PARTICULARITATI PRIVIND

CONTABILIZAREA OPERATIUNILOR
ECONOMICO-FINANCIARE DERULATE
IN CADRUL SC”JAIS COM”SRL

1
CUPRINS:

CAP. I PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII DE

REFERINTA

1.1 Denumire,sediul social, capitalul social……………….pag. 6

1.2 Scurt istoric al societatii ……………….pag. 7
1.3 Obiectul de activitate al societatii ……………….pag. 9
1.4 Organigrama ……………….pag. 10
1.5 Scurta prezentare a societatii sub aspectul activitatii anterioare
desfasurate ……………….pag. 12

CAP II ASPECTE DE ORDIN TEORETIC PRIVIND

CONTABILITATEA FINANCIARA

2.1 Obiectul si metoda contabilitatii ………………pag. 21

2.2 Obiectul de studiu al contabilitatii ………………pag. 21
2.3 Definirea, sfera de aplicare si perspectivele
contabilitatii financiare ……………...pag. 22
2.4 Principii contabile de baza ………………pag. 24
2.5 Structura contabila a patrimoniului si
a REZULTATULUI exercitiului ……………….pag. 26
2.6 Evaluarea patrimoniului ……………….pag. 30
2.7 Documente contabile ……………….pag. 34
2.8 Forme de contabilitate ……………….pag. 38
2.9 Contabilitatea marfurilor ……………….pag. 46
2.10Contabilitatea veniturilor ……………….pag. 52
2.11 Contabilitatea cheltuielilor ……………….pag. 58
2.12 Contabilitatea rezultatelor financiare
si repartizarii profitului ……………….pag. 59

CAP III STUDIU DE CAZ LA S.C. JAIS COM SRL………...pag. 61

3.1 Inregistrarea cronologica ……………….pag. 66
3.2 Inregistrarea sistematica ……………….pag. 77

CAP IV CONCLUZII SI PROPUNERI

4.1 Concluzii ………………..pag. 83

4.2 propuneri ………………..pag. 87

BIBLIOGRAFIE
 

1.Neculina Chebac “Contabilitatea financiara”, Ed.Didactica si

Pedagogica R.A, Bucuresti, 2003;
2. Bătrâncea I. “Analiza financiară pe bază de bilanţ”, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000;
3. Oprean I. “ Bazele contabilităţii, logica înregistrărilor
contabile”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
2
4. Pântea I.P. “ Contabilitatea românească armonizată cu
Directivele Contabile Europene”, Ed. Intelcredo,
Deva, 2003;
7. Pop A. “ Contabilitatea financiară românească”, Ed.
Intelcredo, Deva, 2002;
8. Duţescu A. “ Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate”, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2002;
9. Matiş D. “ Bazele contabilităţii”, Ed. Intelcredo, Deva, 1995;
10. Deaconu A. “Bilanţul contabil – metode de analiză”, Ed.
Intelcredo, Deva, 2000;
11. Deaconu A. “Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii”, Ed.
Intelcredo, Deva, 2000;
12. Feleagă N. “Sisteme contabile comparate”, vol.II,
Ed.economică, Bucureşti, 2000;
13. Feleagă N. “Politici şi opţiuni contabile”, 2002;
14. Hada T. “Finanţele agenţilor economici din România”, Ed.
Intelcredo, Deva, 1999;

15. Ministerul Finanţelor Publice - “Reglementări contabile pentru agenţii

economici”, Ed. Economică, 2002;

16. O.M.F.P. nr. 306/2002 privind “Reglementările contabile simplificate,

armonizate cu Directivele Europene”;
17. Legea contabilităţii 82/1991 (republicată în M.O. nr. 20/2000)
modificată şi adoptată prin O.G. nr.61/2001;
18. H.G. nr.704/1993 “regulamentul privind aplicarea legii contabilităţii”
19. O.M.F.P. nr.94/2001 privind Reglementările Contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate;
20. O.M.F. nr. 403/1999 privind armonizarea legislaţiei contabile cu
Directivele Europene şi asimilarea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate.
21. O.G. 15/1996 privind întărirea disciplinelor financiare şi valutare;
22. O.G. 26/1997 , aprobată prin Legea nr. 88/1998, privind întărirea
disciplinei financiare şi evitarea evaziun

3
 CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALA A
SOCIETATII “JAIS COM” SRL

1.1 DENUMIRE, SEDIU, CAPITAL SOCIAL

Societatea cu raspundere limitata, avand denumirea JAIS COM S.L.R a fost
inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub nr.2509 in 21.11.2002, in temeiul
dispozitiilor Legii nr.31/1990 republicata si Legea nr. 99/1999 care o modifica si
completeaza si O.U. nr. 88/1997 privind constituirea unei societati comerciale.
SC JAIS COM SRL, este persoana juridica romana, cu sediul social in Romania, isi
desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane si cu prevederile din contractul si
statutul societatii. Functionarea societatii este nelimitata cu incepere de la data inregistrarii
in Registrul Comertului.
Sediul social al societatii este in Romania, jud. GALATI, str. Anghel Saligny, nr.128,
bloc H2, ap. 14, cod unic de inregistrare 15055780 atribuit fiscal R, are ca obiect principal
de activitate comertul cu ridicata al materialului lemnos si de constructii, conform C.A.E.N
5153.*1
Obiectul de activitate al societatii va putea fi modificat prin hotararea AGA.
Capitalul social este integral privat.
Capitalul social subscris este de 200 RON, varsat 200 RON, divizat in 20 parti egale.
Valoarea nominala a unei parti sociale este de 10lei.
Actiunile sunt nominative si cuprind toate elementele prevazute de lege. Actiunile au
valoare egala si confera posesorilor drepturi egale. Ele nu vor putea fi emise pentru o suma
mai mica decat valoarea nominala.
Odata cu bilantul anual se va prezenta situatia actiunilor,daca au fost integral platite si
eventualele varsaminte neefectuate.
In situatia in care actionarii nu au efectuat plata varsamintelor pe care le
datoreaza,societatea ii someaza de doua ori in scris la interval de 15 zile. Daca nici dupa
somatii actionarii nu vor efectua varsamintele datorate, consiliul de administratie al
societatii poate decide:
-urmarirea actionarilor in justitie
-anularea actiunilor
In locul actiunilor anulate vor fi emise noi actiuni purtand acelasi numar, care vor fi
vandute conform reglementarilor legale in vigoare la data respectiva. De vanzarea lor se va
ocupa CA al societatii pana in momentul achitarii integrale a tuturor actiunilor.
Actiunile vor cuprinde:
a) -denumirea si durata societatii
b) -data contractului de societate
c) -numarul de inmatriculare din Registrul Comertului si numarul Monitorului Oficial
in care s-a facut publicarea
d) -capitalul social,nr.actiunilor si nr. de ordine,valoarea nominala a actiunilor

1
SE VA ATASA ACTUL ADITIONAL AL SOCIETATII CU TOATE CODURILE CAEN DE
FUNCTIONARE

4
Obiecte de lucru declarate:
Principal:
5153 Comert cu ridicata al materialului lemnos si a materialelor de constructii

-secundare
2664 Fabricarea mortarului
2661 Fabricarea elementelor din beton pentru constructii
2640 Fabricarea caramizilor, tiglelor si altor produse pentru constructii, din argila
arsa
5134 Comert cu ridicata al bauturilor
5135 Comert cu ridicata al produselor din tutun
5137 Comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente
5138 Comert cu ridicata specializat al altor alimente, inclusive peste, crustacee si
moluste
5139 Comert cu ridicata nespecializate de produse alimentare, bauturi si tutun
5142 Comert cu ridicata al imbracamintei si incaltamintei
5141 Comert cu ridicata al produselor textilelor
5145 Comert cu ridicata al produselor cosmetice si de parfumerie
5147 Comert cu ridicata al altor bunuri de consum nealimentare
5243 Comert cu amanuntul al incaltamintei si articolelor din piele
5242 Comert cu amanuntul al imbracamintei
5241 Comert cu amanuntul al textilelor
5233 Comert cu amanuntul al produselor cosmetice si de parfumerie
5250 Comert cu amanuntul al bunurilor de ocazie vandute prin magazine
5247 Comert cu amanuntul al cartilor, ziarelor si articolelor de papetarie
4524 Constructii hidrotehnice
4531 Lucrari de instalatii electrice
4533 Lucrari de instalatii tehnico-sanitare
4544 Lucrari de vopsit, zugraveli si montari de geamuri
4543 Lucrari de pardosire si placare a peretilor
4542 Lucrari de tamplarie si dulgherie
4541 Lucrari de ipsoserie
4533 Lucrari de izolatii si protectie anticoroziva
5119 Intermedieri in comertul cu produse diverse
5116 Intermedieri in comertul textile, confectii, incaltaminte si articole din piele
5115 Intermedieri in comertul cu mobila, articole de menaj si de fierarie
5113 Intermedieri in comertul cu material lemnos si materiale de constructii
5112 Intermedieri in comertul cu combustibili, minerale si produse chimice pentru
industrie
5274 Reparatii de alte articole personale n.c.a
5273 Reparatii de ceasuri si bijuterii
5272 Reparatii dearticole electrice de uz gospodaresc
3622 Fabricarea bijuteriilor si articolelor similare din metale si pietre pretioase
3611 Productia de scaune
3612 Productia mobilierului pentru birou si magazine
3613 Productia mobilierului pentru bucatarii
3614 Productia altor tipuri de mobilier
7482 Activitati de ambalare

