Concepte ale teoriei dezvoltării, considerații multiculturale, evaluare și intervenție

Capitol 1. Procesul de evaluare al copilului

a. lucruri specifice pe care le-am învățat

Învățare 1
Piaget a fost cel care a accentuat schimbările din structura minții și de asemenea a
introdus conceptul de stagii secvențiale. Schimbările apărute fiecărui stagiu afectează modul
în care oamenii gândesc și felul în care este influențat individul să vadă lumea de lângă el.
Ideea principală este orientată spre complexitatea schimbărilor minții și cum sunt afectate
prelucrarea informațiilor și integrarea.

Învățarea 2
Kohlberg și Gilligan au făcut ample cercetări privind dezvoltare morală. Kohlberg a
susținut că în dezvoltarea copiiilor gândurile devin interne, mai degrabă decât pe externe,
controlate. În conformitate cu teoria dezvoltării, Kohlberg a afirmat că dezvoltarea morală
constă din trei nivele, fiecare caracterizată prin două etape. Primul nivel raționament moral
preconvențional cuprinde stadiul 1 în care se află pedapsa și obediența și stadiul 2
instrumental și relativ, al doilea raționament moral convențional cuprinde stadiul 3 care spune
că un bun comportament inlocuiește altul și stagiul 4 vorbește despre lege și ordine, iar
nivelul 3 raționament moral postconvențional care sublinează faptul că empatia este un
pricipiu moral și cuprinde stadiul 5 contactul social și stagiul 6 principii etice universale.

Învățarea 3
Selman este un cercetator proeminent în dezvoltarea înțelegerii interpersonale. În
conformitate cu Selman și Schultz, dezvoltarea înțelegerii interpersonale se reflectă la
conceptul de luare în considerare a perspectivei sociale, este procesul care permite unei
persoane să ia în calcul perspectiva unei alte persoane. Pe baza anchetei extinse, Selman și
Schultz au identificat următoarele cinci etape ale perspectivei sociale: etapa 0 Perspectiva
egocentrică (până la vârsta de 6 ani). Etapa 1 perspectivă subiectivă (6-8 ani). Etapa 2
perspectiva reciprocității la persoana a 2-a (8-10 ani). Etapa 3 perspectiva reciprocității la
persoana a 3-a (10-12 ani). Etapa 4 perspectivă socială și simbolică(12-15 ani).

Învățarea 4
Berk afirmă că la copiii mici se pot identifica sentimentele de bază cu precizie prin
observarea expresii faciale, deși uneori confundă furie cu tristețe. Ei sunt mai în măsură să
vorbească despre sentimentele lor și exprima lor în propriul mod. Chiar dacă nu-și dau seama
care sentimente pot fi deghizate sau care pot fi experimentate simultan, copii nu înțeleg ideea
de a se confrunta cu emoții diferite în momente diferite. Pe măsură ce cresc înțeleg pot
înțelege că o persoană poate trăi două sentimente în același timp.

Învățarea 5
Conform DSM-IV- TR în procesul de evaluare se ia în considerare factorii de stres ai
mediului și factorii psihosociali, care pot perturba progresul dezvoltării normale la copiii.
Câteva exemple de factori de stres ar fi important de luat în considerare pentru stabilirea
diagnosticul: discrimarea, neîțelegeri familiale cauzate de separarea părinților, divorțul,
decăderea din drepturile părintești și astfel încredințarea copiilor altor persoane, recăsătorirea
unuia dintre părinte, abuz psihic, moartea unui prieten apropiat, mutarea la o altă școală.
Modul în care copilul percepe stresul va afecta nivelul de maturitate al copilului.

b. aplicații
 Aplicația 1
Prima întâlnire cu copilul și modul în care relaționăm cu el în funcție de vârstă: am ales
copiii preșcolari. După ce ne prezentăm copilului îi spunem că suntem bucuroși fiindcă a venit
la noi, pentru o relaționare mai bună putem să îi oferim copilului o jucărie sau să ne jucăm cu
el un joc specific vârstei. Îi explicăm copilului motivul pentru care a venit la noi pentru a
evita anxietatea. Putem avea anumite discuții pentru a obține informații despre membrii
familiei, animale sau prieteni care ne vor ajuta să înțelegem mai bine problema copilului.
Dacă copilul este extrem de rușinos, ar fi mai bine să invităm și părinții în consiliere. Laudele
verbale sau o recompensă cum ar fi un abţibild sunt potrivite pentru această vârstă pentru o
cooperare şi o atenţie mai bună.

