De ce nu stim sa ne iubim parintii?

V
De ce nu stim copii cuminti sa fim? L
Parintii nostri luminosi ca sfintii, V
coboratori din dor si suferinte V
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim? L
Ei seamana cu pomii din campie L
ce cresc in timp neobosit si demn, L
sa adumbreasca pui de ciocarlie L
si gura de izvor cu apa vie L
la radacina unei cruci de lemn. L
Si astazi mama vine ca o mama V
la fiul ei cel mult risipitor V
si ii aduce strugure de poama, V
paine si nuci legata in naframa V
din sarbatoarea grea a anilor. V
..Si astazi tata vine ca un tata L
din camp, de la cosit, de la arat, L
copila cea plecata sa si-o vada L
Si o gaseste iar inlacrimata, L
nebun indragostita de-un soldat L
Batrana toamna, iarna mai batrana, V
cu spulber, cu padure in framant V
Si intra-ncet parintii in tarana, V
pana la brau si mai departe pana V
la suflet, la oftat si la cuvant. V
Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire L
mereu senina cum e lacrima, L
spre ratacire si spre regasire L
in vorba nerostita, in privire, L
in fir de iarba si in fir de stea. L
Intoarcere din lut in soarta nu e! L
Am fost copii, dar n-am ramas copii V
Si ei, parintii, catre ceruri suie, V
Se duc parintii, duc-se-duc Nu la arat. V
Nu la cosit. Si nu la treierat! V
Incet se duc, batrani se duc de langa noi: L
se duc de tot, se duc la ultimul razboi. L
De ce nu stim sa ne iubim parintii? V
De ce nu stim copii cuminti sa fim? V
Parintii nostri luminosi ca sfintii, L
coboratori din dor si suferinte L
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim? V+L