5
6
 1.2. SCURT ISTORIC AL SOCIETATII SC”JAIS COM” SRL

SC JAIS COM SRL a luat nastere la data de 21.11.2002, ca urmare a asocierei a doua
persoane, ambele varsandu-si aportul social atat in bani cat si in natura.
La data infiintarii, societatea avea ca punct de desfacere a activitatii un depozit de
materiale de constructii in vederea comercializarii diferitelor marfuri achizitionate la un
pret mai mic de la diferiti furnizori. Adaosul comercial practicat fiind de 20%.
Locatia in care se desfasura activitatea era un spatiu inchiriat pentru care societatea
platea lunar chirie.
Apoi, gama de servicii oferite clientilor s-a diversificat, urmata fiind de cresterea
cifrei de afaceri si ocuparea unor noi segmente ale pietei, care au dus la cresterea profitului
si a importantei firmei.
Incepand cu data de 14.07.2005, in societatea JAIS COM SRL se fac modificari
privind asociatii. Astfel, cei doi asociati initiali se retrag din societate, primind echivalentul
capitalului social de 200 RON de la noii asociati, carora le-au cedat partile lor sociale.
Noii asociati preiau proportional cu aportul sau la capitalul social creantele active si
pasive ale societatii.
Capitalul social ramane de 200 RON, divizat in 20 parti egale a 10 RON fiecare si
este detinut de catre cei doi asociati astfel:
o DRAGHICI FELICIA-100 RON, adica 10 parti sociale
o SC LUMINA SRL -100 RON, adica 10 parti sociale

Participarea asociatilor la beneficii si pierderi este:

o DRAGHICI FELICIA- 99%
o SC LUMINA SRL - 1%

1.3 OBIECT DE ACTIVITATE

Domeniul principal de activitate al societatii este comertul cu ridicata a materialului

lemnos si de constructii In paralel, societatea desfasoara si activitati auxiliare constituite de
comertul cu amanuntul al produselor nealimentare: cosmetice, bijuterii placate, birotica si
articole second-hand.
Pentru desfasurarea activitatii comertului cu ridicata, societatea incheie contract de
inchiriere cu P.F VOINESCU BONICA, aceasta revendicand spatiul de la SC METEX SA,
iar pentru spatiile unde se desfasoara activitatea comertului cu amanuntul, contractul de
inchiriere este incheiat cu SC SALINA SRL.
Punctul de lucru –depozit de materiale de constructii-este situat pe str.Cosbuc, nr.128,
iar punctele de lucru-bijuterie, librarie si second-hand, sunt situate pe str.Tecuci, nr.46.
Societatea isi desfasoara activitatea cu un efectiv de 12 angajati cu contract individual
de munca, pentru care calculeaza si vireaza contributii pentru asigurarile sociale.

7
 1.4. Organizarea societatii
 
Organizarea societatii a fost concepută pentru atingerea următoarelor obiective
majore rezultate din necesităţile organizării ştiinţifice a procesului de vanzare, inclusiv a
conducerii societatii:
1.  Asigurarea respectării prevederiilor legislaţiei în vigoare.
2. Asigurarea deplinei protecţii a muncii şi mediului, inclusiv condiţii pentru igienă şi
confortul muncii personalului propriu
3. Asigurarea calităţii totale a produselor livrate.
4. Asigurarea perfecţionării continuie a personalului.
5. Asigurarea evidenţei clare şi complete, atât primară cât şi contabilă şi a activităţii
financiare a societăţii. .
6. Asigurarea unor indicatori favorabili pentru raportul calitate-preţ al produselor
livrate.
7. Asigurarea creşterii continuie a bonităţii financiare a întreprinderii prin
încorporarea profitului în capitalul social şi mai ales în echipamente si utilaje moderne ce
vor usura munca angajatilor.
9. Asigurarea prestigiului firmei . 
Administratorul societatii are calitatea de director general care reprezintă societatea
în relaţiile cu terţii.
Atribuţiile directorului general:
 angajează şi concediază personalul;
 stabileşte salariile personalului;
 aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi pentru contractele comeciale şi civile;
 stabileşte politica comercială a societăţii.
Directorul general are în subordinea sa directorul economic.
Directorul economic conduce compartimentul administrativ, biroul financiar-
contabil.
Biroul financiar-contabilitate are obligaţia de a ţine evidenţa contabilă în lei, va
întocmi bilanţul şi contul de profit şi pierdere.
Angajaţii societăţii
Angajaţii sunt capitalul unei societăţi. Ei sunt cei care gestionează toate celelalte
capitaluri, de aceea ei sunt foarte importanţi. Societatea este conştientă de importanţa unui
personal bine instruit şi motivat care să participe la realizarea cu succes a obiectivelor
firmei.
Aprovizionarea se face de catre gestionari, direct la punctele de lucru.
Compartimentul de aprovizionare are umătoarele atribuţii:
1. Fundamentează necesarul de marfa în funcţie de cerintele clientilor
2. Analizează, îmbunatăţeşte şi corelează necesarul de aprovizionat cu celelalte
secţiuni de program ale societăţii;
3. Urmăreşte aprovizionarea conform graficelor stabilite, întârzierile sau neonorarea
comenziilor şi tratarea acestora conform legislaţiei în vigoare acţionându-se pentru
recuperarea pierderilor sau a pagubelor aduse societăţii comerciale;
4. Ţine evidenţa preţurilor de aprovizionare, întocmeşte listele de preţuri, le pune la
dispoziţia seviciilor funcţionale şi a atelierelor;
5. Urmăreşte şi ia măsuri pentru reducerea cheltuielilor de aprovizionare, prin
căutarea celor mai sigure, de calitate şi mai convenabile surse de aprovizionare;
 

8
  Compartimentul de desfacere asigură următoarele:
- Condiţiile necesare conform fişelor tehnice pentru depozitarea marfurilor;
- Ambalarea, livrarea, eventual încărcarea şi  transportul marfurilor la beneficiari;
- Evidenţa pe calculator electronic a tuturor clienţilor, a livrărilor făcute, a punerii lor
în funcţiune;
- Culegerea şi stocarea pe calculator a informaţiilor primite de la clienţi privind
comportarea în exploatare a produselor livrate; împreună cu informaţiile privind
respectarea termenelor contractuale şi cu sugestiile privind îmbunătăţirea colaborării cu alte
societăţi;
- Transmiterea concluziilor activităţii sale către conducerea întreprinderii,către
serviciile de contabilitate şi marketing.
 
Serviciul de marketing are următoarele atribuţii:
- Efectuează sistematic studii privind situaţia pieţelor interne şi externe  în care sunt
prezente sau urmează să pătrundă produsele societăţii, precum şi studii privind situaţia
pieţelor interne şi externe pentru materiile prime şi materialele necesare. Concluziile
acestor studii sunt folosite în mod operativ la adoptarea deciziilor întreprinderii atât pe
termen scurt cât şi pe termen lung;
- Realizează acţiunile de promovare a produselor (participarea la târguri şi expoziţii în
ţară şi străinătate, anunţuri publicitare).
 
Serviciul administrativ asigură menţinerea ordinii şi curăţeniei, întreţinerea clădirii, a
dotărilor generale, igienizarea, dezinsecţia spaţiului folosit de societate.
Serviciul personal are următoarele atribuţii:
- Asigură evidenţa personalului respectând toate prevederile cerute de lege;
- Asigură întocmirea fişelor de pontaj individuale şi colective şi calculează drepturile
salariale pentru angajaţi;
- Organizează concursurile pentru ocuparea noilor locuri de muncă pe care le
înfiinţează periodic societatea, pe măsura dezvoltării întreprinderii.

