevărului” nu suferă, desigur, decât o interpretare de bun simţ, ca Genitive obiective
(eventual partitive; vezi în continuare).

Adverbal, apare doar ca Genitiv obiectiv, după verbe şi adjective ca:

- uerba memoriae și cele ce arată grija, preocuparea, dorința ori antonimele

lor: ἐπιμελέομαι, μέλει μοί τινος„am grijă, îmi pasă de ceva, mă preocupă ceva”; ἀμελέω
„neglijez”; ὀλιγορέω „nesocotesc”;φροντίζω „mă gândesc“; μιμνῄσκομαί τινος „îmi amintesc
de cineva/ ceva”; și adjectivul din același etimon: μνήμων τῶν φίλων„care-şi aminteşte de prieteni,
memor amicorum”; ἐπιθυμέω, ἐφίημαι, ἀντιποιέομαι, ἐράω τινός „doresc ceva, aspir la ceva”;
πεινάω, διψάω τινός „mi-e foame, mi-e sete de ceva”; ἐπιθυμητικός, ἐραστής τινός ”dornic,
îndrăgostit de”:
Τί ἡμῖν τῶν πολλῶν δόξης μέλει; „ce ne pasă nouă de opinia celor mulți?” (Plat., Crit.,
11); Τοῦ ζῆν γὰρ οὐδεὶς ὡς ὁ γεράσκων ἐρᾷ „nimeni nu îndrăgeşte viaţa/ nu e atras de viață
ca cel ce îmbătrâneşte”;
Εἴ τις ἐπισκοπῆς ὀρέγεται, καλοῦ ἔργου ἐπιθυμεῖ „de poftește cineva episcopie, bun
lucru dorește” (1 Tim., 3,1).

Notă. Dar putem avea și: Μακάριοι οἱ πεινῶντες καὶ διψῶντες τὴν δικαιοσύνην... (în Acuzativ)
„Fericiți cei înfometați și însetați de dreptate”(Mat.5,6) – e vorba de dreptatea până la capăt, absolută.

176
 Ἤγαγεν αὐτὸν εἰς πανδοχεῖον καὶ ἐπεμελήθη αὐτοῦ „l-a dus la un han și l-a îngrigit/
a avut grijă de el” (Luca, 10,34) și Ἐπιμελήθητι αὐτου „ai grijă de el!” (ibidem, 35);

Obs. Formula Μέλει μοι τινός, deci cu Genitivul, poate primi complement prepozițional: Οὐ μέλει
αὐτῷ περὶ τῶν προβάτων „nu-i pasă de οι” (Ioan, 10,13); Ὅτι οὐ περὶ τῶν πτοχῶν ἔμελλεν αὐτῷ „nu-i
păsa de cei săraci” (Ioan, 13,6).

Τῶν ἀπόντων φίλων μέμνησο „amintește(-ți de) prietenii absenți” (Isocr., 1,26);
Καὶ ἐμνήσθη ὁ Πέτρος τοῦ ῥήματος Ἰησοῦ... „și și-a amintit Petru (de) cuvântul lui
Iisus” (Mat.,26,75);
Καὶ ἐμνήσθησαν τῶν ῥημάτων αὐτοῦ „și și-au amintit (de) cuvintele Lui” (Luca, 24,8);
Μιμνῄσκεσθε τῶν δεσμίων „amintiți-vă de cei închiși” (Evr., 13,3) și antonimul: τῆς
φιλοξενίας μὴ ἐπιλανθάνεσθε „primirea de oaspeți să n-o uitați” (Evr., 13,2) – cu complement tot
în Genitiv (ca verb memoriae).

Obs. Verba memoriae cu sens factitiv-cauzativ primesc complement şi în Acuzativ (obiect direct):
Τὰ παρελελυθότα μνημονεύειν „a aminti [cuiva] cele (pe)trecute”; ἀναμιμνήσκειν τινὰ τινός „a face pe
cineva să-şi amintească (de) ceva.”
Apar în timp și sintagmele prepoziționale: ἔχω περὶ σοῦ μνείαν „am amintirea ta/despre tine”
(Tim., 1,3) – latina păstrează Genitivul simplu: memoriam tui.

- antonimele lor prefixate cu: ἀπό, ἐκ (ἐξ), κατά, πρό, ὑπέρau complementul tot în genitiv
obiectiv: ἀποτρέπω τινός „mă îndepărtez de ceva”, καταγελάω τινός „îmi bat joc de cineva, batjocoresc
pe cineva”:
Καὶ ἐκλέλησθε τῆς παρακλήσεως... „și ați uitat de îndemnul...” (Evrei, 12,5) - verbul poate
cere și participiul: ἐλάνθανε βόσκων „hrănea fără să știe” – vezi Sintaxa participiului;
Υἱέ μου, μὴ ὀλιγώρει παιδείας κυρίου „fiul meu, nu disprețui învățătura Domnului” (Evrei,
12,5) – cu κυρίου, Genitiv subiectiv;
Καὶ κατεγέλων αὐτοῦ „și râdeau de El/ își băteau joc de El” (Matei, 9,24);
Οὐδεὶς δύναται δυσὶ κυρίοις δουλεύειν,... ἑνὸς ἀνθέξεται καὶ τοῦ ἑτέρου καταφρονήσει
„nimeni nu poate sluji la doi stăpâni... pe unul și-l va apropia și pe celălalt îl va disprețui” (Mat., 6,24).

- stăpânirea, dominarea, conducerea ori opusele lor:

ἄρχω, βασιλεύω τινός „conduc pe, domnesc peste cineva/ceva”; περίειμι, περιγίγνομαί τινος
„întrec pe, sunt superior cuiva” ; στρατηγέω, ἡγέομαί τινος „comand, conduc pe cineva”;
ἡττάομαί τινος „sunt inferior cuiva, sunt întrecut/învins de cineva”; κύριος „stăpân pe”; ἀκρατής
τινος „fără putere asupra cuiva”:
Οἵδατε ὅτι οἱ δοκοῦντες ἄρχειν τῶν ἐθνῶν κατακυριεύουσιν αὐτῶν καὶ οἱ
μεγάλοι αὐτῶν κατεξουσιάζουσιν αὐτῶν „știți că cei ce socotesc a cârmui neamurile domnesc
peste ele și mai marii lor le stăpânesc [pe ele]” (Marcu, 10,42) – și οἱ μεγάλοι αὐτῶν, un Genitiv
partitiv;
Ἀκούσας δὲ ὅτι Ἀρχέλαος βασιλεύει τῆς Ἰουδαίας... „auzind că A.
conduce/domnește în/peste Iudeia” (Mat., 2,22);
Ἐγένετο ἡγεμονεύοντος τῆς Συρίας Κυρηνίου „s-a-ntâmplat în timp ce Quirinius
cârmuia în/peste Siria” (Luca, 2,2).

- acuzarea, învinuirea, imputarea (de fapt – complementul pedepsei și/sau al cauzei):

αἰτιάομαι, γράφομαι, κρίνω, διώκω (τινα) τινός „acuz, judec, urmăresc (pe cineva) pentru
ceva”; δικάζομαί (τινι) τινος „mă judec (cu cineva) pentru ceva”; ἀπολύω (τινα) τινός „dezleg,
absolv (pe cineva) de ceva”; αἴτιος, ἀναίτιος „vinovat, nevinovat”, ἔνοχος „acuzat, vinovat, pasibil
de”:
Οἱ πρέσβεις δώρων ἐκρίθησαν „solii au fost judecaţi pentru luare de mită (daruri)”;
Ἀλλὰ ἔνοχός ἐστι αἰωνίου ἁμαρτήματος „ci vinovat este de greșeală veșnică” (Marc.,
3,29);

177
 Ἔνοχος ἔσται τοῦ σώματος καὶ τοῦ αἵματος τοῦ κυρίου „vinovat va fi de trupul și
sângele Domnului” (1 Corint., 11,27);
Κινδυνεύομεν ἐγκαλεῖσθαι στάσεως „suntem în pericol de a fi acuzați de răscoală”
(Fapte, 19,40);
Οὐδὲν θανάτου ἢ δεσμῶν ἄξιόν [τι] πράσσει ὁ ἄνθρωπος οὗτος „nimic demn de
moarte ori lanțuri nu face omul acesta” (Fapte, 26,31);
Παρέδοκαν αὐτὸν... εἰς κρίμα θανάτου „l-au dat spre osândă/osândire de/la moarte” (Luca,
24,20) – aici atribut al substantivului κρίμα „judecată > osândă”.

Obs. Dar avem și cauza în sens pozitiv, id est meritul: Καὶ τελειωθεὶς ἐγένετο... αἴτιος σωτηρίας
αἰωνίου „și [de]săvârșindu-Se (consummatus), S-a făcut pricină a mântuirii veșnice” (Evrei, 5,9).
Verbele κατηγορέω, καταδικάζω „acuz, condamn” cer Genitivul persoanei şi Acuzativul
pedepsei: καταδικάζω τινὸς θάνατον „condamn pe cineva la moarte, hotărăsc moartea cuiva”, dar apare
şi situaţia inversă καταδικάζω τινὰ θανάτου cu acelaşi sens. În turnură pasivă, complementul cauzei
devine subiect καταδικάζεται προδοσία αὐτοῦ „e pedepsit pentru trădare”, recte „se pedepseşte trădarea
lui”; Καὶ κατηγόρουν αὐτοῦ οἱ ἀρχιερεῖς πολλά „și arhiereii Îl învinuiau de/pentru multe [ale Sale]”
(Marc.,15,3) – avem aici Genitivul persoanei și Acuzativul obiectului (motivul). Οὐκ ἀποκρίνῃ οὐδὲν τί
οὗτοί σου καταμαρτυροῦσιν; „nu răspunzi nimic față de cele de care Τe acuză aceștia?” (Marcu, 14,60).

Genitivul evaluării
(al măsurii cu care evaluăm; al prețului – obiectul evaluării este în acuzativ)

Determină, de regulă, verbe ori adjective înrudite ce exprimă:

- calitatea/cantitatea: άἀξιόω, ποιέομαι „cinstesc, socotesc demn, apreciez”;
ἄξιος, ἀντάξιος „vrednic, la fel de vrednic” de ceva:
Ποιήσατε οὖν καρποὺς ἀξίους τῆς μετανοίας „faceți roade vrednice de pocăință”
(Luca, 3,8);
Ἄξιος γὰρ ὁ ἐργάτης τοῦ μισθοῦ αὐτοῦ „vrednic este lucătorul de plata lui” (Luca,
10,7); și la fel: τῆς τροφῆς αὐτοῦ „de hrana lui” (Mat., 10,10);
Ἀλλ’οὐδενὸς λόγου ποιοῦμαι τὴν ψυχὴν τιμίαν ἐμαυτῷ... „dar nu-mi socotesc
vrednică de luat în seamă/de vreun preț viața1” (Fapte, 20,24) – deci evaluarea poate fi și negativă, de
ex. în exprimarea, cuantificarea pedepsei.

Obs. Verbul εἰμί poate primi nume predicativ în Genitiv al calităţii: λόγου ἐλαχίστου ἦν „era de
nimic, de prea mică valoare”; πάντες τῆς αὐτῆς γνώμης ἦσαν „toţi erau de aceeaşi părere”.
Complementul poate urma chiar unui adverb din aceeaşi arie semantică: Τοῦ κυρίου ἀναξίως
„cu nevrednicie față de Domnul” (1 Corint., 11,27); ἀξίως τῆς πατρίδoς „într-un mod demn de patrie”.
Putem întâlni și un infinitiv consecutiv: Οὐκέτι εἰμὶ ἄξιος κληθῆναι υἱός σου „nu mai sunt
vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca, 15,21) – infinitivul (chiar nearticulat) ar putea fi în Genitiv.
Aprecierea, în cazul aceloraşi verbe, se poate face și cu diferite sintagme prepoziţionale: περὶ
πολλοῦπρὸ πολλοῦπαρ’ὀλίγον, παρ’οὐδὲν ποιείσθαι “a socoti de mare/multă/mică/nicio valoare”.

- preţul, măsura, vârsta: ὠνέομαι τί τινος „cumpăr ceva cu [un preţ în G.],
ἀποδίδομαι „vând”, τιμάω „încredinţez, dau”, ἀνταλλάσσω/-ομαι τί τινος „dau/iau ceva pe
atât/pe altceva”, μισθόω τινός”angajez, năimesc cu un preţ”; ὤνιος „de cumpărat” cu un preţ în
Genitiv:
Τοῦτο πολλοῦ (ἀργυρίου) γίγνεται „asta face mulţi bani”;
Οὐχὶ δύο στρουθία ἀσσαρίου πωλεῖται; „oare nu se vând două vrăbii cu un ban?”
(Mat., 10,29);
Εἰπέ μοι εἰ τοσούτου τὸ χωρίον ἀπέδοσθε; ἡ δὲ εἶπεν: ναί, τοσούτου „spune-mi
dacă cu atât ați vândut țarina; da, răspunse ea, cu atât” (Fapte, 5,8);

1
Sensul lui ἡ ψυχή este „viața, uita uitalis”, nu „sufletul”, cum, de regulă, se traduce. Acela e πνεῦμα,
spiritus.

178
 Καὶ ἐτέθησαν ἐν τῷ μνήματι ᾧ ὠνήσατο Ἀβραὰμ τιμῆς ἀργυρίου „și L-au așezat
în mormântul pe care-l cumpărase Avraam cu preț de argint” (Fapte, 7,16) - ᾧ în Dativ (προ ὅ în
Acuz.), prin atracție după τῷ μνήματι;
Διὰ τί... οὐκ ἐπράθη τριακοσίων διναρίων; „de ce nu s-a vândut cu trei sute de
dinari?” (Ioan, 12,5).
Genitivul cu această valoare (al preţului, al măsurii, al vârstei), apare şi adnominal,
ca atribut:
Διακοσίων δηναρίων ἄρτοι οὐκ ἄρκουσιν „pâini de două sute de dinari nu ajung”
(Ioan, 6,7);
Ἦλθον ἡμέρας ὁδόν „au mers cale de o zi” (Luc., 2,44);
Σαββάτου ἔχον ὁδόν „având cale de un sabat” (Fapte, 1,12);
Ὁ οὖν Ἰησοῦς πρὸ ἓξ ἡμερῶν τοῦ πάσχα ἦλθεν „iar Iisus a venit cu șase zile înainte
de Paște” (Ioan, 12,1);sau ca nume predicativ:
Καὶ ὅτε ἐγένετο ἐτῶν δώδεκα... „când S-a făcut de doisprezece ani” (Luca, 2,42);
Θυγάτηρ ἦν αὐτῷ ὡς ἐτῶν δώδεκα „avea o fată ca la doisprezece ani” (Luca, 8,42) –
aproximarea o impune ὡς.
 
Obs. Exprimarea vârstei se poate face şi printr-o formulă participială: τριάκοντα ἔθη γεγoνώς „ajuns
la/ în vârstă de treizeci de ani”; dar și cu verbul ἔχω „am”: Ἄνθρωπος... τριάκοντα ὀκτὼ ἔτη ἔχων „un
om ce avea treizeci și opt de ani” (Ioan,5,5).

- materia1 (şi conţinutul - mai cu seamă adnominal):

Ἐν τῷ σώματι τῆς σαρκὸς αὐτοῦ... „în trupul cărnii Sale” (Colos., 1,22) – de/din carne;
Γυνή... κομίσασα ἀλάβαστρον μύρου „o femeie ce aducea un [vas de] alabastru cu/de
mir” (Luca, 7,37);
Ὁς γὰρ ἂν ποτίσῃ ὑμᾶς ποτήριον ὕδατος... „cel ce vă va da un pahar cu apă” (Marcu,
9,41);
Πόσον ὀφείλεις; ὁ δὲ εἶπεν: ἑκατὸν βάτους ἐλαίου /ἑκατὸν κόρους σίτου „cât
datorezi? iar el spuse: o sută de măsuri de ulei/ o sută de măsuri de grâu” (Luca, 16,5-7);
Σύροντες τὸ δικτύον τῶν ἰχθύων „trăgând năvodul cu pește” (Ioan, 21,8);
Γεμίσατε τὰς ὑδρίας ὕδατος „umpleți vasele cu apă” (Ioan, 2,7);
Ὄχλος πολὺς μαθητῶν καὶ πλῆθος πολὺ τοῦ λαοῦ „mulțime mare de ucenici și
gloată mare de popor” (Luca, 6,17) – la limită, și valoarea explicativă, eventual partitivă.

Obs. Astfel de Genitive pot avea și funcția de nume predicative în cadrul unor predicate nominale:
Οἱ στέφανοι ῥόδων ἦσαν „coroanele erau de flori” (Dem., XII,70).

- abundența și lipsa, umplerea și golirea; nevoia (și ruga) (chiar și după adjective
înrudite):
Δέομαι σου „mă rog Ție/ Îți cer” (Luca, 8,28); Ἐδεῖτο δὲ αὐτοῦ „i-a cerut/a cerut de la
el” (Luca, 8,38);
Ἰδοὺ ἀνὴρ πλήρης λέπρας ... ἐδεήθη αὐτοῦ „iată un bărbat plin de lepră... i-a cerut
[Lui]” (Luca, 5,12); Ὁ λόγος... πλήρης χάριτος καὶ ἀληθείας „Cuvântul... plin de slavă și
adevăr” (Ioan, 1,14);
Πληρώσεις με εὐφροσύνης μετὰ τοῦ προσῶπου σου „mă vei umple de bucurie cu
înfățișarea Ta” (Fapte, 2,28); Ἐπλήσθησαν πάντες πνεύματος ἁγίου „și s-au umplut toți de Duh
Sfânt” (Fapte, 2,4 etc); Γεμίσατε τὰς ὑδρίας ὕδατος „umpleți căldările cu apă” (Ioan,2,7);
Σκεῦος ἔκειτο ὄξους μεστόν. Σπόγγον οὖν μεστὸν τοῦ ὄξους... προσήνεγκαν
„Era acolo un vas plin cu oțet; I-au dat... un burete umplut cu/muiat în acel oțet” (Ioan, 19,29);
Τί ἔτι χρείαν ἔχομεν μαρτύρων; „la ce mai avem nevoie de martori?” (Marcu, 14, 63);

1
Cu ce? de ce? din ce? – veșnica dispută: pahar cu apă sau de apă// de sau din sticlă etc.

179
 Ὁ δὲ Σαῦλος ἔτι ἐμπνέων ἀπειλῆς καὶ φόνου εἰς τοὺς μαθητάς... „Iar Saul
duhnind încă a amenințare și ucidere împotriva ucenicilor” (Fapte, 9,1) – recte „fiind încă plin de
amenințare…”;
Αὐτοὶ δὲ ἐπλήσθησαν ἀνοίας „iar ei s-au umplut de mânie” (Luca, 6,11);
Ἔσωθεν δὲ γέμουσιν ὀστέων νεκρῶν καὶ πάσης ἀκαθαρσίας..., ἔσωθεν δέ
ἐστε μεστοὶ ὑποκρίσεως καὶ ἀνομίας „dar pe dinăuntru sunt pline de oase de morți și de toată
necurăția; înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și fărădelege” (Mat., 23,27-28).

Obs. Întâlnim și sintagme prepoziționale: Ἡ δὲ οἰκία ἐπληρώθη ἐκ τῆς ὀσμῆς τοῦ μύρου „și s-a
umplut casa de mirosul mirului” (Ioan, 12,3) – Genitiv separativ/cauzal: de pe urma miresmei
mirului/de mir ( și τοῦ μύρου – Gen. explicativ/ subiectiv).

II. Genitivul separativ

Este o urmare a sincretismului, prin trecerea asupra Genitivului a valorilor

cazului Separativ (IE), preluate în latină de Ablativ1; apare de regulă după verbe ce
exprimă separarea, lipsirea de, depărtarea de, originea:
- verbe ca:
ἀπέχομαί τινος „stau departe de, mă abţin”; ἀπέχω, ἀποτρέπω τινά τινος „ţin departe pe cineva
de ceva”; χορίζω τινός „despart de ceva”; εἴργω, κωλύω τινά τινος„opresc, împiedic pe cineva
de la ceva”; λύω, ἀπαλλάσσω, ἐλευθερῶ τινά τινος „dezleg, eliberez pe cineva de ceva”
ἀποστερέω τινά τινος „lipsesc pe cineva de ceva”:
Οὐκ ἀφίστατο τοῦ ἱεροῦ „nu se îndepărta de templu” (Luca, 2,37) – din ἀπὸ ἵστημ ;
Οὐχ ὑμεῖς μᾶλλον διαφέρετε αὐτῶν; „oare nu vă deosebiți cu mult de ele?” (Mat.,
6,26);
Ἐγὼ δὲ ὑμῶν φείδομαι „eu vă cruț/ mă abțin în privința voastră” (1 Corint., 7,28);
Ἀπέχεσθαι εἰδωλοθύτων καὶ αἵματος καὶ πνικτῶν καὶ πορνείας „să vă țineți
departe de jertfele la idoli și de sânge și de [animale] sufocate și de desfrâu” (Fapte, 15, 29);
Τὴν ἀγαθὴν μερίδα ἐξελέξατο ἥτις οὐκ ἀφαιρεθήσεται αὐτῆς „(și-) a ales partea
bună, care nu se i se va lua” (Luca, 10,42) – recte „nu se va lua de la ea”.

Obs. Multe verbe care cer acest tip de complement sunt prefixate, deci sintagma, prin preverb,
conține deja sensul separativ: Γύναι, ἀπολέλυσαι τῆς ἀσθενίας σου „femeie, dezlegată ești de neputința
ta” (Luca, 13,12); sau Ἥτις οὐκ ἀφαιρεθήσεται αὐτῆς „care nu i se va lua/ nu se va lua de la ea” (Luca,
10,42) – preverbul ἀφ’ este forma elidată și acomodată fonetic a lui ἀπό înaintea unei vocale aspirate
(ἀπὸ αἱρέω).

- adjective similare:
Ἦτε... χωρὶς Χριστοῦ, ἀπηλλοτριωμένοι τὴς πολιτέας τοῦ Ἰσραὴλ καὶ ξένοι
τῶν διαθηκῶν τῆς ἐπαγγελίας „erați fără de Iisus, înstrăinați de cetățenia lui Israel și străini de
rânduielile făgăduinței” (Efes., 2,12) – la fel χωρὶς Χριστοῦ, dar prepozițional; τῆς ἐπαγγελίας, Genitiv
subiectiv.

- verbe ce exprimă originea:

ἄρχομαί (ἐκ, ἀπό) τινος, γίγνομαί τινος „mă trag din cineva” aveau clasic regimul în Genitiv:

1
Varro, în De linqua Latina, 10, C2, l-a numit Latinus casus / sextus casus (greaca – avută ca model –
avea nume, calchiate în latină, doar pentru cinci cazuri), iar Quintilian și Sextus au impus termenul
ablatiuus (< auferre, ablatum „a îndepărta”); Priscus îl numește comparatiuus, pentru că apare în cazul
complementului comparației, ca termen de pornire/referință – felicior Marco/ εὐδαιμονέστερος Μάρκου.
.

180
 Μείζων ἐν γεννητοῖς γυναικῶν Ἰωάννου οὐδείς ἐστιν „mai mare între cei născuți
din femei decât Ioan nu este nimeni” (Luca, 7,28).

Clasic. Formula este frecventă: Οἱ Διὸς ἐξεγένοντο „cei ce s-au născut din Zeus”; Πατρὸς μὲν δὲ
λέγεται ὁ Κῦρος γενέσθαι Καμβύσου „se spune că Cyrus s-a născut din tatăl Cambýses”;
Δαρείου καὶ Παρυσάτιδος γίγνονται παῖδες δύο„Din Darius şi Parýsatis (provin) s-au născut
doi copii”, sau poate fi interpretat ca nume predicativ în Genitiv al posesiei: D. și P. au doi copii” – vezi
Genitivul posesiei, al apartenenței.

În κοινή, οriginea, proveniența se exprimă mai degrabă prepozițional:

Ἐκ Θεοῦ ἐγενήθησαν „de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan, 1,13);
Εἶχεν τὸ ἔνδυμα ἀπὸ τριχῶν καμήλου „și avea veșmântul din peri de cămilă” (Mat.,
3,4) – avem aici și un Genitiv explicativ: καμήλου;
Δαυὶδ δὲ ἐγέννησεν τὸν Σολομῶνα ἐκ τῆς τοῦ Οὐρίου „David a născut pe Solomon
din [femeia] a lui Urie” (Mat., 1,6) – cu substantivul subînțeles γυναικός;
[Μαρία] ἐξ ἧς ἐγεννήθη Ἰησοῦς ὁ λεγόμενος Χριστός „[Maria] din care s-a născut
Iisus, Cel numit Unsul” (Mat., 1,16) – fără frecventa confuzie și contaminare: ἐγεννήθη / ἐγένετο;
Ἐγένετο οὖν ζήτησις ἐκ τῶν μαθητῶν Ἰωάννου „s-a iscat întrebare de la/din partea
ucenicilor lui Ioan” (Ioan, 3,25).

Clasic - după verbe ce exprimă iniţierea şi opusul ei, adică întreruperea unei acţiuni: ἄρχω, ἄρχομαί
τινος„încep, mă apuc de ceva”; λήγω τινός „renunţ la ceva, mă las de ceva”; παύομαί τινος „încetez
ceva”; παύω τινά τινος „opresc pe cineva de la ceva”: Λήγε τῶν πόνων ἒτι πονεῖν δυνάμενος „renunţă
la eforturi, cât mai eşti în putere” – cf. în română: mă apuc de uersus mă las de.
- după uerba affectuum, din separativ-cauzal: ἄγαμαι, θαυμάζω, εὐδαιμονίζω τινά τινος
„îndrăgesc, admir, fericesc pe cineva pentru ceva”; ὀργίζομαι, φθονέω, τινί τινός „sunt mânios, port
pică cuiva, invidiez pe cineva pentru ceva; ζηλόω, οἰκτίρω τινά τινος „pizmuiesc, deplâng pe cineva
pentru ceva”: Σὲ εὐδαιμόνισα τοῦ τρόπου „te-am fericit pentru purtare, caracter”;
în antiteză, și motivul (cauza, vina) a acuzării se va exprima în Genitiv (separativ): Αἰτιᾶσθαι
ἀλλήλους τῶν γεγενημένων „a se acuza reciproc pentru cele întâmplate” (Xen., Anab., 1,33); Δώρων
ἐκρίθησαν „au fost judecați pentru corupție/ daruri” (Xen., Cyr., I,2,7).
Avem chiar adjective cu acest regim: εὐδαίμων τοῦ τρόπου „fericit pentru caracter(ul său)”;
θαυμάσιος τοῦ κάλλους „admirabil pentru frumuseţe(a sa)”.