Aplicația 2
Supa alfabetului
Pentru această activitate e nevoie de un set de fișe pe fiecare carte este scrisă o literă din
alfabet. Cărțile se întorc cu fața în jos și se pun într-un bol. Copilul va alege o literă pe care o
va scrie și va împărtăși celor din jur ce reprezintă acea literă pentru ei și ce și-ar dori să facă,
mai exact să numească o activitate care va începe cu acea literă. De exemplu dacă litera aleasă
este C, vrei să spui că îți place să colorezi.

Aplicația 3
Ridică paiul
Se va tăia hârtia în fâși subțiri care se pot introduce în interiorul paiului de băut. Pe fiecare
bandă va fi scrisă o scurtă întrebare sau o dorință neîndeplinită cum ar fi: Care este mâncarea
ta preferată? Ce îți place să faci în timpul tău liber? Ce îți place mai mult sau mai puțin la
școală? Ce nu îți place să faci? Odată introduse bilețelele în pai copiii sunt rugați să aleagă un
pai și să răspundă la întrebare.

Aplicația 4
Care eşti tu?
Aveţi nevoie de 12-15 (sau mai multe) bucăţi de hârtie de 6 inci, depinde câte seturi de
cuvinte aveţi. Folosind markerul scrieţi următoarele seturi de cuvinte, un cuvânt pe fiecare
parte a hârtiei: economic/cheltuitor; atlet/muzician; privit la TV/jucat jocuri; înot/plimbare cu
bicicleta; citit/jucat joc video; roz/violet; hot dog/taco; ţară/oraş; verde/albastru;
fotbal/baschet; vară/iarnă; cumpărături/stat acasă. Pe rând alegeţi câte o hârtie, uitaţi-vă pe
ambele părţi şi apoi spuneţi ce preferaţi.

Aplicația 5

Fapt sau ficţiune?

Voi şi clientul faceţi pe rând câte o afirmaţie despre ceva ce aţi făcut, un loc unde aţi fost sau
ceva ce vi s-a întâmplat. După ce o persoană face o afirmaţie, cealaltă trebuie să ghicească
dacă este un fapt sau o ficţiune. Dacă este un fapt şi persoana afirmă aceasta, persoana care a
făcut afirmaţia primeşte un punct. Apoi e rândul următoarei persoane. Prin acordarea
punctelor încurajăm faptele şi nu ficţiunea.

Capitolul 2 Metode de evaluare a dezvoltării

a. lucruri specifice pe care le-am învățat

Învățarea 1
Tehnicile de automonitorizare, care cer clienţilor să ţină socoteala comportamentelor
specifice sau a sentimentelor (Drummond, 2000) sunt utile pentru determinarea gradului în
care un copil şi adolescent experimentează un sentiment, comportament sau o preocupare.
Tehnicile de automonitorizare nu sunt foarte eficiente la anumiţi clienţi de diferite etnii
deoarece studenţii internaţionali şi imigranţii din prima generaţie din anumite grupuri etnice
(africani, asiatici) nu au o definiţie sau o înţelegere a lor înşişi. Interacţiunile lor cu reacţii în
mediul lor social sunt bazate pe experienţa colectivă a familiei de origine sau a grupului etnic
extins (trib).