Compartimentul financiar-contabil are atributiuni multiple si relatii cu toate celelalte

compartimente din cadrul societatii. Relatiile cu celelalte compartimente sunt atat de intrare
cat si de iesire.
Aprovizionare
Desfacere
Personal
Financiar
Contabilitate

Prezentarea formei de inregistrare

Societatea SC JAIS COM SRL GALATI foloseste ca forma de inregistrare in
contabilitate forma de inregistrare pe jurnale.
Contabilitatea este organizata in compartimentul financiar-contabilitate.
Operatii de incasari in numerar.
Operatiile de incasari in numerar sunt consemnate in registrul de casa. Acestea se fac
pe baza dispozitiei de incasare catre casierie iar platile pe baza dispozitiei de plata catre
casierie, intocmite de contabilitate. Platile si incasarile in numerar se fac in limita
plafoanelor stabilite.

9
 1.5 SCURTA PREZENTARE A SOCIETATII “SC. JAIS COM
SRL” SUB ASPECTUL ACTIVITATII ANTERIOARE
DESFASURATE

Societatea JAIS COM SRL, cu sediul in Galati, strada Anghel Saligny, nr.128, bl.H2,
ap.14, inregistrata la Registrul Comertului cu nr. de ordine J17/1126/2002, C.U.I.
R15055780, cu un capital social de 200 RON, are ca obiect principal de activitate, conform
clasificarii C.A.E.N. 5153, comert cu ridicata(en-gros) al materialului lemnos si de
constructii, iar ca activitati auxiliare sunt comertul cu amanuntul al produselor
nealimentare(cosmetice, bijuterii placate) si articole second hand.
Societatea isi desfasoara activitatea cu un numar de 12 angajati, cu contract individual
de munca, pentru care calculeaza si vireaza contributii pentru asigurari sociale.
Contributiile sociale calculate pentru angajati sunt :
o contributii individuale –9.5%
o contributii la fondul de somaj-1%
o contributii pentru asigurari de sanatate-6.5%
o impozitul pe salariu-16%.
Contributiile sociale care revin societatii sunt:
o contributii pentru asigurarile sociale pentru lucrul in conditii normale-22%
o contributii pentru fondul de somaj-3%
o contributii pentru asigurari sociale de sanatate-7%
Societatea are depuse cartile de munca ale angajatilor la I.T.M. Galati, pentru care
calculeaza un comision de 0.7% la fondul de salarii realizat.
Societatea aplica reglementarile contabile simplificate aprobate prin O.M.F.-
306/2002, drept pentru care calculeaza impozit pe profit in procent de 16%.
Pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii, aprovizionare cu marfa, livrari
rapide, societatea are incheiate doua contracte de leasing operational pentru o autoutilitata
si un autoturism.
Pentru respectarea contractelor cu furnizorii si platii la timp a acestora, societatea mai
are contractate doua credite:unul de tip “linie de credit”, iar celalalt cu rambursare la
scadenta.
Locatiile unde societatea isi desfasoara activitatea sunt inchiriate avand contracte de
inchiriere pentru care plateste chirie lunar.
Societatea este platitoare de T.V.A., drept pentru care intocmeste jurnale de
cumparari si de vanzari, iar la finele fiecarei luni, avand cifra de afaceri de peste 100.000
EURO la sfarsitul anului 2005, intocmeste si depune la D.G.F.P. Galati decont privind
T.V.A.-ul (formular 300 ).
Trimestrial se calculeaza impozitul pe profit pentru care se depune tot la D.G.F.P.
Galati o declaratie privind impozitele si taxele ( formular 100 ).
Aceasta declaratie este folosita si pentru declaratia lunara a contributiei pentru
asigurarile sociale.
Societatea mai are obligatia de a depune lunar declaratia nominala privind evidenta
asiguratilor la C.J.P.A.S.Galati si AJOFM. Toate declaratiile au ca termen de depunere data
de 25 ale luniiurmatoare pentru care se depune declaratia.
La data de 31.12.2005, societatea a intocmit un bilant cu realizarile anului in curs.

10
 Bilantul este compus din: bilantul propriu-zis Activ si Pasiv, contul 121 profit si
pierderi si date informative.
Bilantul este intocmit in RON pe baza balantei de verificare incheiata la 31.12.2005.
Organizarea si tinerea contabilitatii se face conform prevederilor legii 82/1991 cu
modificarile si completarile in vigoare.
Politicile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performentei
financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata.
Societatea isi desfasoara activitate in conditii de continuitate.
In urma intocmirii bilantului, firma inregisteaza o cifra de afaceri de 1.258.239 lei, iar
cheltuielile efectuate pentru activitatea curenta sunt de 1.257.122 lei, rezultand un profit
brut de 1.117 lei.
Pentru profitul obtinut nu s-a calculat impozit pe profit, deoarece in exercitiul
financiar precedent(2004), societatea a inregistrat pierdere fiscala, asadar s-a hotarat de
catre A.G.A. ca profitul de anul acesta sa fie repartizat pentru diminuarea partiala a
pierderii din anul precedent.
In cursul exercitiului financiar 2005, societatea nu a inregistrat provizioane pentru
riscuri si cheltuieli. Nu a inregistrat venituri din activitati extracontabile.
Reconcilierea dintre rezultatul exercitiului si rezultatul fiscal, asa cum este prezentat
in declaratia de impozit pe profit este urmatoarea:
o rezultatul contabil este de 1117 RON
o rezultatul fiscal este de 13648 RON
Cifra de afaceri inregistrata este de 1.234.329.
Societatea a mai inregistrat venituri din prestari servicii de transport in valoare de
13.956 RON.
Cheltuielile cu chiriile si ratele achitate in cadrul a doua contracte de leasing
operational sunt in valoare de 136.300 RON.

Analiză pe bază de bilanţ la S.C. “JAIS” COM SRL

La S.C. “JAIS” COM SRL. indicatorul de performanţă a fost calculat pe baza

datelor din bilanţul contabil după cum urmează:

INDICATORI 2004 2005

Capitaluri totale proprii 14020 15137
Profit net 0 1117
Rata rentabilităţii 0 7.43%
capitalurilor utilizate

1117
R 2005 = X 100 = 7.43%
15137

11
 Rezultă că în anul 2005 rata rentabilităţii capitalurilor utilizate a crescut, mai mult,
sociatattea a reusit sa acopere pierderea din anul precedent cauzar de amenajarile spatiilor
unde isi desfasoara activitate.
La S.C.”JAIS”COM S.R.L. piramida performanţei a înregistrat valori după cum
urmează:

INDICATORI 2004 2005

Capitaluri totale utilizate 14020 15137
Profitul din exploatare -37623 12015
Cifra de afaceri 937478 1234329
Active fixe 11369 13039
Active circulante 407142 419040
- rata performanţei în funcţie
de profitul din exploatare şi 0 79.3%
capitalurile totale utilizate
- rata profitului din
exploatare comparativ cu 0 0.97%
cifra de afaceri
- rata cifrei de afaceri
comparativ cu capitalurile 66.87 81.54
totale utilizate
- rata cifrei de afaceri 82.46 94.66
comparativ cu activele fixe
- rata cifrei de afaceri
comparativ cu activele 23.03 29.46
circulante

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

NR.CTR. INDICATORI ANUL 2003 ANUL 2004 ANUL 2005

1 CIFRA DE AFACERI NETA 693226 937478 1234329
2 COSTUL BUNURILOR VANDUTE
SI AL SERVICIILOR PRESTATE 629421 976221 1246217
3 CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA 629421 976221 1246217
4 REZULTATUL BRUT AFERENT CIFREI
DE AFACERI NETE 63805 -38743 -11888
5 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE 0 1120 23903
6 REZULTATUL DIN EXPLOATARE 63805 -37623 12015

12
 1500000

1000000
ANUL 2003
500000 ANUL 2004
ANUL 2005
0

-500000

I. INDICATORI DE LICHIDITATE

1.Indicatorul lichiditatii curente (indicatorul capitalului circulant)

Pentru 2003 ACTIVE CURENTE

 223104
1,24
DATORII CURENTE 180232

Pentru 2004 ACTIVE CURENTE

 407142
1,01
DATORII CURENTE 404491

Pentru 2005 ACTIVE CURENTE

 419040
0,96
DATORII CURENTE 4363591

Acest indicator reflectă posibilitatea activelor circulante curente de a se transforma

într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. Se
consideră o lichiditate globală favorabilă când indicele este supraunitar. Se observă că
lichiditatea generală a scăzut de la an la an. Se apreciază o lichiditate mai puţin bună.

2. Indicatorul lichiditatii imediate

ACTIVE CURENTE-STOCURI
Pentru 2003 = 223104-179531 = 0,24
DATORII CURENTE 180232
ACTIVE CURENTE-STOCURI
Pentru 2004 = 407142-334008 = 0,18
DATORII CURENTE 404491

ACTIVE CURENTE-STOCURI
Pentru 2005 = 419040-378926 = 0,09
DATORII CURENTE 436359

Trebuie să tindă şi ea spre o mărime unitară. Dacă societatea este obligată să-şi
achite datoriile pe termen scurt în acel moment, trebuie să dispună de lichidităţi care să
acopere întreaga datorie. Cea mai bună valoare s-a obţinut în anul 2003.

