Periartrita scapulohumerală
La nivelul umărului există două articulații ( fig IV-1 ) și anume: prima este
articulația glenohumerală, cea mai mobilă articulație a organismului, alcătuită
dintr-o juxtapoziție a suprafețelor articulare ( cavitatea glenoidă și capul humeral),
reunită printr-o capsulă subțire, cilindrică; în interiorul ei se găsește o membrană
sinovială.
În sfârșit, prin ruperea unor tendoane, în special al celor 4 mușchi amintiți, care
alcătuiesc ,,calota rotatorilor" , se produce umărul pseudoparalitic.
Etiopatologie
Procesul de uzură a tendoanelor celei de-a doua articulații a umărului este obișnuit,
astfel încât leziunile degenerative ale tendonului supraspinosului, spre exemplu,
au fost găsite forte frecvent la indivizi de peste 40 de ani, care nu avuseseră
niciodată dureresau redoare a unărului.
Aspecte chimice
Este forma clinică cea mai frecventă. Bolnavul acuză dureri moderate în umăr, mai
ales cu ocazia unor mișcări ( când se îmbracă, când se piaptănă ) sau când solicită
membrul superior respectiv prin purtarea unor greutăți; durerile pot stânjeni
bolnavul în timpul somnului, deoarece ele se intensifică uneori în anumite poziții.
Executând noi înșine sau punând bolnavul să efectueze mișcari de abducție, rotație
internă și externă, constatăm că aceste mișcări sunt posibile, chiar daca ele sunt
efectuate cu oarecare reținere din partea bolnavului, datorită durerilor. Practic,
punem bolnavul să efectueze o abducție a brațului și, cu antebrațul flectat în unghi
drept, să ducă mâna la ceafă și la spate.
Mișcarea cea mai dureroasă și în același timp cea mai limitată este abducția,
care nu depășește adesea 30-40* ( în acest caz, realizarea acestui unghi se face mai
degrabă prin bascularea omiplatului decât prin mobilizarea propriu-zisă a
articulației scapilohumerale ). Abducția combinată cu retropulsie și rotație externă
sau internă este și mai greu de realizat ( bolnavul nu poate duce mâna la ceafă sau
în regiunea lombară ).
Evoluția este uneori trenantă, durerile violente durând mai multe luni și
nevrozând bolnavul; cel mai adesea, după câteva săptămâni durerile diminuă
treptat în intensitate, până ce dispar complet. Subliniem caracterul recidivant al
umărului dureros acut.
3. Umărul blocat
Umărul blocat constituie o suferință frecvent întâlnită, care începe sub formă
de dureri moderate ale umărului cu exacerbări nocturne ( se poate diagnostica în
acest prin stadiu, un umăr dureros simplu ), dar a cărui evoluție, de obicei lentă, se
face către o limitare progresivă a mișcărilor; cu timpul, durerea dispare total, dar
mobilitatea articulației scapulohumerale este complet sau aproape complet abolită,
realizându-se aspectul de umăr blocat; bolnavul are dificultăți mari în efectuarea
unor gesturi cotidiene ( îmbrăcatul, pieptănatul etc.), ca și în exercitarea unor
profesiuni manuale.
4. Umărul pseudoparalitic
Examenul radiologic
Diagnostic diferențial