Chimia este știința care are drept obiect de studiu materia, prin Chimia anorganică Studiază: - structura, - proprietățile

tura, - proprietățile fizice, -

prisma alcătuirii și proprietăților sale, precum și transformările pe care proprietățile chimice (inclusiv reactivitatea), - sinteza, - prezența și
materia le suferă, în contextul energiilor implicate în respectivele comportamentul în diverse medii, în cazul compușilor anorganici și
transformări. Într-un sens mai larg, chimia descrie lumea materială și organometalici. Notă: Compușii anorganici sunt cei în care nu
căile și mecanismele prin care entitățile materiale pot fi transformate predomină atomii de carbon legați covalent de atomi de hidrogen !
într-un scop aplicativ. Chimia marchează granița între științele Compușii organometalici sunt cei în care există cel puțin o legătură
abstracte (matematica și fizica) și cele aplicative (în general stabilă între un atom de carbon al unui compus organic și un atom al
inginerești) și ale viului (biologia și științele asociate acesteia, ori unui metal. La modul general, moleculele compușilor organici sunt
derivate din aceasta). Din acest motiv chimia acoperă o largă alcătuide dintr-un număr mare de atomi ce aparțin unui număr
diversitate de domenii interdisciplinare. Practic toate științele restrâns de elemente chimice. Dimpotrivă, compușii anorganici sunt
aplicative și ale naturii își au bazele în principiile chimiei. alcătuiți dintr-un număr mic de atomi care aparțin însă unui număr
mare de elemente chimice.
Materia reprezintă realitatea obiectivă, independentă de conștiința - O substanță chimică pură nu poate fi separată în componentele sale
umană, ale cărei manifestări pot fi decelate prin simțuri și/sau prin doar prin procese fizice (topire / solidificare, vaporizare / condensare,
măsurători instrumentale. Materia este indestructibilă și eternă, dar este depunere / sublimare, ionizare / recombinare, solubilizare /
subdivizată în entități materiale de sine stătătoare și cu existență bine precipitare, distilare, cristalizare etc.). - Pentru a descompune sau
definită în timp, care interacționează între ele în imediata proximitate modifica o substanță chimică pură aceasta trebuie supusă unor
(de regulă la interfețele dintre ele) și care se pot transforma sub procese chimice (reacții individuale, sau înlănțuite). - Substanțele
influența energiilor ce le sunt aplicate. Entitățile materiale au volum chimice pure pot fi: elemente chimice, cristale ionice, compuși
propriu și masă proprie. Substanțele chimice sunt forme ale materiei cu chimici, sau metale unitare și aliaje metalice omogene. Substanțele
compoziție constantă în întregul lor volum și cu proprietăți specifice, chimice impure, precum și produsele chimice sunt amestecuri
distinctive. Atunci când sunt chimic pure, substanțele chimice poartă fizice ale două sau mai multe specii chimice care nu reacționează
denumirea generică de specii chimice. între ele. Majoritatea substanțelor chimice uzuale sunt amestecuri,
blenduri, sau aliaje.
Toate substanțele (fie ele pure, ori impure) sunt formate din molecule. Legile(1. Legea conservării masei și energiei: Suma maselor
Molecula este cea mai mică entitate a unei substanțe care poate participa la substanțelor care reacționează chimic între ele este întotdeauna
reacții chimice. Atunci când este fragmentată, molecula pierde principalele
caracteristici și proprietăți specifice substanței căreia îi aparține, inclusiv egală cu suma maselor substanțelor care rezultă în urma reacției.
reactivitatea și modul de interacțiune cu alte molecule sau entități. Moleculele În plus, suma totală a maselor și a energiilor substanțelor care
sunt formate din atomi divers legați, temporar, între ei. Atomul este cea mai reacționează între ele într-un sistem închis este constantă. 2.
mică entitate a unei molecule care posedă proprietățile unui element chimic. Legea proporțiilor definite (numită și legea constanței
Elementele chimice sunt substanțe elementare, alcătuite din atomi identici. Un
element chimic este o specie de atomi definită prin numărul de protoni din
compoziției): Atunci când două substanțe simple, A și B, se
nucleu. Atomii sunt unitățile structurale ale materiei, fiind indivizibili prin combină între ele pentru a forma o singură substanță compusă,
procese chimice, cu excepția descompunerii radioactive. Un atom este format AB, raportul lor de combinare, A / B, este întotdeauna constant.
din particule de sine stătătoare, respectiv din protoni, neutroni și electroni.