Învățarea 2
Terapia prin joc a fost recunoscută ca un mijloc excepţional de învăţare despre copii, în
special cei cu vârstele între 3 şi 12 ani (Kottman, 2004; Landreth, 2002). Deoarece jocul este
important pentru copii pentru a se exprima, consilierii trebuie să „aprecieze valoarea jocului
în cadrul evaluării copiilor” (Wagner, 2003, p.89). Folosit ca parte a procesului de evaluare,
jocul devine mediul de comunicare a preocupărilor şi exprimării problemelor emoţionale.
Păpuşile, marionetele sau figurinele familiare asigură o privire asupra dinamicilor familiale şi
abuzurilor fizice sau sexuale.

Învățarea 3
Muzica poate fi folosită pentru a creşte conştienţa şi a intensifica înţelegerea precum şi
pentru a reduce anxietatea (Jensen, 2001). Din aceste motive, muzica este o formă eficientă de
evaluare şi intervenţie, tinerii sunt sinceri și deschiși în aș exprima sentimentele. Muzica face
apel şi este importantă pentru multe culturi, folosirea muzicii ca formă de evaluare poate fi
eficientă pentru diferite grupuri deoarece le permite să se exprime liber şi le arată simţul
esteticii şi frumuseţii. Muzica este o formă bună de evaluare pentru expresiile nonverbale ale
tinerilor.

Învățarea 4
Interviul este o metodă importantă prin care putem afla informaţii despre copii şi chiar
pot împărtăşi perspective de ajutor legate de experienţele şi percepţiile lor. Potrivit lui
Whiston (2000), consilierii încep procesul de interviu vorbind cu copilul şi folosind o
abordare structurată, semistructurată sau nestructurată. Tot aşa este important să luăm în
considerare diferenţele culturale cum ar fi contactul vizual sau preferinţele persoanelor
apropiate care pot afecta procesul interviului (Semrud-Clikeman, 1995). Pentru interviurile
copii consilierii trebuie să fie atenţi ca, copilul să înţeleagă pe deplin ce i se cere şi să se
bazeze pe metodele familiare de comunicare ale copilului. (Thompson & Rudolph, 2000)
Învățarea 5
Drummond (2000) a indicat faptul că atât Testul Casă-Copac-Persoană (HTP) şi
Testul desenului familiei kinetice (KFD) poate să ne prezinte o privire asupra modului în care
îşi percep copiii locul în cadrul familiei. Casa poate simboliza modul în care vede copilul
situaţia de acasă şi relaţiile din familie; copacii reprezintă sentimente personale subconştiente
bazate pe mărime, formă şi calitatea trunchiului, ramurilor şi frunzelor; iar desenul persoanei
este reprezentarea modului în care copilul percepe mediul.
b. aplicații

Aplicația 1
Cutiile cu îngrijorări. Clienţii îşi scriu îngrijorările pe foi mici de hârtie şi le pun în cutia
îngrijorărilor. Consilierul şi clienţii discută despre îngrijorările pe care le au pentru a
determina dimensiunea lor, cum sunt în comparaţie cu preocupările de dezvoltare şi unde
trebuie intervenit, de asemenea metodele și tehnicile care se pretează cel mai bine în situația
respectivă.

Aplicația 2
Consilierul trebuie să poată traduce ce spun copiii prin joc pentru a avea date
semnificative care pot fi folosite împreună cu normele de dezvoltare şi considerentele
culturale pentru a-i ajuta să înţeleagă nivelul de preocupare. Păpuşile, marionetele sau
figurinele familiare folosite în terapie asigură o privire asupra dinamicilor familiale şi
abuzurilor fizice sau sexuale. Un „băţ magic” ilustrează fanteziile, îngrijorările sau dorinţele.
Jucăriile înfricoşătoare cu sunt păpuşile, animale „fioroase” (lup, urs, aligator) sau şerpi de
cauciuc, şobolani, insecte şi rechini îi ajută pe copii să-şi identifice fricile, iar jucăriile
agresive precum armele de jucărie, soldaţii de jucărie şi liliecii îi ajută în evaluarea agresiunii.