Tot clasic, în aceeaşi arie semantică a cauzei, la concurenţă cu Νominativul exclamativ, avem
Genitivul exclamaţiei: Φεῦ τοῦ ἀνδρός „vai, ce om!”; οἴμοι ταλαίνης „nenorocita de mine, me miseram
!”.

Genitivul privativ

după verbe și locuțiuni ce indică nevoia, lipsa, privarea de ceva: Δεῖ μοί τινος „am
nevoie de cineva/ceva”:
Ἑνὸς δὲ χρεία [ἐστί] „de un singur lucru e nevoie” (Luca, 10,42);
Πάλιν χρείαν ἔχετε τοῦ διδάσκειν ὑμᾶς τινὰ τὰ στοιχεῖα τῆς ἀρχῆς τῶν
λογίων... (χρείαν ἔχετε) γάλακτος, οὐ στερεάς τροφῆς „iarăși aveți nevoie să vă învețe cineva
elementele de început ale cuvintelor... aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare (consistentă)” (Evr., 5,12).

Obs. Privarea, lipsa se vor exprima tot mai mult prin sintagme prepoziționale: [ᾨκοδομήθη] ἡ
οἰκία χωρὶς θεμελίου „[s-a clădit] casa fără de/ lipsită de temelie” (Luca, 6,49). Ἦτε... χωρὶς
Χριστοῦ... „erați fără/ lipsiți de Iisus...” (Efes., 2,12).
Prepoziția πλήν „cu excepția” apare mai frecvent cu valoarea de conjuncție: Πλὴν Τίρῳ καὶ
Σιδῶνι ἀνεκτότερον ἔσται ἐν κρίσει ἢ ὑμῖν „numai că Tirului și Sidonului le va fi mai ușor la judecată
decât vouă” (Luca, 10,14).

181
Genitivul final al Infinitivului articulat (τοῦ)

Un aspect cu totul special îl prezintă Genitivul Infinitivului articulat. Consider

că este expresia cauzei finale: deci un Separativ-cauzal: „pe motiv că, cu motiv să”1:
Μέλλει ζητεῖν τὸ παιδίον τοῦ ἀπολέσαι αὐτό „va căuta/are de gând să caute pruncul
spre a-l ucide/ cu motivul de a/l ucide” (Mat.,2,13);
Τότε παραγίνεται ὁ Ἰησοῦς πρὸς τὸν Ἰωάννην τοῦ βαπτησθῆναι ὑπ’αὐτοῦ
„atunci vine Iisus la Ioan, spre a fi botezat de către el/ cu motivul de ...” (Mat., 3,13);
Τοῦ δοῦναι θυσίαν „pentru a da jertfă (< pe motiv să dea < din pricina dării jertfei/ din
cauza de a da jertfă)” (Luca, 2,24);
Καὶ ὅτε ἐπλήσθησαν ἡμέραι ὀκτὼ τοῦ περιτεμεῖν αὐτόν „când s-au împlinit opt zile
pentru a-L tăia împrejur” (Luca, 2,21) - Αcuzativul αὐτόν nu e subiect, ci obiect (de-ar fi fost subiect,
predicatul era un inf. pasiv: τοῦ περιτμηθῆναι) – vezi și Infinitivul.

Genitivul comparaţiei – al comparativului

ca punct de plecare (separativ2), ca punct de referinţă al evaluării, apare după:

- adjective şi adverbe la comparativ:

Οὐχὶ ἡ ψυχὴ πλεῖόν ἐστιν τῆς τροφῆς καὶ τὸ σῶμα τοῦ ἐνδύματος; „oare sufletul
(viața) nu e mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?” (Mat., 6,25);
Ἔρχεται ὁ ἰσχυρότερός μου „vine Cel [care este] mai tare decât mine” (Luca, 3,16);
Μήποτε ἐντιμότερός σου ᾖ κεκλημένος ὑπ’αὐτοῦ „ca nu cumva să fie/ să fi fost
chemat unul mai de cinste decât tine” (Luca, 14,8);
Μὴ σὺ μείζων εἶ τοῦ πατρὸς ἡμῶν Ἰακώβ; „nu cumva ești mai mare ca părintele
nostru Iacov?” (Ioan, 4,12).

Obs. Εἰσῆλθεν δὲ διαλογισμὸς ἐν αὐτοῖς τίς ἂν εἴη μείζων αὐτῶν „a apărut o întrebare în rândul lor,
anume care dintre ei era mai mare” (Luca, 9,46) – avem αὐτῶν partitiv după τίς, și nu separativ al
comparației după μείζων; contextul impune aceasă lectură.

- adjective (chiar substantivate) la grad pozitiv, dar presupunând comparaţia:

περιττός „superior, cu supra măsură”; ἄλλος, ἕτερος „diferit”; δεύτερος, ὕστερος „inferior”:
Τὸ δὲ περισσὸν τούτων ἐκ τοῦ πονηροῦ ἐστιν „ce e mai mult decât acestea [prisosul],
e de la cel rău” (Mat., 5,37);
Πρῶτός μου ἦν „era [mai] dinaintea mea” (Ioan, 1,15 și 30).

- verbe ce implică comparaţia, superioritatea ori inferioritatea: πλεονεκτέω,

μειονεκτέω τινός „am mai mult, am mai puţin decât”;προ-, ὑπερέχω τινός „întrec”; λείπομαι,
ὑστερέω τινός „sunt în urma cuiva, întrecut de”; διαφέρω τινός „mă deosebesc de”; προαιρέω,
προτίθημί τινος„prefer cuiva” – Genitivul separativ indică punctul de pornire, reperul:
Οὐκ ὑμεῖς μάλλον διαφέρετε αὐτῶν; „oare nu sunteți voi cu mult mai presus de ele?”
(Mat., 6,26) – apare, ca la adjective ori adverbe potențarea comparației prin μάλλον;
Τί ἂν προελοίμεθα τῆς ἀρετῆς; „ce-am fi putut prefera virtuţii ?”.

1
Pentru cauza-finală, și româna prezintă un aspect similar: formule ca din ce cauză? de ce? apar și cu
sens final: pentru ce?în ce scop? Apoi, franceza și engleza fac aceeași confuzie: pour quoi ? why ? cu
referire atât la cauză, cât și la scop.
2
Sintagma ὑψηλώτερος Μάρκου prezintă și în latină (Ablativul) separativ: altior Marco „mai înalt
decât Marcus”.

182
Obs. Complementul comparativului se poate reda şi în formula ce cuprinde particula ἤ (și nu
numai) urmată de complement aflat în cazul antecedentului, mai cu seamă când se compară două
calităţi ale aceluiaţi obiect: ἀνδρειότερος ἢ σοφώτεροςlat. audacior quam sapientior „mai (degrabă)
îndrăzneţ decât înţelept” (remarcăm faptul că, spre deosebire de română, ambii termeni sunt la gradul
comparativ): Ὅτι Ἰησοῦς πλείονας μαθητὰς ποιεῖ καὶ βαπτίζει ἢ Ἰωάννης „că Iisus face și botează mai
mulți ucenici decât Ioan” (Ioan, 4,1); Ἠγάπησαν οἱ ἄνθρωποι μᾶλλον τὸ σκότος ἢ τὸ φῶς „oamenii au
iubit mai mult întunericul decât lumina” (Ioan, 3,19); Πλὴν Τίρῳ καὶ Σιδῶνι ἀνεκτότερον ἔσται ἐν
κρίσει ἢ ὑμῖν „numai că Tirului și Sidonului le va fi mai ușor la judecată decât vouă” (Luca, 10,14);
Ἠγάπησαν γὰρ τὴν δόξαν τῶν ἀνθρῶπων μᾶλλον ἤπερ τὴν δόξαν τοῦ Θεοῦ „au iubit mai mult slava
oamenilor decât slava lui Dumnezeu” (Ioan, 12,43).
Se preferă această formulă, evitându-se complementul comparației în Genitiv (Separativ),
atunci când primul termen (cel de comparat) se află în cazul Genitiv (ori chiar Dativ).
În κοινή putem întâlni complementul comparației introdus și de παρά, în aceleași condiții ca și
ἤ: Μηδὲν πλέον παρὰ τὸ διατεταγμένον ὑμῖν πράσσετε „nu faceți nimic mai mult decât ce vi s-a
poruncit” (Luca, 3,13) – noi am tradus complementul printr-o întreagă propoziție; Δοκεῖτε ὅτι οἱ
Γαλιλαῖοι οὗτοι ἁμαρτωλοὶ παρὰ πάντας τοὺς Ἰουδαίους ἐγένοντο; „socotiți că acești galileieni au
devenit [mai] păcătoși între [>decât] toți iudeii?” (Luca,13,2 și 4) – Acuzativ fără mișcare (inter
omnes).
Deci, complementul comparației poate urma paradigma prepozițională întâlnită la superlativul
latin (inter+Ac.): Ὁ γὰρ μικρότερος ἐν πᾶσιν ὑμῖν ὑπάρχων, οὗτος ἐστιν μέγας „cel [ce este] mai mic
între voi toți, acesta este mare” (Luca, 9, 48) – dar e o situare spațială, mai mult un complement de loc.
Complementul superlativului, aflat tot în genitiv, este mai degrabă un partitiv, nu un separativ:
πάντων σοφώτατος (cf. în latină sapientissimus omnium, deşi apar şi sintagmele prepoziționale: ex
omnibus, ori inter omnes, tot cu origine spațială, separativă).

Genitivul subiect

Este la origine un separativ ce apare în sintagmele participiale absolute

trimițând la o situaţie originară, precedent ce devine cauză ori circumstanţă
premergătoare sau însoțitoare a acţiunii din regentă: ὀψίας γενομένης „făcându-se seară”
ori „după ce, deoarece, deşi s-a-nserat, pornind de la faptul că s-a-nserat” sau, în varianta unei
propoziții subordonate: ἐπειδὴ ὀψία ἐγένετο – vezi Sintaxa participiului - Genitivul absolut.

Obs. Latina prezintă aceeaşi situaţie, sub forma Ablativului absolut, în realitate acelaşi separativ IE,
redat în greacă prin genitiv: die facta adică cum dies facta sit/esset este echivalentul latin al lui: ἡμέρας
γενομένης adică ἐπειδὴ ἡμέρα ἐγένετο.

III. Genitivul locativ

Este atestat cel mai adesea adverbializat, în dialectul atic, fiind concurat şi
eliminat în timp de Dativul cu aceeaşi valoare şi de sintagme prepoziţionale, cu
diferite cazuri. Aproximează cu referire la întreg, deci cu nuanță partitivă: νυκτός
„(cândva) noaptea/ în timpul nopții”, τῆς ὁδοῦ „(undeva) pe drum”.

Forme (adverbializate) mai frecvente sunt:

Spațial: ποῦ, αὐτοῦ, οὐδαμοῦ „unde, acolo, niciunde”; δεξιάς, ἀριστεράς (χειρός) „la
(de-a) dreapta, stânga”; τῆς ὁδοῦ „pe drum”; τοῦ τέλους „la sfârşit (-ul unei cărţi)”. În NT apar
sintagme prepoziționale: ἐκ δεξιῶν κτλ.:
Ποῦ ὁ Χριστὸς γεννᾶται; „unde se naște Unsul?” (Matei, 2,4);
Ἐν γῇ Μεδιάμ, οὗ ἐγέννησεν υἱοὺς δύο „în Media, unde a zămislit doi fii” (Fapte,
7,29);

183
 Οὗ ἦν τεθραμμένος „unde era hrănit” (Luca, 4,16); și Οὗ ἦν γεγραμμένον „unde era
scris” (Luca, 4,17);
Ἐάν τινας εὕρῃ τῆς ὁδοῦ ὄντας... „de va găsi pe unii fiind [aceia] pe drum” (Fapte, 9,2).

Clasic. În epopeile homerice, ca expresie a unui stadiu mai vechi al limbii, el este mai frecvent: πάσης
γῆς „pe tot pământul”; αὐτῆς Ἰθάκης „în aceeaşi Ithacă”.

Temporal: aproximează momentul unei acţiuni: νυκτός, ἡμέρας, μεσημβρίας

„noaptea, ziua, la amiază”; χειμῶνος, θέρους „iarna, vara”, ori durata ei: πολλῶν ἐτῶν „timp de
mulţi ani”;ὀλίγου χρόνου „în scurt timp”:
Τῇ μιᾷ τῶν σαββάτων ὄρθρου βατέως ... ἦλθον „în ziua dintâi după sabat, dis de
dimineață, au plecat” (Luca, 24,1) – Dativul τῇ μιᾷ ἡμέρᾳ are valoarea locativului punctual; uide infra.
Οἱ λακεδαιμόνιοι ᾤοντο ολίγων ἐτῶν καθαιρήσειν τὴν τῶν Ἀθηναίων δύναμιν
„spartanii socoteau că vor distruge în puţini ani puterea atenienilor”.

Obs. Acest Genitiv poate apărea ca partitiv în regimul unor adverbe: πόρρω τοῦ βίου „la vârstă
înaintată a vieții”; τῆς ἡμέρας οψέ „la ceasul târziu al zilei, pe înserat”.

184
 DATIVUL – ΔΟΤΙΚΗ΄

 Cumulează, ca urmare a aceluiaşi sincretism, mai multe valori, fiind de regulă,
adverbal:
I. Dativul propriu-zis, exprimând atribuirea, destinaţia, ca obiect indirect al
acţiunii.
II. Dativul locativ (IE), indicând static punctul.
III. Dativul instrumental (IE), ce va exprima instrumentul sau, mai abstract,
modul, apoi asocierea, cauza-agentul.

I. Dativul propriu-zis

Dativul atribuirii

Indică persoana/obiectul spre care se orientează acţiunea verbului, ori la care

se raportează o stare. El poate determina:

- verbe tranzitive, ce pot primi şi complemente indirecte; a da, a atribui,

recomanda, porunci etc.: δίδωμι ἐσθῆτα πτοχῷ „dau veşmânt săracului, do uestem pauperi”
etc.:
Καὶ εἶπαν αὐτῷ: δὸς δόξαν τῷ Θεῷ „și îi ziseră: dă slavă lui Dumnezeu (Ioan, 9,24);
Ὕπαγε σεαυτὸν δεῖξον τῷ ἱερεῖ „du-te, arată-te preotului” (Mat., 8,4);
Μὴ δῶτε τὸ ἅγιον τοῖς κυσίν... „nu dați cele sfinte (sg.) câinilor” (Mat., 7,6);
Ἔδραμον ἀπαγγεῖλαι τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ „au alergat să vestească ucenicilor Lui”
(Mat., 28,8);
Ἐγνώρισάς μοι ὁδοὺς ζωῆς „făcutu-mi-ai cunoscute căile vieții” (Fapte,2,28);
Οὐκ ἐδώκατέ μοι φαγεῖν „nu Mi-ați dat să mănânc” (Mat., 25,42).

- verbe intranzitive (în greacă! nu neapărat și în română):

βοηθέω τινί „ajut pe cineva recte dau ajutor cuiva”; δουλεύω, ὑπηρετέω τινί „slujesc pe
cineva/cuiva”; ἄχθομαί τινι „sunt mânios pe cineva”; συγγιγνώσκω τινί „iert cuiva”; ἐπιλείπω
τινί „ameninţ pe cineva”; ἀπιστέω τινί „nu am încredere în cineva” (cu complemente de relaţie în
acuzativ); ἀκολουθέω τινί „urmez cuiva”; ἀπαντάω τινί „dau peste cineva/ întâlnesc pe cineva”:
Ἰησοῦς ὑπήντησεν αὐταῖς λέγων „Iisus le-a ieșit înainte, zicând” (Mat., 28,9);
Εὐχαριστῶ τῷ Θεῷ μου πάντοτε „mulțumesc mereu lui Dumnezeu” (Fapte, 1,4);
Ἀφέντες πάντα, ἠκολούθησαν αὐτῷ „lăsându-le pe toate, I-au urmat Lui” (Luca, 5,11);
Ἔδωκεν αὐτοὺς λατρέυειν τῇ στρατιᾷ τοῦ οὐρανοῦ „i-a dat pe ei să slujească oștirii
cerului” (Fapte, 7,42);
Πᾶς ὁ ὀργιζόμενος τῷ ἀδελφῷ αὐτοῦ „tot cel care se mânie pe fratele său...” (Mat.,
5,22);
Καὶ ἦν ὑποτασσόμενος αὐτοῖς „și le era supus lor” (Luca, 2,51);
Πιστεύεις, βασιλεῦ Ἀγρίππα, τοῖς προφήταις; „rege Agripa, crezi în profeți?”
(Fapte,26,27) – adică „dai crezare, credit profeților?”; la fel mai jos:
Τίς ὑμῖν πιστεύσει; Quis credet uobis?„cine vă va crede [vouă]?” (Luca, 16,11);
Καὶ ἐπίστευσαν τῇ γραφῇ καὶ τῷ λόγῳ ὅν εἶπεν Ἰησοῦς „și au crezut în Scriptură și
în cuvântul pe care l-a spus Iisus” (Ioan, 2,22) – id est „au dat crezare...”.

1
Datiuus casus, de la do, dare după δοτικὴ πτῶσις de la δίδωμι, δοτικός3 „a da, a atribui”.

185
Obs. Teologic vorbind, deci în alt palier semantic, verbul πιστεύω formează sintagme
prepoziționale cu Acuzativul: πιστεύω εἰς Θεόν, credo in Deum: Ὁ πιστεύων εἰς ἐμὲ οὐ πιστεύει εἰς ἐμὲ
ἀλλὰ εἰς τὸν πέμψαντα με „cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel care m-a trimis pe Mine”
(Ioan, 12,44); ἐπίστευσαν εἰς τὸ ὄνομα αὐτοῦ „au crezut în numele Lui” (Ioan, 3,16-18).
După formula prepozițională în Ac.: ὁ πιστεύων εἰς τὸν υἱόν „cel ce crede în Fiul”, urmează
antonimul (în accepțiune laică) cu complement în Datv: ὁ δὲ ἀπειθῶν τῷ υἱῷ „iar cel ce nu se supune
Fiului” (Ioan,3,36).
În timp, prin contaminare cu formula în Acuzativ: Πᾶς ὁ πιστεύων εἰς αὐτόν, avem și un Dativ
prepozițional: πᾶς ὁ πιστεύων ἐν αὐτῷ (Ioan, 3,15), cu sens absolut identic.
Găsim exemplu de dublu regim, cu schimbarea sensului: Αὐτὸς δὲ Ἰησοῦς οὐκ ἐπίστευεν
αὐτὸν αὐτοῖς διὰ τὸ αὐτὸν γινώσκειν πάντας „Iisus însuși nu Se încredința lor/nu Se încredea în ei,
pentru că-i cunoștea pe toți” (Ioan, 2,24) – non credebat semetipsum eis.

- derivate nominale ale verbelor precedente:

ᾯ οὐκ ἠθέλησαν ὑπήκοοι γενέσθαι οἱ πατέρες ἡμῶν „căruia n-au dorit să-i fie
supuși părinții noștri” (Fapte, 7,39);
Ἐπὶ καταδουλώσει τῶν Ἑλλήνων τοῖς Ἀθηναίοις „cu privire la supunerea grecilor
faţă de atenieni”.

- uerba uoluntatis: κελεύω, ἐντέλλομαι, πιστεώ, πείθομαι, εὔχομαι și opuse

ἀπείθω, apoi διακονέω, ὑπηρετέω, ὑπακούω, ἐντέλομαι:
Ἐντειλάμενος τοῖς ἀποστόλοις... „după ce le-a poruncit apostolilor” (Fapte, 1,2);
Παρήγγειλεν αὐτοῖς... μή χωρίζεσθαι „le-a poruncit să nu plece” (Fapte, 1,4);
Ἀνανίας ἐπέταξεν τοῖς παρεστῶσιν αὐτῷ „Anania a poruncit celor ce-i erau alături
[lui]” (Fapte, 23,2) – și cu αὐτῷ, dativ cerut de verbul prefixat ce exprimă apropierea.

Obs. În dialectul atic (şi κοινή, verbe precum κελεύω „poruncesc” preferă Αcuzativul – ca subiect
al infinitivalei: Τοὺς ὁπλίτας ἐκέλευσεν αὐτοῦ μεῖναι „a poruncit ca hopliţii să rămână acolo”, faţă de
τοῖς ὁπλίταις ἐκέλευσεν αὐτοῦ μεῖναι „a poruncit hopliţilor ...” cu complement indirect al lui
ἐκέλευσεν.

- verbe ce exprimă asemănarea, apropierea, potrivirea:

ἀρέσκω τινί „plac cuiva”; ἔοικά τινι „mă asemăn cuiva/cu cineva”; ὁμοιόω τινί „fac asemenea
cuiva, aseamăn cu ceva”; εἰκάζω „compar”; πλησιάζω „sunt aproape de, mă învecinez cu”; πρέπει,
προσήκει τινί „se cade, se potriveşte cuiva”; sau opusele:
Ὡμοιώθη ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν ἀνθρώπῳ σπείραντι καλὸν σπέρμα
„asemănatu-s-a împărăția cerurilor cu un om care a semănat sămânță bună” (Mat., 13,24 și 22,2);
Ὅτι παρομοιάζετε τάφοις κεκονιαμένοις „căci sunteți asemenea mormintelor văruite”
(Mat., 23,27);
Καὶ [τῷ ἱματίῳ] τῷ παλαιῷ οὐ συμφωνίσει τὸ ἐπίβλημα ἀπὸ τοῦ καινοῦ „peticul
de pe [veșmântul] cel nou nu se va potrivi celui vechi” (Luca, 5,36);
Τίνι ὁμοιώσω; „cui/cu ce voi asemăna?” (Luca, 7, 31 etc.);
Πρῶτον διαλλάγηθι τῷ ἀδελφῷ σου „mai întâi împacă-te cu fratele tău” (Mat., 5,24);
Ὑμεῖς ἀεὶ τῷ πνεύματι τῷ ἁγίῳ ἀντιπίπτετε „voi vă-mpotriviți mereu Duhului Sfânt”
(Fapte, 7,51).

Obs. Unele verbe (chiar tranzitive), prefixate fiind, devin intranzitive și primesc complement
indirect în cazul Dativ: ἐμβλέπω τινί „privesc spre cineva/ceva” – vezi în continuare.

- adjective cu sens similar:

φίλος3 τινί, τῇ πατρίδι „drag, prieten cuiva, patriei, carus suae patriae”;ἐχθρός3 „duşman”; ἴσος,
παραπλήσιος2 „egal”, ὅμοιος „asemenea”; ὁμοούσιος τῷ Πατρί „unius substantiae, deofiinţă
cu Tatăl”; ὁμόριος, ὅμορος „vecin”; εὔνους „binevoitor”:

186
 Ὁμοία ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν κόκκῳ σινάπεως „asemenea este împărăția
cerurilor grăuntelui de muștar” (Mat., 13,31);
Ὅμοιοί εἰσιν παιδίοις „sunt asemenea unor copii” (Luca, 7,32);
Ἴσθι εὐνοῶν τῷ ἀντιδίκῳ σου „fii împăciuitor cu pârâșul/ acuzatorul tău” (Mat., 5,25);
Πᾶν ἄρσεν διανοῖγον μήτραν ἅγιον τῷ κυρίῳ κληθήσεται „tot întâi-născutul de
parte bărbătească se va numi închinat Domnului” (Luca, 2,23);
Οἵ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι „care-i erau tovarăși/apropiați lui Simon” (Luca, 5,10).

- adverbe derivate:
Ὁ τύραννος μέθην καὶ ὕπνον ὁμοίως ἐνέδρᾳ φυλάττεται „tiranul se păzeşte de
beţie şi somn ca de o capcană/asemenea unei capcane”; ὁμολογουμένως τῇ φύσει ζῆν „a trăi
conform cu natura/ asemenea naturii”, convenienter naturae uiuere, dar în latină e și prepoziţional:
secundum naturam uiuere.

Obs. Unele adjective din această categorie: διάφορος, ἕτερος, ἄλλος etc. „deosebit, diferit de” pot
avea complement în genitiv.
Adjectivul ὅμοιος în sintagma ὅμοιος καί,înseamnă „acelaşi”: ὁμοίαν τὴν γνώμην ἔχω καί
συ „am aceeaşi părere cu/ca (și) tine”.
Adjectivul pronominal de identitate ὁ αὐτός„acelaşi” poate avea complement în dativ: τὰ αὐτὰ
Κύρῳ ὅπλα „aceleaşi arme ca (și) Cyrus”; ὑμεῖς εἰς τὸ αὐτὸ ἡμῖν σπεύδετε „străduiţi-vă pentru acelaşi
lucru ca şi noi”.

Dativul interesului

În latină commodi uel incommodi, indică în favoarea sau în defavoarea cui are
loc acţiunea verbului regent; apare chiar după substantive sau adjective:
Οὐδεὶς δύναται δυσὶ κυρίοις δουλεύειν „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mat.,
6,24);
Ἰδοὺ ἀφίεται ὑμῖν ὁ οἶκος ὑμῶν ἔρημος „iată, vă rămâne casa pustie” (Mat., 23,38);
Ὥστε μαρτυρεῖτε ἕαυτοῖς ὅτι... „mărturisiți pentru voi înșivă că...” (Mat., 23,31);
Πάντα οὖν ὅσα ἂν θέλητε ἵνα ποιῶσιν ὑμῖν οἱ ἄνθρωποι, οὕτως καὶ ὑμεῖς
ποιεῖτε αὐτοῖς „Toate câte vreți să vi le facă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Mat., 7,12);
Τέκνον, τί ἐποίησας ἡμῖν οὕτως; „Copile, de ce ne-ai făcut așa?” (Luc., 2,48);
Τὰ γεγραμμένα... τῷ υἱῷ τοῦ ἀνθρώπου „cele scrise pentru Fiul omului” (Luca,
18,31);
Ἀχθήσεσθε... εἰς μαρτύριον αὐτοῖς καὶ τοῖς ἔθνεσιν „veți fi duși... spre mărturie lor
și neamurilor” (Mat., 10,18);
Ἀνετρέψατο αὐτὸν ἑαυτῇ εἰς υἱόν „l-a crescut pentru sine ca fiu” (Fapte, 7,21) – recte
„spre a-i fi ei fiu”.

