AGRICULTURA

Economia

Ramuri şi subramuri ale economiei: agricultura, industria, sectorul terţiar, servicii (comerţ,

turism, sănătate, învăţământ, servicii de piaţă), căi de comunicaţie.

Economia românească dispune de numeroase resurse de sol, subsol, energetice, forţă de

muncă. În timpul comunismului: agricultura era colectivizată, industria – supradimensionată,

comerţul şi comunicaţiile – monopol de stat. În prezent economia României este de tranziţie (se

face trecerea de la economia comunistă la economia de piaţă). Economia de piaţă se

caracterizează prin: concurenţă, calitate, performanţă tehnologică, iniţiativă particulară, utilizarea

eficientă a forţei de muncă.

Agricultura reprezintă ramura de bază a economiei naţionale, având o vechime multimilenară.

Agricultura asigură hrana oamenilor, animalelor, oferă materii prime pentru industrie, având ca

principal mijloc de producţie – pământul. Agricultura cuprinde: cultura plantelor (cereale, plante

tehnice, cartofi, legume, leguminoase pentru boabe, pomicultura, viticultura) – 60%; creşterea

animalelor - 40%: animale mici (păsări, viermi de mătase, albine), animale mari (bovine, ovine,

porcine, cabaline).

1. Premisele naturale ale dezvoltării agriculturii:

a) Fondul funciar – reprezintă totalitatea terenurilor incluse între graniţele ţării. Este de

aproximativ 23 milioane ha, repartizat astfel: teren agricol - 62% din care: terenuri arabile - 40%,

păşuni şi fâneţe - 20%, vii şi livezi - 2%; păduri - 28%; suprafeţe acvatice - 4%; alte suprafeţe -

6%.

b) Relieful - este reprezentat de ⅔ de câmpii, dealuri şi podişuri cu terenuri favorabile lucrărilor

agricole (cereale, plante tehnice, legume);

- terenurile accidentate – favorabile pentru: cartof, sfeclă de zahăr, in, cânepă, orz,
ovăz, secară, viţa-de-vie, pomi fructiferi;

- la peste 700 m – păşuni şi fâneţe, culturi rare, creşterea animalelor;

- grânarele României sunt: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Dobrogei,

Podişul Getic, Podişul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei.

c) Clima - prielnică 6-7 luni pe an la altitudinea de 200-300 m;

- manifestări climatice negative: secete, excese de umiditate, geruri târzii de primăvară;

- măsuri: irigaţii, desecări, amendamente, etc.

d) Solurile - în cea mai mare parte sunt fertile (câmpie, deal-podiş);

- procese negative (de degradare a solului): secetă, exces de umiditate, eroziune prin

apă, prin vânt, alunecări de teren, salinizare, acidificare, poluare chimică, etc.

2. Îmbunătăţiri funciare sunt măsurile luate de om pentru păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii

solului, oprirea degradărilor, permanentizarea şi mărirea producţiilor agricole. Măsuri: irigaţii

(contra secetei), drenări (reducerea umidităţii), afânări (aerarea solului), amendamente de praf

calcaros sau ghips (reducerea acidităţii), aplicarea de îngrăşăminte naturale şi chimice.

3. CULTURA PLANTELOR ŞI INDUSTRIALIZAREA PRODUSELOR VEGETALE

a) Cultura cerealelor: ocupă 60% din terenurile arabile. Acestea sunt: grâu, secară, orz, porumb

şi orez şi sunt dispuse astfel:

 Grâu – 2,5 mil. ha la sub 400 m altitudine, folosit ca materie primă pentru industria

morăritului şi panificaţiei;

 Porumb – cca. 3 mil. ha, în câmpii şi dealuri, folosit ca materie primă industrială, în

hrana animalelor (ca furaj) şi în alimentaţie;

 Orz – de la câmpie până în zonele joase din munte (Câmpia Română, Câmpia de

Vest, Dobrogea), folosit ca plantă furajeră şi materie primă pentru industria berii;

 Ovăzul – pe terenuri cu climat răcoros, folosit ca plantă furajeră;

 Orez – pe cca. 4000 ha, în locuri irigate şi calde (în Luncile: Dunării, Ialomiţei,

Argeşului, Dâmboviţei);

 Secară – în Podişul Sucevei.

Cerealele se depozitează în magazii şi silozuri.

Zone cerealiere: Câmpia Română, Dealurile şi Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei, Podişul

Bârladului, Câmpia Transilvaniei, Podişul Getic, Podişul Dobrogei, Subcarpaţii şi depresiuni

intramontane.