Aplicația 3
Dacă un adolescent nu reuşeşte să vorbească despre problemele lui în schimb își dorește
să se destănuie consilierul poate cere să îi pună o melodie sau chiar să compună adolescentul
una. După ascultarea acestor melodii, consilierul va reuşit să identifice câteva teme care
reflectă sarcinile de dezvoltare ale adolescenţei cum ar fi de exemplu lupta pentru
independenţă, anxietatea legată de viitor şi relaţiile cu sexul opus. Apoi i se poate cere
adolescentului să scrie pe foaie ce sentimente sau gânduri îi trezește melodia respectivă.

Aplicația 4
Hughes şi Baker (1990) au descris întrebarea copiilor ca fiind o „artă subtilă”.
Întrebările puse într-un interviu trebuie să fie potrivite pentru nivelul de dezvoltare al
copilului, iar Barker (1990) a sugerat bazarea pe întrebările simple şi evitarea întrebărilor
multiple într-o afirmaţi, întrebările cu de ce şi termeni negativi. Următoarele sugestii (Boat &
Everson, 1989) pot fi de ajutor:
1. Reformulaţi, în loc să repetaţi, întrebările pe care copilul nu le înţelege.
2. Evitaţi întrebările care implică timpul.
3. Folosiţi nume în loc de pronume.
4. Încercaţi să folosiţi termeni pe care îi folosesc copiii.
5. Luaţi în seamă comentariile dar nu răspundeţi la fiecare răspuns cu o altă întrebare.
6. Evitaţi propoziţiile lungi.
7. Faceţi referire la programul familiar pentru a stimula amintirea.
8. Cereţi copilului să repete ce aţi spus şi nu întrebaţi, „Înţelegi?”.
9. Folosiţi precaut interpretarea răspunsurilor la anumite întrebări; copiii pot fi foarte
literali.

Aplicația 5
Consilierul cere copilului să deseneze o imagine a familiei lucrând ceva împreună,
evaluatorul caută să vadă cine este prezent sau omis din desen, precum şi poziţia fiecăruia,
distanţa şi interacţiunea membrilor familiei. Tehnica constă din desenarea unei case, unui
copac şi a unei persoane. De asemenea sunt importante culorile folosite de către copii, cât de
apăsate sunt trasate liniile sau dacă sunt șterse.
Capitolul 3 Metode de evaluare multiculturală
a. lucruri specifice pe care le-am învățat

Învățarea 1

Pentru a evalua cu succes clienţii de diferite etnii, consilierul trebuie să fie conştient
de domeniile care sunt omise fie prin întrebări sau pe bază de observație şi să le considere
instrumente în procesul de evaluare. Un mediu multicultural poate face diferenţa între
rezultatul evaluării şi un rezultat nepotrivit, deoarece clientul poate percepe greși intenția
consilierului de al ajuta, iar lipsa de informații despre acea cultură va indemna consilierul să
pună întrebări nepotrivite.

Învățarea 2

Selectarea evaluărilor sensibile cultural este esenţială pentru rezultatul consilierii şi a

succesului la tinerii clienţi multietnici. Mai important decât atât, nivelul lipsei de cultură a
clientului poate fi un indicator puternic pentru rezolvarea comportamentului „disfuncţional”
stabilit prin standardele culturii majoritare. Comportamentul nepotrivit sau neprofesionalist
poate fi rezultatul dificultăţilor culturale şi nu este neapărat o reflectare a diferenţelor culturale
sau a comportamentului anormal. Mai ales la copii, procesul construirii identităţii etnice într-
un context cultural diferit poate fi una dintre frustrările şi dezamăgirile lor.

Învățarea 3

În trecut, diferenţele etnice şi rasiale erau văzute ca provocări ale membrilor grupurilor
etnice slab reprezentate. Distanţa culturală, etnică sau rasială este o stradă cu două sensuri pe
care consilierii euro americani o experimentează pentru a acorda înţelegere şi respect reciproc.
Personalitatea care este definită ca paradigmă individuală pentru presupunerile legate de
realitate, semnificaţii şi credinţe nu trebuie să fie confundată cu cultura personală şi folosită ca
scuză pentru comportamentul insensibil cultural.