Electronii atomilor sunt implicați în constituirea speciilor chimice, precum și în
Compușii chimici sunt molecule sau agregate moleculare care
interacțiile dintre acestea din urmă. - Atomii au dimensiuni de ordinul a un prezintă o reactivitate bine definită, oferită de natura atomilor
picometru (1 pm = 10-12 m). Izotopii unui element chimic au același numări de componenți și de tăria legăturilor ce îi asociază pe aceștia din urmă.
protoni, dar număr diferit de neutroni. Compușii chimici sunt considerați a fi specii chimice pure. Prezența
impurităților (care, la rândul lor, sunt și ei compuși chimici) generează
Principiile(1.În moleculele poliatomice, atomii interacționează între ei
electrostatic, ei atrăgându-se sau respingându-se (resimțind reciproc forțe
amestecuri. Compușii chimici sunt definiți eprintr-o formulă chimică.
electrostatice) 2. Interacțiile electrostatice care conduc la asocierea stabilă a Aceasta enumeră speciile atomice (elementele chimice) componente
atomilor poartă denumirea generică de legături chimice. La modul general, ale unui compus dat și precizează rapoartele masice dintre respectivele
există două clase de legături mediate electrostatic: ionice și covalente. 3. specii. Funcție de compoziția și reactivitatea lor, se identifică patru
Legăturile ionice se stabilesc prin atracția electrostatică între atomi care și-au clase de compuși chimici anorganici: oxizii, bazele, acizii și sărurile.
cedat definitiv unii altora unul sau mai mulți electroni, transformându-e în ioni Compușii chimici organici sunt mult mai diverși, dar și între aceștia se
permanenți. 4. Legăturile covalente se stabilesc prin atracția electrostatică între identifică oxizi, baze, acizi și săruri.
nucleele atomilor legați și norul electronic rezultat prin punerea în comun a
electronilor. Astfel, în moleculele covalente electronii atomilor implicați sunt Soluţiile sunt sisteme complexe şi omogene cu compoziţii variabile. În
cedați temporar norului comun. 5. Legăturile chimice stabilite între doi atomi în funcţie de fază soluţiile pot fi: gazoase, lichide şi solide. Concentraţia
condițiile în care doar unul dinte ei pune în comun electroni poartă denumirea soluţiei este măsura cantitativă a compoziţiei acesteia şi reprezintă raportul
generică de legături coordinative. Acestea sunt legături covalente particulare, dintre cantitatea de substanţă dizolvată şi o cantitate dată de solvent sau
numite și „dative”,stabilite între un atom donor și un atom acceptor. 6. Legătura soluţie. Cantitatea de substanţă dizolvată se poate exprima în: echivalenţi
metalică se stabilește între un număr mare de atomi ai elementelor gram, moli, grame. Cantitatea de soluţie se exprimă în: grame, litri.
electropozitive, identici sau diferiți, din clasa metalelor, atunci când aceștia Cantitatea de solvent se exprimă în : grame, litri, moli.