13
 3. Rata solvabilităţii generale = nu avem datorii pe termen lung în nici un
exercitiu. Acest indicator măsoară marja de credit a întreprinderii, securitatea de care se
bucură creditorii, dacă întreprinderea are posibilitatea, are mijloace din care
sa-şi onoreze obligaţiile curente.

II. INDICATORI DE ECHILIBRU FINANCIAR

1.Rata autonomiei financiare (CAPITALUL PROPRIU/CAPITALUL

PERMANENT)

(2003) 52612 ═ 0.23

232843

(2004) 14020 ═ 0.03

418511
(2005) 15137 ═ 0.03
451493

Acesta măsoară independenţa sau dependenţa întreprinderii faţă de bănci. Sensul

favorabil de evoluţie este crescător. O autonomie foarte mare (peste 0.8) indică însă
nefolosirea sursei bancare de finanţare. Indicatorul este utilizat şi de către bănci în
aprecierea oportunităţii acordării creditului.

2.Rata de finanţare a stocurilor (Capital permanent – Active imobilizate) /

Stocuri)

(2003) 232843-9739 ═ 1.24

179531
(2004) 418511-11369 ═ 1.22
334008
(2005) 451493-13039 ═ 1.24
378926

Exprimă gradul în care stocurile sunt finanţate din fondul de rulment, respectiv din
resursele permanente rămase după finanţarea investiţiilor în imobilizări. Are valoarea cea
mai mare în anul 2003, cat si in 2005, cu toate ca stocurile înregistrează o valoare mai mica
in 2003 fata de 2005 valoare, fondul de rulment are valoarea cea mai mare in 2003. Pe
ansamblu valorile sunt satisfăcătoare.

3. Rata datoriilor (Datorii totale / Active totale)

(2003) 180323 ═ 0.77

232843

(2004) 404491 ═ 0.97

14
 418511

(2005) 436359 ═ 1.01

432079

Reflectă gradul de îndatorare, limita până la care societatea este finanţată din alte
surse decât cele proprii. Cu cât indicatorul este mai aproape de 0 este mai bine. In perioada
analizată, cel mai bun rezultat s-a obţinut în anul 2003.

4.Rata capitalului propriu faţă de activele imobilizate (Capital propriu / Active

imobilizate)

(2003) 52612 ═ 5.40

9739

(2004) 14020 ═ 1.23

11369

(2005) 15137 ═ 1.16

13039

5. Rata de rotaţie a obligaţiilor (Cifra de afaceri / Datorii totale)

(2003) 693225 ═ 3.85

180232

(2004) 937478 ═ 2.32

404491

(2005) 1234329 ═ 2.83

436359

Indicatorul care are valoarea cea mai apropiată de 0 este de preferat, astfel, în anul
2004 s-a obţinut cea mai bună valoare.

III. INDICATORI DE GESTIUNE

1. Rotaţia activelor circulante (Cifra de afaceri / Active circulante)

(2003) 693225 ═ 3.11

223104

(2004) 937478 ═ 2.30

407142

15
 (2005) 1234329 ═ 2.94
419040

2. Rotaţia activului total (Cifra de afaceri / Active totale)

(2003) 693225 ═ 2.98

232843

(2004) 937478 ═ 2.24

418511

(2005) 1234329 ═ 2.75

449398

Rotaţia activelor marchează starea lor de lichiditate şi se pot exprima în număr de

circuite sau număr de zile. O bună gestiune financiară constă în apropierea duratei
creditului acordat clienţilor de cea obţinută de la furnizori.

IV. INDICATORI DE RENTABILITATE

1. Rata rentabilităţii economice (Profit brut / Capital permanent)

(2003) 62959 ═ 0.27

232843

(2004) -a prezentat pierdere

(2005) 1117 ═ 0.002

451493

Exprimă capacitatea societăţii de a produce profit din activitatea de bază şi măsoară

eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate. Ea trebuie să fie superioară ratei
inflaţiei. In anul 2003, societatea a obţinut un profit mai mare decât în urmatorii ani.

2. Rata rentabilităţii financiare ( Profit net / Capital propriu)

(2003) 54826 ═ 1.04

52612

(2004) - a prezentat pierdere

(2005) - 1117 ═ 0.07

15137

16
 Exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit.

3. Rata rentabilităţii resurselor consumate (Profit net / Cheltuieli totale)

(2003) 54826 ═ 0.08

630341

(2004) - a prezentat pierdere

(2005) 1117 ═ 0.
1257122

Exprimă eficienţa activităţii, a consumurilor pentru obţinerea profitului. Se poate

constata că rentabilitatea scade.

AN AN AN
INDICATORI MOD DE CALCUL
2003 2004 2005
Indicatori de lichiditate
I
1 Active circulante / Datorii
Lichiditate generală 1.24 1.01 0.96
. curente
2 (Active circulante – Stocuri) /
Lichiditate imediată 0.24 0.18 0.09
. Datorii curente
3 Rata solvabilităţii Active totale / Datorii pe
0 0 0
. generale termen mediu şi lung
Indicatori de echilibru financiar
II
1 Rata autonomiei Capital propriu /Capital
0.03 0.03
. financiare permanent 0.23
Fond de rulment / Stocuri =
2 Rata de finanţare a
(Capital permanent – Active 1.24 1.22 1.16
. stocurilor
imobilizate) / Stocuri
3
Rata datoriilor Datorii totale / Active totale 0.77 0.97 1.01
.
Rata capitalului propriu
4 Capital propriu / Active
faţă de activele 5.40 1.23 1.16
. imobilizate
imobilizate
5 Rata de rotaţie a Cifra de afaceri / Datorii
3.85 2.32 2.83
. obligaţiilor totale
II
Indicatori de gestiune
I
1 Rotaţia activelor Cifra de afaceri / Active
3.11 2.30 2.94
. circulante circulante
2 Cifra de afaceri / Active
Rotaţia activului total 2.98 2.24 2.75
. totale

17
I
Indicatori de rentabiliate
V
1 Rata rentabilităţii Profit brut / Capital
0.27 0 0.002
. economice permanent
2 Rata rentabilităţii
Profit net / Capital propriu 1.04 0 0.07
. financiare
3 Rata rentabilităţii
Profit net / Cheltuieli totale 0.08 0 0
. resurselor consumate
V
Indicatori ai fondului de rulment
.
Active totale – Active
1 Fondul de rulment total 223104 407142 419040
imobilizate
2 Fondul de rulment Capital propriu total – Total
9739 2651 2098
. propriu active imobilizate
Stocuri + Creanţe + Active de
3 Necesar fond de
regularizare – Datorii curente 41642 -592 -17894
. rulment
– Pasive de regularizare
4 Fond de rulment net Capital permanent – Active
223104 407142 438454
. global imobilizate
5 Fond de rulment net global –
Trezoreria netă 181462 407734 456348
. Necesar de fond de rulment

CAPITOLUL II ASPECTE DE ORDIN TEORETIC PRIVIND

CONDUCEREA SI ORGANIZAREA CONTABILITATII
FINANCIARE

18
 2.1 Obiectul si metoda contabilitatii.

Contabilitatea face parte din evidenta economica. Evidenta economica reprezinta un

