Sistem instituţional regional:

reglementări juridice şi mecanisme

internaționale la nivel american

Student: Ulmeanu Amalia Maria

An II, Grupa 3, ID
 Există trei sisteme instituţionale de consacrare şi protecţie a drepturilor omului la nivel
regional: sistemul regional european, sistemul regional inter-american si sistemul regional
african.
Sistemele regionale de protecţie a drepturilor omului sunt mai eficiente, în general, decât
sistemul universal.

Sistemul inter-american

Sistemul regional inter-american de consacrare si garantare a drepturilor omului

functioneaza in cadrul Organizatiei Statelor Americane (OSA). OSA este principala organizatie
internationala interguvernamentala la nivel regional american, avand sediul la Washington.
Organizatia are 35 de membri, precum si 30 de observatori permanenti printre care si Uniunea
Europeana, iar tratatul constitutiv ale acesteia este Carta OSA1.

Sistemul american de protectie a drepturilor omului a cunoscut o evolutie interesanta. El a

inceput prin a avea o fizionomie proprie, pentru ca apoi sa se alinieze, in liniile sale esentiale, celui
european. De altfel, trebuie mentionat faptul ca preocuparile instituirii unui sistem institutionalizat
de protectie a drepturilor omului pe continentul american le preced pe cele europene in materie.
Intr-adevar preambulul Cartei OSA prevede printre altele, ca „misiunea istorica a Americii este
aceea de a oferi omului un pamant al libertatii si un mediu favorabil deplinei sale dezvoltari a
personalitatii sale si realizarii justelor lui aspiratii”. De aceea, Carta porneste de la vointa de a
consolida, pe acest continent, in cadrul unor institutii democratice, „un regim al libertatii
individuale si de justitie sociala, bazat pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului”.

Pornind de la aceste premise la 2 mai 1948, la Bogota a fost adoptata Declaratia

americana a drepturilor si indatoririlor omului. Asadar, aceasta Declaratie precede Declaratia
Universala a ONU, adoptata la 10 decembrie 1948, si se distinge de ea prin enuntarea unor
indatoriri ale omului, dar se aseamana prin faptul ca are caracter declarator, fiind lipsita de un
mecanism de constrangere care sa asigure controlul asigurarii respectarii dispozitiilor sale de catre
statele semnatare2. Retinem insa faptul ca Declaratia americana a drepturilor si indatoririlor
omului este primul document care proclama in plan international, dar regional, drepturi ale
omului.

Declaratia consacra atat drepturi civile si politice, cat si drepturi economice, sociale si
culturale, foarte asemanatoare cu cele cuprinse in Declaratia Universala, insa, spre deosebire de
sistemul ONU si de sistemul european de protectie a drepturilor omului, care consacra doar in
general indatoriri ale omului, Declaratia americana stabileste si cateva indatoriri concrete: datoria
fata de societate, fata de copii si parinti; datoria de a se instrui; datoria de a vota;datoria de a
respecta legea; datoria de a fi utili comunitatii si natiunii; datoria de a plati taxele; datoria de a
munci, datoria de a se abtine de la activitati politice intr-o tara straina.

1
Carta a fost adoptata la Bogota, Columbia, la 30 aprilie 1948, si a intrat in vigoare in anul 1951
2
Corneliu BARSAN, Op. Cit, pp. 50-51
 Pasul urmator a fost facut prin crearea Comisiei inter-americane a drepturilor omului in
3
1959 , in baza unei rezolutii fara forta obligatorie, adoptata in cadrul unei reuniuni consultative.
Totusi, prin comportamentul statelor participante, care au dorit crearea ei, Comisia a dobandit la
acel moment o baza legala de facto. Abia prin adoptarea Protocolului de la Buenos Aires, in 1967
a fost institutionalizata formal Comisia inter-americana a drepturilor omului, prin amendarea
corespunzatoare a Cartei Organizatiei Statelor Americane.

Principalele atributii ale Comisiei, ca organism al Cartei, constau in a promova respectarea

si apararea drepturilor omului in spatiul american si a servi, in acest domeniu, ca organ consultativ
al organizatiei. Retinem asadar crearea acestui prim organism inter-american de protectie a
drepturilor omului, cu o competenta, inca limitata.

El va fi incadrat intr-un sistem de protectie in domeniu instituit prin Conventia americana

privitoare la drepturile omului4. Potrivit art. 33 din Conventie, organele instituite spre a controla
modul in care statele semnatare isi indeplinesc obligatiile asumate sunt: Comisia inter-americana
a drepturilor omului si Curtea americana a drepturilor omului.

