MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ

prof. David Mihaela

A fi creativ înseamnă a construi o lume proprie frumoasă și miraculoasă, fără să te plictisești

niciodată, înseamnă să fii mereu curios și perseverent, înseamnă să simți bucuria de a realiza ceva ,
înseamnă să înveți să fii tu.
Dezvoltarea creativității este o preocupare constantă a învățământului nonformal , deoarece
constituie o trăsătură fundamentală a personalității care favorizează reușita în educație și mai apoi
succesul profesional și personal al elevului. Din această perspectivă, strategiile pe care profesorii
Palatului copiilor Slobozia le abordează sunt mereu reconsiderate, pentru a echilibra latura
informativă cu cea formativă și a oferi posibilitatea elevilor de a da se descoperi pe ei înșiși.
Încurajarea unei gândiri flexibile, a spontaneității și a originalității contribuie la construirea
pas cu pas a unei identități proprii, astfel încât tinerii se vor putea afirma în diverse domenii ale
societății.
Strategiile didactice moderne asumate de colectivul de profesori tind să-și orienteze direcția
către dezvoltarea acestei laturi ca formă de libertate spirituală, dar și ca nevoie stringentă de
adaptare într-o societate mereu schimbătoare unde gândirea în categorii și clasificări nu mai este
suficientă. Informațiile acumulate trebuie să fie înțelese în „interacțiunea lor configurațională” cu
ajutorul unei gândiri flexibile, capabile să vadă elementele realității în devenirea lor. Cercetările în
domeniu au arătat că orice persoană are potențial creativ care poate fi pus în valoare într-un climat
prielnic. De aceea, profesorul are un rol determinant în asigurarea unui ambient favorabil unei
exprimări libere, neconstrânse încă de la vârsta școlarității mici prin găsirea unei strategii didactice
perfectibilă continuu, adaptată la nevoile copilului. El trebuie să arate deschidere față de
manifestările diferite ale elevilor, ba chiar să le încurajeze, iar greșeala nu trebuie văzută ca motiv
de sancționare, ci ca prilej de învățare. Elevii ar trebui puși în fața unor situații noi, astfel încât ei să
fie nevoiți să caute soluții originale prin activarea imaginației, a gândirii divergente și convergente.
Nu în ultimul rând, profesorul trebuie să manifeste o atitudine prietenoasă, însă fără a-și afecta
autoritatea, să ofere sprijin permanent și să-i conducă pe elevi pe căi mereu noi , astfel încât
învățarea să pară o aventură, o joacă, o devenire interesantă.Personalitatea creatoare se formează
printr- o gândire liberă și o exprimare nestandardizată.
 Credem, deci, că tinerii ar trebui să învețe în școală nebunia de a gândi cu mintea lor ( G.
Liiceanu) și să fie îndrumați să-și inventeze propria formă de exprimare într-o lume deja formatată
și tehnicizată.