sistem de inregistrare, de urmarire cantitativa, calitativa si valorica a activitatii si
fenomenelor social economice ce se produc intr-un anumit timp si loc. Ea ocupa un loc
central in sistemul informational si constituie o parghie deosebit de importanta in
conducerea activitatii economice. Pentru a-si indeplini rolul, ea trebuie sa fie clara, precisa,
simpla si tinuta la zi.
Contabilitatea furnizeaza cele mai multe si importante informatii ale activitatii
manageriale si constituie principalul instrument de cunoastere, gestiune si control al
patrimoniului unitatii si activitatii desfasurate, ocupand locul central in cadrul evidentei
economice.
Contabilitatea are doua functii importante:
o Functia de reflectare, oglindire fidela a patrimoniului si proceselor economice care
au loc, de gestiune si control al patrimoniului unitatilor si al rezultatelor obtinute de
catre acestea.
o Functia de informare cu date certe, a conducerii unitatii patrimoniale, cat si a
asociatilor, actionarilor, bancilor, organelor fiscale, clientilor , furnizorilor, altor
persoane juridice sau fizice.
In conditiile economiei de piata, o parte din informatiile contabile devin transparente.
Ele privesc situatia patrimoniala, rezultatele si situatia financiara, relatiile unitati cu terti si
sunt produsul contabilitatii financiare. Cealalta parte a informatiilor contabile sunt
confidentiale , privesc numai conducerea unitatii si sunt produsul contabilitatii de gestiune.
Separarea celor doua categorii de informatii contabile genereaza dualismul in contabilitate.
Pentru a-si indeplini functiile contabilitatea trebuie sa satisfaca anumite cerinte: sa fie
organizata si condusa in mod corespunzator normelor legale, sa fie tinuta la zi, sa fie clara
si precisa sa cuprinda date complete care sa fie furnizate la timp conducerii unitatii si celor
interesati in cunoasterea rezultatelor obtinute si gestionarea patrimoniului.
Dat fiind importanta contabilitatii, atat pentru conducerea activitatii unitatilor
patrimoniale cat si pentru indeplinirea datoriilor fata catre bugetul de stat si a altor obligatii,
ea trebuind sa fie condusa si organizata dupa principii unitare pe intreaga economie
nationala. La noi in tara, prin Legea contabilitatii nr. 82 din 24 Decembrie din anul 1991,
prin regulamentul de aplicare al acestei legi si alte acte normative elaborate de Ministerul
Finantelor, sunt stabilite normele generale si unitare de organizare si conducere a
contabilitatii generale, obligatorii pentru toti agentii economici, persoane fizice sau juridice
care au calitatea de comerciant.

2.2. Obiectul de studiu al contabilitatii

 Obiectul de studiu al contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a

bunurilor mobile si imobile, a disponibilitatilor banesti, a titlurilor de valoare, a drepturilor
si obligatiilor unitatilor patrimoniale, precum si miscarile si modificarile intervenite,
cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute, in urma operatiunilor patrimoniale efectuate.
Unitatea patrimoniala este o colectivitate care dispune de un patrimoniu si desfasoara
o activitate specifica ei. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor materiale si
banesti exprimate valoric precum si relatiile determinate de formarea si micsorarea
permanenta a acestora; care da nastere la drepturi si obligatii.
Din punct de vedere al componentei elementele patrimoniale se impart in:

19
 o Elemente patrimoniale de tipul activelor imobilizate: imobilizarile ne
corporale ( cheltuieli de constituire si de cercetare, concesiuni, brevete si alte
drepturi si valori asimilate), de tipul imobilizarilor corporale (terenuri, cladiri
si constructii speciale, masini si utilaje, alte bunuri imobiliare), imobilizari
financiare (titluri de participatie, creante imobilizate).
o Elemente patrimoniale de tipul activelor circulante formate din: stocuri
(materii si materiale, obiecte de inventar, marfuri etc.); mijloace banesti;
creante (clienti, debitori..) si alte elemente de tipul bunurilor si relatiilor care
se gasesc in activul posedat la unitati;
o Elementele patrimoniale de tipul relatiilor de pasiv: ale capitalurilor proprii
(capital social si individual, prime legate de capital, fond de rezerva, fond de
dezvoltare, rezultatul exercitiului, alte fonduri) si ale datoriilor ( imprumuturi
si credite, furnizori, creditori, obligati de plata catre bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale, catre salariati, actionari sau asociati si alte persoane fizice
sau juridice) care formeaza pasivul unitatii exceptand sursele de provenienta
ale elementelor de activ.

2.3   Definirea, sfera de aplicare şi perspectivele contabilităţii

financiare
 
Sistemul contabil utilizat în ţara noastră de toţi agenţii economici, indiferent de
profilul activităţii pe care o desfăşoară, are ca sursă de inspiraţie atât Directiva a IV-a
Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte conturile anuale, cât şi standardele
internaţionale de contabilitate. Totodată, s-a utilizat Planşa planului de conturi francez sau
altfel spus partea formală a Planului Contabil Francez.
De altfel, se poate reţine că întregul proces de normalizare contabilă a avut în
vedere şi urmăreşte în continuare armonizarea cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale.
Îndeplinirea unui asemenea deziderat a constituit un obiectiv permanent pentru
Direcţia generală legislaţie contabilă din Ministerul Finanţelor, iar reglementările elaborate
în acest sens au deja caracter oficial, fiind aprobate de Ministrul Finanţelor şi publicate în
Monitorul Oficial. Astfel, ele privesc întocmirea, prezentarea, aprobarea şi publicarea
situaţiilor financiare ale întreprinderii şi stabilesc principiile şi regulile contabile de bază,
forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale în vederea asimilării depline a Directivei a
IV-a a C.E.E. (78/669/EEC) şi continuarea armonizării cu Standardele de Contabilitate
Internaţionale.
Actualul sistem de contabilitate a fost astfel conceput încât organizarea de ansamblu
a contabilităţii se realizează pe două niveluri sau trepte sau secţiuni importante şi
intercorelate, după cum urmează: contabilitatea financiară sau generală şi contabilitatea de
gestiune sau managerială, secţiuni care sunt elaborate pe baza unor principii, metode şi
tehnici adecvate economiei de piaţă.
Contabilitatea financiară se caracterizează prin faptul că are caracter unitar pentru
toţi agenţii economici, iar obiectul său este cuprinzător şi priveşte urmărirea, controlul şi
prezentarea fidelă a patrimoniului în totalitatea şi structuralitatea sa, a situaţiei financiare şi
a rezultatului exerciţiului, prin intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării
informaţiilor utile celor care iau decizii economice.
Această definiţie este aliniată cerinţelor impuse de către organismul internaţional de
normalizare a contabilităţii, I.A.S.C care defineşte obiectul contabilităţii financiare astfel:
"Obiectivul documentelor contabile de sinteză ale unei întreprinderi este de a prezenta
informaţii privind situaţia financiară, performanţele şi evoluţia situaţiei financiare, care să

20
fie utile unei game largi de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice ..." .
Informaţiile privind situaţia financiară sunt furnizate în principal printr-un bilanţ, cele
privind performanţele, printr-un cont de profituri şi pierderi, iar informaţiile privind
evoluţia situaţiei financiare, printr-un tablou de flux ("tablou de finanţare sau tablou de
trezorerie"). Definiţia de mai sus, comparativ cu cea anterioară, prezintă o singură
deosebire, însă nesemnificativă, care constă în aceea că nu conţine conceptul de imagine
fidelă, concept care reprezintă un obiectiv în ţările din Comunitatea Economică Europeană
şi un principiu prioritar în ţările anglo-saxone.
Totodată, se impune precizarea că definiţia obiectului contabilităţii financiare,
comparativ cu definiţiile formulate până în prezent, conţine elemente de noutate, anumite
mutaţii şi implicit noi valenţe.
Astfel, se acordă importanţă deosebită documentelor contabile de sinteză, denumite
în literatura de specialitate şi situaţii financiare sau conturi anuale, asigurându-se
concomitent urmărirea existenţei, mişcării şi transformării elementelor patrimoniale în
cadrul proceselor de producţie, repartiţie şi consum.
Se reţine, de asemenea, că se extinde destinaţia informaţiilor contabile de la
conducerea întreprinderii la toţi cei interesaţi în luarea deciziilor, iar în cadrul cărora un loc
important îl ocupă beneficiarii, inclusiv investitorii de capitaluri.
Se remarcă, totodată, faptul că prezintă caracter de noutate şi precizarea că se
furnizează informaţii utile, ceea ce reliefează importanţa cuvenită utilizării acestora în
procesul de adoptare a deciziilor sau altfel spus informaţiile obţinute să conducă la efecte
favorabile, superioare costurilor pe care le ocazionează.
Un ultim aspect de noutate care se reţine îl constituie cel privind adoptarea
conceptului de imagine sau prezentare fidelă, în funcţie de care contabilitatea serveşte atât
scopurilor fiscale cât şi celor de natură economică. În acest sens se are în vedere că prin
intermediul provizioanelor ce se constituie, indiferent că sunt sau nu deductibile fiscal s-a
creat o premisă importantă în deconectarea contabilităţii de fiscalitate.
Sfera de aplicare sau de cuprindere a contabilităţii în general şi în mod deosebit a
celei financiare este cuprinzătoare, fiind precizată chiar în prima parte a Regulamentului
elaborat în spiritul Legii contabilităţii. Astfel, în categoria unităţilor patrimoniale care au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate sunt incluse: "regiile autonome;
societăţile comerciale; societăţile agricole; organizaţiile cooperaţiei de consum şi de credit;
Banca Naţională a României şi societăţile bancare; instituţiile publice de subordonare
centrală sau locală; unităţile de asigurări sociale, altele decât cele de stat; asociaţiile;
fundaţiile; sindicatele; unităţile de cult şi alte organizaţii obşteşti, precum şi celelalte
persoane care au dobândit personalitate juridică potrivit legii".
Obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii revine, de asemenea, "persoanelor
fizice care au dobândit calitatea de comerciant, care prestează activităţi independente sau
care exercită în mod obişnuit acte de comerţ şi sunt înregistrate la Oficiul registrului
comerţului", precum şi "sucursalelor şi altor subunităţi fără personalitate juridică, cu sediul
în străinătate şi care aparţin unor unităţi patrimoniale cu sediul sau domiciliul în România,
cât şi altor subunităţi fără personalitate juridică cu sediul în România şi care aparţin unor
persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate".
Toate structurile organizatorice din economie, aşa cum prevede Legea contabilităţii,
poartă denumirea de unităţi patrimoniale, iar fiecare dintre ele dispune de un anumit
patrimoniu care reprezintă obiectul oglindirii integrale şi fidele în contabilitate.
La rândul lor, unităţile patrimoniale cu profil economic, indiferent de natura activităţii pe
care o desfăşoară, utilizează acelaşi sistem de contabilitate financiară şi sunt cunoscute
totodată sub denumirea generală de agenţi economici, atât în teoria economică cât şi în
legislaţia privind organizarea şi funcţionarea lor, iar problematica ce se abordează în

21
continuare se referă la această categorie semnificativă de întreprinderi sau unităţi
economice.
 