Evolutia prezentata mai sus conduce la concluzia ca, in cazul Comisiei inter-americane a
drepturilor omului putem vorbi de doua functii distincte: una care subsumeaza atributiile sale in
raport cu toate statele membre ale OSA, ca organism al Cartei, si una care subsumeaza atributiile
sale in raport cu statele parti ale Conventiei, ca organism al acesteia.

In Preambulul Conventiei statele semnatare recunosc principiul potrivit caruia drepturile

fundamentale ale omului nu deriva din apartenenta juridica a individului la un anumit stat; acestea
au la baza insesi atributele fiintei umane, care justifica protectia lor internationala, ca o completare
a protectiei prevazuta de legislatia interna a statelor americane.

Cat priveste sursele de inspiratie ale Conventiei, preambulul mentioneaza explicit Carta
OSA, Declaratia americana a drepturilor omului, Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
si, desi nu face referire directa la Conventia europeana in materie, si aceasta a constituit o sursa
de inspiratie, in special in privinta sistemului institutional de control pe care il instituie5.

Conventia reglementeaza dreptul la recunoasterea calitatii de subiect de drept a oricarei

persoane, dreptul la viata, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea sclaviei, libertatea
persoanei, dreptul la un proces echitabil, principul legalitatii incriminarii si al neretroactivitatii
legii penale, dreptul la despagubiri in caz de condamnare pe nedrept, dreptul la onoare si reputatie,
libertatea de constiinta si religie, libertatea de gandire si exprimare, libertate de reuniune si
asociere, dreptul de proprietate. De asemenea, Conventia recunoaste dreptul la protectia familiei,

3
Comisia a inceput sa functioneze efectiv in 6 iunie 1960, dupa alegerea membrilor sai de catre Consiliul Permanent – organul
executiv – al OSA.
4
Conventia a fost semnata la 22 noiembrie 1969 la San Jose, in Costa Rica, de catre 12 state membre ale OAS si a intrat in vigoare
la 18 iulie 1978. Nu toate statele membre OSA sunt parti la Conventie. Astfel, SUA au semnat Conventia la 1 iunie 1977, dar nu
au ratificat-o ; de asemenea Canada, Santa-Lucia, St. Kitts si Nevis, St. Vincent nu au semnat-o, iar Trinidad-Tobago, desi a semnat
si ratificat Conventia, a denuntat-o la 26 mai 1998. Astfel, la 31 octombrie 2002 existau 24 de state parti la Conventie, si anume :
Argentina, Barbados, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Dominica, Republica Dominicana, Ecuador, San Salvador,
Granada, Guatemala, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Surinam, Uruguay,
Venezuela, Corneliu BARSAN, Op. Cit., pp. 52-53
5
Corneliu BARSAN, Op. Cit., p. 53
dreptul la nume, la nationalitate, libertatea de miscare si dreptul la resedinta, principiul egalitatii
in fata legii si altele. La aceste drepturi reglementate de Conventie trebuie adaugate si cele cuprinse
in protocoalele aditionale6.

Dupa cum am aratat, organele Conventiei inter-americane a drepturilor omului sunt

Comisia si Curtea.

Comisia inter-americana reprezinta toate statele membre ale OSA si este formata din 7
membri, persoane care se bucura de o inalta morala si au o competenta recunoscuta in domeniul
drepturilor omului, alesi de Adunarea Generala a OSA, de pe o lista de cate 3 candidati propusi de
guvernele statelor membre. Durata mandatului este de 4 ani cu posibilitatea realegerii o singura
data. Comisia are urmatoarele atributii7:

- sa dezvolte constientizarea importantei drepturilor omului in randul popoarelor Americii;

- sa recomande guvernelor atunci cand considera util, adoptarea de masuri in favoarea

apararii drepturilor omului in raport cu dispozitiile interne, inclusiv cele constitutionale;

- sa intocmeasca studii si rapoarte,

- sa solicite informatii guvernelor statelor membre asupra masurilor pe care acestea le

adopta in domeniul drepturilor omului si sa furnizeze avize in domeniu statelor membre ale
organizatiei care le solicita;

- sa adopte masuri privitoare la petitiile si comunicarile care ii sunt supuse atentiei;

- sa prezinte un raport anual privind activitatea sa Adunarii Generale a OSA.