Dativul posesiv

Este derivat din cel anterior şi apare frecvent cu verbele εἰμί, γίγνομαι (vezi obs.
Formula presupune posesorul în Dativ (complement indirect) şi
la Genitivul posesiei).
obiectul posedat în Nominativ (subiect):
Σοὶ ἦσαν κἀμοὶ αὐτοὺς ἔδωκας „ai Tăi erau și Mi i-ai dat Mie” (Ioan, 17,6) – κἀμοί,
crasă pentru καὶ ἐμοί;
 Ποία ὑμῖν χάρις ἐστίν; „ce bucurie aveți?” (Luca, 6, 32 și 33,34);
Εἰς κώμην ... , ᾗ ὄνομα Ἐμμαοῦς „spre un sat.., ce are numele/numit Emaus” (Luca,
24,13); adesea verbul copulativ, ca mai sus, nu este exprimat: Καὶ γυνὴ αὐτῷ „și avea o
nevastă” (Luca,1,5; Ioan,3,1);

187
 Ἡ σκηνὴ τοῦ μαρτυρίου ἦν τοῖς πατράσιν ἡμῶν ἐν τῇ ἐρήμῳ „strămoșii noștri
aveau cortul mărturiei în pustie” (Fapte, 7,44) – cortul era pentru ei.../ cortul le era în pustie
strămoșilor;
Οὐ πλείους εἰσίν μοι ἡμέραι δώδεκα ἀφ’ἧς ἀνέβην προσκυνήσων εἰς
Ἰερουσαλήμ „nu am mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim, să mă-nchin”
(Fapte, 24,11);
Τί δέ μοι καὶ σοί [ἐστι], γύναι; „ce ne privește pe noi, femeie?” (Ioan, 2,4);
Τί ἐμοὶ καὶ σοί, Ἰησοῦ υἱὲ τοῦ Θεοῦ τοῦ ὑψίστου; „ce ai cu mine, Isuse, Fiule al lui
Dumnezeu Preaînaltul?” (Marcu, 5,7) – acestea din urmă foarte aproape de Dativul punctului de
vedere/iudicantis; complemente ale unor posibile [τί] συμφέρει, διαφέρει „ce importă? ce contează?”;
Γνώσονται πάντες ὅτι ἐμοὶ μαθηταί ἐστε „vor ști toți că-Mi sunteți ucenici/ că sunteți
ucenicii Mei” (Ioan,13,35); Καὶ γένησθε ἐμοὶ μαθηταί „ca să-Mi fiți ucenici/ ai Mei” (Ioan, 15,8);
Καὶ γυνὴ αὐτῷ „avea o nevastă” (Luca, 1,5 și Ioan, 3,1) – cu elipsa copulativului εἶναι (ἦν)
– și imediat: καὶ τὸ ὄνομα αὐτῆς Ἐλισάβετ „și numele ei era...” - cu Genitiv posesiv de această
dată și copulativul [ἦν] subînțeles.

Obs. Posesia se exprimă frecvent cu verbul ἔχω „am” și Acuzativul obiectului posedat: Ἔχω βρῶσιν
φαγεῖν ἥν ὑμεῖς οὐκ οἴδατε „am mâncare să mănânc, pe care voi nu o știți” (Ioan, 4,32); Ἐγὼ δὲ ἔχω
τὴν μαρτυρίαν μείζω τοῦ Ἰωάννου „iar Eu am mărturia mai mare decât Ioan”; Πολὺν ἤδη χρόνον ἔχει
„are de acum mult timp” (Ioan, 5,6); chiar în exprimarea vârstei: Ἄνθρωπος... τριάκοντα ὀκτὼ ἔτη ἔχων
„un om ce avea treizeci și opt de ani” (Ioan, 5,5) vezi și Genitivul posesiei.

Dativul de agent

exprimă originea acțiunii verbului aflat la diateza pasivă (pe care o suferă subiectul, aflat în
Nominativ). Își are obârșia tot din cel al interesului și apare cerut de:

- verb (chiar Participiu) pasiv la timpul perfect sau mai mult ca perfect:
Ὥς μοι πρότερον δεδήλοται „după cum s-a arătat de către mine mai înainte”; Πάντα
ἡμῖν πεποίεται „toate s-au făcut de către noi [și pentru noi]/ toate ni le-am făcut”; τὰ ἐκείνοις
πεπραγμένα „cele făcute de către ei [și pentru ei]/ cele pe care și le-au făcut”:
Τῇ δὲ ἐπιούσῃ ἡμέρᾳ ὤφθη αὐτοῖς „a doua zi li s-a arătat” (Fapte, 7,26 etc.) – verbul
predicat este la diateza pasivă: „a doua zi, a fost văzut/ s-a făcut văzut pentru ei și de către ei”;
Ὤφθη ἀγγέλοις „S-a arătat îngerilor/ S-a făcut văzut îngerilor/de îngeri;” (1 Tim., 3,16;
Mat., 17,3);
Προσέχετε τὴν δικαιοσύνην ὑμῶν μὴ ποιεῖν ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων πρὸς
τὸ θεαθῆναι αὐτοῖς „luați seama să nu faceți dreptatea (milostenia) voastră înaintea oamenilor
pentru a vă arăta lor/ recte a fi văzuți de ei” (Mat. 6,1).

Dativul de agent apare în cazul predicatelor verbale, mai cu seamă în forme

analitice, la timpul perfect sau mai mult ca perfect:
Παρέστησεν ἑαυτὸν ζῶντα... ὀπτανόμενος αὐτοῖς καὶ λέγων „Li S-a arătat viu...
văzut fiind de către ei și spunând” (Fapte, 1,3);
Οὐδὲν ἄξιον θανάτου ἐστὶν πεπραγμένον αὐτῷ „nimic demn de moarte n-a fost
săvârșit de El” (Luc., 23,15) – id est „nu Și-a făcut nimic...” – cu un Dativ de agent și totodată
incommodi: „nu Și-a făcut nimic”;
Πᾶσα γὰρ φύσις θερίων... δαμάζεται καὶ δεδάμασται τῇ φύσει τῇ ἀνθρωπίνῃ
„toată firea fiarelor... se domolește și s-a domolit de (către) firea omenească” (Iac., 3,7) – și „pentru
firea omenească”.
Ἰωσήφ, ὃς καὶ αὐτὸς ἐμαθητεύθη τῷ Ἰησοῦ „Iosif, care și el [însuși] I-a fost ucenic lui
Iisus”, de fapt: a fost învățat de către (și pentru) Iisus” (Mat., 27,57).

188
Obs. Datorită ambiguităţii, a dublei valori, semnificaţia acestui Dativ s-a specializat: Ἐρρέθη τοῖς
ἀρχαίοις (Mat. 5,21 şi 33) însemnând „s-a spus celor din vechime” şi nu „de către cei din vechime”,
pentru acest din urmă sens folosindu-se Genitivul prepoziţional: ὑπὸ τῶν ἀρχαίων; iată un exemplu clar:
Πάντα μοι παρεδόθη ὑπὸ πατρός μου „toate [Mi] s-au dat Mie de către Tatăl Meu” (Luca, 10,22) –
unde avem clar Dativul atribuirii (commodi) și apoi complementul de agent în Genitiv prepozițional
(ὑπό).
Complementul de agent poate sta în Dativ, uneori cu evidentă conotaţie cauzală, chiar şi când
acesta e un neînsufleţit (datiuus rei efficientis) – λύπῃ βαρύνομαι „sunt apăsat de durere”: Πενθερὰ δὲ
τοῦ Σίμωνος ἦν συνεχομένη πυρετῷ μεγάλῳ „soacra lui Simon era cuprinsă de fierbințeală mare”
(Luca, 4,38); Φόβῳ μεγάλῳ συνείχοντο „erau cuprinși de mare teamă” (Luca, 8,37).
Dativul de agent este concurat (şi în cele din urmă eliminat) de formula mai productivă a
Genitivului cu prepoziţie: ὑπὸ λύπης, παρὰ τῶν γονέωνcu acelaşi sens. Astfel, complementul de agent
apare tot mai mult în Genitiv precedat de prepoziţie (ὑπό, ἀπό, παρά): Ἵνα πληρωθῇ τὸ ῥηθὲν διὰ τοῦ
προφήτου... ὑπὸ κυρίου „ca să se împlinească ce s-a spus prin profet de către Domnul” (Mat., 2,15);
este posibilă originea sa cauzală: οὐκ ἐδύνατο καθεύδειν ὑπὸ λύπης „nu putea dormi de tristeţe”.
Cu prepoziția ἐκ: Καὶ ἀπεσταλμένοι ἦσαν ἐκ τῶν Φαρισαίων „și fuseseră trimiși de către
farisei” (Ioan,1,24) – desigur valoarea (separativă)/traducerea poate fi nuanțată: „de la/din partea/
dintre”.

Clasic. Complementul de agent în Dativ apare și după adjectivul verbal cu terminaţia –τέος3(lat. –
ndus3), e.g. ποιητέος3 (faciendus3) „de făcut”; acest Dativ este foarte apropiat de cel al interesului
(commodi uel incommodi). Împreună cu un copulativ (εἰμί), formează două tipuri de construcţii
predicative (așa numita conjugare perifrastica pasivă din latină):
- personală, cu adjectivul acordat cu subiectul: ὠφελητέα σοι ἡ πόλις ἐστί „oraşul trebuie
ajutat de tine = tu trebuie să ajuţi oraşul” (Xen., Mem., III,6,3);
- impersonală, cu adjectivul verbal în neutru singular şi fostul subiect devenit obiect al său:
ὠφελητέον σοι τὴν πόλιν cu acelaşi sens ca mai sus; sintagma latină iuuandum est tibi este absolută, nu
admite complement (urbem) ca-n greacă.): Ἀλλὰ οἶνον νέον εἰς ἀσκοὺς καινοὺς βλητέον „ci vinul nou
trebuie turnat în burdufuri noi” (Luc., 5,38) – unde nu apare complementul de agent: de către cine?;
οἶνον apare nearticulat, fiind vorba de o generalizare paremiologică.

Dativul raportării sau al perspectivei, iudicantis

Redă persoana din punctul de vedere al căreia (se apreciază că) are loc
acţiunea/starea verbului (adjectivului, adverbului) – are uneori puternică valoare de interes
(commodi - incșommodi):
Ἔστω σοι ὥσπερ ὁ ἐθνικὸς καὶ ὁ τελώνης „să fie pentru tine ca păgânul și vameșul”
(Mat., 18,17);
Τῇ δὲ Ἐλισάβετ ἐπλήθη ὁ χρόνος τοῦ τίκτειν „și s-a împlinit pentru Elisabeta vremea
nașterii” (Luca, 1,57); Καὶ οὗτος μὴν ἕκτος
ἐστί αὐτῇ τῇ καλουμένῃ στείρᾳ „e luna a șaptea
pentru ea cea numită stearpă” (Luca,1,36);
Ἀλλ’οὐδενὸς λόγου ποιοῦμαι τὴν ψυχὴν τιμίαν ἐμαυτῷ... „dar nu-mi socotesc
vrednică de luat în seamă/de vreun preț viața” (Fapte, 20,24) – cu vagă nuanță posesivă;
Μωϋσῆς... ἦν ἀστεῖος τῷ Θεῷ „era plăcut [înaintea] lui Dumnezeu” (Mat., 7,20);
Καλὸν αὐτοῖς ἐὰν μείνωσιν ὡς κἀγώ „bine este pentru ei să rămână ca mine” (1
Corint., 7,8) – κἀγώ este crasa pentru καὶ ἐγώ; compară cu formula similară, lipsită de nuanța iudicantis
sau commodi: Καλόν ἐστιν ἡμᾶς ὧδε εἶναι „bine este că suntem/să fim aici” (Marcu, 9,5);
Τί [διαφέρει/ἐστί] ἐμοὶ καὶ σοί, γύναι; „ce ne privește (pe Mine și pe tine) pe noi?/ce
contează pentru noi?” (Ioan, 1,4);
Ὡς δὲ ἐπληροῦτο αὐτῷ τεσσερακονταετὴς χρόνος... „când s-a împlinit pentru el
perioada de treizeci de ani” (Fapte, 7,23);
Μονογενὴς υἱὸς τῇ μητρί αὐτοῦ „unul născut fiu mamei sale” (Luca, 7,12);
După o interjecție predicativă: Πλὴν οὐαὶ ὑμῖν τοῖς πλουσίοις „numai că vai vouă,
celor bogați” (Luca, 6,24 și 25).

189
Obs. Aici putem încadra și formulări consacrate cu verbul (luat impersonal) δοκεῖ + Dativ:
Ἔδοξεν γὰρ τῷ πνεύματι τῷ ἁγίῳ καὶ ἡμῖν μηδὲν πλέον ἐπιτίθεσθαι „părutu-s-a Duhului Sfânt
și nouă să nu mai adăugim” (Fapte, 15,28) – uisum est1; Ἔδοξε κἀμοὶ ... γράψαι „am găsit și eu cu cale
să scriu” (Luca,1,3) – uisum est et mihi... scribere; κἀμοί, crasă pentru καὶ ἐμοί.
Cu acest Dativ, greaca formează expresii limitative, incidente: (ὡς) ἰδόντι „pentru cunoscător,
pentru cel ce ştie”; (ὡς) ἐμοί (δοκεῖ) „după părerea mea, pare-mi-se”; (ὡς) συνελόντι (εἰπεῖν) „(ca s-o
spun) pe scurt”; σκοπουμένῳ „pentru cine cercetează” – cu valoarea unor propoziții incidente finale,
comparative etc.

Clasic Apare mai ales cu referire la timp, ori spațiu: Ἐπιδαμνός ἐστι πόλις ἐν δεξιᾷ ἐσπλέοντι... „E.
este o cetate pe dreapta pentru cel vine pe mare” (Thuc., I,24,1); Τὰ ἔθνη ὅσα Συρίαν ἐκβάντι οἰκεῖ
„pentru cel ce iese” (Xen., Cyr., VIII,6,20).

Dativ de relație

Indică persoana, obiectul la care se relaționează / în legătură cu care se

dezvoltă acțiunea verbului, ori se află calitatea avută în vedere:
Ἐπεὶ νωθροὶ γεγόνατε ταῖς ἀκοαῖς „de vreme ce v-ați făcut leneși în privința ascultării”
(Evrei, 5,11);
Πτωχὸς δέ τις ὀνόματι Λάζαρος ... „iar un sărman pe nume Lazăr/ după nume” (Luca,
16,20);
Γυνὴ δέ τις ὀνόματι Μάρθα „și o femeie, cu numele Martha” (Luca, 10,38);
Μακάριοι οἰ πτωχοὶ τῷ πνεύματι „fericiți cei săraci cu duhul” (Mat., 5,3);
Ἰωσὴφ δέ... Κύπριος τῷ γένει „iar Iosif... cipriot de neam” (Fapte, 4,36);
Σκληροτράχηλοι καὶ ἀπερίτμητοι καρδίαις καὶ τοῖς ὠσίν „tari în cerbicie și netăiați
împrejur la inimă și la urechi” (Fapte, 7,51);
Καὶ μὴ ἀσθενήσας τῇ πίστει, κατενόησεν... „și neslăbind în credință, a înțeles” (Rom.,
4,19).

Dativul etic sau expletiv

Este limitat la persoanele I şi a II-a ale pronumelui personal, în discursul

marcat de oralitate, ca semn al implicării afective:
Μή μοι θορυβήσητε „să nu-mi faceţi tărăboi”; Ἄρξομαι δέ σοι ἀπὸ τῶν
μικροτάτων „ţi-o voi începe de la cele mai mărunte”. (Cf. Creangă mi ţi-l apucă...)
Nu apare în NT; eventual în exemple ca cele de mai jos, interpretabile și ca al
interesului (commodi), ori al punctului de vedere (iudicantis):
Μετανόησον οὖν. Εἰ δὲ μή, ἔρχομαί σοι ταχὺ καὶ πολεμήσω μετ’αὐτῶν „Așadar
pocăiește-te. Iar dacă nu, îți vin îndată și mă voi lupta cu ei” (Apoc., 2,16);
Ἔστω σοι ὥσπερ ὁ ἐθνικὸς καὶ ὁ τελώνης „să-ți fie ca păgânul și vameșul” (Mat.,
18,17).

II. Dativul locativ

Concurează şi elimină vechiul Locativ IE, indicând (static):

1
Formula clasică, atât la Atena: Ἔδοξε τῇ βουλῇ καὶ τῷ δήμῳ, cât și la Roma: Placuit senatui et
populo Romano „senatul și poporul Roman au găsit de cuviință/ au hotărât”, introduce legile emise de
respectivele instituții; apoi Ἔδοχε [τῇ συνόδῳ], transpus în latina târzie prin uisum est.

190
 - locul acţiunii: Ἐλευσίνι, Μαραθῶνι, „la Éleusis, la Marathon”; apare şi cu valoare
prosecutivă: κύκλῳ „în cerc”; τῇδε, ταύτῃ [ὁδῷ] „pe aici”, redând punctual traseul
străbătut:
Μὴ μεριμνᾶτε τῇ ψυχῇ ὑμῶν, μηδὲ τῷ σώματι ὑμῶν „nu vă îngrijorați în sufletele
voastre, nici în trupul vostru” (Mat., 6,25) – cu posibilă interpretare relativă;
Πορευθέντες εἰς τὰς κύκλῳ κώμας „mergând spre satele dimprejur” (Luca, 9,12);
Καὶ τῇδε ἦν ἀδελφὴ καλουμένη Μαρίαμ „și era pe acolo o soră a ei numită Maria”
(Luca, 10,32).

Obs. Însoţit de prepoziţia ἐνlat. in+Ablativul) este foarte frecvent în limba NT – vezi
Complementul de loc.

- timpul acţiunii, fără prepoziţie, în cazul substantivelor determinate de

adjectiv, numeral ori cu atribut genitival: τῇ ἄλλῃ ἡμέρᾳ „a doua zi”; ἐνάτῳ μηνί „în luna
a noua”; χειμῶνος ὥρᾳ „în timpul iernii”:
Τὸ πλῆθος ἦν προσευχόμενον ἔξω τῇ ὥρᾳ τοῦ θυμιάματος „mulțimea era afară la
ceasul tămâierii” (Luca, 1,10); Τῇ ὥρᾳ τοῦ δείπνου „la ceasul ospățului” (Luca,14,5);
Καὶ αὐτῇ τῇ ὥρᾳ ἐπιστᾶσα „și venind [ea] chiar în acel ceas” (Luca, 2,38);
Καὶ ἐπορεύοντο κατ’ἔτος τῇ ἑορτῇ τοῦ πάσχα „și mergeau ca de obicei la/de
sărbătoarea Paștelui” (Luca, 2,41); Σάβατῳ φαγεῖν ἄρτον „a mânca pâine în zi de Sabat” (Luca,14,1);
Τῇ μιᾷ τῶν σαββάτων ὄρθρου βατέως ... ἦλθον „în ziua dintâi după sabat, dis de
dimineață, au plecat” (Luca, 24,1) – cu ἡμέρᾳ subînțeles;
Τί ποιεῖτε ὅ οὐκ ἔξεστιν τοῖς σάββασιν; „de ce faceți ceea ce nu e îngăduit în zile de
sabat ?” (Luca, 6,2);
Τῇ δὲ ἐπιούσῃ ἡμέρᾳ ὤφθη αὐτοῖς „a doua zi li S-a arătat” (Fapte, 7,26).

Obs. În lipsa determinanţilor, dativul apare însoţit, de regulă, de prepoziţia ἐν: ἐν νυκτί, ἐν τῷ
χειμῶνι „noaptea, iarna”, dar este concurat de genitivul cu aceeaşi valoare: νυκτός, ἡμέρας, χειμῶνος.
Putem încerca motivarea partiției între Dativul, respectiv Genitivul locativ, fără a o forța: ἐν
οὐρανῷ „în cer”, opus lui ἐπὶ γῆς (Mat., 6,9; apoi 28,18): Dativul ar fixa astfel punctul în spațiu și
timp: ἐν (ταύτῃ) νυκτί „noaptea (aceasta), în noaptea respectivă”, în timp ce Genitivul ar indica
suprafața, durata la modul general: νυκτός „în timpul nopții, la vreme de noapte, într-o noapte”.
Substantivele χρόνος, καιρός „timp, vreme” păstrează prepoziţia chiar în prezenţa unui
determinant: ἐν τούτῳ τῷ χρόνῳ/καιρῷ „în acest timp”, la fel ca adjectivele substantivate: ἐν ὑστέρῳ
„în urmă”; ἐν τῷ παρόντι „în prezent”; ἐν τούτῳ „în acest timp”; ori adverbul ἐν τῷ παραχρῆμα „pe
dată, pe neaşteptate”; ἐν ἡμέρᾳ τοῦ σαββάτου „în ziua sabatului” (Luca,14,5).
Limitele, durata acţiunii, se redau tot în dativ, cu sau fără prepoziţie: μιᾷ νυκτί, μιᾷ ἡμέρᾳ
„într-o singură noapte, zi”; ἐν ἑβδομήκοντα ἔτεσιν οὐδ΄ἂν εἷς λάθοι πονηρὸς ὤν „nimeni n-ar fi putut
ascunde timp de şaptezeci de ani că este rău”.
Pentru valoarea locativă a dativului fără prepoziţie, se poate face apropierea, chiar formală, cu
locativul originar IE; vezi mai departe complementul circ.de loc. 1


III. Dativul instrumental

Denumeşte obiectul sau persoana (împreună) cu care se face acţiunea sau căreia
i se aplică calitatea. Se disting mai multe categorii:

Dativul instrumental – propriu-zis

1
Cf. Dan Sluşanschi, op. cit., p. 64, Locativul.

191
 instrumentelor obiecte: βάλλοντες τοῖς λίθοις „aruncând cu
Este utilizat în cazul
ori în al pedepsei aplicate, după verbe din această arie
pietrele” (Xen., Cyr., VIII,26,6);
semantică: ζημιόω, κολάζω τινὰ θανάτῳ „condamn pe cineva la moarte, pedepsesc pe cineva cu
moartea”:
Μόνον εἶπε λόγῳ „spune doar cu vorba” (Mat., 8,8);
Οἱ δὲ ἄλλοι μαθηταὶ τῷ πλοιαρίῳ ἦλθον „iar ceilalți ucenici au venit cu corabia”
(Ioan, 21,8);
Ἴδετε πηλίκοις ὑμῖν γράμμασιν ἔγραψα τῇ ἐμῇ χειρί „vedeți cu ce fel de litere v-am
scris cu mâna mea” (Galat., 6,11) – avem aici și un Dativ al atribuirii: ὑμῖν;
ᾯ γὰρ μέτρῳ μετρεῖτε ἀντιμετρηθήσεται ὑμῖν „cu măsura cu care măsurați, vi se va
măsura și vouă” (Luca, 6,38) – și un commodi: ὑμῖν;
Ἤστιον τὰς στάχυας ψώχοντες ταῖς χερσίν „mâncau spicele, frecându-le în mâini”
(Luca, 6,1);
Ἐγὼ μὲν ὕδατι βαπτίζω ὑμᾶς „eu vă botez cu apă” (Luca,3,16);
Ἐγένετο... καταβῆναι τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον σωματικῷ εἴδει „și a fost că a coborât
Sfântul Duh în chip trupesc” (Luca, 3,22);
Ἀρκεῖσθε τοῖς ὀψωνίοις ὑμῶν „mulțumuți-vă cu soldele voastre” (Luca, 3,14).
Οἱ δὲ νὖν οὐρανοί καὶ ἡ γῆ τῷ αὐτῷ λόγῳ τεθησαυρισμένοι εἰσίν „cerurile de
acum și pământul sunt ținute prin același cuvânt” (2 Petru, 3,7) - sau „de același cuvânt” cu valoare de
agent.

Dativul instrumental-modal

Ca variantă abstractă a celui anterior, apare frecvent în expresii adverbializate:

βίᾳ „cu forţa, cu violenţă”, lat. ui; σιγῇ „în linişte”; δημοσίᾳ „în public”; ἰδίᾳ „în particular”;
ἀνάγκῃ „de nevoie”; σωματικῷ εἴδει „în chip trupesc” (Luca, 3,22):
Κραυγῇ πολλῇ ἀπίασιν „se năpustesc cu strigăt puternic” (Xen., Anab., I,7,1); Ἀτελεῖ τῇ
νίκῃ ἀνέστησαν „au plecat cu victoria nefinalizată” (Thuc., VIII,26,2).
Ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν „îi auzeau fiecare grăind
în propria limbă” (Fapte, 2,6);
Καὶ κλαίουσα τοῖς δάκρυσιν ἤρξατο βρέχειν τοὺς πόδας αὐτοῦ καὶ ταῖς
θριξίν... ἐξέμασεν... καὶ ἤλειφεν τῷ μύρῳ „și plângând a-nceput a-I uda picioarele cu lacrimi, și
le ștergea cu părul și le ungea cu mir” (Luca, 7,38);
Ἦσαν προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν τῇ προσευχῇ σὺν γυναιξίν „și erau
stăruitori împreună în rugăciune, cu femeile” (Fapte, 1,14) – σὺν γυναιξίν, un sociativ/comitativ
prepozițional;
Οἰ δὲ ἐπέκειντο φωναῖς μεγάλαις αἰτούμενοι „iar ei stăruiau cerând cu strigăte
puternice” (Marc., 23,23 și Fapte, 7,57);
Καὶ ἐπαιδεύθη Μωϋσῆς πάσῃ σοφίᾳ Αἰγυπτίων „și a fost crescut Moise în toată
înțelepciunea egiptenilor” (Fapte, 7,22).

Obs. Asemenea complementului intern în Acuzativ, întâlnim o figura etymologica în Dativ

instrumental-modal: Χαρᾷ χαίρει διὰ τὴν φωνὴν τοῦ νυμφίου „se bucură cu bucurie de glasul mirelui”
(Ioan, 3,29).
Dativul modal este concurat şi de formule prepoziţionale tot cu Dativul: ἐν πάσῃ σοφίᾳ, ἐν
δίκῃ„pe drept”, sau chiar cu Genitivul: μετὰ δικαιοσύνης, cu acelaşi sens. Vom întâlni și dubluri
prepoziționale: κατὰ μόνας (Luca, 9,18), κατ’ἰδίαν (Marcu, 7,33) pro ἰδίᾳ „singur, de-o parte, în
particular”.
Dacă instrumentul este o persoană, vom întâlni Genitivul cu prepoziția διά: διὰ τοῦ προφήτου
„prin profet” (NT, passim); διὰ ἑρμηνέως „prin interpret/tălmaci” (Xen., Anab., II,3,17); găsim, de
asemenea, μετά + Genitivul: μετὰ παρρησίας „cu îndrăzneală”.

