Eseu : DEZVOLTAREA PERSONALITAŢII CU RDP

Persoanelor cu RDP le este caracteristică o irosire mare de energie în activităţi

neduse labun sfârşit şi lipsa de eficienţă finală. Aceasta reprezintă, într-adevăr, o
particularitate evidentănu doar pentru copiii cu RDP, dar şi pentru cei cu o
etiologie traumatică sau postencefalitică.Procesele afective sunt prezente în
întreaga viaţă psihică a individului, de la subconştient şi inconştient până la nivelul
superior – conştiinţa – şi interacţionează cu toate celelalte procesepsihice şi însuşiri
de personalitate. Se manifestă, astfel, o interacţiune complexă între latura
intelectuală şi cea afectivă, ele impulsionându-se şi reglându-se reciproc. La
persoanele cu RDP în comparaţie cu persoanele normale, aceasta interacţiune este
puternic bulversată, trăirile afective scăpând, adesea, de sub controlul inteligenţei,
iar activitatea cognitivă fiind insufficient stimulată afectiv. La copiii cu RDP
reacţiile emoţionale pozitive sunt mai puţine, comparativ cu cele ale copiilor cu
psihicul normal.Familia deţine rolul cel mai important în educaţia copilului iar
lipsa de îngrijire, de bucurii, amărăciunile, influenţează nefast dezvoltatrea
armonioasă a copilului. De asemenea, erorile de educaţie familială (severitate,
autoritate excesivă, părinte posesiv) inhibă voinţa şi dezvoltatea afectivă a
copilului. Apar tulburări ale caracterului şi spiritului său, este tulburtă judecata,
capacitatea de decizie, conduita.În conturarea personalitatii cu RDP se remarca
structurile emotional-afective, care de cele mai multe ori contureaza un tablou
specific psihopatologiei marginale. Sunt usor de surprins fenomene de emotivitate
crescuta, puerilism si infantilism afectiv, sentimente de inferioritate si anxietate
accentuate, caracterul exploziv s.a.

Sinteza principalelor caracteristici ale personalitatii copiilor cu retinere in

dezvoltare, în opinia a numerosi specialisti printre care si D.V.Popovici în lucrarea
Dezvoltarea comunicarii la copilul cu deficiente mintale, cuprinde urmatoarele
elemente:

-imposibilitatea de a se orienta în actiuni care cuprind mai multe operatii

succesive;
-deficiente de orientare în activitatile întreprinse;

-deficiente de întelegere a obiectelor si fenomenelor situate în afara spatiului

apropiat;

-tulburari în transferarea cunostintelor dintrun context în altul nou (dificultati de

generalizare);

-dificultati în gasirea asemanarilor si deosebirilor dintre obiecte, fenomene,

evenimente etc.;

-dezvolaterea lenta si inegala a structurilor si functiilor psihice, fata de majoritatea

copiilor;

-dificultati în învatarea unor materiale fara sprijin concretizat în instructiuni.

Aceste fenomene genereaza imaturitatea personalitatii cu predominarea formelor

de dizarmonie ce determina manifestari comportamentale instabile cum ar fi: frica
nejustificata, antipatie sau simpatie nemotivata,  nervozitate, iritabilitate sau
inhibitie, pasivitate exacerbata, crize de furie sau reactii agresive fara control,
labilitate exagerata în trecerea de la o stare la alta (râs/plâns , veselie/tristete s.a.)
etc