Comisia poate fi sesizata cu privire la pretinse incalcari ale drepturilor prevazute de

Conventie atat de catre particulari (plangeri individuale), cat si de catre statele
contractante (comunicari interstatale), cu deosebirea ca, in timp ce competenta Comisiei
privitoare la examinarea plangerilor individuale decurge direct din textul Conventiei, cea
privitoare la examinarea sesizarilor statale este supusa conditiei existentei unei declaratii exprese
de recunoastere a competentei Comisiei din partea statului interesat. Aceasta declaratie poate fi
facuta pe durata nedeterminata, pe un anumit termen sau cu prilejul examinarii unei anumite
plangeri.

Asadar, in cazul plangerilor individuale, capacitatea procesuala activa apartine oricarui

particular, persoana fizica sau subiect colectiv de drept, iar capacitatea procesuala pasiva
apartine oricarui stat parte la Conventie, pe cand in cazul cererilor interstatale capacitate

6
Cele doua Protocoale aditionale la Conventia inter-americana sunt Protocolul referitor la drepturile economice, sociale si
culturale semnat la 17 noiembrie 1988 si intrat in vigoare la 16 noiembrie 1999 si Protocolul privitor la abolirea pedepsei cu
moartea semnat la 8 iunie 1990 si intrat in vigoare la 28 august 1991.
7
Conventia inter-americana a drepturilor omului, art. 41
procesuala activa si pasiva au numai statele parti la Conventie, care au facut o declaratie expresa,
dar facultativa de acceptare8.

Dupa primirea sesizarii Comisia examineaza in primul rand indeplinirea conditiilor

prealabile de admisibilitate:

a) epuizarea tuturor cailor interne de actiune in justitie;

b) respectarea termenului de 6 luni de la data primirii deciziei interne definitive;

c) obiectul plangerii sau al comunicarii sa nu se afle pe rolul unei alte instante internationale;

d) plangerile individuale sa contina numele, cetatenia, profesia, domiciliul si

semnatura persoanei sau a persoanelor care depun plangere.

In situatia in care Comisia declara admisibila o sesizare, o comunica statului interesat si

apoi trece la examinarea ei pe fond, cu posibilitatea reglementarii pe cale amiabila a litigiului. In
cazul unui esec al incercarii de solutionare amiabila se pronunta cu privire la fondul cauzei si
decide asupra transmiterii acesteia Curtii inter-americane sau formuleaza recomandari pentru state,
urmarind punerea lor in executare9.

In cazurile grave si urgente Comisia poate intreprinde o ancheta, dar numai in urma
obtinerii consimtamantului prealabil al statului pe teritoriul caruia se pretinde a fi fost comisa
incalcarea incriminata a unui drept prevazut de Conventia inter-americana si numai cu privire
la cereri sau comunicari ce indeplinesc conditiile de admisibilitate.

Curtea inter-americana este organul jurisdictional specializat al OSA, format tot din 7
membri, resortisanti ai statelor membre, independenti, alesi dintre juristii care se bucura de o inalta
autoritate morala, au o competenta recunoscuta in domeniul drepturilor omului si indeplinesc acele
conditii necesare ocuparii unor inalte functii judiciare in statele membre. Mandatul acestora este
de 6 ani cu posibilitatea reinnoirii lui o singura data. Curtea are o competenta jurisdictionala si
una consultativa.

a) Competenta jurisdictionala a Curtii este facultativa deoarece orice stat contractant

poate, potrivit Conventiei, la momentul depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare, ori
in orice moment ulterior, sa declare recunoasterea competentei obligatorii a Curtii, de plin drept si
fara un acord special, de a statua asupra tuturor litigiilor privitoare la aplicarea sau interpretarea
Conventiei.

Curtea poate fi sesizata numai de catre statele parti la Conventie si de Comisie. Ea

examineaza fondul cauzei, pronunta si comunica hotararea adoptata si urmareste executarea
8
Corneliu-Liviu POPESCU, Op. Cit. pp. 237-238. De asemenea autorul observa ca deosebirea dintre competenta obligatorie a
Comisiei inter-americane in materie de plangeri individuale si competenta ei facultativa pentru sesizarile interstatale este
exact inversa fata de cea care a existat in sistemul Conventiei regionale europene, cat timp in cadrul acestuia a functionat
Comisia europeana a drepturilor omului, adica pana la 1 noiembrie 1998, data intrarii in vigoare a Protocolului nr. 11 la
Conventia europeana, Ibidem, p. 23
9
Corneliu-Liviu POPESCU, Op. Cit. pp. 237-238
acesteia. Intotdeauna Curtea poate fi sesizata numai dupa definitivarea procedurilor prevazute de
Conventie pentru Comisie.