192
Dativul sociativ/comitativ

Este cerut de:

- verbe care arată însoţirea: ἕπομαι (sequor), ἀκολουθέω τινί „urmez cuiva, însoţesc
pe cineva”; ὀμιλέω, διαλέγομαί τινι „vorbesc cu cineva”; κοινονέω, μετέχω τινός τινί
„împărtăşesc ceva (Gen./Ac.) cu cineva (Dat.); μάχομαι, πολεμέω τινι „lupt, mă războiesc cu
cineva”; μείγνυμι, κεράννυμί τινι „amestec cu ceva”; χράομαί τινι „mă folosesc de, mă comport
cu cineva”; ἐν-, ἐπι-, περιτυγχάνω τινι „dau peste cineva, mă-ntâlnesc cu”:
Καὶ ἠκολούθει αὐτῷ ἐν τῇ ὁδῷ „și Îi urma Lui pe drum” (Marcu, 10,52);
Καὶ ἠκολούθησαν αὐτῷ ὄχλοι πολλοί „și-L urmau mulțimi nesfârșite” (Mat., 4,25);
Καὶ ἐμβάντι αὐτῷ εἰς τὸ πλοῖον ἠκολούθησαν αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ „urcând
El în corabie, ucenicii l-au urmat” (Mat., 8,23) – traducerile propun aici un Dativ absolut (ascendente
eo in nauiculam), dar este un Participiu coniunct în Dativ, pe lângă subiectul său reluat αὐτῷ, din
pricina topicii în regimul verbului ἀκολουθέω.

Obs. Verbele prefixate cu σύν cer complement în Dativ: Μᾶλλον ἑλόμενος συγκακουχεῖσθαι τῷ
λαῷ τοῦ Θεοῦ „preferând să pătimească (împreună) cu poporul lui Dumnezeu” (Evrei, 11,25); Συνῆσαν
αὐτῷ οἱ μαθηταί „erau împreună cu El ucenicii” (Luca, 9,18).

Clasic - adjective și adverbe ce pot avea determinanţii şi în Genitiv: κοινός, ἴδιος, οἰκεῖός τινι
„comun, propriu, apropiat cuiva” (vezi supra Genitivul apartenenţei);
În formule sociative, termenii ce denumesc formaţiuni militare ori mulţimi organizate pot sta
în cazul Dativ, fără prepoziţie: ἵπποις καὶ ἄνδρασι „cu cai şi cu oameni (cu tot)”; ὁπλίταις, ἱππεῦσιν „cu
hopliţi, cu cavaleri”.
Pronumele/adjectivul αὐτός în Dativ poate indica cu insistenţă însoţirea: ἱππεὺς αὐτῷ ἵππῳ
„călăreț cu cal cu tot” (Her., II,126); μίαν δὲ (ναῦν) αὐτοῖς ἄνδρασιν εἷλον „au luat o singură corabie cu
bărbaţi cu tot” (Xen., I,2,12).

Dativul sociativ este puternic concurat de sintagme prepoziţionale: Ἦσαν

προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν τῇ προσευχῇ σὺν γυναιξίν „și erau stăruitori împreună în rugăciune, cu
femeile” (Fapte, 1,14); Τότε σταυροῦνται σὺν αὐτῷ δύο λῃσταί „atunci s-au răstignit împreună cu El
doi tâlhari” (Mat., 27,38).
Adverbele ἅμα, ὁμοῦ, ca niște prepoziții cu Dativul „împreună cu, odată cu” (lat. simul, una),
apar în formule ca: ἅμα ἕῳ „odată cu zorii”;ἅμα τῇ ἡμέρᾳ „odată cu ziua”; ἅμα τῇ χαίτῃ „cu coamă
(cu tot)”; ἅμα τινί „împreună cu cineva”.
Avem chiar cazul Genitiv prepozițional: μετὰ τῶν κρατούντων ἕπεσθαι κερδαλέον ἐστί „este
cu folos să mergi alături de/împreună cu cei puternici”; Μετὰ τῶν γραμματέων „împreună cu cărturarii”
(Mat., 27,38).

Dativul cauzei

Este derivat din cel instrumental (la fel ca cel de relație ori de agent) şi apare după
verbe la diateza pasivă:
Ὅτι φόβῳ μεγάλῳ συνείχοντο „căci erau stăpâniți de o mare teamă” (Luc., 8,37);
Οὐ διεκρίθη τῇ ἀπιστίᾳ ἀλλ’ἐνεδυναμώθη τῇ πίστει „și nu s-a îndoit prin necredință,
ci s-a întărit prin credință” (Rom., 8,20);
Ἑγὼ δὲ λιμῷ ὧδε ἀπόλλυμαι „eu mor aici de foame” (Luca, 15,17).
Iată, în aceeași frază, o aglomerare de dative cu diverse valori:
Ἡ ἀγάπη ἀνυπόκριτος... κολλώμενοι τῷ ἀγαθῷ, τῇ φιλαδελφίᾳ εἰς ἀλλήλους
φιλόστοργοι, τῇ τιμῇ ἀλλήλους προηγούμενοι, τῇ σπουδῇ μὴ ὀκνηροί, τῷ πνεύματι
ζέοντες, τῷ κυρίῳ δουλεύοντες, τῇ ἐλπίδι χαίροντες, τῇ θλίψει ὑπομένοντες, τῇ
προσευχῇ προσκαρτεροῦντες, ταῖς χρείαις τῶν ἁγίων κοινωνοῦντες... „iubirea [să vă fie]
neprefăcută, [să fiți] alipiți de bine, în iubire frățească iubitori unii față de alții, în cinste unii altora dați-

193
vă întâietate, la sârguință fără preget, cu duhul fierbinți, Domnului slujitori, în nădejde bucuroși, în
suferință răbdători, în rugăciune stăruitori, părtași la trebuințele sfinților...” (Rom., 12, 9-13).

Obs. Dativul final (al cauzei finale1): Ἔνοχος ἔσται τῇ κρίσει „va fi vrednic de judecată/osândă”
(Mat., 5,21); ori τῷ συνεδρίῳ „de judecata sinedriului” (ibidem); apare îndată și formula echivalentă în
acuzativ prepozițional: ἔνοχος ἔσται εἰς τὴν γέεναν τοῦ πυρός „vrednic este de focul gheenei” (Mat.,
5,22) [dacă nu subînțelegem βληθῆναι „să fie aruncat în ...”]; Μὴ μεριμνᾶτε τῇ ψυχῇ τί φάγητε, μηδὲ
τῷ σώματι τί ἐνδύσησθε „nu vă-ngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru ce
veți îmbrăca” (Luca, 12,22).
Acest dativ poate apărea și prepozițional: Γίνεται χαρὰ ἐπὶ ἑνὶ ἁμαρτολῷ μετανοοῦντι „e
bucurie pentru fiecare păcătos ce se pocăiește” (Luca, 15,10); Ὁ ὄχλος ἔχαιρεν ἐπὶ πᾶσιν τοῖς...
γενομένοις ὑπ’αὐτοῦ „mulțimea se bucura de/pentru/la toate cele făcute de El” (Luca, 13,17) – cu
valoare cauzală sau/și temporală.
Dativul cauzei poate fi înlocuit de Genitivul prepozițional: ἀπολέσθαι ὑπὸ λίμου „a muri de
foame” (Xen., Anab., I,5,5), mai ales când exprimă pricina unei stări afective.

Dativul măsurii (și diferenţei - mensurae et differentiae)

Însoţeşte forma de comparativ a unui adjectiv ori adverb, sau un cuvânt

analog, indicând mărimea, măsura diferenţei: ὀλίγῳ, πολλῷ, τρισίν ἡμέραις πρότερον/
ὕστερον „cu puțin, cu mult, cu trei zile mai nainte/ mai apoi, după”; τοσούτῳ, μακρῷ κρείττων
„cu mult mai tare/bun2”; ὅσῳ... τοσούτῳ „cu cât mai... cu atât mai...”.
Chiar superlativul poate fi întărit de dative cu aceeaşi valoare: πολλῷ, μακρῷ
κάλλιστά τε καὶ ἄριστα „cu mult cele mai frumoase şi mai bune” (multo iucundissima):
Τοσούτῳ κρείττων γενόμενος τῶν ἀγγέλων, ὅσῳ διαφορώτερον παρ’αὐτοὺς
κεκληρονόμηκεν ὄνομα „făcându-se cu atât mai presus de îngeri, cu cât moștenise un nume mai
deosebit înaintea lor” (Evr. 1,4);
Εἰ δὲ τὸν χόρτον... ὁ Θεὸς οὕτως ἀμφιέννυσιν, οὐ πολλῷ μᾶλλον ὑμᾶς,
ὀλιγόπιστοι; „dacă Dumnezeu astfel înveșmântează iarba, nu cu atât mai mult pe voi, puțin
credincioșilor? (Mat., 6,30);
Ὁ δὲ πολλῷ μᾶλλον ἔκραζεν „dar el cu atât mai mult striga” (Marcu, 10,48);
Καὶ πολλῷ πλείους ἐπίστευσαν „cu mult mai mulți/tot mai mulți au crezut” (Ioan, 4,41);
Πόσῳ μᾶλλον ὁ πατήρ... δώσει „cu cât/atât mai mult le va da Tatăl” (Luca, 11,13).

Obs. Aceeași valoare o pot avea Acuzativele: πολύ, οὐδέν, τί „cu mult, cu nimic, cu ceva”: ὅσον δὲ
αὐτοῖς διεστέλλετο, αὐτοὶ μᾶλλον περισσότερον ἐκήρυσσον „dar cu cât mai mult le poruncea (id est
interzicea), cu atât mai mult ei Îl vesteau” (Marcu, 7,36).

Dativul cu verbe prefixate

Însoţeşte verbe cu prepoziţiile (devenite preverbe): σύν, ἐν, ἐπί, mai rar: παρά,
περί, πρός, ὑπό:
- σύν: σύνειμι, συμπονέω, συσπεύδω τινί „sunt împreună, sufăr împreună cu, concurez
cu”;
- ἐν: ἔνειμι, ἐμφύω, ἐγκαλύπτω τινί „sunt implicat în, sădesc în, ascund în”;
- ἐπί: ἔπειμι, ἐπίκειμαι, ἐπιτίθημι, ἐπιβουλεύω τινί „mă năpustesc, insist, impun,
complotez împotriva cuiva”:
Ἐμβλέψας τῷ Ἰησοῦ „privind spre/ văzând pe Iisus” (Ioan, 1,35 și 1,42);
Συνῆσαν αὐτῷ οἱ μαθηταί „erau cu El ucenicii” (Luca, 9,18);

1
Confuzia cauză-finalitate apare și în română: de ce = pentru ce (ai venit?); ori, Ἑλληνιστί, Graece:
διὰ τί = ἵνα τί „din ce cauză = în ce scop?”.

194
 Προσῆλθεν αὐτῷ ἑκατόνταρχος „și s-a apropiat de El un sutaș” (Mat., 8,5); și
προσελθὼν τῷ ἀρχιερεῖ „apropiindu-se de arhiereu” (Fapte,9,1);
Καὶ λῃσταῖς περιέπεσεν „și a dat peste (niște) tâlhari” (Luca, 10,30);
Kαὶ προσεκύνησαν αὐτῷ „și I s-au închinat” (Mat., 28,9);
Ἐγκαλείτωσαν ἀλλήλοις „să se acuze între ei” (Fapte, 19,38);
Ἐγὼ δὲ λέγω ὑμῖν μὴ ἀντιστῆναι τῷ πονηρῷ „dar Eu vă spun să nu vă împotriviți
celui rău” (Mat., 5,39);
Τότε προσέρχονται τῷ Ἰησοῦ ... Φαρισαῖοι „atunci vin la Iisus farisei” (Mat., 15,1);
Οἰ δὲ ἄνδρες οἱ συνοδεύοντες αὐτῷ „iar bărbații (cei) care mergeau împreună cu el”
(Fapte, 9,7);
Ἐποίησεν ὡς προσέταξεν αὐτῷ ὁ ἄγγελος „și a făcut precum [i]-a poruncit lui
îngerul” (Mat., 1,24).

Obs. Preverbul poate fi reluat ca prepoziţie pe lângă complement: ἐνέμειναν τοῖς νόμοις „au rămas
în cadrul legilor (fideli legilor)”, dar şi ἐνέμειναν ἐν τῇ τάξει „au rămas în formaţie/rânduială”.
De regulă, avem Dativ: Καλῶς ποιεῖτε τοῖς μισοῦσιν ὑμᾶς „faceți bine celor ce vă urăsc”
(Luca, 6,28), dar atenție: avem εὐ-ποιέω, εὐ-λογέω τινά și nu τινί, deci cu Acuzativ: Εὐλογεῖτε τοὺς
καταρωμένους ὑμᾶς „binecuvântați pe cei ce vă blestemă” (Luca, 6,28) și Ὅταν ὑμᾶς καλῶς εἴπωσιν
„când vă vor vorbi de bine” (Luca, 6,26).
Prefixarea nu schimbă tranzitivitatea, dacă prepoziția, devenită preverb, se construiește cu
acuzativul; verbul prefixat va cere acest caz (își păstrează regimul): προσεφώνησεν τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ
„și-a strigat ucenicii/ a strigat către/la ucenicii Săi” (Luca,6,13); dar avem și: προσῆλθαν αὐτῷ „au venit
la el/ s-au îndreptat spre el” (dacă s-ar fi reluat prefixul ca prepoziție, aveam: προσῆλθαν πρὸς αὐτόν.
Același fenomen apare în cazul dublei marcări: Εἰσῆλθεν εἰς τὴν οἰκίαν „a intrat în casă”1
(Luca,4,36); (în Genitiv) Ἡ λέπρα ἀπῆλθεν ἀπ’αὐτοῦ „lepra s-a retras de la el” (Luca,5,13); Ἐπιστάς
ἐπάνω αὐτῆς „oprindu-se deasupra ei” (Luca,4,39) - ἐπάνω < ἐπὶ ἄνω.
Avem și variabile: Συνελάλουν πρὸς ἀλλήλους „își spuneau împreună unii altora/ unii către
alții” (Luca,4,36).

Vezi, pentru regimul verbelor: προσκυνέω cu - τῷ Πατρί (Dativ) //dar la fel și αὐτόν (Acuz.) (Ioan,
4,23-24).

1
Și româna prezintă, după cum se vede și în traducerea exemplului, astfel de supramarcări tautologice.

195
 ACUZATIVUL - ἈΙΤΙΑΤΙΚΗ΄ 1
Moşteneşte vechile valori IE, indicând persoana sau obiectul, (ca ținte) asupra
cărora se exercită direct acţiunea verbului, şi extensiunea, suprafaţa avută în vedere.
Vom avea astfel:

Acuzativul obiect direct

Redă obiectul asupra căruia se exercită direct acţiunea verbului. (Corespunde

Genitivului obiectiv din sintagmele nominale studiate la Valorile Genitivului: τὸ τῶν πολεμίων μίσος
„ura dușmanilor (id est faţă de duşmani)”, are ca echivalent: μισέω τοὺς πολεμίουςEl apare cerut
de:

- verbe tranzitive în greacă (nu neapărat şi în română):

ὠφελέω τινά „sprijin, ajut pe cineva”; εὐεργετέω, εὖ ποιέω τινά „fac bine cuiva”; κακουργέω,
κακῶς ποιέω, κακόω τινά „fac rău cuiva”; καλῶς/εὖ λέγω, εὐλογέω τινά „laud pe cineva,
vorbesc de bine”; θεραπεύω τινά„slujesc cuiva/pe cineva”; ἀδικέω τινά „nedreptăţesc pe cineva”,
ὄμνυμί/ὀμνύω τινα „jur pe ceva/cineva”; ἐπιμένω τινά „aștept pe cineva/ceva” etc.:
Τί γὰρ ὠφελεῖ ἄνθρωπον κερδῆσαι τὸν κόσμον; „la ce-i folosește omului/ la ce-l
ajută pe om să dobândească lumea?” (Marcu, 8,36) – și τί, Acuzativ de relație;
Ἰουδαῖους οὐδὲν ἠδίκησα... „față de iudei cu nimic n-am greșit” (Fapte, 25,10) sau „pe
iudei nu i-am nedreptățit cu nimic” – și οὐδέν, Acuzativ de relație;
Ἵνα τί ἀδικεῖτε ἀλλήλους; „pentru ce/de ce vă nedreptățiți unii pe alții? (Fapte, 7,27);
Τί ὑμᾶς ὀφειλήσω; „cu ce vă voi fi de folos?” (I Corint., 14,6) – și τί, Acuzativ de relație;
Μὴ θαυμάζετε τοῦτο „nu vă mirați/minunați de aceasta” (Ioan, 5,28).

Obs. Βοηθέω, λυσιτελέω „ajut, sunt util”, συμφέρει „foloseşte cuiva” au complementul în dativ; a
se consulta dicționarul.

Verbele φεύγω „fug” şi compuşii, apoi ἀποδιδράσκω, φυλάττωμαι, εὐλαβέομαί

τινα „mă feresc de” (cf. lat. fugio aliqem), λανθάνω τινά „rămân ascuns, scap de, lateo”, ἐπιλείπω
τινά „scap de” cer, de asemenea, Acuzativul, ca şi cele ce exprimă teama, respectul,
răzbunarea: αἰσχύνομαί τινα „mă ruşinez de cineva”, δέδοικα, φοβέομαί τινα „mă tem de
cineva”, τιμωρέομαι, ἀμύνομαί τινα „mă răzbun pe, pedepsesc pe cineva” etc.:
Δεσμὰ καὶ θλίψεις με μένουσιν „lanțuri și suferințe mă așteaptă” (Fapte, 20,23) – deși
avem același verb și în regim absolut „a rămâne”: Ἰδοῦ, μακαρίζομεν τοὺς ὑπομείναντας
„iată, îi fericim pe cei ce-au rămas/au rezistat” (Iac., 5,11); Πάντα οὕτως διαμένει ἀπ’αρχῆς
κτίσεως „toate așa rămân de la începutul zidirii” (2 Petru, 3,4); Ἡ φιλαδελφία μενέτω „dragostea
frățească să rămână” (Evr., 13,1);
Ἵνα κατισχύσητε ἐκφυγεῖν ταῦτα πάντα τὰ μέλλοντα γίνεσθαι „ca să fiți în stare a
scăpa de toate acestea care vor fi” (Luca, 21,36);

Obs. Cu verbul φεύγω, αflăm și sintagme prepoziționale (cu separativul): Φεύξονται ἀπ’αὐτοῦ „vor
fugi de el” (Ioan, 10,5); Τίς ὑπέδειξεν ὑμῖν φυγεῖν ἀπὸ τῆς μελλούσης ὀργῆς „cine v-a arătat că scăpați
de mânia ce va să fie?” (Luca, 3,7).

1
Accusatiuus casus (< accusare „a acuza”), după αἰτιατικὴ πτῶσις, face legătura incorectă cu αἰτιάομαι
„a acuza”, deși avem a face cu τὸ αἰτιατικόν „produsul cauzei”, provenit de la αἰτία„cauză”; logic era
causatiuus „cauzativ” (< causa, causare), ori chiar effectiuus (< efficěre), ca efect al acțiunii; dar
rămânem cu traducerea tradițională – deci, cazul Acuzativ.

196
 Complement direct poate fi și infinitivul verbului, ca nume verbal: κατισχύσητε ἐκφυγεῖν „să
izbutiți a scăpa” și ὑπέδειξεν φυγεῖν „v-a arătat că ați scăpat/scăpați” de mai sus.
Πρὸ πάντων δέ, ἀδελφοί μου, μὴ ὀμνύετε μήτε τὸν οὐρανὸν μήτε τὴν γῆν μήτε ἄλλον τινὰ ὅρκον „iar
înainte de toate, frații mei, să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici (pe) orice alt jurământ” (Iac.,
5,12).

Clasic, formula jurământului presupune un Acuzativ precedat de particula μά: (ναὶ/οὐ) μὰ τὸν Δία „pe
Zeus (că da/că nu)”, cu verbul subînțeles.
Factitivul (a pune pe cineva/a cere cuiva să jure) are obiectul persoanei (Ac.) și complement
prepozițional: Ἐξορκίζω σε κατὰ τοῦ Θεοῦ τοῦ ζῶντος ἵνα εἴπῃς... „te conjur/îți cer să juri pe
Dumnezeu cel viu, să ne spui” (Mat., 26,63).

Λανθάνει γὰρ αὐτοὺς τοῦτο θέλοντας „ei uită/ignoră cu bună știință faptul acesta” (2
Petru, 3,5) – „le scapă/îi înșeală acest lucru, cu bună știință/căci vor aceasta”;
Λανθάνειν γὰρ αὐτὸν τούτων οὐ πείθομαι οὐδέν „nu cred că el nu știe nimic din
acestea” (Fapte, 26,26) – „cred că nu-i scapă nimic/ cred nu-l înșeală nimic din acestea”.

Obs. Clasic, λανθάνω este însoțit de un participiu verbal: Ὁ Κροῖσος φονέα ἐλάνθανε βόσκων
„Croesus scăpa din vedere faptul că/ nu ştia că hrăneşte un ucigaş (hrănea fără să ştie)”.
În κοινή participiul este înlocuit cu infinitivul: Οἱ μαθηταί... ἐπελάθοντο ἄρτους λαβεῖν
„ucenicii au uitat să ia pâine” (Mat., 16,5); înregistrăm construcții diferite: τῆς φιλοξενίας μὴ
ἐπιλανθάνεσθε, διὰ ταύτης γὰρ ἔλαθόν τινες ξενίσαντες ἀγγέλους „primirea de oaspeți să n-o uitați,
căci prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri” (Evr., 13,2) – cu un complement în Genitiv (după
uerbum memoriae), apoi un participiu, ca nume predicativ suplimentar.

Ἡμεῖς οἱ ζῶντες... οὐ μὴ φθάσωμεν τοὺς κοιμηθέντας „noi cei vii... n-o vom lua
înaintea celor adormiți” (1 Tes., 4,15) – id est „nu-i vom întrece pe cei [dinainte] adormiți”.

Obs. Clasic, formula οὐ φθάνω+ participiu, urmat de εὐθύς, formează o construcţie particulară:
abia apuc să... că îndată...: Ὁ ἵππος οὐ φθάνει ἐξαγόμενος καὶ εὐθὺς ὅμοιός ἐστι τοῖς ἀκαθάρτοις
„calul, abia apúcă să fie scos, că îndată e la fel cu cei murdari”. Οὐκ ἔφθημεν ἐλθόντες καὶ νόσοις
ἐλήφθημεν „abia am sosit şi am fost cuprinşi de boli”. La optativ, οὐ φθάνοιμι πρὸς γράμμα „n-aş lua-o
înainte” + participiu, are înţelesul special „mă grăbesc să”: Οὐκ ἂν φθάνοιμι λέγων „n-aş lua-o înainte
dacă aș spune > mă grăbesc să spun”.

Καὶ οὐκ ἐφοβήθησαν τὸ διάταγμα τοῦ βασιλέως „și nu s-au temut de porunca
regelui” (Evrei, 11,23);
Μὴ οὖν φοβηθῆτε αὐτούς „așadar, nu vă temeți de ei” (Mat., 10,26) și φοβεῖσθε
μᾶλλον τὸν δυνάμενον... ἀπολέσαι „temeți-vă mai degrabă de cel ce poate ucide” (ibidem 28);
Ὁ γὰρ Ἡρῴδης ἐφοβεῖτο τὸν Ἰωάννην „căci Irod se temea de Ioan” (Marcu, 6,20).

Obs. Contrar regimului în Acuzativ al verbelor timendi, putem avea și: Μὴ φοβηθῆτε ἀπὸ τῶν
ἀποκτεινόντων τὸ σῶμα... „să nu vă temeți de cei ce ucid trupul” (Luc., 12,4, idem Mat., 10,28) - cu un
Genitiv separativ pro Acuzativul obiect direct.
Unele verbe au două regimuri, cu sensuri diferite: intranzitiv (absolut): μένω „rămân”: Πάντα
οὕτως διαμένει ἀπ’αρχῆς κτίσεως „toate așa rămân de la începutul zidirii” (2 Petru, 3,4); Ἡ φιλαδελφία
μενέτω „dragostea frățească să rămână” (Evr., 13,1) şi tranzitiv „aştept pe cineva”: Δεσμὰ καὶ θλίψεις
με μένουσιν „lanțuri și suferințe mă așteaptă” (Fapte, 20,23); ori ἵστημι „stau, mă aşez”, şi „pun, aşez
ceva” - verbul acesta are două aoriste specializate: unul (sigmatic): ἔστησαtranzitiv, iar celălalt (2
atematic): ἔστηνintranzitiv (absolut): Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ Θεός „pe acest Iisus L-a înălțat
Dumnezeu” (Fapte, 2,32 - din ἀνά și ἵστημι), față de vestirea de Paşte: Ὁ Χρίστος ἀνέστη, ori Ἰησοῦς
ἀπέθανεν καὶ ἀνέστη „Iisus a murit și a înviat” (1 Tes., 4,14) – vezi Morfologia

- verbe (chiar intranzitive) care, prin prefixare sau asocierea cu adverbe, devin
tranzitive (cf. lat. trans montem ire, cu complement circumstanţial, faţă de montem transire, cu

197
complement direct „a trece peste munte/ a trece muntele”): διαβαίνω τὸν ποταμόν „traversez râul,
transeo flumen”; περιίσταμαι τὸν λόφον „înconjur, împresor colina, circumsto collem”:
Καὶ περιῆγεν ὁ Ἰησοῦς τὰς πόλεις πάσας „și Iisus cutreiera toate cetățile„ (Mat., 9,35)
- ἄγω, în utilizare absolută „merg”, devine tranzitiv „străbat”, prin prefixare (περὶ-ἄγω);
Διὰ τί οἱ μαθηταί σου παραβαίνουσιν τὴν παράδοσιν „de ce ucenicii Tăi încalcă
datina” (Mat., 15,2) și παραβαίνετε τὴν ἐντολήν (ibidem);
Ὁ κακολογῶν πατέρα ἢ μητέρα θανάτῳ τελευτάτω „cel care-și vorbește de rău tatăl
ori mama de moarte să piară” (Mat., 15,4);
Ὅταν ὑμᾶς καλῶς εἴπωσιν „când vă vor vorbi de bine” (Luca, 6,26);
Ἄρχοντα ... οὐκ ἐρεῖς κακῶς „nu vei vorbi de rău pe conducătorul...” (Fapte, 23,5);
Παρήγγειλεν... περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ πατρός „le-a poruncit să aștepte
făgăduința Tatălui” (Fapte,1,4).