alcătuiesc o combinație chimică aflată în stare solidă sau lichidă, prin punerea în Exprimarea concentraţiilor Se poate exprima în mai multe moduri:
comun a electronilor de pe straturile de valență (exterioare), în mod delocalizat. 1. Fracţii molare2.Concentraţia molară, m, exprimată în moli la 1000 ml
Atomii implicați capătă caracter cationic (de ioni pozitivi) și exercită în comun soluţie, [moli solvit/1000 ml soluţie]. Numarul de moli se determina cu
atracția asupra „norului” electronic, fapt care le asigură asocierea fermă. ajutorul următoarei formule: n = m / M, Unde, n reprezinta numarul de
Electronii se plasează în „benzi” de valență în care sunt liberi să se deplaseze de moli ; m reprezintă masa de substanţă (g) ; M reprezintă masa moleculară.
la un ion metalic la altul, pe distanțe mari în raport cu scala atomică. Datorită
Densitatea unei soluţii se determină cu formula : ρ= masa de soluţie /
delocalizării electronilor, metalele și aliajele sunt bune conducătoare de
volumul de soluţie (g / mL). 3. Con molală, M, exprimată în moli la 1000 g
electricitate și căldură, sunt maleabile și ductile, iar în plus sunt opace.
soluţie, [moli solvit / 1000 g soluţie]. 4 Con. normală, N, exprimată în
echivalenţi gram (vali) la 1000 ml soluţie. 5. Concentraţia procentuală
(masică sau volumică), exprimată în grame substanţă la 100 g soluţie [g /
100g soluţie]. Prin titrul unei soluţii se înţelege cantitatea de substanţă
exprimată în grame care se găseşte dizolvată într –un mililitru de soluţie. Se
numeşte factor F, numărul care arată cores -pondenţa dintre un mililitru
soluţie aproximativ normală şi o soluţie exact normală. Din cauză că la
prepararea unei soluţii de o anumită normalitate nu se poate obţine exact
normalitatea dorită, ci o normalitate aproximativă, este necesară conoaşterea
factorului de trecere de la un anumit volum din soluţia de normalitate
aproximativă, la soluţia de normalitate exactă.
Bazele Sunt compuși chimici care în soluție apoasă disociază eliberând Acizii Sunt compuși chimici care în soluție apoasă disociază eliberând protoni
ioni hidroxil (HO-), sau care se protonează determinând eliberarea de (H+), aceștia formând imediat ioni hidroniu (H3O+) cu câte o moleculă de apă.
ioni hidroxil din apă. La modul general, bazele acceptă protoni din acizii cedează protoni partenerilor de reacție, sau „forțează” apa să accepte
protoni, fapt care duce la neutralizarea soluției. Formula generală a bazelor
partea partenerilor de reacție, sau „forțează” apa să accepte protoni,
anorganice este Me(OH)n, unde n este valenţa metalului. Exemple de acizi
fapt care duce la neutralizarea soluției. Formula generală a bazelor anorganici: HCl, Acid clorhidricH2SAcid sulfhidric, , H2SO4 acid sulfuric ,
anorganice este Me(OH)n, unde n este valenţa metalului. Exemple de HNO3 acid azotic,. Exemple de acizi organici: acidul acetic (CH3COOH), acidul
baze ale metalelor: NaOH, KOH, Ca(OH)2, Al(OH)3., Zn(OH)2, citric . Acizii tari sunt deshidratanți puternici producând carbonizarea
Fe(OH)3. Exemplu de bază a nemetalelor: amoniacul în soluție apoasă: substanțelor organice. Soluțiile apoase ale acizilor au valori ale pH-ului sub 7,
(NH4)OH. Exemplu de bază organică: metilamina (CH3NH2). Bazele până la 0. Definiţie: Hidracizii sunt compuşi care conţin unul sau mai mulţi
sunt caustice producând descompunerea substanțelor organice sau atomi de hidrogen şi un atom de nemetal. Denumire: Acid X + hidric Exemple
anorganice. Soluțiile apoase ale bazelor au un pH alcalin, cu valori de H2Se Acid selenhidric H2CO3 acid carbonic, H3PO4 acid fosforic: HNO2 acid
peste 7, până la 14. Denumire: hidroxid de M Exemple: NaOH – azotos,H2SO3 acid sulfurosH3PO3 acid fosforos HClO4 – acid percloric(HClO3 –
acid cloric(HClO2 – acid cloros– acidhipocloros
hidroxid de sodium
Sărurile Sunt compuși chimici ionici, rezultați în urma rteacțiilor dintre acizi Oxizii Sunt compuși chimici alcătuiți din oxigen și cel puțin un alt
și baze, dntre acizi și alte săruri, ori dintre metale (sau oxizii lor) și acizi. La element chimic, fie din clasa metalelor, fie din cea a nemetalelor.