2.4. PRINCIPII CONTABILE DE BAZĂ

 
Obiectivul fundamental al contabilităţii privind asigurarea unei imagini fidele
asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatului exerciţiului, se realizează pe baza unor reguli,
metode şi proceduri contabile care se fundamentează şi concretizează avându-se în vedere
anumite principii şi convenţii contabile generale.
De altfel, practica contabilă a oricărei economii de piaţă nu poate fi concepută fără
utilizarea unor principii de bază. În acest sens se are în vedere faptul că în activitatea
practică se pot întâlni operaţii contabile pentru care nu există stabilite reguli sau proceduri
de rezolvare, iar soluţionarea lor se poate înfăptui numai prin apelarea la unul sau mai
multe principii contabile, ceea ce justifică necesitatea existenţei, cunoaşterii şi înţelegerii
corecte a conţinutului lor.
Principiile contabile de bază asimilate pentru activitatea practică din ţara noastră
sunt enumerate şi definite în mod succint în Regulamentul privind aplicarea Legii
contabilităţii. In continuare se prezintă principiile în cauză, în sensul detalierii condiţiilor şi
a modului de aplicare a lor.
2.4.1. Principiul prudenţei constă în aceea că pentru deprecierile, riscurile şi
pierderile probabile care pot surveni în activitatea exerciţiului curent sau anterior nu este
admisă, pe de o parte, supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, iar pe de altă
parte subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Aceste cerinţe asigură evitarea
transferării în perioada viitoare a incertitudinilor din cursul exerciţiului curent ori a celui
anterior sau altfel spus să nu se influenţeze patrimoniul şi rezultatele exerciţiilor viitoare cu
ceea ce nu se referă la acestea.
Principiul analizat este legat organic de evaluarea patrimoniului şi pentru
respectarea cerinţelor sale este necesar ca această operaţie să se efectueze în mod corect,
ceea ce prezintă avantaje certe. În acest sens se are în vedere faptul că se asigură o anumită
temperare a optimismului exagerat al unor oameni de afaceri în favoarea creditorilor,
precum şi un plus de protecţie pentru investitori, prin evitarea supraestimării profitului şi a
elementelor de activ şi subestimării cheltuielilor şi elementelor de pasiv.
Totodată, se reţine că prin aplicarea în mod voit incorectă a principiului în cauză se
poate ascunde sau denatura realitatea, creându-se rezerve nejustificate prin exagerarea
riscurilor viitoare.
2.4.2. Principiul permanenţei metodelor constă în asigurarea continuităţii
aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor în scopul creării premiselor pentru compararea în
timp a informaţiilor contabile. Metodele care se utilizează trebuie să aibă caracter de
permanenţă, în sensul folosirii lor în cadrul mai multor exerciţii consecutive, ceea ce
permite compararea datelor sau informaţiilor din bilanţurile care se întocmesc, iar analiza
indicatorilor economico-financiari conduce la obţinerea unor informaţii pertinente pentru
cei interesaţi.
În cazul în care se impune schimbarea unor metode ca urmare a modificării
legislaţiei fiscale, restructurării întreprinderii ş.a. este necesar ca ele să fie semnalate în
Anexa la bilanţ, atât sub aspectul justificării modificărilor respective cât şi a explicării
consecinţelor pe care acestea le-au generat.
2.4.3. Principiul continuităţii activităţii este definit în Regulamentul contabil în
sensul că "se presupune că unitatea patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea

22
într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a
activităţii".
Acest principiu acţionează, de regulă, la încheierea exerciţiului, atunci când se
întocmesc documentele de sinteză şi în speţă cu prilejul inventarierii şi implicit a evaluării
bunurilor.
În cazul în care este asigurată continuitatea activităţii se procedează la efectuarea
evaluării anuale a bunurilor în funcţie de utilitatea acestora în cadrul unităţii patrimoniale.
Totodată, se are în vedere folosirea normală a practicilor contabile, dintre care se amintesc:
delimitarea activităţii unităţii patrimoniale în exerciţii şi, de asemenea, a unor cheltuieli pe
mai multe exerciţii viitoare, utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimonială şi în
gestionare ş.a.
În situaţia în care se constată intrarea în starea de lichidare sau de reducere sensibilă
a activităţii, pentru evaluarea bunurilor, se utilizează alte valori decât cele de utilitate (mai
mici), denumite şi valori lichidative, adoptându-se o modalitate de evaluare adecvată
sistării activităţii sau noncontinuităţii. Totodată, se are în vedere că valoarea imobilizărilor
corporale nu se mai poate recupera în timp, iar unele cheltuieli, cum sunt cele de constituire
şi cele de cercetare-dezvoltare, nu se mai pot repartiza asupra mai multor exerciţii.
2.4.4. Principiul independenţei exerciţiului este important pentru asigurarea unei
imagini fidele asupra rezultatului fiecărui an financiar.
În condiţiile practicării unei contabilităţi de angajamente şi totodată în spiritul
prevederilor Regulamentului contabil, el “presupune delimitarea în timp a veniturilor şi
cheltuielilor aferente unităţii patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la
rezultatul exerciţiului la care se referă”.
O primă consecinţă ce se degajă din aplicarea acestui principiu constă în aceea că
veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărători, al
livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul de
proprietate a bunurilor respective asupra clienţilor. În aceste condiţii se reţine că nu se are
în vedere momentul încasării, care se poate produce chiar în exerciţiul următor şi nici faptul
că factura se va întocmi ulterior, iar operaţiunea efectuată se înregistrează în mod temporar
într-un cont specific denumit “Clienţi-facturi de întocmit” (418).
La rândul lor, cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele sau valorile plătite
sau de plătit dar care privesc exerciţiul financiar curent. Aceasta denotă că nu se are în
vedere plata propriu-zisă, care se poate efectua chiar în exerciţiul viitor, şi nici situaţia,
oarecum excepţie, că factura n-a însoţit bunurile livrate sau serviciile prestate de către terţi,
iar operaţia în cauză se reflectă, în mod temporar, în contul specific “Furnizori-facturi
nesosite”(408).
O altă consecinţă privind principiul analizat se referă la faptul că este necesară
utilizarea unor conturi de regularizare şi anume: 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” şi
472 “Venituri înregistrate în avans”. Aceste conturi contribuie, de asemenea, la delimitarea
în timp a veniturilor şi cheltuielilor, realizate şi respectiv efectuate în exerciţiul curent dar
care privesc exerciţiul următor şi implicit rezultatul acestuia, dintre care se amintesc:
încasările anticipate din chirii, din vânzări de active corporale cu plata în rate sau
cheltuielile cu reparaţiile capitale neprevizibile, chiriile plătite cu anticipaţie ş.a.
În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor principiului prezentat nu poate fi
neglijată problema calculării şi înregistrării amortismentelor şi provizioanelor la sfârşitul
fiecărui exerciţiu, indiferent că acestea sunt sau nu deductibile fiscal.
2.4.5. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu constă
în existenţa concordanţei depline a acestuia cu bilanţul de închidere a exerciţiului anterior
(precedent), ceea ce creează atât posibilitatea verificării cu uşurinţă a integrităţii
patrimoniului cât şi informării corecte a utilizatorilor externi de informaţii. În acest scop