Obs. Uneori prefixul nu conferă verbului tranzitivitate și nu elimină prepoziția complementului,

având astfel o supra-marcare (tautologică1), prezentă de altfel și în română (a intra înăuntru):
Εἰσελθόντος δὲ αὐτοῦ εἰς Καφαρναούμ... „după ce a intrat El în Kafarnaum” (Mat.,8,5);
Ἐπεισελεύσεται γὰρ ἐπὶ πάντας „va veni peste toți” (Mat., 21,35).
Prefixarea poate produce abstractizarea: ἔρχομαι „merg” devine διέρχομαι „povestesc,
discurro”; δύομαι „mă scufund” devine ὑποδύομαι [τὸν πόνον]„suport [osteneala]”, cf. lat. eo „merg” -
subeo laborem „suport osteneala”.

Ἔχω + adverb
Κομψότερον ἔσχεν „se simțea/a-nceput a se simți mai bine” (Ioan,4,52).

Acuzativul dublu2

- al persoanei şi al obiectului, presupune un Acuzativ al obiectului direct şi

un al doilea, de relaţie3. Apare după verbe ca: διδάσκω, παιδεύω τινά τι „învăţ pe cineva
(despre) ceva; ἀνα-, ὑπομιμνῄσκω τινά τι „amintesc cuiva ceva”; κρύπτω τινά τι „ascund cuiva
(de cineva) ceva”; αἰτέω, ἐρωτάω τινά τι „cer de la, întreb pe cineva ceva”; ἐνδύω, ἀμφιέννυμι
τινά τι „îmbrac, învălui pe cineva cu ceva”:
Διδάσκειν ὑμᾶς τινα τὰ στοιχεῖα „să vă învețe cineva elementele” (Evr., 5,12); Ὑμᾶς
διδάξει πάντα καὶ ὑπομνήσει ὑμᾶς πάντα „vă va învăța toate și vă va aminti toate” (Ioan,
14,26);
Καὶ παρακαλεῖ αὐτὸν πολλά λέγων „și-l roagă mult, spunând” (Marcu, 5,23) – cu al doilea
acuzativ tradus adverbial;
Ὁρκίζω σε τὸν Θεόν, μή με βασανίζῃς „Te conjur pe Dumnezeu, să nu mă chinuiești”
(Marcu, 5,7);
Ὁς γὰρ ἂν ποτίσῃ ὑμᾶς ποτήριον ὕδατος... „cel ce vă va da un pahar cu apă” (Marcu,
9,41) – sau „vă va dărui cu un pahar”;
Ἐξέδυσαν αὐτὸν τὴν χλαμύδα καὶ ἐνέδυσαν αὐτὸν τὰ ἱμάτια αὐτοῦ „L-au
dezbrăcat de hlamidă și L-au îmbrăcat cu veșmintele Sale” (Mat., 27,31); Καὶ ἱμάτιον πορφυροῦν
περιέβαλον αὐτόν „L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie/ I-au pus împrejur o mantie purpurie” (Ioan,
19,2).

1
Tautologie, din ταὐτό, crasă a lui τὸ αὐτό „același lucru”, adică „reluare (inutilă)”.
2
Pentru limba latină, vezi Dan Sluşanschi, op. cit., vol. I, p. 58; demonstraţia şi exemplele latineşti îi
aparţin.
3
Acuzativul dublu apare şi în română: a învăţa pe cineva ceva. Al doilea acuzativ este de relaţie:
despre ceva. Verificarea se poate face prin trecerea în diateza pasivă: cineva este învăţat (despre/cu
privire la) ceva; dar româna oferă și formule de tipul: te trec muntele (te trec peste munte), cu două
complemente directe?

198
Obs. Avem și exemple contrare: Καὶ ἐκδύσαντες αὐτόν, χλαμύδα κοκκίνην περιέθηκαν αὐτῷ „și,
după ce L-au dezbrăcat, I-au pus o hlamidă roșie” (Mat., 27,28) – cu complementul persoanei în Dativ,
după verbul prefixat;
În turnură pasivă, Acuzativul persoanei devine subiect, obiectul rămânând în Acuzativul de
relaţie: activul: Ὁ διδάσκαλος αὐτὸν μουσικὴν ἐπαίδευσε „dascălul l-a învăţat muzică”, devine la
diateza pasivă: Αὐτός ὑπὸ τοῦ διδασκάλου μουσικὴν ἐπαιδεύθη „el a fost învăţat muzică de către
dascăl” - cf. lat.: rogat illum sententiam – ille sententiam rogatus”.

- al persoanei şi al elementului predicativ; ele apar după verbe ca: ὀνομάζω,

καλέω, λέγω τινά τι„numesc pe cineva ceva”; ποιέω, ἀποδείκνυμι „fac, aleg”; νομίζω,
ἡγέομαι, κρίνω „socotesc, judec”; αἱρέομαι, καθίστημι „aleg”:
Καὶ ἐποίησεν δώδεκα, οὕς καὶ ἀποστόλους ὠνόμασεν „și a făcut/rânduit
doisprezece, pe care i-a și numit apostoli” (Marcu, 3,14 și Luca, 6,13);
Καὶ ἐπέθηκεν ὄνομα τῷ Σίμωνι Πέτρον „și lui Simon i-a pus numele Petru” (Marcu,
3,16) – Πέτρον în Acuzativ, acordat cu ὄνομα, obiect al lui ἐπέθηκεν;
Ποιήσω ὑμᾶς ἁλιεῖς ἀνθρώπων „vă voi face pescari de oameni” (Mat., 4,19) - ἁλιεῖς,
Acuzativ κοινή pentru ἁλιέας, precum βασιλεῖς, ἀρχιερεῖς κτλ. pentru βασιλέας, ἀρχιερέας – vezi
Limba κοινή.
Διότι εἶδον ἀστεῖον τὸ παιδίον... „deoarece au văzut frumos pruncul” (Evrei, 11,23) –
dacă nu vedem aici un predicat nominal al unei infinitivale: ἀστεῖον εἶναι τὸ παιδίον; la fel: Εἶδον ἤδη
αὐτὸν τεθνῃκότα „l-am văzut deja mort” (Ioan, 19,23); ori: Καὶ θεωρεῖ τὸν Ἰησοῦν ἑστῶτα
„și-L vede pe Iisus stând/ Care stătea” (Ioan, 20,14) – cu un posibil subînțeles εἶναι, formând o
infinitivală;
Ἀπέστειλεν οὖν αὐτὸν ὁ Ἅννας δεδεμένον πρὸς Καïάφαν „și Anna L-a trimis legat
la Caiafa” (Ioan, 18,24);
Ὅτι υἱὸν Θεοῦ ἑαυτὸν ἐποιήσεν „căci S-a făcut (S-a dat drept) Fiul lui Dumnezeu”
(Ioan, 19,7);
Καὶ καλέσεις τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν „și vei chema numele Lui Iisus” (Mat., 1,21).

Obs. La diateza activă, avem obiect și element predicativ (suplimentar), care se acordă cu obiectul,
în Acuzativ; în turnură pasivă vor trece amândouă în Nominativ1: Καὶ ἐκλήθη τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦς
„și s-a chemat numele Lui Iisus” (Luca, 2, 21); în turnură activă, dacă numele Ἰησοῦς nu se mai acordă
cu subiectul, ci cu obiectul, avem element predicativ suplimentar: Τέξεται δὲ υἱὸν καὶ καλέσεις τὸ
ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν „va naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” (Mat.,1,21).
Πίστει Μωϋσῆς μέγας γενόμενος ἠρνήσατο λέγεσθαι υἱὸς θυγατρὸς Φαραώ „prin credință,
Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon” (Evrei, 11,24) – în turnură
pasivă, elementul predicativ suplimentar este în Nominativ, căci determinatul este subiectul, primind
astfel nume predicativ suplimentar.
Elementul predicativ exprimat prin substantiv comun se acordă obligatoriu în caz: Καὶ κύριον
αὐτὸν καὶ χριστὸν ἐποίησεν ὁ Θεός, τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ὅν ὑμεῖς ἐσταυρώσατε „și Domn L-a făcut
Dumnezeu și Uns, pe acest Iisus, pe care voi L-ați răstignit” (Fapte, 2,36); Ἄνθρωπε, τίς με κατέστησεν
κριτὴν ἢ μεριστὴν ἐφ’ὑμᾶς; „omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?” (Luc.,
12,14 și similar Fapte,7,27); Μὴ ἄρξησθε λέγειν ἐν ἑαυτοῖς: πατέρα ἔχομεν τὸν Ἀβραάμ „nu începeți a
spune în sinea voastră: îl avem pe Avram [ca] părinte” (Luca, 3,8).
Exprimat fiind prin adjectiv calificativ, preia genul și numărul numelui determinat; cel verbal
(participiul) trebuie interpretat în spiritul limbii eline, ca fiind participiu coniunct cu diversele valori și
funcții sintactice pe care le poate avea acesta la nivelul frazei: Καὶ παρέστησεν ἑαυτὸν ζῶντα „și S-a
arătat viu/trăitor” (Fapte, 1,3); sau Ἰδῶν δὲ πολλοὺς τῶν Φαρισαίων καὶ Σαδδουκαίων ἐρχομένους ἐπὶ
τὸ βάπτισμα αὐτοῦ, εἶπεν αὐτοῖς... „văzând mulți [dintre] farisei și saduchei venind/ care veneau la
botezul Său, le-a zis” (Mat., 3,7) – cu două participiale; dacă însă forțăm și subînțelegem ἐρχομένους
εἶναι, cum fac unele gramatici, participiala devine infinitivală, cu predicat nominal – forma durativă:
„că mulți... veneau (într-una) la botezul Său...” – vezi Sintaxa participiului.


1
Exemplificând pentru latină, formula activă: appellarunt eum dictatorem apare la pasiv: is appellatus
est dictator. Obiectul şi numele predicativ din Acuzativ trec în Nominativ; vezi Dan Slușanschi, op.cit.

199
Acuzativul intern

Unele verbe, chiar intranzitive, pot primi complement direct un nume din același
etimon (figura etymologica1):
Τί ποιῶμεν ἵνα ἐργαζώμεθα τὰ ἔργα τοῦ Θεοῦ; „ce să facem ca să lucrăm lucrările lui
Dumnezeu?” (Ioan, 6,28);
Φυλάσσοντες φυλακὰς τῆς νυκτός „rânduind/ păzind paza (pl.) de noapte” (Luca, 2,8);
Καὶ ἐφοβήθησαν φόβον μέγαν „și s-au temut teamă mare” (Marcu, 4,41 și Luca, 2,9);
Ἐδικαίωσαν τὸν Θεὸν βαπτισθέντες τὰ βάπτισμα Ἰωάννου „au adeverit pe
Dumnezeu, botezându-se [cu] botezul lui Ioan” (Luca, 7,29);
Ὅτι φορτίζετε τοὺς ἀνθρώπους φορτία δυσβάστακτα „căci împovărați oamenii cu
poveri de nesuportat (Luca, 11,46) - remarcăm și dublul acuzativ, în care φορτία are valoare de relație.
Numele complement poate proveni (nu din același etimon, dar) din aceeași arie
semantică:
Ἦλθον ἡμέρας ὁδόν „au mers cale de o zi” (Luca, 2,44);
Ὀπτασίαν ἑώρακεν „a avut/văzut o viziune” (Luca, 1,22).

Obs. Deşi are de regulă determinant, complementul intern poate apărea şi fără el, mai cu seamă în
sintagme consacrate: (φύλακας) φυλάττειν„a rândui paza”; ἄρχειν (ἀρχήν) „a avea conducerea”; φέρειν
(φόρον) „a plăti tribut”.
Astfel, dacă complementul propriu-zis lipseşte, poate fi înlocuit de atributul său: μεγάλα
ἁμαρτάνειν (ἁμαρτήματα) „a greși/a face mari greşeli, a greşi mult”.
Apare și depășind limitele propoziției: Ἵνα ἡ ἀγάπη ἣν ἠγάπησάς με „iubirea cu care M-ai
iubit/ ai avut-o pentru Mine” (Ioan, 17,26) – cu με, încă un obiect.
În turnură pasivă, complementul direct trece în Nominativ, ca subiect, iar complementul intern
rămâne în Acuzativ (de relaţie): Φίλιππος πολλὰ [ἀδικήματα] τὴν πόλιν ἡμῶν ἠδίκησε „Philip a
nedreptăţit mult [cu multe nedreptăţi] cetatea noastră” devine: Ὑπὸ Φιλίππου πολλὰ [ἀδικήματα] (Ac.)
ἡ πόλις (Nom.) ἠδίκηται „Cetatea a fost mult (cu multe nedreptăţi) nedreptăţită”.

Acuzativul de relaţie

Este adverbal, dar determină şi adjective ori substantive: τοῦτό σοι χαρίζομαι
„îţi mulţumesc pentru aceasta”;τὰς φρένας ὑγιαίνειν „a fi sănătos la minte”; καλὸςτὸ εἶδος
„frumos la chip”; Ἕλλην τὸ γένος „grec de neam”. Sunt frecvente sintagmele cu ὄνομα
„nume”, μῆκος „lungime”, βάθος „adâncime”, ὕψος „înălţime”, μέγεθος „mărime” etc.:
Ἐλεαζάρ, ἱερεύς, πολιὸς τὴν τρίχα, πολιὸς τὴν φρόνησιν „Eleazár, preotul, cărunt
la păr şi la minte” (NT);
Ἀνέπεσαν οὖν οἱ ἄνδρες τὸν ἀριθμὸν ὡς πεντακισχίλιοι „și s-au așternut bărbații,
înjur de cinci mii la număr” (Ioan, 6,10);
Ὁς γὰρ ἂν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους „oricine se va rușina de Mine și de
cuvintele mele” (Luca, 9,26) – formulă inedită cu Acuzativul de relație.
Ἀκούοντες δὲ κατενύγησαν τὴν καρδίαν „auzind, s-au strâns la inimă” (Fapte, 2,23);
Ἔχω οὖν καύχησιν ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ τὰ πρὸς τὸν Θεόν „așadar în Xristos Iisus am
laudă, în cele către Dumnezeu” (Rom., 15,17) – complementul de relație este τά [ἔργα];

1
Complementul intern (figura etymologica) este semnalat şi în română: a-şi trăi traiul (uitam uiuěre), a
visa un vis (somnium somniare) etc.; este tautologic, căci nu aduce nimic nou, informația sa fiind de
fapt prezentă în etimonul verbal, în sensul general al verbului (absolut); prin opoziție, complementul
care aduce o informație nouă se cheamă extern: e.g. bene uiuěre „a trăi bine”, față de uitam uiuĕre „a
trăi traiul”.

200
 Δωρεὰν ἐλάβετε, δωρεὰν δότε „ați primit în dar, dați în dar” (Mat., 10,8).

Obs. Tot Acuzativ de relație (relationis) conțin și formulele: Σαοὺλ Σαούλ, τί με διώκεις; „Saul, de
ce mă prigonești?” (Fapte, 9,4); nuanța cauzală impune și formula prepozițională: Διὰ τί οἱ μαθηταί
σου... ; „de ce ucenicii Tăi...” (Mat., 15,2), sau cauza finală: Ἵνα τι...; „pentru ce?”; (cauza poate atrage
cazul Dativ: Οἱ φύσει ἀσθενοῦντες „cei (ce sunt) slabi din fire”).
Acuzativul de relaţie este concurat de sintagme prepoziţionale cu κατά, πρός, εἰς, περί:
καθαρὸς καὶ κατὰ τὸ σῶμα καὶ κατὰ τὴν ψυχήν „curat atât la trup, cât şi la suflet”: Ὅθεν ὤφειλεν κατὰ
πάντα τοῖς ἀδελφοῖς ὁμοιωθῆναι „pentru aceea, dator era întru toate să se asemene fraților” (Evr.,
2,17); apare și Genitivul prepozițional: Λόγον ἐποιησάμην περὶ πάντων „am făcut vorbire despre toate”
(Fapte, 1,1); Τίς δὲ ἔστιν οὗτος περὶ οὗ ἀκούω τοιαῦτα; „cine este acesta despre care aud astfel de
lucruri?” (Luca, 9,9).

Acuzativul extensiunii

Defineşte în timp sau spaţiu suprafaţa pe care se desfăşoară acţiunea verbului:

Καὶ νηστεύσας ἡμέρας τεσσεράκοντα καὶ νυκτὰς τεσσεράκοντα „postind [timp
de] patruzeci de zile și patruzeci de nopți” (Mat., 4,2) – complemente de timp;
Ἀνετράφη μῆνας τρεῖς „a fost hrănit [timp de] trei luni” (Mat., 7,20);
Ἔτη τεσσεράκοντα „[timp de] treizeci de ani” (Fapte, 7,36);
Ἦσαν πορευόμενοι εἰς κώμην ἀπέχουσαν σταδίους ἑξήκοντα ἀπὸ
Ἰερουσαλήμ „mergeau spre un sat care era la șaizeci de stadii de Ierusalim” (Luca, 24,13) – compl.
de loc;
Ἔμειναν τὴν ἡμέραν ἐκείνην „au rămas [în] ziua aceea” (Ioan, 1,39);
Γυνὴ αἱμορροῦσα δώδεκα ἔτη „o femeie ce sângera de doisprezece ani” (Mat., 9,20);
Ἔτι μικρὸν [χρόνον] μεθ’ὑμῶν εἰμι „mai sunt cu voi puțin timp” (Ioan,12,35 și 13,33)
– cu χρόνον, care poate fi subînțeles;
Καὶ ἔδησεν αὐτὸν χίλια ἔτη... μετὰ ταῦτα δεῖ λυθῆναι αὐτὸν μικρὸν χρόνον „și
l-a legat pentru o mie de ani... după aceasta trebuie dezlegat câtăva vreme/pentru puțin timp” (Apoc.,
20,3 și 5);
Λατρεύουσα νύκτα καὶ ἡμέραν „slujind zi și noapte” (Luca, 2,37) – toată noaptea... .

Obs. Aproximarea locului, a momentului este exprimată cu adverbul ὡς „cam, circa, aproximativ”:
Ἐληλακότες οὖν ὡς σταδίους εἴκοσι πέντε ἢ τριάκοντα θεωροῦσιν τὸν Ἰησοῦν „după ce-au vâslit ei
cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, Îl zăresc pe Iisus” (Ioan, 6,19).
Acuzativul extensiunii apare și în expresii idiomatice1: εἴκοσιν ἔτη γεγονώς „în vârstă/născut
de douăzeci de ani”.
Funcţiile sintactice sunt cele conferite de context, de determinat (compl.).

Acuzativul adverbial

Apare (absolut) în:

- expresii temporale: τὸ τέλος „în cele din urmă”; τὸ νῦν „acum”; τὸ πάλαι „în
vechime”, τὸ πρίν „mai nainte”; τὸ μετὰ ταῦτα „mai apoi, după aceea”; τὸ ἀπὸ τοῦδε „de
atunci”; ἀκμήν „chiar atunci, pe dată”; (τὴν) ἀρχὴν, τὸ πρῶτον, τὴν πρώτην, τὰ πρῶτα „la
început, mai întâi”; (τὸ) δεύτερον „mai apoi, în al doilea rând”.

1
Idiomatic, ἰδιοματικός „(element) specific, propriu”, aici, limbii eline; de la ἴδιος3/ ἰδίομα „personal,
propriu/ trăsătură personală”.

201
 - expresii spațiale: Ἤδη δὲ αὐτοῦ οὐ μακρὰν ἀπέχοντος ἀπὸ τῆς οἰκίας
„aflându-se de acum nu departe/ la mare distanță de casă” (Luca, 7,6) – cu μακράν desigur adverbializat
(ὁδόν eliptic).

Obs. Acestea sunt concurate de sintagme prepoziționale: Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος „la început a fost
Cuvântul” (Ioan, 1,1).

- expresii modale: τοῦτον τὸν τρόπον „în felul acesta”; τρόπον τινά„într-un fel
oarecare, cumva, quodammodo”; δίκην τινός,τρόπον τινός „în felul cuiva, precum”:
Τὸ δ’αὐτὸ καὶ οἱ λῃσταί ... ὠνείδιζον αὐτόν „la fel și tâlharii... Îl ocărau” (Mat.,
27,44) după ce mai sus am avut: ὁμίως καὶ οἱ ἀρχιερεῖς... ἔλεγον „la fel și arhiereii spuneau”
(Mat., 27,41);
Τί οὖν ποιήσω Ἰησοῦν; „ce/cum voi face cu Iisus?” (Mat., 27,22).

Acuzativul subiect (în sintagma infinitivală):

Εἶδον αὐτὸν οἴκαδε ἐλθεῖν (uidi eum domum uenisse) „am văzut că el a venit acasă”;
originea acestei construcţii poate fi în perceperea complementului direct al verbului
regent ca subiect al infinitivului subordonat: εἶδον αὐτόν // ἔρχεσθαι, uidi eum //
uenire devine prin falsă analiză εἶδον // αὐτὸν ἔρχεσθαι, uidi // eum uenire, adică,
mutatis mutandis, „l-am văzut // că vine” se transformă în „am văzut // că el vine”
(cf. ştiam că tu eşti cuminte față de te ştiam a fi cuminte) – vezi Sintaxa infinitivului.

202
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC

Situează spaţial acţiunea verbului determinat, indicând unde (ποῦ, ubi), încotro
(ποῖ quo),de unde (πόθεν unde), pe unde (πῇ qua), pe ce suprafaţă se desfăşoară ea.

Ποῦ (unde, ubi?)

Este complementul ce indică static, locul desfăşurării acţiunii, a stării verbului,
putându-se afla la:

Clasic - Locativ (IE), din care s-au păstrat doar vestigii; indică static locul, având desinenţa - ī
(lung); s-au păstrat în latină forme ca: domi militiaeque, humi, ruri, Romae „acasă şi la război, la
pământ, la ţară, la Roma” (la decl. I -ai>-ae). Tot neproductiv apare şi în greacă: οἴκοι „acasă”, χάμαι
„la pământ”, Ἀθήνεσι, Φαλεροῖ „la Athena, la Phalerón”: Ἀπῆλθον εἰς τὰ ὀπίσω καὶ ἔπεσαν χαμαί „s-au
dat înapoi și au căzut la pământ” (Ioan, 18,6).
Cu aceeaşi valoare, apare sporadic terminaţia -θι veche desinență de locativ, în forme
adverbializate: αὐτόθι „chiar acolo”, Κορινθόθι „la Corinth”.

- Genitiv (locativ, frecvent la Homer) se restrânge şi el la câteva formule:

ποῦ(unde?):
Ποῦ ὁ Χριστὸς γεννᾶται; „unde se naște Unsul?” (Matei, 2,4);
Οὗ ἦν τεθραμμένος „unde era hrănit” (Luca, 4,16); și Οὗ ἦν γεγραμμένον „unde era
scris” (Luca, 4,17).
- chiar cu prepoziţii: ἔμπροσθεν, ἐμποδῶν, ἐπὶ ποδῶν„la picioare, pe drum”:
Ἐστάθη ἐπάνω οὗ ἦν τὸ παιδίον „s-a oprit deasupra (locului) unde/în care era pruncul”
(Matei, 1,9).

Obs. Cu elipsa determinatului: ἐν Ἅιδου [οἰκίᾳ] “în Hades, în [casa] Iadului”, cf. în română: la/în
[Piața] Unirii; εἰς τίνος φοιτᾶς διδασκάλου [σχολήν]; „la şcoala cărui dascăl mergi?”, fiind concurat şi
eliminat de dativul cu aceeaşi valoare (vezi Valorile Genitivului):

Pentru a indica suprafaţa, se utilizează genitivul însoţit de prepoziţie:

Ὥς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ γῆς „precum în cer aşa şi pe pământ” (Mat., 6,9) – avem și un
Dativ prepozițional, ce indică punctual locul – ἐν οὐρανῷ; vezi mai departe;
Φέροντες ἐπὶ κλίνης ἄνθρωπον „ducând un om pe targă” (Luca, 5,18);
[Ὄρος] ἐφ’οὗ ἡ πόλις ᾠκοδόμητο αὐτῶν „[muntele] pe care se clădise cetatea lor”
(Luca, 4,29) - ἐφ’οὗ provine din ἐπὶ οὗ.

Obs. Putem avea și ἐπί+Ac.: Ὡς ἐγένετο λιμὸς μέγας ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν „încât a fost foamete mare
peste tot pământul” (Luca, 4,25).

- Dativ
- fără prepoziţie, este foarte rar; apare mai ales la numele unor deme atice: Ἐλευσίνι,
Μαραθῶνι:
Ἐπέθηκαν αὐτοῦ τῇ κεφαλῇ „I-au pus-o [coroana] pe cap” (Ioan, 19,2) – prepoziția ἐπί
este la verbul prefixat.

- cu prepoziţie:
Ἐν Κανά τῆς Γαλιλαίας „în Cana Galileii” (Ιοαν, 2,1);Ἐν αὐτῷ ζωὴ ἦν „în El era
viață” (Ioan, 1,4); Τὸ φῶς ἐν τῇ σκοτίᾳ φαίνει „lumina strălucește în întuneric” (Ioan, 1,5); Ἐν
αὐτῷ ζωὴ ἦν „în El era viață” (Ioan,1,4);

203
 Ἔστιν... ἐπὶ προβατικῇ [θύρᾳ] κολυμβήθρα „se află la [Poarta] Oilor o scăldătoare”
(Ioan, 5,2);
Ἅ ἐγὼ ἑώρακα παρὰ τῷ πατρὶ λαλῶ „Eu spun cele ce am văzut la Tatăl [Meu]”
(Ioan,8,38); Δόξασον με, πάτερ, παρὰ σεαυτῷ τῇ δόξῃ ᾗ εἶχον πρὸ τοῦ τὸν κόσμον εἶναι
παρὰ σοί „preaslăvește-Mă, părinte, la Tine însuți cu slava pe care o aveam la Tine, mai înainte de a
fi lumea”; Εἱστήκεισαν παρὰ τῷ σταυρῷ „se opriseră lângă cruce” (Ioan, 19,25); Εὗρες χάριν
παρὰ τῷ Θεῷ „ai aflat har la Tatăl” (Luca, 1,30) – mai cu seamă pentru persoane; Ἐρωτᾷ αὐτὸν...
ὅπως ἀριστήσῃ παρ’αὐτῷ „Îl roagă să prânzească la el” (Luca, 11,37);
Obs. La modul general, apare confuzie în utilizarea prepozițiilor și totodată a cazurilor: Καὶ εἶδεν
δύο πλοῖα ἑστῶτα παρὰ τὴν λίμνην „a văzut două bărci trase/stând la mal” (Luca, 5,2) – un ciudat
Acuzativ cu verb de stare. Ori invers: Ἀνακληθήσονται εἰς τῇ βασιλείᾳ τοῦ Θεοῦ „vor fi chemaţi în
Împărăţia lui Dumnezeu” – cu un neașteptat Dativ după această prepoziție (asociată clasic cu Ac. al
țintei).
Adjectivul μέσος3 (devenit substantiv τὸ μέσον) se gramaticalizează și devine parte a unei
locuțiuni prepoziționale: Ἰδοὺ ἀποστέλλω ὑμᾶς ὡς ἄρνας ἐν μέσῳ λύκων „iată, vă trimit ca pe niște
miei în mijlocul lupilor” (Luca, 11,3) – din nou Dativ după verb de mișcare.
Clasic, numele locului, al ţării, poate fi înlocuit cu al locuitorilor: ἐν Ἕλλησιν pentru ἐν
Ἑλλάδι „la greci/în Grecia”; εἰς Βοιωτοὺς πέμπειν „a trimite la beoţieni/în Beoţia”; în NT avem ceva
similar: Περὶ τῶν πεπληροφορημένων ἐν ἡμῖν πραγμάτων „despre lucrurile împlinite la noi/ între noi”
(Luca, 1,1); Αἱ δυνάμεις αἱ γενομέναι ἐν ὑμῖν „minunile ce s-au făcut la voi” (Luca, 10,13).
Există deosebire de sens între: τοῦ λοιποῦ„în timpul ce vine, în viitor” (Efes., 6,17) şi τὸν
λοιπόν „pentru timpul ce vine, pentru viitor”; după cum și formula binecunoscută ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ
γῆς (Mat. 6,10) cu două complemente de loc, în două formule prepoziționale diferite (Dativ şi Genitiv),
prin Dativ marchează punctul: ἐν οὐρανῷ, iar prin Genitiv aproximează întinderea: ἐπὶ γῆς „pe
[întregul] pământ”; dar avem și formula (concretă): Ἡ ὀργὴ τοῦ Θεοῦ μένει ἐπ’αὐτόν „mânia lui
Dumnezeu rămâne asupra lui/peste el” (Ioan,3,36) – deci ἐπί + Acuzativul, de data aceasta.

