CAVITĂŢI DE VAPORI

Se ştie că fenomenul de cavitaţie este un proces dinamic de formare, dezvoltare şi

surpare a unor bule sau cavităţi, umplute cu vapori şi gaze, în masa unui lichid. Aceasta
poate fi: vaporoasă, gazoasă şi pseudocavitaţie.
Cavitaţia vaporoasă este considerată ca fiind un proces de transformarea rapidă a
lichidului în vapori, atunci când presiunea scade, adesea, sub presiunea de vaporizare. În
aceste condiţii bula cavitaţională creşte expliziv şi are loc o extindere a procesului de
vaporizare în masa lichidului. Efectele acestui tip de cavitaţie sunt: zgomote şi vibraţii,
modificarea câmpului hidrodinamic şi distrugerea materialelor solide.
Cavitaţia gazoasă este considerată ca fiind un proces de difuzie a gazului, din lichidul
înconjurător suprasaturat, în bula cavitaţională şi prin creşterea, relativ lentă, a acesteia.
Presiunea care favorizează acest transport de masă prin interfaţa bulei poate fi mai mare
sau mai mică decât presiunea de vaporizare.
Pseudocavitaţia reprezintă un proces de creştere a bulei cavitaţionale datorită expansiunii
gazului conţinut iniţial de aceasta, odată cu scăderea presiunii şi nu printr-un aport de
masă de gaz sau de vapori.
În structura sa procesul cavitaţional este instabil şi variabil. Din acest punct de vedere
următoarele tipuri cavitaţionale: călătoare, fixă (ataşată), turbionară şi vibratorie.
Cavitaţia călătoare se manifestă sub trei forme: bule călătoare, pată (bandă) călătoare şi
sub formă de inel de bule călătoare
Cavitaţia de tip bule călătoare este caracterizată prin apariţia unor bule cavitaţionale,
aproape sferice, care cresc rapid, în timp ce sunt transportate de curentul de lichid în
lungul corpului, pentru ca în final să se surpe brusc când ajung în zona de presiuni scăzute.
Cavitaţia de tipul pată (bandă) călătoare se distinge prin forma de pată/pânză înfăşurată
total sau parţial pe corp, când se ajunge în zona presiunilor scăzute.
Cavitaţia de tip inel de bule călătoare apare numai la corpurile axial simetrice. Aceste
inele apar şi dispar rapid în interiorul unei zone foarte limitate.
Cavitaţia fixă (ataşată), fig. 1, apare când curentul de lichid se desprinde de corpul solid
şi se formează o cavitate ataşată de perete, cu dimensiuni mult mai mari ca acelea ale unei
bule cavitaţionale. Această cavitaţie nu este transportată de curentul de lichid, dar în
interiorul ei exită o puternică agitaţie şi efervescenţă a bulelor cavitaţionale care apar si
dispar.

Fig.1 cavitaţie fixă (ataşată)

Figura 1 sugerează că bulele cavitaţionale cresc în amontele cavităţii fixe, îsi

menţin geometria în zona de trecere pentru ca în aval să se surpe.
 Cavitaţia turbionară apare în centrele vîrtezurilor unde viteza este ridicată şi
preiunea scăzută, putând ajunge la presiunea de vaporizare. Aceste vârtejuri apar ca
urmare a discontinuităţilor pereţilor, fig. 2, în funcţionarea elicelor navelor maritime şi
fluviale, fig.3, şi, mai ales, la ieşirea din rotorul turbinelor Francis (turbionul central).

Fig. 2 Cavitaţia turbionară

Fig.3 Cavitaţia vârtej, de la capătul elicei navale

Cavitaţia vibratorie ia naştere într-un vas cu lichid unde există o mişcare oscilantă
alichidului, de o anumită frecvenţă. Presiunile oscilante sunt generate de suprafeţele
solide, scufundate ăn lichid şi care vibrează, rezultînd unde suprapresiune şi depresiune ce
pot favoriza apariţia cavitaţiei.
Ecuaţia statică a bulei cavitaţionale umplută cu vapori sau gaz, fig.1 (în jumatate
sctionată), care stabileşte legătura dintre presiunea vaporilor pv din interiorul bulei
cavitaţionale, presiunea din exteriorul bulei p, raza bulei R, tensiunea superficială la
interfaţa lichid-vapori (gaz)  este:

2 2 R
p = pv - 2R
+ (p - pv + R0
) ( R )3 (1)
0