Situaţii abuzive

Menționați 3 situații abuzive, de care, fie direct, fie indirect ați luat cunoștință în următoarele
contexte:

1. contextul educațional
Pentru dânsa, atât timp cât elevul nu ştia să rezolve exerciţiile matematice, nu reprezenta
absolut nimic, era tratat ca fiind un copil total neştiutor, fără alte resurse sau calităţi şi fără şanse de
reuşită(prin toată atitudinea ei transmitea aceste lucruri elevilor săi). Astfel, sentimentul de frică, de
teamă sau de a nu greşi, era unul permanent, iar abuzul emoţional era însoţit de abuz verbal şi fizic.

2. contextul formării profesionale

În contextul formării profesionale, am luat cunoştinţă indirect cu o situaţie abuzivă în care
formatorul unui grup făcea avansuri femeilor din cadrul grupului. Totodată, le invita la cabinetul său
privat în vizită. Acesta le făcea propuneri indecente inclusiv când se aflau la locul de formare.
Atitudinea lui era una imorală şi inacceptabilă.

3. context terapeutic
Un exemplu de situaţie abuzivă din cadrul unui context terapeutic cu care am luat
cunoştinţă în mod indirect, a fost acela în care un terapeut îl provocă adesea pe unul din clienţii săi şi
în acelaşi timp îi desconsidera trăirile, fără a-i  recunoaşte aceste trăiri, emoţii şi experienţe ca fiind
reale. Atunci când acesta îi povestea despre amintirile lui din copilărie, terapeutul nu ţinea cont de
trăirea subiectivă şi percepţia acestuia asupra evenimentelor prin care a trecut, ci mai degrabă îi spunea
terapeutul cum ar fi trebuit să se simtă atunci şi cum ar fi trebuit să acţioneze. Această atitudine este
considerată a fi un abuz asupra clientului prin încălcarea unor drepturi de bază ale clienţilor. 
Atitudinea faţă de clienţi ar trebui să fie una suportivă, bazată pe încredere şi egalitate, fără a-i
face pe aceştia să se simtă inferiori doar pentru faptul că noi ca şi terapeuţi avem anumite studii şi un
proces de formare de lungă durată în domeniul psihologiei şi a psihoterapiei. Fiecare individ trăieşte
diferit aceleaşi evenimente şi are propria sa percepţie asupra celor întâmplate. Terapeutul nu trebuie să
îi inducă sau să îi spună el sentimentele aferente situaţiilor. Este important că clientul să poată să facă
aceste mărturisiri ca mai apoi să le introiecteze adecvat.