Ποῖ(încotro, quo?)
Complementul ce indică direcţia, ţinta, unui verb de mişcare se exprimă prin:

- Genitiv
- cu prepoziția κατά: Ὥρμησεν ἡ ἀγέλη κατὰ τοῦ κρημνοῦ „s-a repezit turma înspre
prăpastie” (Luca, 8,33) – poate fi explicat prin doza, conotația de agresivitate: „s-a repezit
asupra/împotriva”.

- Acuzativ
- cu prepoziţie: εἰς, πρός, ἐπί, παρά: ἦλθεν εἰς τὴν πόλιν „a venit în cetate”; ἔρχομαι παρὰ
τὸν πατέρα „vin la tata” – prepoziţia παρά apare mai ales pe lângă nume de persoane:
Οὐ μὴ εἰσέλθητε εἰς τὴν βασιλεῖαν τῶν οὐρανῶν „nu veți intra în Împărăția
cerurilor” (NT passim); Καὶ ἐμβάντι αὐτῷ εἰς τῷ πλοῖον ἠκολούθησαν οἱ μαθηταί „și L-au
însoțit ucenicii în timp ce/pe El care s-a suit în corabie” (Mat., 8,23);
Χρηματισθέντες... μὴ ἀνακάμψαι πρὸς Ἡρώδην „anunțați [fiind ei] să nu revină la
Αὐτὸς ἦλθεν πρὸς αὐτὸν νυκτός „a venit la el în timpul nopții” (Ioan,3,2);
Irod” (Mat., 2,12);
Πρὸς τὸν πατέρα „la/către Tatăl” (Ioan, 13,1);
Ἐπὶ δὲ τὸν Ἰησοῦν ἐλθόντες „ajungând [ei] la Iisus” (Ioan, 19,33); Εἰδὼν πάντα τὰ
ἐρχόμενα ἐπ’αὐτόν „cunoscând toate care aveau să vină peste El” (Ioan, 18,4); Πολλοὺς
ἐπιστρέψει ἐπὶ κυρίον „pe mulți îi va întoarce spre Domnul” (Luca,1,16).

Obs. Elipsa substantivului în Acuzativ e suplinită de articol; adverbul adjectivizat ia locul lui :
Ἀπῆλθον εἰς τὰ ὀπίσω [μέρη] „au plecat înapoi/ la cele din urmă” (Ioan, 6,66);
La fel, putem avea elipsa acuzativului, în anumite sintagme uzuale: εἰς Ἅιδου [οἰκίαν] „în iad”.


204
- fără prepoziţie, în forme adverbializate prin particula postpusă -δε: Κορινθόνδε, Ἀθηνάσδε/Ἀθηνάζε,
Ὀλυμπιάζε, χαμάζε „spre Athena, Olimpia.., pământ”:
Καὶ ἐλθὲ ἐνθάδε „și vino încoace” (Ioan, 4,16);
Μηδὲ διέρχωμαι ἐνθάδε ἀντλεῖν „să nu mai vin aici/încoace să scot apă” (Ioan, 4,15).

Πόθεν(de unde, lat. unde?)

Punctul de plecare a acţiunii se arată prin:

- Separativ (IE), marcat cu particula postpusă -θεν: αὐτόθεν „de acolo”;

Ἀθήνηθεν „de la Athena”; χαμάθεν „din, dela pământ”. Este neproductiv, prezentând doar
astfel de forme adverbializate (însoțite chiar de prepoziții):
Προσελθοῦσα ὄπισθεν „apropiindu-se din spate” (Luca,8,44);
Βάλε σεαυτὸν ἐντεῦθεν κάτω „aruncă-Te jos de aici” (Luca, 4,9); Ἄρατε ταῦτα
ἐντεῦθεν „luați acestea dinăuntru” (Ioan, 2,16);
Ἐὰν μή τις γεννηθῇ ἄνωθεν „dacă nu s-a născut de sus” (Ioan, 3,3); Ὁ ἄνωθεν
ἐρχόμενος ἐπάνω πάντων ἐστίν „cel ce vine de sus este mai presus de toți” (Ioan, 3,31) – cu două
complemente de loc;
Ὁ δὲ Πέτρος ἤκολούθει αὐτῷ ἀπὸ μακρόθεν „iar Petru Îl urma de departe” (Mat.,
26,58).

- Genitiv (separativ) însoţit de prepoziţii (ce pot figura ca preverbe, chiar reluate fiind):
ἐκ/ἐξ „din”; ἀπό „de la”; παρά „dela/din” (cu nume de persoane):
Πάντας ἐξέβαλεν ἐκ τοῦ ἱεροῦ „pe toți i-a gonit din templu” (Ioan,2,15);
Ἀπὸ ἀνατολῶν καὶ δυσμῶν ἕξουσιν „vor sosi de la Răsărit și de la Apus” (Mat., 8,11);
Τότε σταυροῦνται σὺν αὐτῷ δύο λῃσταί, εἷς ἐκ δεξιῶν καὶ εἷς ἐκ εὐωνύμων
„atunci s-au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga” (Mat., 27,38);
Ἐξέβαλον αὐτὸν ἔξω τῆς πόλεως „L-au scos din cetate” (Luca, 4,29);
Παρὰ σοῦ ἐστιν „de la Tine sunt” (Ioan, 17,7).

Obs. Acest genitiv separativ se aplică și în cazul persoanelor: Ἅ ἠκούσατε παρὰ τοῦ πατρὸς ποιεῖτε
„voi faceți ce ați auzit de la tatăl [vostru]” (Ioan, 8,38) - în cazul numelor de înrudire (tată, mamă, frate
etc.) posesivul poate lipsi; Ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ „și ne izbăvește de cel rău” (Mat., 6,13);
Ἵνα τηρήσῃς αὐτοὺς ἐκ τοῦ πονηροῦ „ca să-i păzești de cel rău” (Ioan, 17,15); Ἐθεασάμεθα... δόξαν
ὡς μονογενοῦς παρὰ πατρός „am văzut... slavă ca a Unuia născut din Tatăl” (Ioan, 1,14); [ἀκούσατες]
παρὰ Ἰωάννου „[care auziseră] de la Ioan” (Ioan, 1,40);

Πῇ(pe unde, qua uia?)

Pentru parcurs, pentru calea străbătută, se întrebuinţează:

- Dativ prosecutiv adverbializat: τῇδε, ταύτῃ (ὁδῷ) „pe aici < pe acest drum”;
κύκλῳ „în cerc, împrejur”:
Πορευθέντες εἰς τὰς κύκλῳ κώμας „mergând spre satele dimprejur” (Luca, 9,12);
Ἱερεύς τις κατέβαινεν ἐν τῇ ὁδῷ ἐκείνῳ „un preοt ce cobora pe acel drum” (Luca,
10,31) – de data aceasta cu prepoziție.

- Genitiv cu prepoziţia διά:

Δι’ἄλλης ὁδοῦ ἀνεχώρησαν εἰς τὴν χώραν αὐτῶν „au plecat pe alt drum în țara lor”
(Mat., 2,12) – avem apoi și un Acuzativ al țintei: εἰς τὴν χώραν αὐτῶν.

205
 Ἔδει δὲ αὐτὸν διέρχεσθαι διὰ τῆς Σαμαρίας „trebuia să treacă prin Samaria” (Ioan,
4,4).

Obs. Prepoziția poate apărea și la verb (ca prefix) sau poate intra într-o locuțiune: Αὐτὸς δὲ διελθὼν
διὰ μέσου αὐτῶν ἐπορεύετο „trecând prin mijlocul lor/ printre ei, a plecat” (Luca, 4,30) – iar după un
verb de stare, putem întâlni adjectivul (cu valoarea unei prepoziții): μέσος αὐτῶν „în mijlocul lor/la
mijloc între ei”.
 Tot locul, suprafața (la modul prosecutiv – lat. per) sunt redate de:
Κατά + Genitivul: Καὶ φήμη ἐξἦλθεν καθ’ὅλης τῆς ἐπιχώρου „și a ieșit vestea în tot ținutul” (Luca,
4,14); Κατά + Acuzativ, cu aceeași valoare: Διώδευεν κατὰ πόλιν καὶ κόμην „umbla prin (fiece) oraș și
târg” (Luca, 8,1) – și cu nuanță distributivă; Καὶ διεπορεύετο κατὰ πόλεις καὶ κώμας „și trecea prin
cetăți și târguri” (Luca, 13,22); Ἀπῆλθεν κατ’ὅλην τὴν πὀλιν κηρύσσων „a plecat propovăduind în
toată/fiecare cetate” (Luca, 8,39) – cu puternică conotație distributivă.
Aceeași sintagmă cu κατά poate primi valoare clar distributivă: Τῶν κατὰ πόλιν
ἐπιπορευομένων „din cei ce veneau pe/din fiecare cetate” (Luca, 8,4) – id est „grupați pe cetăți”.

Ἕως οὗ (până unde, quousque?)
- Genitiv prepozițional:
Ὅ δὲ Πέτρος ἠκολούθει αὐτῷ μακρόθεν ἕως τῆς αὐλῆς τοῦ ἀρχιερέως „iar Petru
Îl urma de departe, până în curtea arhiereului” (Mat., 26,58) – cu un Separativ adverbializat, μακρόθεν,
complement de loc; pentru joncțiune vezi și Subordonata temporală, apoi Propozițiile relative.
Καὶ ἐγέμισαν αὐτὰς ἕως ἀνω „și le-au umplut [vasele] până sus” (Ioan, 2,7);
Καὶ ἤγαγον αὐτὸν ἕως ὀφρύος τοῦ ὄρους „și L-au dus până pe sprânceana muntelui”
(Luca, 4,29);
Μὴ ἕως οὐρανοῦ ὑψωθήσῃ, ἕως τοῦ ᾅδου καταβέσῃ „nu te înălța până la cer; vei
coborâ până la iad” (Luca, 10,15).





















206
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP

Situează temporal acţiunea verbului, arătând: când, de câte ori (πότε;quando?),

de când (ἀπὸ πότεa quo tempore?), până când (ἕως πότε; quousque?), (în) cât timp (πόσον
καιρόν;quantum temporis?) are ea loc.

Πότε, πηνίκα(când, quando?)

Complementul indică momentul acţiunii, ce poate fi singulară ori reiterată,
utilizând, ca şi pentru a indica locul:

- Genitivul
- fără prepoziţie şi fără articol, în expresii cu sens general: ἡμέρας „ziua”; νυκτός
„noaptea”, μεσεμβρίας „la amiază”; χειμῶνος „iarna” etc.:
Νυκτὸς καὶ ἡμέρας „zi și noapte” (2 Tim., 1,3);
Ὄρθρου βατέως „dis de dimineață” (Luca, 24,1 și Ioan, 8,2);
Ἦλθεν πρὸς αὐτὸν νυκτός „a venit la el noaptea/în timpul nopții/într-o noapte” (Ioan,
3,2);
Πορεύσεται πρὸς αὐτὸν μεσονυκτίου „va merge la miezul nopții la el” (Luca, 11,5).
Articulat, ori cu determinanţi, apare în locuţiuni ca: τοῦ λοιποῦ „în viitor”;
ταύτης τῆς νυκτός „astă noapte, azi noapte”.

Obs. Ca Genitiv partitiv poate însoţi chiar adverbe: ὀψὲ τῆς ἡμέρας „pe înserat, sfârşitul zilei”;
πηνίκα τῆς ἡμέρας; „în ce moment din zi, al zilei?”.

- cu prepoziţia ἐπί: Ἐπὶ ἀρχιερέως Ἅννα „pe când era arhiereu Anna” (Luca, 3,2); Ἐπὶ ἐμοῦ
„pe vremea mea”; ἐπὶ τῆς δημοκρατίας „în timpul democraţiei”; Πολλοὶ λεπροὶ ἦσαν ἐπὶ
Ἐλεσαίου τοῦ προφήτου „erau mulți leproși pe vremea profetului Elisei” (Luca, 4,27).

- cu prepoziția πρό: Ὁ οὖν Ἰησοῦς πρὸ ἓξ ἡμέρων τοῦ πάσχα ἦλθεν „Iisus a venit cu șase
zile înainte de Paște” (Ioan, 12,1) – cu ἒξ ἡμέρων, genitiv al măsurii; Πάντες ὅσοι ἦλθον πρὸ
ἐμοῦ „toți câți au venit înaintea Mea/ mai nainte de Mine” (Ioan, 10,8); Πρὸ τοῦ τὸν κόσμον εἶναι
„mai înainte de a fi lumea” (Ioan, 17,5) – o sintagmă infinitivală, id est infinitiv articulat în Genitiv, cu
subiectul său în Acuzativ.

- Dativ
- fără prepoziţie, cu sens precis, în cazul substantivelor cu determinant (articol)
adjectiv, numeral sau atribut genitival, ori în cazul numelor de sărbători:
Καὶ τῇ ἡμέρᾳ τῇ τρίτῃ γάμος ἐγένετο... „și a treia zi s-a făcut nuntă” (Ioan, 2,1);
Καὶ αὐτῇ τῇ ὥρᾳ ἐπιστᾶσα „și venind [ea] chiar în ceasul acela” (Luca,2,38);
Καὶ ἐπορεύοντο κατ’ἔτος τῇ ἑορτῇ τοῦ πάσχα „și mergeau anual la/de/ cu prilejul
sărbătorii Paștelui” (Luca,2,41);
Λατρεύειν αὐτῷ πάσαις ταῖς ἡμέραις ὑμῶν „să-i slujească în toate zilele lor” (Luca,
1,75);
Τί ποιεῖτε ὃ οὐκ ἔξεστιν τοῖς σαββάποις „de ce faceți ce nu e îngăduit în zilele de
sabat” (Luca, 6,2).

207
- cu prepoziţia ἐν în expresii cu sens general din aria semantică a timpului: ἐν νυκτί,
ἐν τῷ χειμῶνι, ἐν τῇδε τῇ ἡμέρᾳ „noaptea, iarna, în acea zi”; ἐν τούτῳ τῷ χρόνῳ „în acel
timp”:
Ἐν ἐκείνῳ τῷ καιρῷ (Mat., 14,1);
Ἐν δὲ ταῖς ἡμέραις ἐκείναις „în zilele acelea„ (Mat., 3,1);
Ἐν ἔτει πεντεκαιδεκάτῳ „în anul al cincisprezecelea” (Luca, 3,1);
Ἐγένετο δὲ ἐν ἑτέρῳ σαββάτῳ εἰσελθεῖν αὐτόν... „Ι s-a-ntâmplat ca în celălalt sabat
să intre” (Luca, 6,6) – vezi la Valorile Dativului.

Obs. Avem și prepoziția ἐπί: Πολλοὶ ἐπὶ τῇ γενέσει αὐτοῦ χαρήσονται „mulți se vor bucura la
nașterea Lui” (Luca, 1,14) – cu puternică conotație cauzală; de comparat in natiuitate eius cu in Deo
saluatore meo: Ἠγαλλίασεν τὸ πνεῦμά μου ἐπὶ τῷ Θεῷ τῷ σωτῆρί μου (Luca, 1,47).

Adjectivele ori adverbele substantivate urmează acelaşi model: ἐν ὑστέρῳ „în

urmă”; ἐν τῷ παρόντι „în prezent”; ἐν τούτῳ „între timp, în acest timp”; ἐν τῷ παραχρῆμα „pe
neaşteptate, subit”;ἐν τῷ καθεξῆς „mai apoi/în urmă” (Luca, 8,1).

Obs. Dativul temporal poate fi atras în relativă, cu pierderea articolului: τῇ ἡμέρᾳ (ἐν) ᾗ ἐξῆλθεν „în
ziua in care a ieşit” devine ᾗ δὲ ἡμέρᾳ ἐξῆλθεν „în care zi a ieşit”; ἔσται τῇ ἡμέρᾳ (ἐν) ᾗ„va fi în ziua
în care” > ἔσται ᾗ ἡμέρᾳ „va fi în care zi, id est în ziua în care/când...”.

- Acuzativ
- cu prepoziţia παρά: παρὰ τὸν πόλεμον „în timpul războiului”;
- adverbial, în expresii consacrate (cu sau fără articol): τὸ νῦν „acum”; τὸ πάλαι „în vechime”;
τὸ πρίν „mai nainte”; τὸ μετὰ ταῦτα, τὸ ἀπὸ τοῦδε „după aceea”; ἀκμήν „pe dată”; ἀρχήν „la
început”; (τὸ) πρῶτον, (τὴν) πρώτην „mai întâi”; τὸ δεύτερον „apoi, a doua oară” etc:
Ἰωάννης τὸ πρῶτον βαπτίζων „Ioan, care boteza la început” (Ioan, 10,40);
Οἱ θεωροῦντες αὐτὸν τὸ πρώτερον „cei ce-L vedeau prima dată” (Ioan, 9,8);
Ἐχθὲς ὥραν ἑβδόμην ἀφῆκεν αὐτὸν ὁ πυρετός „ieri, la ceasul al șaptelea, l-a lăsat
fierbințeala” (Ioan, 4,52).

Cu valoare iterativ-distributivă întâlnim:

- Genitivul articulat: δῖς τῆς ἡμέρας „de două ori pe zi”; τοῦ μηνός „lunar, pe lună”;
τοῦ ἐνιαυτοῦ „anual, în fiece an”;

- Acuzativ simplu: Τοῦτο ἤδη τρίτον ἐφανερώθη ὁ Ἰησοῦς τοῖς μαθηταῖς

„aceasta este de acum a treia oară când Iisus s-a arătat ucenicilor” (Ioan, 21,14);

- Genitivul/Acuzativul însoţit de prepoziţiile διά/ἀνά şi numeralul ordinal (ori

un nume cu aceeaşi valoare): διὰ τρίτου
ἔτους „din trei în trei ani, la trei ani”; ἀνὰ πᾶσαν ἡμέραν
„în fiecare zi”; dar și:
Καὶ ἐπορεύοντο κατ’ἔτος τῇ ἑορτῇ τοῦ πάσχα „și mergeau anual/ în fiecare an cu
prilejul sărbătorii Paștelui” (Luca,2,41) - și τῇ ἑορτῇ, un dativ locativ.

Obs. Sintagmele infinitivale cu prepoziții – au aceeași valoare/funcție: ἅμα, ἐν+ Dativul „în
timpul”; πρό + Genitivul „înaintea” : Ἅμα τῷ παραγενέσθαι, συνέβη τὸ πλῆθος ἀθυμῆσαι „de îndată ce
au sosit/odată cu sosirea, s-a-ntâmplat ca mulţimea să deznădăjduiască”; Ἐν τῷ λέγειν αὐτόν, συνέβη...
„în timp ce el vorbea/ în timpul cuvântării sale, s-a-ntâmplat...”; Καὶ ἐγένετο ἐν τῷ εἶναι αὐτὸν ἐν μιᾷ
τῶν πὸλεων... „și s-a-ntâmplat în timp ce se afla/ în timpul șederii Lui, El într-una din cetăți...” (Luc.,
5,12 și 9,18 etc.) - complement de timp, în loc de: ὅτε ἦν αὐτός, pentru temporală cu acțiune simultană;
Οἶδεν γὰρ ὁ πατὴρ ὑμῶν ὧν χρείαν ἔχετε, πρὸ τοῦ ὑμᾶς αἰτῆσαι αὐτόν „știe Tatăl vostru de ce aveți

208
nevoie, înainte de a-i cere Lui” (Mat., 6,8) - pentru acțiune posterioară: πρὸ τοῦ în loc de πρὶν (ἤ), tot
cu infinitivul, dar în Genitiv.

Ἀπὸ πότε(de când, a quo tempore?)

Complementul ce răspunde acestei întrebări poate fi exprimat prin:

- Genitivul separativ, care fixează punctul (de plecare) iniţial:

- fără prepoziție: τριῶν ἡμέρων αὐτὸν οὐκ ἑώρακα „nu l-am văzut [timp] de trei zile” -
Genitivul duratei.
- cu prepoziţii: ἐκ παιδίου, ἐκ τούτου τοῦ χρόνου, ἀπὸ τοῦ νῦν (Ioan, 8,11) „din copilărie,
din acel moment, de acum”:
Ἐκεῖνος ἀνθρωποκτόνος ἦν ἀπ’ἀρχῆς „acela era de la început ucigaș de oameni” (Ioan,
8,43); și ἐξ ἀρχῆς (Ioan, 16,4);
Εἶδεν ἄνθρωπον τυφλὸν ἐκ γενετῆς „a văzut un (om) orb din naștere” (Ioan, 9,1);
Ἐκ τοῦ αἰῶνος οὐκ ἠκούσθη „din veac nu s-a auzit” (Ioan, 9,32);
Καὶ ἐσώθη ἡ γυνὴ ἀπὸ τῆς ὥρας ἐκείνης „și, din ceasul acela, s-a vindecat femeia”
(Matei, 9,22); ἀπ’ἐκείνης τῆς ἡμέρας „din acea zi” (Ioan, 11,53);
Αὕτη δὲ ἀφ’ἧς [ὥρας] εἰσῆλθον... „aceasta, [din ceasul în care/] de când am intrat”
(Luca, 7, 45) – avem o reducere din: ἀπὸ τῆς ὥρας ἐν ᾗ εἰσῆλθον „din care ceas am intrat”.
Ἰδοὺ τρία ἔτη [ἔστι] ἀφ’οὗ ἔρχομαι ζητῶν „iată, [sunt] trei ani de când am venit să
caut” (Luca, 13,7) - ἀφ’οὗ pentru ἀπὸ τοῦ χρόνου ἐν ᾧ „din momentul în care”.

- Dativul:
Τοσούτῳ χρόνῳ μεθ’ὑμῶν εἰμι „sunt de atâta timp cu voi” (Ioan, 14,9) – redat în lat.
prin separativul tanto tempore.
Καὶ χρόνῳ ἱκάνῳ οὐκ ἐνεδύσατο ἱμάτιον „de multă vreme nu îmbrăcase veșmânt”
(Luca, 8,27);
Πολλοῖς γὰρ χρόνοις συνηρπάκει αὐτόν „îl răpise/îl ținea răpit de multă vreme” (Luca,
8,29).

- Acuzativul:
Σὺ τίς εἶ; - Τὴν ἀρχὴν ὅ τι καὶ λαλῶ ὑμῖν „cine ești? - ceea ce de la început vă zic
vouă” (Ioan, 8, 25);
Πνεῦμα ἔχουσα ἀσθενείας ἔτη δεκαοκτώ „având duhul neputinței de optsprezece ani”
(Luca, 13,11); Τοσαῦτα ἔτη δουλεύω σοι „de atâția ani lucrez pentru tine” (Luca, 15,29).
Însoţit de numeralul ordinal şi un demonstrativ, ori adverbul ἤδη „deja, de
acum”: Τρίτον ἔτος τοῦτο/ἤδη βασιλεύει „domneşte de doi ani” (merge de acum pe al
treilea an; calcul inclusiv şi în latină: hoc triennio, cu acelaşi sens1).

Obs. La numărătoare, în sistemul numeralelor ordinale, se face calculul inclusiv, contabilizându-se

atât primul, cât şi ultimul element. Astfel de luni până luni sunt opt zile: ὀγδόην ἡμέραν ἤδη „a opta zi”
atinsă, chiar neîmplinită, deci „de şapte zile”.
Același sens îl au și adjectivele derivate (în – αῖος3) din numeralul ordinal: Κύριε, ἤδη ὄζει,
τεταρταῖος γάρ ἐστιν „Doamne, de acum miroase, căci e de-a patra zi” (Ioan, 11,39) – deci a împlinit
trei zile.

Ἕως πότε(până când, quousque?)

1
Hoc triennio sau anno tertio „acu’doi ani”; ultimul a rămas în româna veche/regională: anțărț.

209
 Limita temporală finală se exprimă prin:

- Genitiv însoţit de prepoziţiile ἀχρί, μεχρί, ἕως: ἀχρὶ τῆς ἡμέρας „până în ziua”:
Ἄφες αὐτὴν καὶ τοῦτο τὸ ἔτος ἕως ὅτου σκάρψω „lasă-l [măslinul] anul acesta, până
voi săpa” (Luca, 13,8) - ἕως ὅτου pentru ἕως τοῦ χρόνου ἐν ᾧ „până în momentul în care”;
Σὺ τετήρηκας τὸν καλὸν οἶνον ἕως ἄρτι „tu ai păstrat vinul bun până acum” (Ioan,
2,10);
Ἀπὸ δὲ ἕκτης ὥρας σκότος ἐγένετο ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἕως ὥρας ἐνάτης, περὶ
δὲ τὴν ἐνάτην ὥραν ἀνεβόησεν ὁ Ἰησοῦς „de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot
pământul, până la ceasul al nouălea, iar pe la ceasul al nouălea a strigat Iisus” (Mat., 27, 45 și 46) –
avem trei complemente de timp: de la/ până la/ în jurul; aproximația se face cu prepoziția περί „în
jurul”.