Învățarea 4

Cultura personală este o entitate dinamică care scoate în evidenţă comportamentul şi

include orice este semnificativ pentru un individ: credinţe, valori, percepţii, presupuneri şi
cadre explicative despre realitate. „Această cultură personală se dezvoltă în şi prin
interacţiunile cu familia şi alte persoane care aparţin mediului nostru socio-cultural”. Cultura
personală a consilierului ca şi cea a clienţilor nu se dezvoltă într-un vid şi poate fi influenţat
de mediile lor.

Învățarea 5

Cea mai bună metodă de a creşte nivelul succesului atunci când lucrăm cu clienţi de
diferite etnii este promovarea schimbării culturale personale. Modelul de schimbare al
identităţii asigură baza conştiinţei consilierilor de a explora nivelul actual al conştiinţei
culturale şi a competenţei. Ca şi alte modele, nivelele trebuie să fie abordate într-un mod
nelinear şi nesecvenţial.
b. aplicații
Aplicația 1
Creaţi un mediu multicultural primitor. Decoraţi biroul cu simboluri care reflectă diferite
culturi şi etnii. Creaţi un echilibru între emblemele profesionale cum sunt diplomele şi
certificatele şi elemente de artă şi natură cum sunt plantele şi acvariile. Jucăriile cu tente
culturale folosite în ședințele cu copiii ar da mari roade și s-ar simți în mediul lor.
Aplicația 2
Pe lângă scalele culturale şi evaluările informale biblioterapia este un instrument de
evaluare pentru clienţii de diferite etnii. Pentru folosirea acestei tehnici, consilierul trebuie să
ia în considerare mediul cultural al clientului şi să evite folosirea standardelor normative de
comportament stabilite de majoritatea. Consilierii pot să folosească obiecte sau animale în
povestiri ca moduri de evaluare a opiniilor „filtrate” sau percepţia clienţilor tineri punându-le
următoarele întrebări:
a. Dacă tu ai fi casa, ce ai spune că se întâmplă cu familia ta?
b. Dacă câinele, pisica sau peştele ar putea vorbi ce ar spune despre personajul din poveste?
c. Dacă copacul din faţa casei ar putea vedea, ce crezi că ar vedea?
Aplicația 3
Cercuriele multiculturale.
Consilierul dă nume de anumite subiecte/probleme iar clientul se mută în centrul
cercului dacă se identifică cu subiectul sau problema respectivă. De exemplu consilierul poate
să spună: „Te rog mută în centrul cercului dacă:
1.Ești român nativ.
2.Ai un membru al familiei care este german.
3.Ai locuit într-o altă ţară decât România.
4.Ai părinţi cu tulburări psihice.
5.Eşti mai mic de 10 ani.
6.Eşti mai mare de 10 ani.
7.Ai părinţi divorţaţi.
După fiecare item, consilierul spune „Dacă eşti un american nativ, te rog mută în
centrul cercului”.Consilierul acordă suficient timp când cere fiecărei persoane să pună în afara
centrului înainte de a continua cu itemul 2. Procedura continuă până la itemul 7.Când
consilierul ajută participanţii înţelege gândurile şi sentimentele evocate din propria lui
experienţă.
Aplicația 4
Ferestrele Obiectiv: sprijinirea clientului în examinarea lucrurilor asupra cărora se
concentrează. Materiale: hârtie albă și creion. Procedură:
1.Instruiește clientul să deseneze o fereastră pe o coală de hârtie albă
2.Explică-i că aceasta este o fereastră spre viața sa. Cere-i să „privească” pe aceasta și să
deseneze ce vede. (Unii clienți vor privi înafară, alții înăuntru; aceasta nu e important)
3.După ce desenul este gata, explorează lucrurile asupra cărora este concentrat în prezent și
ceea ce el dorește să vadă în viitor.
Aplicația 5
Terapiile scrise
-corespondenţa: este folosită când clientul nu este capabil să susţină un dialog verbal cu o altă
persoană
-jurnalul scris: poate fi o tendinţă a consilierii structurată în oarecare fel
-scrisul creativ, proză sau poezie. este folosit pentru a clarifica proiecţiile , pentru a cerceta
problemele şi soluţiile sau pentru imaginaţie
-scrisul structurat: include alcătuirea de liste, scrierea de ilustraţii , răspunsuri la întrebări
închise / deschise sau sentimente în afara întrebărilor sau intervenţiilor
 În orice tehnică a scrisului clientul ar trebui să spună care gramatică , stil, pronunţie,
punctuaţie nu sunt importante.
Capitolul IV Crearea unor intervenții potrivite din punct de vedere cultural și al
dezvoltării
a. lucruri specifice pe care le-am învățat