In situatia in care Curtea constata incalcarea unui drept prevazut de Conventie, ea ordona
sa-i fie lasat partii vatamate exercitiul acelui drept si dispune repararea consecintelor incalcarii,
precum si plata unei juste despagubiri reclamantului. In cazurile de o gravitate deosebita, ce
reclama examinarea lor cu celeritate, si pentru evitarea producerii unor daune ireparabile
reclamantului, Curtea poate, cu prilejul examinarii fondului, sa ordone masurile provizorii pe
care le considera adecvate. Mai mult, daca aceste masuri sunt necesare intr-o anumita cauza chiar
inainte de sesizarea Curtii, ea poate dispune luarea lor la sesizarea Comisiei, ceea ce inseamna ca
plangerea respectiva este in curs de examinare de catre Comisie10.

Hotararile Curtii sunt motivate si definitive. Exista doar posibilitatea contestatiei asupra
sensului sau intinderii hotararii, situatie in care tot Curtea se pronunta la cererea uneia dintre
parti, in termen de 90 de zile de la data comunicarii hotararii. In ceea ce priveste executarea
hotararilor pronuntate de catre Curte statele se angajeaza sa se conformeze acestora, iar obligatia
referitoare la acordarea despagubirilor banesti va fi executata, in statul interesat, conform
procedurii de executarea a hotararilor impotriva statului, reglementata de legislatia sa interna.

b) Sub aspectul competentei consultative Curtea, la cererea statelor - chiar daca un stat nu
este parte la Conventie - si a organismelor OSA adopta avize consultative pentru interpretarea
Conventiei sau altor tratate referitoare la drepturile omului in statele americane.

In privinta raporturilor care exista intre Organizatia Statelor Americane si Curtea inter-
americana a drepturilor omului sunt de retinut demersurile intreprinse pentru a asigura si a intari
autonomia Curtii, in calitatea ei de tribunal international al drepturilor omului. Astfel, pe temeiul
unui acord incheiat intre Secretariatul General al OSA si Curte, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1998,
aceasta a primit autonomie administrativa completa si dreptul de a gestiona propriul buget, ceea
ce include promovarea unei politici proprii de recrutare a functionarilor grefei si de achizitionare
a bunurilor necesare functionarii ei11.

In continuare vom analiza cateva aspecte jurisprudentiale ale Curtii inter-americane a

drepturilor omului12. Desi s-a afirmat ca jurisprudenta Curtii inter-americane ar fi modesta
comparativ cu cea a Curtii similare europene13, cercetarea acesteia apare ca o activitate deosebit
de interesanta, mai ales prin raportare la conditiile locale specifice in care ea isi desfasoara
activitatea de control a protectiei drepturilor omului: conflicte armate locale prelungite, stari
exceptionale, miscari teritoriale separatiste, etc.

10
Corneliu BARSAN, Op. Cit. , p. 57
11
Corneliu BARSAN, Op. Cit. , p. 57
12
Corneliu BARSAN, Op. Cit. , pp. 58-59
13
Paul WACHSMANN, Les droits de l` homme, 4 eme ed., Dalloz, Paris, 2002, p. 36
 Un prim aspect il reprezinta dispunerea frecventa, in cursul examinarii cauzelor a
unor masuri provizorii. Astfel, in cauza Prison d`Urso Branca c/ Brazilia, prin decizia din 18
iunie 200214, la cererea Comisiei, Curtea a obligat statul parat la luarea unor asemenea masuri
pentru protejarea vietii unor detinuti amenintati de alte persoane aflate in detentie. In alta
cauza, Comunidad de Paz de San Jose de Aparado c/ Columbia15, tara care se afla in stare
exceptionala, datorita conflictelor armate locale de peste 40 de ani, tot la cererea Comisiei, prin
decizia din 2000, la cererea a 80 de persoane dintr-o comuna, supuse unor amenintari grave
privitoare la viata si bunurile lor, din partea unor grupari armate ilegale, Curtea a dispus luarea
unor masuri provizorii cu caracter preventiv care sa evite producerea unor pagube ireparabile
reclamantilor.