- Acuzativ (al țintei) cu prepoziția εἰς:

Ζήσει εἰς τὸν αἰῶνα „va trăi în veac” (Ioan, 6,51) – vezi și formula: εἰς τὸν αἰῶνα τῶν
αἰώνων „(până) în veacul vecilor”;
Οὐ μὴ γεύσηται θανάτου εἰς τὸν αἰῶνα „nu va gusta din moarte (până) în veac” (Ioan,
8,15 și 8,49).

Πόσον καιρόν(cât timp, quantum temporis?)

Avem răspunsul în:

- Genitivul duratei
- fără prepoziție, pentru cuvintele din aria semantică a timpului: πολλῶν ἐτῶν, ὀλίγου
χρόνου „[în] mulţi ani, [în] puţin timp”,τῆς ἡμέρας ὅλης „întreaga zi”:
Οἰ Λακεδαιμόνιοι ᾤοντο ὀλίγῶν ἐτῶν καθαιρήσειν τὴν τῶν Ἀθηναίων δύναμιν
„spartanii socoteau că vor distruge în puţini ani puterea atenienilor”.
- cu prepoziție: διὰ τριῶν ἐτῶν „timp de trei ani, pe parcursul a... per tres annos”:
Δι’ὅλης τῆς νυκτὸς κοπιάσαντες „deși am trudit toată noaptea” (Luca,5,5) – id est „de-a
lungul întregii nopți” – cu valoare prosecutivă.

- Dativul
- fără prepoziţie, în expresii consacrate: μιᾷ νυκτί, μιᾷ ἡμέρᾳ „într-o singură zi, noapte”:
Τεσσεράκοντα καὶ ἕξ ἔτεσιν οἰκοδομήθη ὁ ναὸς οὗτος „templul acesta s-a zidit în
[timp de] patruzeci și șase de ani” (Ioan,2,20).
- cu prepoziţia ἐν şi numeral cardinal: ἐν ἑβδομήκοντα ἔτεσιν „timp de şaptezeci de ani”;
τὴν ὁδὸν ἐν πέντε ἡμέραις ἐποήσατο „a făcut drumul în cinci zile”;
Λύσατε τὸν ναὸν τοῦτον καὶ ἐν τρισὶν ἡμέραις ἐγερῶ αὐτόν „dărâmați templul
acesta și în trei zile îl voi ridica” (Ioan, 2,19 și 20).

- Acuzativul extensiunii
- fără prepoziţie: ἐνταῦθα ἔμεινεν ἡμέρας ἑπτά „a rămas acolo (timp de) şapte zile”;
ἐβασίλευσε τρία ἔτη „a domnit (timp de) trei ani”:
Ἔτι μικρὸν χρόνον τὸ φῶς ἐν ὑμῖν ἐστιν „încă puțină vreme e lumina în voi” (Ioan,
12,35, la fel 13,33);
Ἔμεινεν... ὡς μῆνας τρεῖς „a rămas cam trei luni” – aproximarea se face cu adverbul ὡς;
Καὶ ἐκεῖ ἔμειναν οὐ πολλὰς ἡμέρας „și au rămas acolo nu multe zile” (Ioan, 2,12);

210
 Καὶ ἔμεινεν ἐκεῖ δύο ἡμέρας „și a rămas acolo [timp de] două zile” (Ioan, 4,40).
- cu prepoziţia παρά: παρ’ὅλον τὸν βίον „întreaga viaţă, per totam uitam”.
- cu prep. ὲπί:
Ὅτε ἐκλείσθη ὁ οὐρανὸς ἐπὶ ἔτη τρία καὶ μῆνας ἕξ „și s-a-nchis cerul vreme de trei
ani și șase luni” (Luca, 4,25).

- Perioada limitată, ca țintă (pentru cât timp?), se redă prin Acuzativ

prepozițional: Ὑμεῖς δὲ ἠθελήσατε ἀγαλλιαθῆναι πρὸς ὥραν ἐν τῷ φωτὶ αὐτοῦ „voi ați
vrut să vă veseliți pentru un ceas în lumina Lui” (Ioan, 5,35); Πρὸς καιρὸν πιστεύουσιν καὶ ἐν
καιρῷ πειρασμοῦ ἀφίστανται „cred pe(ntru) moment și la vreme de încercare renunță” (Luca,
8,15) – cu încă un complement de timp: ἐν καιρῷ.

- Acuzativul vârstei, în formula participială consacrată: εἴκοσιν ἔτη γεγονῶς

„în vârstă de douăzeci de ani”, este concurat de genitivul cu aceeaşi valoare: εἴκοσιν ἐτῶν
ἐστι, cu verbul copulativ εἶναι.
Vârsta poate fi exprimată și cu verbul ἔχω și complement direct: Ἄνθρωπος
τριάκοντα ὀκτὼ ἔτη ἔχων „om ce are/avea 38 de ani” (Ioan,5,5).

211
 SINTAXA VERBULUI
Categoriile gramaticale ale verbului, în greacă, sunt: diateza, modul, timpul,
persoana și numărul (fără a vorbi de aspectul specific fiecărui timp în parte).

DIATEZA VERBULUI

Diateza1 este forma pe care o ia verbul pentru a exprima sensul relației dintre
subiect și verbul predicat: anume, subiectul face sau suferă acțiunea predicatului, ori
este implicat în ambele sensuri, id est parte în ambele ipostaze: agent-pacient. Ca
urmare, diatezele sunt, în limba greacă, în număr de trei: activă, medie și pasivă.
Unele verbe au forme pentru toate diatezele; există astfel serii complete
paralele: active, respectiv medii și pasive: φοβέω, φοβήσω, ἐφόβησα „a provoca teamă”
și φοβέομαι, φοβήσομαι/ φοβηθήσομαι, ἐφόβησα/ εφοβήθην „a se teme/ a fi înspăimântat”.

Obs. Dar această delimitare este drastic simplificatoare, căci nu surprinde în totalitate realitatea
nuanțată a limbii, deoarece:
- există verbe de formă medio-pasivă, dar cu conținut activ: ἕπομαι, ἕψομαι, ἑσπόμην „a urma
cuiva, sequi”; gramaticile le numesc verbe sau forme (verbale) deponente2.
- sunt verbe sau forme verbale utilizate absolut (intranzitiv), a căror acțiune nu are obiect,
adică pacient (de fapt nici agent); ele se situează teoretic în afara diatezei, deși de fapt trebuie să
îmbrace o formă, indiferent care: εἰμί „sunt, exist” are la prezent formă activă, în vreme ce viitorul este
de tip mediu: ἔσομαι, iar în epoca κοινή imperfectul de formă activă, ἦν, este dublat de unul medio-
pasiv: ἤμην, cu același sens „eram, existam”. Seria temelor lui γίγνομαι, γενήσομαι, ἐγενόμην, γέγονα
„devin, mă fac, sunt” atestă aceeași situație.
Astfel putem explica, o dată în plus, schimbările de diateză la diverse teme temporale în cazul
aceluiași verb (intranzitive, id est fără pacient): ἔρχομαι, viit. ἔλεύσομαι, aor. ἦλθον, perf. ἐλήλυθα
„merg”; apoi (ἀπο)θνῄσκω, (ἀπο)θανοῦμαι și târziu ἀποθνήξω, ἀπέθανον, ἀποτέθνηκα „mor” etc.
Ezitarea se poate extinde și la alte verbe (de astă dată tranzitive, id est cu pacient) precum:
ἀκούω, ἀκούσομαι, ἤκουσα, ἀκήκοα „aud” (cu compl. τινά sau τινός „pe cineva”).

Diateza activă – tranzitiv uersus intranzitiv3

Verbul-predicat de formă activă4 definește acțiunea exprimată ca emanând de

la subiect, care este agentul.
Dacă acțiunea, se dezvoltă fără a se specifica răsfrângerea directă asupra unui
obiect, recte ea nu tranzitează, avem a face cu verbe intranzitive (sau utilizări
intranzitive, absolute); deci se specifică doar acțiunea în sine și, eventual, agentul/subiect,
dar ele nu primesc complement direct: εἰμί „sunt”, χωρέω, ἔρχομαι „merg”, ζήω/ζόω
„trăiesc”, θνῄσκω „mor”, γεράσκω „îmbătrânesc”.

1
Diateza, în greacă διάθεσις (< διά-τίθημι, dis-positio, de la dis-poněre), traductibil ca „dispunere,
rânduire”; latina are uox (iar Priscian forma);
2
Deponente sunt verbele care și-ar fi „depus” (< deponěre) forma activă, păstrând-o doar pe cea
medio-pasivă.
3
Transitivus- intransitivus „care-și trece/ nu-și trece acțiunea asupra unui compl. direct” (< transire „a
trece”) sunt calcuri după: διαβιβαστικός - ἀδιαβίβαστος (< δια-βιβάζω „trec, duc dincolo”); la Priscian.
4
Verbele (formele) active au fost numite astfel (actiua uerba < ago, actum, uneori agentia sau uerba
faciendi), după grecul: ἐνεργετικὰ ῥήματα (< ἐνεργέω „acționez, fac”); la Varro.

212
 În cazul impersonalelor nu apare limpede nici măcar subiectul: ὕει „plouă” (apoi,
cu același sens, forme ale lui βρέχει), ἀστράπτει „fulgeră” etc. sau, în cel mai bun caz, este
subînțeles. Avem a face, de fapt, cu unipersonale.
Dacă acțiunea verbului se răsfrânge în mod direct asupra unui complement
(direct), dacă se transferă, id est tranzitează asupra beneficiarului, avem a face cu verbe
tranzitive (sau utilizare tranzitivă a unor verbe): λόγον λέγω „spun o vorbă”, λόγον/λόγου
ἀκούω „aud o vorbă” – cu compl. în Ac. (sau în Genitiv).
Există verbe care prezintă ambele întrebuințări (intranzitivă sau absolută, uersus
tranzitivă), detectabile în context ori în funcție de anume caracteristici morfologice,
chiar cu schimbarea sensului:
ἄγε - „mergi, du-te” uersus ἄγε τι „du ceva”;
τελευτάω „termin, mă opresc” τελευτάω [τὸν βίον] „sfârșesc [viața], mor”;
ἔχω [καλῶς] „sunt [bine]” ἔχω [τι] „am, posed [ceva]”;
δοκεῖ [μοι] „[îmi] pare” ? δοκέω „socotesc, consider”

Ex. - intranzitiv: Δοῦλος κακῶς ἔχων ἤμελλεν τελευτᾶν „o slugă ce era rău bolnavă, era pe moarte
(era cu putință să/avea să/ urma să...)” (Luc., 7,2); Πάντας τοὺς κακῶς ἔχοντας „pe toți care erau
bolnavi” (Mat., 4,24); Κομψότερον ἔσχεν „a fost mai bine” (Ioan, 4,52) – mereu cu adverb (ca nume
predicativ) - τελευτᾶν „a muri” începe și el a fi receptat absolut, după căderea lui τὸν βίον (dintr-un
originar τελευτᾶν τὸν βίον „a sfârși viața”).
- tranzitiv: Ἄνθρωπος τριάκοντα ὀκτὼ ἔτη ἔχων „un om ce avea 30 ani” (Ioan,5,5); Ἔχω
βρῶσιν φαγεῖν ἥν ὑμεῖς οὐκ οἴδατε „am mâncare să mănânc, pe care voi nu o știți” (Ioan, 4,32); Ἐγὼ δὲ
ἔχω τὴν μαρτυρίαν μείζω τοῦ Ἰωάννου „iar Eu am mărturia mai mare decât Ioan”; Πολὺν ἤδη χρόνον
ἔχει „are de acum mult timp” (Ioan, 5,6).

Obs. Δοκεῖ (μοι) „(îmi) pare”, unipersonal-intranzitiv, cere subiect/subiectivă, pe când δοκέω
„socotesc”, personal-tranzitiv, e urmat de complement/completivă: Δοκεῖτε ὅτι οἱ Γαλιλαῖοι οὗτοι
ἁμαρτωλοὶ παρὰ πάντας τοὺς Ἰουδαίους ἐγένοντο; „socotiți că acești galileieni au devenit [mai]
păcătoși între [decât] toți iudeii?” (Luca,13,2).
Avem verbe cu forme (temporale) specializate: tranzitive/intranzitive:
Γρηγορέω „a veghea” are două forme de perfect, anume: intranzitiv - ἐγρήγορα „m-am trezit,
sunt treaz/veghez” și tranzitiv - ἐγήγερκα „am trezit (pe cineva)”;
Ἵστημι „stau (sus, nu șed), pun/așez” are două aoriste (active) specializate: unul intranzitiv,
absolut - ἔστην „m-am ridicat”: Καὶ καταβᾶς μετ’αὐτῶν ἔστη ἐπὶ τόπου πεδινοῦ „și coborând cu ei, a
stat la loc deschis” (Luca, 6,17); Ὁ Χρίστος ἀνέστη, ori Ἰησοῦς ἀπέθανεν καὶ ἀνέστη „Iisus a murit și a
înviat” (1 Tes., 4,14); apoi altul tranzitiv - ἔστησα „am așezat (ceva/pe cineva)” Καθότι ἔστησεν
ἡμέραν... „precum a fixat ziua” (Fapte, 17,31); Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ Θεός „pe acest Iisus L-
a înălțat Dumnezeu” (Fapte, 2,32 - din ἀνά și ἵστημι) – pentru forme vezi Morfologia
Δύω „scufund” prezintă și el două forme de aorist: unul intranzitiv (absolut) ἔδυν „m-am
scufundat”: Δύνοντος δὲ τοῦ ἡλίου „după ce a apus/a coborât soarele” (Luca, 4,40), și altul tranzitiv -
ἔδυσα „am scufundat, am dat jos un veșmânt”: Καὶ χρόνῳ ἱκάνῳ οὐκ ἐνεδύσατο ἱμάτιον „de multă
vreme nu(-și pusese) îmbrăcase veșmânt” (Luca, 8,27).
Există verbe care au devenit intranzitive, pierzându-și complementul direct: προσέχειν (τὸν
νοῦν) „a fi atent, a lua seama”; ἄγειν (τὸ στράτευμα) „a merge, a pleca” (< a duce armata); ἐλαύνειν
(τὸν ἵππον) „a se îndepărta” (< a mâna calul) etc.
Unele verbe devin tranzitive prin prefixare1: ἔρχομαι „merg”, prefixat fiind, primește obiect
direct: διεξέρχομαι βίον „străbat/petrec viața” (Platon, Phed.,108 c); μετέρχομαί τινα „mă țin de
cineva” (Plat., Protag., 322 a); ὑπέρχομαί τινα „mă insinuez lângă cineva” (Xen., Rep.Laced.,8,2).
Verbul ἔχω „am,posed”, poate primi compl. dir., ca fiind tranzitiv: ἔχω βιβλίον; poate fi
intranzitiv, simplu copulativ pe lângă un adverb: καλῶς ἔχω „sunt bine”.

Diateza medie

1
O. Riemann – H. Goelzer, Grammaire comp., p. 46.

213
 Verbul-predicat aflat la diateza (forma) medie1 exprimă faptul că subiectul este
autorul acțiunii, care îl afectează într-un fel sau altul.

Verbele de formă activă: au, de regulă, și flexiune sau anumite forme medii,
unele cu nuanțarea ori chiar schimbarea sensului:
- activ: λύω „dezleg”;
- mediu: λύομαι „mă dezleg, îmi dezleg, pun să se dezlege, dezleg pentru mine, (la plural
λυόμεθα) ne dezlegăm reciproc” etc. – uide infra2.
La fel și: ἄρχω „conduc, domnesc, sunt în frunte” cu complement în Genitiv;
respectiv: ἄρχομαι „încep, inițiez” cu același Genitiv:
Ἄρχει τῶν Ἰουδαίων „domnește peste iudei” uersus Καὶ αὐτὸς ἦν Ἰησοῦς
ἀρχόμενος ὡσεὶ ἐτῶν τριάκοντα „și era Iisus însuși ca de treizeci de ani (începea/mergea pe)
(Luca, 3,23); Ὧν ἤρξατο ὁ Ἰησοῦς ποιεῖν τε καὶ διδάσκειν „pe care a-nceput Iisus a le face și a
le învăța” (Fapte, 1,1).
Unele verbe își pierd tranzitivitatea la diateza medie (medio-pasive intranzitive):
- activ: φαίνω „arăt”; - mediu: φαίνομαι „mă arăt, apar”;
εἶδον „am văzut” (aor. lui ὁράω) ὤφθην „m-am arătat, am apărut”;
ἄρχω „conduc” ἄρχομαι (λέγων) „încep (a spune)”.

Valorile diatezei medii (opozabile celor ale formelor active) sunt următoarele:
- exprimă acțiune reflexivă (mediu direct): παιδεύομαι „mă educ”, ἐνδύομαι „mă îmbrac”;
- subiectul realizează acțiunea în favoarea sa (mediu indirect): παιδεύομαι (τοὺς παῖδας)
„îmi educ (copiii), educ pentru mine”;
- subiectul este puternic implicat în acțiune (mediu intensiv sau dinamic): λογίζομαι „cuget,
mă gândesc”; δέομαι „mă rog”;
- exprimă o acțiune reciprocă (mediu reciproc - la plural): οἱ ἀδελφοὶ φιλοῦνται/μάχονται,
(ἀλλήλους/ πρὸς ἀλλήλους, inter se), „frații se iubesc/ luptă (între ei/ reciproc)”;
- subiectul cauzează, pune să/face să aibă loc acțiunea (mediu cauzativ/factitiv): Καλεῖται
τοὺς μαθητάς „pune să-I fie chemați/ Își cheamă ucenicii” (sau, ca lectio facilior3, „cheamă
ucenicii”).

Εὐαγγελίζετο τὸν λαόν „(își) evangheliza poporul/ făcea să fie evanghelizat” (Matei,
3,18) – în funcție de context, poate fi considerat: mediu intensiv, indirect, ori cauzativ (sau toate la un
loc); la fel:
Καλεῖται τοὺς μαθητάς „(Își) cheamă/ pune să fie chemați ucenicii” (NT passim);
Προσκαλεσάμενος δύο τινὰς τῶν μαθητῶν αὐτοῦ „după ce a chemat/ a pus să fie
chemați/ a chemat la sine pe doi dintre ucenicii Săi” (Luca, 7,18);
Ἀπεστάλην... εὐαγγελίζεσθαί σοι ταῦτα „am fost trimis să-ți (bine)vestesc acestea”
(Luca,1,19) – cu mediu intensiv.

Verbele de formă medie (deponente4): sunt cele care, din motive ce țin de
valorile diatezei medii, par a-și fi pierdut (depus) forma activă, prezentând exclusiv
flexiunea medio-pasivă. După forma, id est diateza, aoristului, avem două categorii:
- deponente medii, cu aorist mediu: ἀγωνίζομαι - ἠγωνισάμην „(mă) lupt/luptai”;
1
Diateza medie, în greacă μεσότης (< μέσος3 „de mijloc, mijlociu3).
2
Formele medii pot fi directe, id est cu complement direct (în română): λύομαι „mă dezleg – pe mine”,
sau indirecte „îmi dezleg - mie” (cu complement indirect). Pentru valorile diatezei medii – vezi și
Categoriile verbului sau, punctual, un dicționar de referință (Georgescu-Georgescu, Magnien-Lacroix,
Lidl-Scot etc.).
3
Lectio facilior – traducerea, lectura mai ușoară, id est mai comodă, dar improbabilă.
4
Verbele medii se numesc (în gramatica latină) deponente: e.g. ἕπομαι/sequor „urmez, urmăresc”.

214
 - deponente pasive, cu aorist pasiv: ἁμιλλάομαι - ἡμιλλήθην „(mă) lupt/luptai”,
fără impact asupra sensului: Πορεύομαι are aoristul pasiv: Ἐπορεύθη (μετὰ σπουδῆς) „a
plecat (în grabă)” (Luca, 1,39); Ἐξελθὼν ἐπορεύθη εἰς ἔρημον τοπον „ieșind, a plecat într-un
loc pustiu” (Luca, 4,42); Δέομαι σοῦ ἐπιβλέψαι ἐπὶ τὸν υἱόν μου „rogu-Te să Te apleci peste
fiul meu” (Luca, 9,38) la fel, are aoristul de formă pasivă: Ἐδεήθην τῶν μαθητῶν σου „m-
am rugat de/ i-am rugat pe ucenicii Tăi” (Luca, 9,39).

Obs. Dar avem și verbe deponente cu aorist (supletiv) de formă activă: ἔρχομαι, ἐλεύσομαι, ἦλθον,
ἐλήλυθα „merg”.

Diateza pasivă1

Exprimă faptul că subiectul suferă acțiunea verbului-predicat, obligatoriu

tranzitiv2; conform definiției subiectul este și rămâne în centrul atenției, în cazul
Nominativ (cu excepția sintagmei infinitivale: Ac.+ Inf.), iar originea acțiunii, autorul ei se
redau prin complementul de agent, aflat inițial în cazul Dativ, apoi, tot mai frecvent,
în Genitiv separativ (prepozițional – ὑπό, παρά, ἐκ; uide infra Obs., apoi Valorile Genitivului,
Dativului – complementul de agent).
Verbul prezintă forme specific pasive exclusiv la timpurile viitor și aorist, în
rest servindu-se de formele medii, numite ca atare medio-pasive (vezi Morfologia). De
aici și situația inedită a deponentelor pasive, id est a unor verbe (aparent) medii la
prezent și perfect, dar cu aorist de formă pasivă, toate cu sens mediu (intensiv):
φοβέομαι „mă tem” are aorist: ἐφοβήθην (m-am temut):
Καὶ ἐφοβήθησαν φόβον μέγαν „și s-au temut teamă mare” (Marcu, 4,41 și Luca, 2,9).
Chiar activul λυπέω „sufăr” are aorist de formă pasivă ἐλυπήθην (cu sens mediu
intensiv):
Καὶ λυπηθεὶς ὁ βασιλεύς... „și supărat (fiind)/ > supărându-se, regele...” (Mat., 14,9).
De la ὁράω, εἶδον avem aoristul pasiv ὤφθην:
Τῇ δὲ ἐπιούσῃ ἡμέρᾳ ὤφθη αὐτοῖς „a doua zi li s-a arătat” (Fapte, 7,26 etc.) – verbul
predicat este la diateza pasivă: „a doua zi, a fost văzut/ s-a făcut văzut pentru ei și de către ei”; la fel:
Ὤφθη ἀγγέλοις „S-a arătat îngerilor” (1 Tim., 3,16; Mat., 17,3 et passim).

Obs. Complementul de agent se află în Genitiv separativ, precedat de prepoziția ὑπό, dar se
întâlnesc și prepozițiile ἀπό, ἐκ, ἐξ, παρά, πρός cu, aproximativ, același sens: Φιλούμεθα ὑπὸ τῶν
γονέων „Suntem iubiți de părinți”.
În vechime, mai cu seamă la timpul perfect, verbul (predicat) la diateza pasivă avea
complementul de agent exprimat în cazul Dativ, frecvent în rândul predicatelor verbale, mai cu seamă
în forme analitice, la timpul perfect sau mai mult ca perfect: Παρέστησεν ἑαυτὸν ζῶντα... ὀπτανόμενος
αὐτοῖς καὶ λέγων „Li S-a arătat viu... văzut fiind de către ei și spunând” (Fapte, 1,3); Οὐδὲν ἄξιον
θανάτου ἐστὶν πεπραγμένον αὐτῷ „nimic demn de moarte n-a fost săvârșit de El” (Luc., 23,15) – id est
„nu Și-a făcut nimic...” – cu un Dativ de agent și totodată incommodi; Πᾶσα γὰρ φύσις θερίων...
δαμάζεται καὶ δεδάμασται τῇ φύσει τῇ ἀνθρωπίνῃ „toată firea fiarelor... se domolește și s-a domolit de
firea omenească” (Iac., 3,7) – și „pentru firea omenească” – vezi Sintaxa cazurilor.
La fel, cauza eficientă poate fi redată prin Dativ simplu: Ἡ χώρα κλύζεται τῇ θαλάττῃ
„regiunea e scăldată de mare”- vezi și Valorile Genitivului, ale Dativului.

1
Modus patiendi, uerba passiua, (< patior, passus „sufăr”), după παθητικὰ ῥήματα (< πάσχω,
ἔπαθον), la Dion. din Halicarnas.
2
Vom înregistra, evident, și excepții: ἄρχειν „a conduce”, cu regimul în Genitiv, oferă un pasiv: οἱ
ὁπλῖται ἄρχονται ὑπὸ τοῦ στρατηγοῦ „sunt conduși”.