Învățarea 1
În loc de a prescrie o intervenţie, e eficient să colaborezi cât mai mult posibil cu client
sau cu părinţii în proiectarea procesului intervenţiei. Nu numai că acest lucru reduce tânărul
adversitatea dar de cele mai multe ori clienţii sau persoanele importante ale acestuia pot aduce
ca şi contribuţie idei care măresc eficienţa intervenţiei şi în acelaşi timp probabilitatea ca
aceasta să aibă succes.

Învățarea 2
Elevii de toate vârstele confundă în mod frecvent adevărurlie cu părerile, presupunerile,
despre o anumită situaţie. Dacă copiii nu învaţă să facă diferenţa între adevăr şi presupunere,
aceştia vor distorsiona frecvent realitatea unei situaţii, lucru care poate avea ramificaţii
negative. Pentru al ajuta pe copil să facă delimitări se desenează un tabel pe o coală de hârtie,
apoi pe nişte cartonaşe se scrie exemple de adevăruri şi păreri potrivite problemei, vârstei şi
dezvoltării copilului cu care se lucreză.

Învățarea 3
Landreth spunea că „jucăriile sunt cuvinte pe limba copiilor”. Din acest motiv, jocul e o
intervenţie extrem de potrivită pentru copii, deşi informaţiile care sunt oferite prin joc, trebuie
să fie interpretate luând în considerare situaţia actuală din viaţa lor şi gradul lor de dezvoltare.
Deşi terapia prin joc îşi are rădăcinile în modelul psihanalitic tradiţional, unele trenduri mai
recente includ aplicarea jocului altor orientări teoretice. O Connor a notat că mulţi terapeuţi,
integrează acum teorii şi tehnici care le permit să folosească o varietate de tehnici care au un
spectru larg de aplicare pentru diverse orientări teoretice.

Învățarea 4
Kottman a sugerat că jocurile ajută copiii să-şi întărească talentele în comunicare şi
sociale dar şi de a învăţa reguli. Jocurile sunt folositoare în adresarea unor subiecte specifice
şi pot facilita procesul de consiliere. Este indicat ca în terapie să ne adreseazăm în mod
specific zonelor cu probleme; care se pot adresa abilităţilor de comunicare sau de conştiinţă a
sinelui. Shapiro a subliniat importanţa creării jocurilor în concordanţă cu scopul intenţionat.
În crearea jocurile e important ca, conţinutul şi formularea întrebărilor să se potrivească
nivelului de dezvoltare al copilului şi trebuie să fie atrăgător din punct de vedere vizual.

Învățarea 5
Orton a afirmat că” jocul cu păpuşile permite copilului să spună poveşti bogate în simbolism
şi le permite să-şi trăiască fanteziile”.
James şi Mzer au arătat o mulţime de feluri în care au fost folosite marionetele:
a) de stabilire a încrederii şi de a familiariza rolul consilierului pt.copil
b) de a învăţa atitudini şi despre sarcini
c) pentru a ajuta copilul să înţeleagă şi să-şi exprime sentimentele în legătură cu o
întâmplare traumatizantă
d) de a se familiariza cu probleme ce pot apărea în relaţii
e) de întărire a abilităţilor de exprimare a sentimentelor în mod particular mânia şi
ostilitatea.
f) Păpuşile pot fi selectate pentru a reprezenta diferite tipuri de personalitate cum ar
fi: copilul ştrengar, părintele sever, huliganul agresiv sau prietenul iubitor de petreceri.