Un al doilea aspect face referire la o serie de hotarari importante ale Curtii in cauze
deosebit de complexe. Astfel, in cauza Barrios Altos c/ Peru din 3 septembrie 200116, Curtea a
decis ca masurile de amnistie, de prescriere sau de inlaturare a responsabilitatii care conduc la
impiedicarea urmaririi si pedepsirii persoanelor care se fac vinovate de grave incalcari ale
drepturilor omului, cum sunt comiterea de acte de tortura, executiile extrajudiciare sau arbitrare,
disparitiile fortate, sunt inadmisibile deoarece aduc atingere drepturilor inamovibile recunoscute
in dreptul international al drepturilor omului. In cauza Bulacio c/ Argentina din 18 septembrie
200317, Curtea a statuat in sensul ca persoanele aflate in detentie au dreptul sa traiasca in conditii
compatibile cu demnitatea lor, iar statele trebuie sa le garanteze dreptul la viata si la un tratament
uman, intrucat ele au responsabilitatea centrelor de detentie. In consecinta modul in care este tratat
un detinut trebuie atent examinat, avand in vedere vulnerabilitatea deosebita a detinutului (urmare
a controlului total exercitat de autoritatile statului asupra acestei categorii de persoane), mai ales
atunci cand este vorba de un minor.

In concluzie, vom evidentia care sunt particularitatile sistemului inter-american de

protectie a drepturilor omului, prin raportare la sistemul european similar:

1. Drepturile recunoscute prin Conventia inter-americana si prin protocoalele sale

aditionale sunt nu numai civile si politice, dar si economice, sociale si culturale;

2. Nu toate cele 34 de state membre ale OSA au ratificat Conventia inter-americana;

numai 25 au semnat-o, 24 au ratificat-o, iar dintre acestea numai 21 au acceptat jurisdictia
contencioasa obligatorie a Curtii inter-americane18.

3. Statele semnatare nu au integrat Conventia inter-americana in sistemele lor

nationale de drept, spre deosebire de sistemul european, cu alte cuvinte aceasta nu se poate aplica

14
A se vedea www.corteidh.or.cr; A. Ubeda de Torres, Jurisprudence de la Cour Inter-americaine des droits de l`
homme, Leurope des libertes, nr. 9/2002, p. 54 si urmatoarele, dupa Corneliu Barsan, Op. cit. p. 58
15
Idem
16
Nepublicata, Internet site, citat dupa Corneliu BARSAN, Op. Cit., p. 58
17
Idem
18
Presedintele Curtii inter-americane a drepturilor omului, A.A.Concado Trinidade, in discursul rostit cu ocazia deschiderii
anului judiciar, pe 22 ianurie 2004, observa ca, statele care s-au autoexclus de la regimul juridic al Conventiei (SUA, Canada), au
o indatorire istorica fata de sistemul inter-american de protectie a drepturior omului, de care ar trebui sa se achite prin
participarea la acest sistem, pentru ca asumarea obligatiilor conventionale internationale de protectie a drepturilor omului
semnifica realitatea atasamentului unui stat la un asemenea sistem, de care trebuie sa beneficieze toate persoanele din statele
regiunii in care el se aplica, indiferent de nationalitate. www. echer.coe.imt, Corneliu BARSAN, Op. Cit., p. 60
in mod direct in statele respective, deci nu poate constitui temei juridic pentru solutionarea unor
litigii in plan national.

4. Curtea inter-americana exercita ea insasi controlul executarii hotararilor sale de catre

statele in cauza, spre deosebire de sistemul european, in care supravegherea executarii hotararilor
este asigurata de Comitetul Ministerial al Consiliului Europei. Sistemul inter-american este unul
deficitar, si din acest motiv s-a recunoscut necesitatea crearii, in cadrul OSA a unui mecanism
international de supraveghere a executarii hotararilor Curtii, cu atat mai mult cu cat doar 3 state –
Columbia, Costa Rica si Peru, au instituit proceduri interne care garanteaza executarea hotararilor
Curtii.

5. Competenta jurisdictionala a Curtii inter-americane este una facultativa, intrucat

este nevoie de o declaratie a statelor de a accepta competenta Curtii, spre deosebire de sistemul
european in care statele accepta competenta Curtii europene a drepturilor omului prin chiar
ratificarea sau aderarea la Conventie.
Bibliografie

1. Bîrsan Corneliu, Convenţia europeană a drepturilor omului: comentariu pe articole, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2010;
2. http://www.achpr.org/
3.https://au.int/sites/default/files/treaties/7770-treaty-
0011__african_charter_on_human_and_peoples_rights_e.pdf
4. www.corteidh.or.cr