Industria morăritului şi panificaţiei: - prezentă în toate oraşele ţării şi într-un mare număr în

comune. Produsele obţinute sunt: făină (tărâţe), pâine, produse de patiserie, paste făinoase.

b) Plante tehnice:

 Plante oleaginoase: floarea-soarelui (în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul

Dobrogei, Câmpia Moldovei), soia, rapiţă, in (în Câmpia Română). Uleiul comestibil se

fabrică din floarea-soarelui şi soia la Bucureşti, Iaşi, Buzău, Slobozia,, Constanţa, Craiova,

Oradea);

 Sfeclă de zahăr – se cultivă în: Câmpia Română, Culoarul Siretului, Depresiunea Colinară

a Transilvaniei, Depresiunea Braşov, Podişul Dobrogei, pentru industria zahărului în

centre cum ar fi: Craiova, Luduş, Oradea, Buzău, Corabia, Urziceni, Babadag, Călăraşi,

Carei, Giurgiu, Roman;

 Plante textile: cânepă (în Câmpia de Vest şi Podişul Someşan) şi in (în Podişul Sucevei,

Podişul Târnavelor, depresiunile intramontane din Carpaţii Orientali: Giurgiu, Ciuc,

Braşov). Din cânepă se fabrică fibre groase şi rezistente, ulei, iar din in – fibre subţiri, ulei

folosit la fabricarea vopselelor şi în pictură. Plantele textile sunt prelucrate în topitorii,

filaturi şi ţesătorii, în centre cum ar fi: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Galaţi, Ploieşti, Fălticeni,

Sighişoara, Botoşani, în unităţi de relief cum ar fi: Podişul Sucevei, Podişul Târnavelor,

Depresiunea Făgăraş, Giurgeu, Câmpia Română;

 Tutun şi plante medicinale.

c) Cartoful - adus pe la 1800 din America de Sud;

- se cultivă în zone mai reci şi umede: Podişul Sucevei, Depresiunea Braşov, Ciuc,

Gheorgheni, nord-vestul ţării.

d) Legume (roşii, ceapă, usturoi, varză, ardei, rădăcinoase) – se cultivă în câmpii, lunci, zone

periurbane (Bucureşti, Arad, Timişoara, Constanţa), în sere (Bucureşti, Craiova, Arad,

Ploieşti) şi fructe: pepeni, căpşuni (în Câmpia Română, Câmpia de Vest).

e) Plante de nutreţ (lucernă, trifoi, porumb pentru siloz, rădăcinoase. Prelucrarea industrială a

legumelor se face în fabrici specializate în conserve la: Suceava, Tecuci, Feteşti,

Constanţa, Arad, ş.a.).

f) Viticultura - are tradiţie străveche pe teritoriul ţării noastre (încă din antichitate);

- se cultivă în zonele de deal cu o expunere spre sud a pantelor, pe terenuri

nisipoase;

- zone viticole (podgorii): la contactul dintre Câmpia Română şi Subcarpaţii de

Curbură, Podişul Moldovei şi Podişul Getic (Panciu, Odobeşti, Dealu Mare,

Drăgăşani, Valea Călugărească, Nicoreşti, Coteşti, Piteşti); Podişul Moldovei

(Cotnari, Huşi, Iaşi); Podişul Dobrogei (Murfatlar, Niculiţel, Ostrov); Podişul

Transilvaniei (Târnava, Alba Iulia, Şard, Aiud); Câmpia de Vest (Arad, Şiria, Valea

lui Mihai, Teremia Mare); Dealurile Buziaşului; Câmpia Olteniei (Sadova, Dăbuleni);

- centre de vinificaţie: Iaşi, Cotnari, Murfatlar, Panciu, Odobeşti, Focşani, Valea

Călugărească, Jidvei, Huşi, Pâncota.

g) Pomicultura – specii pomicole: prun, măr, cireş, vişin, păr, piersic, cais, ş.a.

- zone pomicole: prun şi măr în Subcarpaţii Getici şi de Curbură (40% din

suprafaţa pomicolă a ţării), sudul şi sud-vestul Transilvaniei; măr în nordul

Transilvaniei, Dealurile de Vest (Dealurile Silvaniei), Podişul Sucevei; piersici şi

caişi în Dealurile de Vest, Podişul Dobrogei; depresiuni intracarpatice mai joase

(Haţeg, Bozovici, Culoarul Timiş-Cerna).