modul general, sărurile pot fi neutre (nu modifică pH-ul soluțiilor apoase în Formula generală a oxizilor este E2On, unde n este valenţa
care se solvă), acide sau bazice (funcție de valoarea pH-ului soluțiilor lor
elementului E. Exemple de oxizi ai metalelor: CuO, Al2O3, FeO,
apoase). Formula generală a sărurilor anorganice este MnAm, unde m este
valenţa metalului M, iar n este valenţa radicalului acid A. Exemple de săruri
Fe2O3. Exemple de oxizi ai nemetalelor: CO2, NO2, NO, SO3, SO2.
anorganice: NaCl, Na2SO4, K2S, CuSO4, NaHSO4, Ca(HSO3)2. Exemple de După modul în care reacționează cu apa, oxizii sunt de două tipuri: -
săruri organice: acetatul de sodiu (CH3COONa), trimetil-glicina . Compușii oxizi acizi, care generează acizi: CO2 + H2O H2CO3 - oxizi bazici,
macromoleculari Sunt compuși chimici cu dimensiuni și mase moleculare care generează baze: CaO + H2O Ca(OH)2 Oxizii metalici
mari, de regulă alcătuiți din una sau mai multe unități structurale repetitive, reacționează cu acizii formând o sare și apă (H2O) 2HNO3 + CaO
care poartă denumirea de monomeri. La modul general, macromoleculele Ca(NO3)2 + H2O Oxizii acizi neutralizează bazele formând o sare și
conțin în molecula lor zeci, sute și chiar mii de atomi legați covalent. : NaBr – apă (H2O) 2NaOH + CO2 Na2CO3 + H2O Denumire: oxid de E
bromură de sodiuK2S – sulfură de potasiu MnCl2 – clorură de mangan Na2SO4 Na2O – oxid de sodiu
– sulfat de sodiuCaCO3 – carbonat de calciu KClO4 – perclorat de potasiu
Na2SO3 – sulfit de sodiuKNO2 – azotit de sodiuNaClO – hipoclorit de sodiu

Care este cauza deficitului resurselor de apă ?
Consumul social și industrial Risipa cauzată de supraconsum.
Cele mai mari consumuri de apă sunt legate de agricultură și
industria alimentară. Creșterea populației accentuează consumul
și duce la criza resurselor de apă. Cantitatea de apă estimată a exista pe
Terra este de circa 1,386 miliarde km3 ! Originea apei pe Terra Se
pare că apa s-a acumulat pe Terra într-o perioadă de circa 1,2 ÷ 1,6
miliarde de ani, predominant din surse cosmice și geologice. Surse
„locale”: - Activitatea vulcanică, în urma căreia rocile cu conținut de
compuși ai oxigenului. Surse cosmice („de import” extraterestru): -
Ciocnirea Terrei cu protoplanete, comete și asteroizi ce purtau apă deja
formată. Surse biologice: - produsul secundar al fotosintezei în
bacteriile chemo-autotrofe sulf-dependente, care s-au dezvoltat
abundent în urmă cu circa 3,5 ÷ 2,5 miliarde de ani, în erele geologice
paleo- și mezo-arhaică. CO2 + 2H2S → CH2O + H2O + 2S
1. Sublimarea– implică încălzirea unui solid şi trecerea lui direct din
faza solidă în faza gazoasă. Procesul invers, în care vaporii trec direct
din starea gazoasă în stare solidă fară a trece prin starea intermediară
lichidă poartă numele de condensare sau depozitare. Exemple de
substanţe care sublimează: iodul, cafeina şi paradiclor-benzenul. 2.