b. aplicații
Aplicația 1
Gândirea copiilor progresează de la concret la abstract. Se folosesc analogii concrete ,
fişe de lucru, imagini, poze şi desene ca parte a intervenţiei cu clienţii tineri. În situația în
care de exemplu cineva îţi pune o poreclă, dacă ai putea să desenezi o soluţie pe fiecare din
foile pe care ți le-am dat şi ai putea s-o lipeşti pe biroul tău și ţi-ai aminti cu siguranţă ce poţi
să faci.

Aplicația 2
Creat pt a ajuta în luarea deciziilor acest joc poate fi adaptat pt copii de şcoală primară
şi gimnaziu. Materialul de lucru include un set de cartonaşe care conţin dileme legate de
luarea deciziilor.
Exemple a) Părinţii tăi sunt plecaţi pentru o seară. Unul din prietenii tăi vine în vizită şi în loc
să îşi ia o doză de suc din frigider, acesta îşi ia o bere. Ce faci?
b) părinţii tăi ţi-au interzis să ieşi din casă pt o săptămână, dar prietenii tăi te încurajează să te
furişezi pe fereastră după ce aceştia s-au culcat. Ce faci?
Pe lângă cartonaşe ai nevoie de o ruletă care să prezinte o multitudine de opţiuni cum
ar fi: a) fă ceea ce fac şi ei pt a te integra
b) nu fă nimic
c) fă ceea ce consideri că e mai bine.
Roata are o ruletă care se învârte. După ce copilul a citi situaţia înscrisă pe un cartonaş luat
din grămadă, el sau ea învârte roata până la opţiunea considerată de ei cea mai bună şi spune
cum a luat acea hotărâre.

Aplicația 3
Consilierul poate folosi jucării fantastice care încurajează exprimarea sentimentelor și
ajută copiii să exploreze anumite roluri și să experimenteze cu atitudini și comportamente
diferite. Jucăriile din această categorie includ: costume, bijuterii, pălării, camioane, genți,
telefoane și orice alte lucruri, care pot ajuta copilul să exprime situații din viața reală.
Marionetele, păpușile, jocurile, pot fi făcute de mână. De exemplu -dialogul- între păpuși ar
putea învăța copilul să fie mai asertiv.

Aplicația 4
Acest joc poate fi folosit foarte bine cu copii de 4-5 ani pt a-i ajuta să îşi dezvolte
conştiinţa de sine şi exprimarea sentimentelor. Ai nevoie de un peşte de carton pe care sunt
scrise sentimente cum ar fi: furios, supărat, fericit, sau îngrijorat. Fiecare peşte trebuie să aibă
o gaură în nas. De asemenea ai nevoie de o undiţă, un băţ scurt cu o sfoară legată şi la capătul
sforii (legată o agrafă de hârtie). Întinde peştii pe jos.
Când copilul agaţă un peşte citeşte sentimentul scris pe peştele respectiv şi pune-l pe copil să
scrie o situaţie în care s-a simţit în acel fel. De asemenea concentreză discuţia pe felul în care
copilul îşi exprimă sentimentele, precum şi modul în care să facă faţă în mod constructiv
sentimentelor negative.

Aplicația 5
Teatrul de păpuși
-întrebaţi copilul dacă doreşte să spună o poveste folosind marionetele ca şi personaje.
- invitaţi copilul să-și aleagă marioneta pe care vrea să o folosească.
- invitaţi copilul să ia marioneta pe care acesta a ales-o in zona din spatele scenei si
introduceţi personajele pentru show.
- după introducere spuneţi: “şi acum povestea”, majoritatea copiilor vor fii suficient de
intrigaţi pentru a incepe propria lor poveste.
- invitaţi copilul sa vorbească direct despre experienţă.