- Conserve de fructe se fabrică la: Vălenii de Munte, Topoloveni (pe Argeş),

Feteşti, Baia Mare, Râureni, Haţeg, Valea lui Mihai (Oradea).

4. CREŞTEREA ANIMALELOR ŞI PRELUCRAREA INDUSTRIALĂ A PRODUSELOR

ANIMALIERE.

 Creşterea animalelor în ţara noastră are o importanţă economică deosebită, furnizând

produse alimentare şi materii prime industriale (piei, lână, blănuri) şi oferind în plus forţă

de tracţiune.

 În ţara noastră sunt condiţii naturale prielnice: un relief variat care oferă plante de nutreţ

(porumb, lucernă, trifoi), păşuni alpine în zonele de munte şi de deal. Pentru

productivitatea păşunilor, multe suprafeţe au fost curăţate şi asanate (în cazul păşunilor

înmlăştinate).

 Grupe de animale:

a) Bovine (peste 3 mil. capete):

- rase: brună, bălţata românească, sura de stepă, bivoliţe;

- se cresc pentru carne, lapte, piei;

- se cresc în regiunile montane şi periurbane din nordul Moldovei, Maramureş,

Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici;

- Centre ale industrializării produselor lactate: Sibiu, Braşov, Vatra Dornei,

Suceava, Bucureşti, Câmpulung Moldovenesc, Sighişoara, Constanţa.

b) Porcine (7 mil./an): - Se cresc pentru carne, grăsime în complexe zootehnice, în

zonele de câmpie, în gospodării individuale;

- Rase: Landrace, Bazna, Marele Alb, porcul de carne românesc.

c) Ovine (cca. 9 mil.) şi caprinele (cca. 600.000):

- se cresc în: Câmpia Română, Podişul Dobrogei, munţi (Sibiu), Câmpia de Vest,

Podişul Moldovei, depresiuni intramontane şi subcarpatice;

- centre de industrializare a lânii: Braşov, Sibiu, Buhuşi, Bucureşti, Constanţa,

Timişoara, Cisnădie, Covasna;

- rase: merinos, ţigae, karakul, ţurcană.

d) Cabaline (Calul Arab, Lipiţan, Nonius):

- se cresc pentru tracţiune (aprox. 800.000) în: Câmpia de Vest, Dobrogea,

Bărăgan, Nordul Moldovei;

- Herghelii la: Ruşeţu, (Buzău), Sâmbăta de Jos (Depresiunea Făgăraş),etc.

e) Păsări de curte (Avicultură): - se cresc pentru carne, ouă, fulgi în gospodării

individuale rurale sau în complexe avicole (Crevedia – Dâmboviţa,

Iaşi, Târgu Mureş, Salonta).

Industrializarea cărnii şi a produselor din carne: Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca,

Mediaş, Suceava, Arad, Salonta, Bacău.

Industria pielăriei şi blănăriei: cuprinde tăbăcăriile, care prepară pieile brute (Ploieşti,

Sibiu, Târgu Mureş, Cluj, Oradea, Bucureşti) din care se fabrică încălţăminte (Bucureşti,
Cluj, Oradea, Timişoara), produse de marochinărie (Bucureşti, Oradea, Sebeş,

Timişoara), blănuri şi cojoace (Bucureşti, Braşov, Orăştie, Timişoara).

f) Albine (Apicultură) – preocupare străveche, pentru miere (≈600.000 de stupi),

practicată în: Câmpia Română, nordul Dobrogei, dealuri joase, Delta Dunării.

g) Viermii de mătase (Sericicultură):

- se practică în locuri calde, cu mulţi duzi, în Banat şi Oltenia;

- industrializarea mătăsii naturale se realizează în centre cum ar fi: Timişoara,

Lugoj, Bucureşti.

h) Pescuitul – se practică în: Delta Dunării şi în Dunăre (crap, şalău, somn, ştiucă, etc.);

heleşteie, lacuri (Cefa - Câmpia Crişurilor) şi iazuri din luncile râurilor

principale, Câmpia Moldovei (crap, somn, caracudă); în apele reci de

munte – păstrăvi;

- în ţara noastră se practică şi pescuitul oceanic cu vase numite traulere;

- prelucrarea peştelui se face în întreprinderile de conserve de la Tulcea,

Sulina, Constanţa, Galaţi.

g) Vânatul - se practică în Delta Dunării (păsări, mamifere), la câmpie (iepuri), la deal

(mistreţi), la munte (urşi, cerbi).