23
sunt deosebit de importante explicaţiile furnizate în Anexa de la bilanţul exerciţiului
precedent. În legătură cu acest ultim aspect se poate menţiona că în activitatea practică
există numeroase situaţii când este tratat cu superficialitate, în sensul că nu se prezintă
informaţiile stabilite prin reglementările în domeniu, dintre care se amintesc cele referitoare
la: modul de evaluare a elementelor patrimoniale; regimul de amortizare utilizat;
provizioanele constituite, deductibile şi nedeductibile, iar în cazul în care acestea nu s-au
constituit, care este cauza şi efectul asupra rezultatelor financiare ale exerciţiului; dacă s-a
derogat de la principiile generale consacrate, inclusiv motivul şi efectele acestor derogări;
alte situaţii care influenţează comparabilitatea cu anul precedent şi imaginea fidelă;
eventualele evenimente posterioare închiderii exerciţiului financiar ş.a.
2.4.6. Principiul necompensării impune înregistrarea distinctă în bilanţ a
elementelor de activ şi a celor de pasiv şi în contul de profit şi pierdere a veniturilor şi a
cheltuielilor, nefiind admisă vreo compensare între ele. În acest sens exemplificăm:
necompensarea creanţelor cu datoriile faţă de acelaşi terţ şi necompensarea plusurilor de
valoare cu minusurile de valoare care pot surveni cu prilejul aplicării principiului prudenţei.
În afara principiilor prezentate anterior şi reţinute în regulamentul contabil din ţara
noastră, pe plan internaţional sunt acceptate şi alte principii şi convenţii contabile, dintre
care se amintesc: costul istoric şi de origine pentru efectuarea înregistrărilor în cursul
anului; importanţa relativă a informaţiei sau pragul ei de semnificaţie pentru a pune în
evidenţă necesitatea obţinerii numai a informaţiilor utile pentru luarea unor decizii şi
aceasta în condiţii de costuri inferioare efectelor pe care le produc; pertinenţa şi relevanţa
informaţiilor în funcţie de deciziile economice la elaborarea cărora îşi aduc aportul;
justificarea faptelor care privesc veridicitatea şi obiectivitatea informaţiilor ş.a.
 

 
2.5. Structura contabilă a patrimoniului şi a REZULTATULUI
exerciţiului
 
2.5.1. Structura contabilă a patrimoniului
 
Orice întreprindere sau agent economic dispune de un anumit patrimoniu, care, în
totalitatea şi structuralitatea sa şi împreună cu rezultatul exerciţiului, se regăseşte în
obiectul contabilităţii financiare.
Patrimoniul, în spiritul concepţiei economico-juridice, este constituit din totalitatea
bunurilor corporale şi necorporale, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor agentului
economic la un moment dat. Aceste componente sunt denumite elemente patrimoniale şi în
mod obligatoriu au valoare pecuniară, deoarece sunt exprimate valoric.
Patrimoniul pe care îl deţine agentul economic se prezintă pentru informare şi
analiză, în totalitatea şi structuralitatea sa, prin intermediul bilanţului contabil, care
constituie, de regulă, o lucrare de închidere a exerciţiului financiar.
Bilanţul contabil se întocmeşte, de asemenea, în situaţia fuziunii sau încetării
activităţii persoanelor juridice sau fizice care au obligaţia organizării şi conducerii
contabilităţii proprii.
Bilanţul contabil constituie totodată o reprezentare a utilizărilor şi a resurselor unităţii
patrimoniale, ceea ce se realizează prin intermediul activului şi respectiv pasivului său, sub
forma unei egalităţi ce se poate exprima astfel:

UTILIZĂRI = RESURSE

24
 
  ACTIV = PASIV
 
Fiecare din cele două părţi ale bilanţului contabil, activ şi pasiv, este structurată sau
divizată avându-se în vedere câte două criterii şi anume:
- pentru activ: modul de utilizare sau natura economică şi lichiditatea (crescătoare);
- pentru pasiv: modul de finanţare sau natura juridică şi exigibilitatea (crescătoare).
În funcţie de criteriile de mai sus, elementele patrimoniale de activ se divizează în
două grupe şi anume: Active imobilizate (I) şi Active circulante (II).
În grupa activelor imobilizate (I), a căror lichiditate se extinde la o perioadă mai
mare de un an, sunt delimitate următoarele subgrupe sau diviziuni:
a. Imobilizări necorporale, unde se încadrează: Cheltuielile de constituire;
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare; Concesiunile, brevetele şi alte drepturi şi valori
similare; Fondul comercial; Alte imobilizări şi Imobilizări necorporale în curs;
b. Imobilizări corporale, care cuprind: Terenuri; Clădiri şi construcţii speciale;
Maşini, utilaje şi mijloace de transport; Alte imobilizări corporale şi Imobilizări corporale
în curs;
c. Imobilizări financiare.
În grupa activelor circulante (II), care se referă la valorile economice de consum şi
circulaţie a căror lichiditate este mai mică sau cel mult egală cu un an sunt delimitate două
subgrupe sau diviziuni şi anume:
a. Stocuri, unde se încadrează: Stocuri de materii prime, materiale consumabile,
obiecte de inventar şi baracamente; Stocuri aflate la terţi; Producţie în curs de execuţie;
Semifabricate, produse finite şi produse reziduale; Animale; Mărfuri; Ambalaje;
b. Alte active circulante care sunt constituite din: Furnizori-debitori; Clienţi şi
conturi asimilate; Alte creanţe; Titluri de plasament; Conturi la bănci, Casa, Acreditive
(ultimele trei în lei şi în valută); Decontări cu asociaţii privind capitalul; Valori de încasat şi
Alte valori.
În cadrul activului bilanţului sunt delimitate încă două grupe şi anume: grupa (III),
Conturi de regularizare şi asimilate, care se referă la cheltuielile înregistrate în avans, la
diferenţele de activ generate de conversia creanţelor şi datoriilor în devize şi la operaţiile în
curs de clarificare şi grupa (IV), Prime privind rambursarea obligaţiunilor.
La rândul lor, elementele patrimoniale de pasiv se divizează în trei grupe, după cum
urmează: (I) Capitaluri proprii; (II) Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; (III) Datorii.
În grupa capitalurilor proprii (I), care reprezintă finanţarea proprie sau resursele
proprii, sunt încadrate următoarele elemente patrimoniale: Capitalul social sau individual,
din care: Capitalul subscris vărsat; Prime legate de capital; Diferenţe din reevaluare;
Rezerve; Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere); Repartizarea profitului; Fonduri;
Subvenţii pentru investiţii; Provizioane reglementate.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli constituie în totalitatea lor grupa a II-a de
pasiv.
Grupa datoriilor (III), care se referă la finanţarea sau resursele asigurate de terţi, are
în componenţa sa patru categorii de elemente patrimoniale şi anume: Împrumuturi şi datorii
asimilate; Furnizori şi conturi asimilate; Clienţi - creditori; Alte datorii.
În pasivul bilanţului este delimitată în plus cea de a IV-a grupă, denumită "Conturi
de regularizare şi asimilate", în structura căreia se regăsesc: Veniturile înregistrate în avans;
Diferenţele de conversie-pasiv, provenite din conversia în lei a creanţelor şi datoriilor în
devize şi Decontările în curs de clarificare.
În continuare se prezintă în mod sugestiv structura generală a bilanţului contabil.

25
  
BILANŢ
  
încheiat la ________________

lei

 
Exerciţiul Exerciţiul
ACTIV PASIV
Precedent Încheiat Precedent Încheiat
I. ACTIVE     I. CAPITALURI    
IMOBILIZATE PROPRII
a. Imobilizări - Capital social
necorporale - Prime legate de
b. Imobilizări capital
corporale - Rezerve
c. Imobilizări - Rezultatul
financiare exerciţiului
- Fonduri ş.a.
II. ACTIVE     II. PROVIZIOANE    
CIRCULANTE PENTRU
a. Stocuri RISCURI ŞI
b. Alte active CHELTUIELI
circulante  
III. CONTURI DE     III. DATORII    
REGULARIZARE - Împrumuturi şi
ŞI ASIMILATE datorii asimilate
- Cheltuieli - Furnizori şi
înregistrate în avans conturi asimilate
- Diferenţe de - Clienţi –
conversie-activ ş.a. creditori
- Alte datorii
IV. PRIME     IV. CONTURI DE    
PRIVIND REGULARIZARE
RAMBURSAREA ŞI ASIMILATE
OBLIGAŢIUNILOR - Venituri
înregistrate în
avans
- Diferenţe de
conversie-pasiv ş.a.
TOTAL ACTIV     TOTAL PASIV    

 
 

2.5.2. Structura contabilă a rezultatului exerciţiului

 