215
TIMPURILE ȘI VALORILE ASPECTUALE1

Teoretic, timpurile sunt trei (3): prezent, trecut și viitor , care situează acţiunea
verbului într-o relaţie de simultaneitate, anterioritate ori posterioritate faţă de punctul
de referinţă. Practic însă, pentru greacă, vorbim de șapte (7) forme temporale: prezent,
viitor I, viitor II, imperfect, aorist, perfect și mai mult ca perfect2.
Această situație se datorează faptului că în cazul fiecăruia din cele trei
timpuri3 (teoretice), situarea temporală este dublată obligatoriu de unul din cele trei
aspecte specifice: durativ, momentan, finit4; cu alte cuvinte acțiunea exprimată de
verb la un anumit timp este ipso facto: momentană, durativă sau finită. Orice formă
temporală va oferi astfel o dublă informație:
- timpul – simultan, posterior, anterior momentului de referință, ori prezent,
trecut, viitor; iar în cadrul fiecăruia dintre ele:
- aspectul – durativ, momentan, finit al acțiunii verbului.
Conform acestei asocieri, ar trebui să avem nouă (9) posibilități (3x3=9). Dar
greaca prezintă doar șapte (7) forme temporale, pentru că prezentul și viitorul acoperă
fiecare câte două valori aspectuale: durativă și momentană; doar trecutul este complet
și clar ilustrat:

Forma temporală
Aspectul pentru prezent pentru viitor pentru trecut
(acț. simultană) (acț. posterioară) (acț. anterioară)
Durativ imperfectul
Momentan prezentul viitorul I aoristul
Finit perfectul viitorul II m.m.c.perfectul
Aspectul durativ
se redă prin forme ale verbului la timpurile:

- prezent:
Οὕτως οὖν προσεύχεσθε ὑμεῖς „voi astfel rugați-vă/ vă rugați” (Mat., 6,9) – indiferent
de lectura noastră: cu Indicativ sau Imperativ prezent;
Προσέχετε... μή ποιεῖν... „luați seama, să nu faceți...” (Mat., 6,1);
Πνεῦμα ὁ Θεός [ἐστι], καὶ τοὺς προσκυνοῦντας αὐτὸν ἐν πνεύματι καὶ
ἀληθείᾳ δεῖ προσκυνεῖν. λέγει αὐτῷ ἡ γυνή` οἶδα ὅτι Μεσσίας ἔρχεται ὁ λεγόμενος
Χριστός ... Λέγει αὐτῇ ὁ Ἰησοῦς` ἐγώ εἰμι, ὁ λαλῶν σοι „traducerea” (Ioan, 4,23-26) –
dar și viitor: προσκυνήσουσιν.
1
Despre diateză, timp, aspect și moduri verbale, vezi și la Morfologie. Categoriile verbului.
2
Situația poate diferi și diferă în funcție de limbă: latina clasică are doar șase (6) timpuri gramaticale;
româna (urmând latinei populare), are șapte (7) forme temporale ale verbului, prin crearea perfectului
compus „am făcut”, alături de cel simplu „făcui” – la care însă pare că e pe cale să renunțe.
3
Pentru cei vechi, timpurile, teoretic, erau: praesens (tempus) - ὁ ἐνεστώς (χρόνος) (< ἐνίστημι „sunt
de față, prezent”; praeteritum (< praeterire „a trece”) - ὁ παρεληλυθώς (< ἔρχομαι, ελήλυθα); futurum
(sum, futurus) - ὁ μέλλων (<μέλλω „sunt pe cale să...).
4
Grecii le catalogau ca: (pentru ἐνεστώς „prezent”) ἀτελής „nefinalizat”, παρατατικός „durativ”,
συντελικός sau τέλειος „finalizat”; (pentru παρῳχημένος „trecut”) παρατατικός „durativ” și συντελικός
„finalizat”; tot aici, pentru trecut, apar mai apoi patru mari subdiviziuni: παρατατικός (imperfectum),
παρακείμενος (perfectum), ὑπερσυντελικός (plus quam perfectum) și, fără corespondent în latină:
ἀόριστος. Pentru viitor, lângă ὁ μέλλων, avem și μετ’ὀλίγον μέλλων („viitor apropiat”, adică înaintea
viitorului I).

216
 Οὐ χρείαν ἔχουσιν οἱ ἰσχύοντες ἰατροῦ, ἀλλ’οἱ κακῶς ἔχοντες „nu cei sănătoși au
nevoie de medic ci cei bolnavi” (Marcu, 2,17) – avem aici o gnomă în cadrul căreia și participiile
prezente (ἰσχύοντες, ἔχοντες) au această valoare.

- viitor:
Οὐ φονεύσεις „nu vei ucide/ să nu ucizi” (Mat., 5,21 și urm.) – indicativ cu valoare
imperativă (precept cu valabilitate perenă);
Αἰτεῖτε καὶ δοθήσηται ὑμῖν, ζητεῖτε καῖ εὑρήσετε... „cereți și vi se va da, căutați și
veți afla...” (Mat., 7,7) – αἰτεῖτε și ζητεῖτε cu aceeași valoare, dar în prezent;
Διδάσκαλε, ἀκολουθήσω σοι ὅπου ἐάν ἀπέρχῃ „învățătorule, Îți voi urma, oriunde
vei merge” (Mat., 8,19).

- imperfect:
Καὶ ἰδοὺ σεισμὸς μέγας ἐγένετο... αὐτὸς δὲ ἐκάθευδεν „și iată, s-a făcut cutremur
mare..., însă El dormea” (Mat.,8,24); Θυγάτηρ ἦν αὐτῷ... καὶ αὐτὴ ἀπέθνῃσκεν „avea o fată
și aceasta era pe moarte” (Luca, 8,42).
Ἐπυντάνετο παρ’αὐτῶν ποῦ ὁ χριστὸς γεννᾶται „încerca să afle de la ei unde se
naște Unsul” (Matei, 2,4) – un imperfect conativ, urmat de un prezent simultan.
Καὶ περιῆγεν ἐν ὅλῃ τῇ Γαλιλαίᾳ „și umbla/cutreiera prin toată Galileia” (Mat, 4,23);
Καὶ ἐκήρυσσεν λέγων „și propovăduia spunând...” (Marcu, 1,7) – în ultimele două
exemple, ce exprimă o acțiune desigur reluată, avem imperfecte cu valoare frecventativă.
Ἔπειθον αὐτούς καὶ οὓς ἔπεισα, τούτους ἔχων ἐπορευόμην „încercam să-i
conving/ îi îndemnam și, pe cei pe care i-am convins, (pe aceștia) îi luam cu mine”
(Xen., Cyr., 5,5,22) – se face clar marcată diferența dintre încercare, chiar repetată: imperfectul
conativ1 și realizare: aoristul efectiv.

Durativul analitic

În fapt, un predicat nominal frecvent în limba NT., compus din formele

personale ale copulativului εἰμί și participiul acordat al verbului în cauză:
- prezent:
Ἴσθι εὐνόων τῷ ἀντιδίκῳ σου ... „fii împăciuitor cu pârâșul tău/ poartă-te binevoitor cu
acuzatorul tău...” (Mat., 5,25);
Ἐσκοτωμένοι τῇ διανοίᾳ ὄντες „fiind întunecați la minte” (Efes., 4,18).

- viitor:
Καὶ ἰδοὺ ἔσῃ σιωπών καὶ μή δυνάμενος λαλῆσαι „și iată, vei fi mut și neputincios a
vorbi” (Luc., 1,20) – lat. eris tacens et non poteris loqui;
Οἱ ἀστέρες ἔσονται πίπτοντες „Stelele vor cădea [într-una]” (Marc., 13,25) – lat. erunt
stellae decidentes;
Ἔσονται διαμερισμένοι „vor fi/vor trăi dezbinați” (Luc., 12,52) – lat. , (nu diuidentur,
momentan, ci) erunt... diuisi, cu accent pe durată; la fel și mai sus.

- imperfect:
Καὶ αὐτὸς ἦν διδάσκων καὶ ἦσαν καθημένοι Φαρισαῖοι..., οἳ ἦσαν
ἐληλυθότες... „și El (îi) învăța și erau așezați fariseii, care erau veniți (veniseră)...” (Luc., 5,17) – în
serie cu o formă de finit analitic în trecut (m.m.c.perfect): ἦσαν ἐληλυτότες; apoi:
Ἤσαν καταμένοντες „erau în așteptare” (passim);

1
Imperfectul de conatu (conativ): Planque et caeteri, op.cit., p. 156.

217
 Προβεβηκότες ἐν ταῖς ἡμέραις αὐτῶν ἦσαν „și erau înaintați în zilele lor” (Luca, 1,7)
– cu puternică valoare de predicat nominal.

Obs. Viitorul analitic1 utilizează formele personale ale copulativului μέλλω „am de gând să, sunt
pe punctual să, voi (face)...”, însoțit de infinitivul verbului în cauză (sintagma corespunde conjugării
perifrastice active din latină: μέλλω λέγειν – dicturus sum); are și o conotație deziderativă, volitivă:
Μέλλει γὰρ Ἡρῴδης ζητεῖν τὸ παιδίον... „căci Irod va căuta/ are de gând să caute pruncul...”
(Mat.,2,13) - futurum est enim ut Herodes quaerat puerum „va să caute”.
Se regăsește și eventualitatea în trecut (potențială sau iminentă din perspectiva trecutului):
Δοῦλος κακῶς ἔχων ἤμελλεν τελευτᾶν „o slugă ce era rău bolnavă, era pe moarte (era cu
putință să/avea să/ urma să moară)” (Luc., 7,2) sau ἤμελλεν ἀποθνῄσκειν (Ioan, 4,47) - erat moriturus
(vezi și Sintaxa infinitivului).

Aspectul momentan

se poate reda prin forme ale timpurilor:

- prezent :
Νῦν τί πειράζετε τὸν Θεὸν... ; „Acu’ pentru ce voi Îl ispitiți pe Domnul...?” (Fapte,
15,10);
Ἀλλὰ ἔρχεται ὥρα καὶ νῦν ἐστιν, ὅτε ἀληθηνοὶ προσκυνηταὶ προσκυνήσουσιν
τῷ Πατρί... „dar vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui”
(Ioan,4,23) – avem și un viitor: προσκυνήσουσιν, cu nuanță incoativă.

și prezentul istoric/narativ:
Τότε παραγίνεται ὁ Ἰησοῦς ἀπὸ τῆς Γαλιλαίας... „atunci vine/a venit Iisus din
Galileia...” (Mat., 3,13). Τότε
ἀφίησιν αὐτόν „și atunci Îl lasă/L-a lăsat” (Mat., 3,15);
Τότε σταυροῦνται σὺν αὐτῷ δύο λῃσταί „atunci s-au răstignit cu El doi tâlhari”
(Mat.,27,38) – cu un prezent istoric/narativ - cu valoarea unui timp trecut;

- viitor:
Τέξεται δὲ υἱόν καὶ καλέσεις τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν „va naște fiu, și vei chema
numele Lui Iisus” (Mat., 1,21).

Obs. Remarcăm, fapt ce reiese și din tabelul sinoptic, anume că formele verbale de prezent și viitor
acoperă câte două aspecte: durativul și momentanul.

- aorist (traductibil cu prezentul sau orice alt timp impus de context, cu aspect momentan):
Τότε ὁ Ἰησοῦς ἀνήχθη εἰς τὴν ἔρημον... „atunci Iisus a fost luat în pustie...” (Mat.,
4,1);
Καὶ εὐθέως ἐκαθαρίσθη αὐτοῦ ἡ λέπρα „și pe dată s-a curățat lepra lui” (Mat., 8,3);
Ἔδειξεν αὐτῷ πάσας τὰς βασιλείας τῆς οἰκουμένης ἐν στιγμῇ χρόνου „și i-a
arătat toate împărățiile lumii într-o clipită de timp” (Luca, 4,5).
Τότε Ἡρῴδης ... ἠκρίβωσεν παρὰ αὐτῶν „atunci Irod a început a-i ispiti” (Mat.,1,7) –
avem aici un aorist incoativ, ce exprimă inițierea unei acțiuni;

Obs. Se poate face diferența între – prezentul durativ ἄρχω „sunt la putere, domnesc” și aoristul
incoativ ἦρξα „am ajuns la putere/ la domnie”; la fel: δουλεύω „robesc, sunt rob” uersus ἐδούλευσα
„am căzut în robie”2.

1
Vezi și O. Riemann – H. Goelzer, Gram.comp., p.278.
2
Planque etc., op.cit., p.157.

218
 Aoristul are valoare efectivă: prezentul πείθω „sfătuiesc” id est „încerc să conving” devine la
aorist ἔπεισα „am convins”; sau πράττω „fac ceva/ trebăluiesc” are aorist efectiv ἔπραξα „am terminat/
am săvârșit”.

Ἄφες ἄρτι „lasă acum” (Mat., 3,15) – avem un imperativ ce exprimă o poruncă cu caracter
imediat – la forma negativă este concurat de conjunctivul aorist (prohibitiv):
Μὴ οὖν μεριμνήσητε εἰς τὴν αὔριον... „nu purtați [azi/acum] grija zilei de mâine...”
(Mat.,6,34) – conjunctiv aorist, a cărui valoare poate fi și durativă (niciodată să nu...); cf. lat. fac – ne
feceris.
Γνῶθι σεαυτόν „cunoaște-te pe tine însuți” – conține un Imperativ aorist, numit gnomic1.

Obs. Conjunctivul aorist eventual va fi redat în română prin viitor (eventualitatea fiind impusă de
mod): Ἐὰν μὴ σημεῖα καὶ τέρατα ἴδητε, οὐ μὴ πιστεύσητε „de nu veți vedea semne și minuni, nu veți
crede” (Ioan, 4,48); Ἵνα πιστεύσητε ὅταν γένηται ὅτι ἐγώ εἰμι „ca să credeți, când se va întâmpla, că Eu
sunt” (Ioan,13,19); Ὅς δ’ἂν πίῃ ἐκ τοῦ ὕδατος οὗ ἐγὼ δώσω αὐτῷ, οὐ μὴ διψήσει εἰς τὸν αἰῶνα „cel ce
va bea din apa pe care i-o/din care-i/ voi da Eu, nu va înseta în veac” (Ioan, 4,14) – dar avem și un
indicativ viitor (durativ) după negația expletivă obișnuită cu conjunctivul: οὐ μὴ διψήσει.

Aspectul finit – rezultativ

După ce Planque și colaboratorii fac foarte grăitor distincția între valorile

aspectuale pe care le au: imperfectul//aoristul//perfectul: ἔθνῃσκεν// ἔθανε// τέθνηκε
„era pe moarte// a murit// e mort”: recte durativ, momentan și rezultativ, remarcă și faptul că
timpurile derivate din tema perfectului indică o stare2 și se oferă argumente: τέθνηκε
„e mort”// ἐτεθνήκει „era mort” // τεθνήξει „va fi mort”; tot așa explică sensul lui οἶδα „am
văzut” > „știu”3; deci, starea raportată la o (altă) acțiune este redată prin forme verbale la
timpurile:

- perfect – redă o stare prezentă (raportată la prezent):

Γέγραπται γάρ „căci scris este” (Mat., 4,10; NT passim);

Τοῦτο δὲ ὅλον γέγονεν, ἵνα πληρωθῇ... „toate acestea s-au întâmplat (sunt întâmplate
sg.), ca să se împlinească...” (Mat., 1,22);
Τεθνήκασιν γὰρ οἱ ζητοῦντες τὴν ψυχὴν τοῦ παιδίου „sunt morți cei ce doreau viața
pruncului” (Mat., 2,20);
Καὶ τὸ γεγεννημένον ἐκ τοῦ πνεύματος πνεῦμά ἐστιν „ce e născut din duhul, duh
este” (Ioan, 3,6) – perfect rezultativ, cu rezultatul prezent al unei acțiuni încheiate (în trecut).
Πεπολίτευμαι τῷ Θεῷ „am slujit (am trăit slujind) lui Dumnezeu” (Fapte,23,1);
Ἅ οὖν λαλῶ, καθῶς εἴρηκέν μοι ὁ πατήρ, οὕτως λαλῶ „cele ce spun, după cum Mi
le-a spus / sunt spuse Mie de Tatăl Meu, astfel le spun” (Ioan,12,50);
Καὶ χωρὶς αὐτοῦ ἐγένετο οὐδὲ ἓν ὁ γέγονεν „și fărăde El nimic nu s-a făcut din ceea
ce s-a făcut/ din ce este făcut/ din cele făcute” (Ioan,1,3).

1
gnomic (< γνόμη „maximă, sentință, expresie a cunoașterii”, de la γιγνώσκω): se aplică unei forme
verbale, ce indică acțiunea/starea sub o formă generală, indiferent de timp; apoi, o operă gnomică este
cea care cuprinde maxime, sentințe, reflecții, sfaturi morale; Planque etc., ibidem, p.172.
2
Planque etc., ibidem, pp. 156-157; O. Riemann – H. Goelzer, Gram.comp., p. 263: afirmă că perfectul
și timpurile derivate au în vedere toate aspectele, întegul traseu al verbului: de la consumarea acțiunii,
la starea finită/ rezultată.
3
Verbele defective din latină ilustrează acest fapt: odi, memini, noui „urăsc, îmi amintesc, cunosc”
(fiindcă acțiunea trecută s-a materializat în starea actuală). Valoarea rezultativă este evidentă în formele
analitice de perfect și m.m.c.perfect ale diatezei pasive latine: urbs condita est „cetatea a fost
întemeiată”– există întemeiată fiind.

219
 Κἀγὼ ἑώρακα καὶ μεμαρτύρηκα1 ὅτι... „iar eu am văzut și am mărturisit” (Ioan,1,34);
ca și: ὃ γέγραφα, γέγραφα „ce-am scris, scris este (rămâne)” – exprimă o realitate ce nu se poate nega,
nici reface, o afirmație ce nu se poate retracta.

- mai mult ca perfect - redă o stare trecută (raportată la o acțiune trecută):

Καὶ οὐκ ἔπεσεν, τεθεμελίωτο γὰρ ἐπὶ τὴν πέτραν „și n-a căzut, căci fusese
întemeiată pe piatră/ se afla întemeiată pe piatră” (Mat., 7,25);
Σκοτία ἤδη ἐγεγόνει καὶ οὔπω ἐληλύθει πρὸς αὐτοὺς ὁ Ἰησοῦς „se făcuse de
acum întuneric/ era făcut întuneric și Iisus nu venise/ nu era venit la ei” (Ioan, 6,17);
Οὔπω γὰρ ἦν βεβλημένος εἰς φυλακὴν ὁ Ἰωάννης „căci Ioan încă nu fusese aruncat
în temniță” (Ioan, 3,24) – sau „nu era încă întemnițat”, ca în alte locuri: ἀπεσταλμένοι ἦσαν „fuseseră
trimiși” sau „erau unii [care fuseseră] trimiși”;
Καὶ ἀπεσταλμένοι ἦσαν ἐκ τὼν Φαρισαίων „și fuseseră/erau (se aflau, fiind) trimiși de
la/ din partea fariseilor/ dintre farisei” (Ioan,1,24) – aici pasiv.
Εἰστήκεισαν δὲ πάντες οἱ γνωστοί „erau așezați (căci „se așezaseră”) toți cunoscuții”
(Luca, 23,49) 2.

- viitor II (pe tema de perfect) – redă o stare viitoare (în raport cu o acțiune viitoare):

Ἐὰν οὗτοι σιωπήσουσιν, οἱ λίθοι κεκράξονται „dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor fi
strigat (deja)” (Luc., 19,40), cu „corectarea” semidoctă ulterioară a formei verbale (în viitor simplu)
κράξουσι, în unele manuscrise – vezi aparatul critic al ed. Nestle-Aland.

Această situare temporală este evidentă doar la modul Indicativ al verbului, ea

estompându-se până la anulare la alte moduri. Lipsa augmentului3 la modurile
oblice-subiective indică lipsa denotației temporale – rămâmând doar celelalte valori,
între care aspectul – timpul rămâne a se deduce din context, adică după verbul regent.
Timpul optativului oblic este dat de cel al formei verbale substituite – în
corelație cu timpul trecut al verbului regent.
Astfel: Conjunctivul, Optativul şi Imperativul vor exprima, indiferent de
timpul lor: eventualitatea, potenţialitatea respectiv porunca/interdicţia. Iar forma
temporală face diferenţa dintre, de exemplu, Imperativul:
- prezent durativ: λύε „dezleagă [mereu]!”, cu utilizare paremiologică;
- aorist momentan: λύσον„dezleagă [acum]!”
- perfect finit/rezultativ: λέλυκε „dezleagă” – recte: să văd că ai dezlegat/să ai dezlegat]!

Ex. Ὅταν ἔλθῃ (Conjunctiv aorist) ἐκεῖνος, ἀναγγελεῖ ἡμῖν ἅπαντα „[în momentul]
când va veni acela, ne va vesti toate” (Ioan,4,25) – Conjunctiv aorist tradus aici cu un viitor/ momentan,
căci verbul regent (ἀναγγελεῖ) este la viitor – (interesează momentul) .

La modurile nepersonale, Participiu şi Infinitiv4, alături de valoarea

aspectuală (durativ – βασιλεύειν „a domni” uersus inchoativul βασιλεῦσαι „a ajunge la domnie”), se
manifestă puternic cea temporală: simultaneitate (prezentul), anterioritate (aoristul), ori

1
Vezi încheierea în „procesele-verbale” actuale: susțin și semnez, sau ceva de genul acesta.
2
O. Riemann – H. Goelzer, Gram. comp., p. 266: m.m.c.perfectul este pentru perfect ceea ce este
imperfectul pentru prezent.
3
Planque etc., op.cit., p.162 și O. Riemann – H. Goelzer, Gram.comp., p. 279.
4
Pentru cei vechi, motivat, acestea nu sunt moduri verbale, ci părți de vorbire distincte: Planque etc.,
op.cit., p. 279; dar au categoria timpului, primesc complement direct.

220
posterioritate (viitorul), în raport cu acțiunea regentei – deci, în subodonare (în stilul
indirect):
Λέγει, ἐρεῖ, εἶπεν // ἐκεῖνον ἔρχεσθαι,/ ἐλεύσεσθαι,/ ἐλθεῖν „el spune, va spune, a
spus // că acela vine,/ va veni,/ a venit – în toate combinațiile teoretic posibile – a se vedea Sintaxa
infinitivului, respectiv Sintaxa participiului.

Situaţia timpurilor (și a modurilor) remarcată în cazul propoziţiilor independente

– principale se va verifica, pentru limba greacă, şi în structura subordonatelor.
Normele clasice privitoare la subordonare, atâtea câte erau (de ex. optativul oblic), devin,
în limba κοινή, desuete. Astfel că, în cazul secundarelor (subordonate/ dependente),
utilizarea modurilor și timpurilor este similară celei semnalate la propozițiile
principale (independente).

Clasic Deși nu cunoaște corespondența timpurilor (consecutio tempŏrum), prezentă în latină, greaca
oferă una a modurilor, mai precis o atracție a modurilor (attractio modōrum), în virtutea căreia
predicatul subordonatei, în anumite condiții, preia modul celui din regentă. Astfel:
- după un Optativ potențial în regentă, vom găsi tot Optativul (fără ἄν) în subordonată;
- după un Indicativ ireal (imperfect sau aorist, adică prezent sau trecut) în regentă, subordonata
poate primi tot Indicativul (în loc de Conjunctiv ori Optativ) – vezi Sintaxa frazei.

MODUL1

Sintaxa modurilor (şi a timpurilor) se evidenţiază în contextul mai larg al

enunţului global, al frazei. Desigur, unele sunt fapte de morfologie, studiate la timpul
potrivit (Morfologia), dar cu implicaţii în sintaxă.
Modul reprezintă de fapt viziunea vorbitorului/scriitorului asupra realității;
această viziune poate fi, sau se poate pretinde a fi2:
- obiectivă (sau intelectuală) – predominantă la Indicativ (cu negația οὐκ);
- subiectivă (sau afectiv-volitivă) – dominantă la Imperativ (cu negația μή) și
prezentă la Conjunctiv (preponderent eventual/prospectiv) și la Optativ (în mare măsură
potențial/retrospectiv).
Desigur, rolul modurilor verbale nu se poate materializa fără sprijinul altor
elemente (de natură gramaticală, lexicală, ori chiar extralingvistică).

Indicativul3

Indicativul simplu
– modul principal al realității, redă obiectiv, la orice timp, acţiunea reală şi izolată:
Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος „la început a fost (era) cuvântul” (Ioan, 1,1) etc. etc.

Obs. Indicativul unor verbe (modale) poate exprima potențialitatea ori necesitatea, redate în
traducere (română) prin optativ prezent ori trecut, în funcție de context: ἔδει („trebuia”, ind.impf.>) „ar

1
Până la a se numi ἔγκλισις de către Dionysios de Halicarnas și Dionysios Thrax, a împrumutat
denumirile de πτῶσις ῥήματος, διάθεσις (cu dezavantajul unor posibile confuzii); în latină, după
inclinationes, se impune termenus modus (Quintilian, I,3,41).
2
Planc și colectivul, op.cit., p. 164.
3
Indicatiuus modus (< indicare „a arăta, indica”), după λόγος ἀποφαντικός (< ἀποφαίνω „afirm, arăt”),
a înlocuit pe finitiuus sau definitiuus (< finīre „a încheia, defini), după ὁριστικὴ ἔγκλισις (< ὁρίζω
„limitez, definesc”).

221
trebui/ar fi trebuit; ἐξῆν (era posibil>) „ar fi posibil/ar fi fost posibil”: Χαρῆναι ἔδει ὅτι.. „ar fi trebuit să
te bucuri că...” (Luca, 15,32).
Situația este valabilă și în cazul unor locuțiuni (impersonale): οἷον τ’ἦν, δίκαον ἦν „era/ar fi
fost posibil, drept”; ἐχρῆν (χρῆναι < χρὴ ἦν „era nevoie, trebuia”) „ar trebui/ar fi trebuit”: Καλὸν ἦν
αὐτῷ εἰ οὐκ ἐγεννήθη „bine era/ar fi fost pentru el, de nu se năștea/de nu s-ar fi născut” (Mat., 26,24);
λεκτέον ἦν „era de spus, ar fi trebuit să se spună” (cu adj. verbal pe Rad. λεγ-).
Indicativul viitor poate exprima o poruncă (vezi Ιmperativul): Οὐ φονεύσεις... „nu vei ucide >
să nu ucizi” (Decalog), cu valoare durativă.

Indicativul cu particule
– la timp secundar (imperfect, aorist):

cu εἴθε – exprimă dorința neîmplinită, regretul:

Εἴθε σοὶ συνεγενόμην „de eram/de-aș fi fost împreună cu tine”.

Obs. Indicativul la timp secundar al verbului ὀφείλω „datorez, sunt dator” (ὤφελον și ὄφελον, aorist
2), care se gramaticalizează, având rolul unei simple particule (precum εἴθε), urmat de inf. sau ind., are
același înțeles: Καὶ ὄφελόν γε ἐβασιλεύσατε „măcar de-ați fi domnit” (1 Cor., 4,8); Ὄφελον ἀνείχεσθε
μου μικρόν τι ἀφροσύνης „măcar de mi-ați fi îngăduit puțină neînțelepciune” (2 Cor., 11,1).

cu ἄν – exprimă acțiune potențială sau/și reiterată în trecut, ori una ireală:

Εἶπεν ἄν τις „ar fi putut spune cineva/ s-ar fi putut spune” (pentru amănunte, vezi mai
departe temporala, condiționala și comparativa);
Εἰ ἤμεθα ἐν ταῖς ἡμέραις τῶν πατέρων ἡμῶν, οὐκ ἂν ἤμεθα αὐτῶν κοινωνοὶ ἐν
τῷ αἵματι τῶν προφητῶν „de eram/de-am fi fost în zilele părinților noștri, nu eram/n-am fi fost
părtași cu ei ai [vărsării] sângelui profeților” (Mat., 23,30) 1.

Obs. În ἐγένετο avem, în funcție de context, o formă de Indicativ (aorist 2) desemantizată; în acest
caz, nu are funcție sintactică în propoziție sau frază: Καὶ ἐγένετο, αὐτοῦ ἀνακειμένου... „și a fost /,/
fiind el așezat...”; Καὶ ἐγένετο... εὐλόγησεν „Și a fost, a binecuvântat” (Luca, 24,30) etc. - este o
formulă narativă, având rolul unei simple interjecții nepredicative, al une