Evaporarea– este procesul de încălzire a unui amestec pentru a
elimina, sub formă de vapori unul dintre componenţii amestecului.
3.Cristalizarea- este procesul de formare a cristalelor în soluţie sau
mai rar într-o atmosferă saturată în vapori. Tehnica permite separarea
unui compus solid dizolvat într-o fază lichidă prin modificarea
solubilităţii acestuia. Cel mai frecvent, solubilitatea se modifică prin
răcirea soluţiei sau prin evaporarea solventului. 4. Precipitarea–
implică formarea unui solid în soluţie ca urmare a unei reacţii chimice
sau a acţiunii unui factor fizic (temperatură, pH). Substanţa solidă
format poartă numele de precipitat. Acesta poate fi apoi separat de
lichid fie prinde cantare, fie prin filtrare.
Substanțele tensioactive sunt substanțe care prezintă o caracteristică structural ce
constă în existența a două component, una cu character hidrofil,adică având afinitate
pentru apă și o altă cu character hidrofob care prezintă afinitate pentru lichide
uleioase.Cele două component cu character opus sunt legate între printr-o puternică
legătură chimică. Tensiunea superficiala a unui lichid determina marimea picaturii
care se formeaza la curgerea lichidului printr-un orificiu rotund, cu raza r, in
momentul ruperii acesteia. Greutatea picaturii este egala cu forta care tinde sa retina
picatura. Astfel, cunoscand greutatea unei picaturi se poate determina tensiunea
superficiala. ClasificareAgentii sunt clasificati dupa proprietatile lor ionice
(incarcatura electrica) in apa. Astfel distingem 4 mari grupe:Anionici ( incarcatura
negativa ) :Neionici ( fara incarcatura )Cationici ( incarcatura pozitiva)
Amfolitici ( incarcatura sau negativa sau pozitiva )
Coloranți Sunt compuși chimici unitari sau în amestecuri,
solubili în apă, care transferă propria nuanță substraturilor pe
care sunt depuse și cu care interacționează fizico-chimic.
Pigmenți Sunt compuși chimici unitari sau în amestecuri,
insolubili în apă, care transferă propria nuanță substraturilor pe
care sunt depuse fizic în mod direct sau prin intermediul unor
vehiculanți. De regulă pigmenții interacționează fizic și în mod
limitat cu substratul. Taninurile vegetale Sunt compuși chimici
naturali ce pot fi extrași din surse vegetale și care au capacitatea
de a tăbăcii pielea. Polimerii de sinteză destinați obținerii de
fibre Sunt compuși chimici obținuți prin polimerizarea unor
monomeri.
Extracţia– foloseşte un solvent pentru a dizolva selectiv un component
al unui amestec solid. Prin acestă tehnică un solid poate fi separat de un
alt compos solid insolubil în solventul utilizat. Decantarea– implică
separea unui lichid de un sediment solid insolubil. Lichidul este turnat
cu atenţie din vas fără a deranja faza solidă. Filtrarea– implică separarea
unui solid de un lichid prin utilizarea unui filtru din material poros.
Filtrul permite trecerea lichidului, dar nu şi a particulelor solide care
rămân în partea superioară a acestuia. Hârtia, cărbunele sau nisipul sunt
exemple de material ce pot fi utilizate ca filtre. Filtrarea poate fi simplă,
atunci când lichidul trece prin filtru doar sub influenţagravitaţiei
şifiltrare la vid, când lichidul trece forţat prin filtru datorită acţiunii unei
pompe de vid. Distilarea– este o metodă de separare a lichidelor bazată
pe diferenţele de volatilitate a acestora. Când un lichid este încălzit şi
ajunge la punctul de fierbere generează vapori. Aceştia sunt apoi
colectaţi şi condensaţi la o temperatură scăzută, obţinându-se astfel
lichidul pur.