26
 Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere), deşi constituie un indicator relevant, se
oglindeşte prin intermediul unui singur element sau post al bilanţului contabil propriu-zis,
ceea ce denotă că sub aspect informaţional are un caracter general, sintetic, neasigurând
premisele sau datele necesare pentru efectuarea analizei modului cum a fost obţinut şi
implicit pentru determinarea factorilor de influenţă în vederea luării deciziilor ce se impun
pentru perioada următoare. În scopul eliminării acestui neajuns se foloseşte un instrument
contabil distinct denumit "Contul de profit şi pierdere", care reprezintă o componentă a
bilanţului contabil.
Contul de profit şi pierdere, prin structura pe care o are, asigură detalierea sau
cunoaşterea modalităţilor de obţinere a rezultatului obţinut, prin compararea valorilor
privind vânzările, denumite generic venituri, cu cele referitoare la consumurile sau
utilizările de resurse aferente veniturilor obţinute, denumite cheltuieli, după ecuaţia:

 
   VENITURI-CHELTUIELI = REZULTAT

SAU
 
  VENITURI = CHELTUIELI ą REZULTAT
 

Rezultatul exerciţiului poate fi favorabil, având denumirea de profit, sau

nefavorabil, când este denumit pierdere, după cum veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile şi respectiv cheltuielile mai mari decât veniturile.
În cadrul contului de profit şi pierdere, ca de altfel în ansamblul contabilităţii
financiare, veniturile şi cheltuielile sunt prezentate în funcţie de câte două criterii şi anume:
- pentru venituri: natura activităţii şi natura rezultatelor;
- pentru cheltuieli: natura activităţii şi natura resurselor utilizate.
În raport cu natura activităţii, atât veniturile cât şi cheltuielile, precum şi rezultatul
exerciţiului se delimitează în trei grupe şi anume: din/de exploatare; financiare;
excepţionale. Totodată, rezultatul cumulat al activităţilor de exploatare şi financiare
constituie rezultatul curent al exerciţiului.
Veniturile obţinute, în funcţie de natura lor se delimitează în: Venituri din vânzarea
mărfurilor; Venituri din producţia vândută; Venituri din producţia stocată; Venituri din
producţia de imobilizări; Alte venituri din exploatare; Venituri din dobânzi; Alte venituri
financiare; Venituri excepţionale ş.a.
La rândul lor, cheltuielile efectuate, în raport cu natura resurselor utilizate sunt
structurate astfel: Cheltuieli privind mărfurile; Cheltuieli cu materiile prime; Cheltuieli cu
lucrări şi servicii executate de terţi; Cheltuieli cu impozite şi taxe; Cheltuieli cu
remuneraţiile personalului; Cheltuieli privind dobânzile; Alte cheltuieli financiare;
Cheltuieli excepţionale ş.a. Avându-se în vedere faptul că se face o delimitare riguroasă
între activităţile de exploatare curentă, financiare şi excepţionale, contul de profit şi
pierdere este structurat în câte două grupe pentru fiecare dintre acestea, o grupă de venituri
şi o altă grupă pentru cheltuieli.
Rezultatul obţinut (profit sau pierdere) se determină în mod distinct pentru fiecare
din cele trei grupe de activităţi şi în mod cumulat atât pentru primele două grupe (rezultatul
curent), cât şi pentru toate cele trei grupe, precum şi pentru acestea şi cea de-a IV-a grupă
care priveşte impozitul pe profit, în vederea obţinerii rezultatului final net al exerciţiului.
Schematic, contul de profit şi pierdere se prezintă astfel:
 

27
  
 
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
 
la data de _______________
lei
INDICATORI Exerciţiul financiar
Precedent Încheiat
1. ACTIVITATEA DE EXPLOATARE    
1.1. Venituri
1.2. Cheltuieli
1.3. Rezultatul din exploatare (1.1. - 1.2.)
2. ACTIVITATEA FINANCIARĂ    
2.1. Venituri
2.2. Cheltuieli
2.3. Rezultatul financiar (2.1. - 2.2.)
2.4. Rezultatul curent (1.3. ą 2.3.)    
3. ACTIVITATEA EXCEPŢIONALĂ    
3.1. Venituri
3.2. Cheltuieli
3.3. Rezultatul excepţional (3.l – 3.2.)
4. VENITURI TOTALE (1.1 + 2.1 + 3.1)    
5. CHELTUIELI TOTALE (1.2 + 2.2 + 3.2)    
6. REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI    
(4-5 sau 5-4)
7. IMPOZITUL PE PROFIT    
8. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI    
-        PROFIT (6-7)
-        PIERDERE (6+7 sau 7-6)
 
Aspectele de detaliu privind structura contului de profit şi pierdere se vor prezenta
în cadrul capitolului referitor la lucrările contabile de sinteză.
 

2.6. Evaluarea patrimoniului

 
Evaluarea elementelor patrimoniale sau exprimarea lor valorică, în etalon bănesc,
are importanţă deosebită pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, contribuind în mod
decisiv la respectarea unor principii ale acesteia, dintre care se amintesc: principiul
prudenţei, principiul costului istoric, principiul permanenţei, principiul continuităţii ş.a. De
altfel, între evaluare şi principiile amintite există o intercondiţionare reciprocă.
Problematica evaluării face obiectul unor prevederi exprese în cadrul
regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, unde sunt precizate cele patru reguli
generale de evaluare a elementelor patrimoniale şi anume:
- evaluarea la data sau momentul intrării în patrimoniu;
- evaluarea la data sau cu prilejul inventarierii;
- evaluarea de la încheierea exerciţiului;
- evaluarea la data ieşirii din patrimoniu.

28
 a). Evaluarea la data intrării în patrimoniu sau valoarea de intrare, denumită
valoare contabilă, se efectuează în funcţie de costul de origine sau de intrare stabilit, după
cum urmează:
- la valoarea de utilitate care se determină în funcţie de preţul pieţei, utilitatea,
starea şi amplasarea bunurilor aduse ca aport, obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie;
- la valoarea sau costul de achiziţie pentru bunurile intrate în patrimoniu cu titlu
oneros (contra plată). Costul de achiziţie se stabileşte prin însumarea următoarelor
elemente: preţul de cumpărare convenit între vânzător şi cumpărător; taxele fiscale
nerecuperabile, atunci când este cazul; cheltuielile de transport-aprovizionare; alte
cheltuieli accesorii legate de operaţiunea de achiziţionare şi efectuate până la prima punere
în stare de utilizare a bunului respectiv sau până la intrarea lui în depozit, cum este cazul
cheltuielilor de instalare şi montaj, comisioane şi onorarii ş.a.
De la regula de mai sus fac excepţie anumite elemente patrimoniale al căror cost de
achiziţie este egal cu preţul de cumpărare sau preţul negociat cu furnizorul, deci fără
cheltuieli fiscale şi accesorii. Dintre elementele patrimoniale în cauză se amintesc: titlurile
de participare; titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu; titlurile de plasament ş.a.
Totodată, se reţine că evaluarea pentru creanţe şi datorii se face la valoarea lor
nominală.
Pentru bunurile care se decontează în monedă străină, valoarea de intrare în lei se
stabileşte în funcţie de cursul zilei în vigoare la data efectuării operaţiilor.
La sfârşitul fiecărui an, pentru creanţele datorate în valută se efectuează operaţiunile de
ajustare, prin intermediul conturilor de conversie, iar în momentul încasării sau plăţii se
influenţează veniturile ori cheltuielile financiare, după caz, aşa cum prevede art. 76 din
regulamentul contabil.
- la valoarea sau costul de producţie pentru bunurile produse în cadrul aceleiaşi
unităţi patrimoniale. Costul de producţie se determină prin cumularea următoarelor
elemente: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate; celelalte
cheltuieli directe de producţie (salariile muncitorilor direct productivi, CAS-ul aferent
acestor salarii ş.a.); cota proporţională din cheltuielile indirecte, raţional repartizate şi
implicit în măsura în care sunt legate de fabricarea bunului.
În legătură cu valoarea de intrare sau contabilă se reţin câteva aspecte de detaliu
referitoare la unele categorii importante de elemente patrimoniale.
Terenurile se înregistrează în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la costul de
achiziţie sau valoarea de aport care se stabileşte potrivit legii, avându-se în vedere clasele
de fertilitate, suprafaţa şi amplasarea şi alte criterii.
Valoarea de intrare în patrimoniu a mijloacelor fixe se stabileşte după cum
urmează:
- la costul de achiziţie pentru ceea ce se procură cu titlu oneros;
- la costul de producţie pentru mijloacele fixe obţinute din producţia proprie;
- la valoarea actuală, estimată în funcţie de valoarea mijloacelor fixe cu
caracteristici tehnice similare sau apropiate, atunci când sunt obţinute cu titlu gratuit;
- la valoarea de aport sau de utilitate acceptată de părţi pentru intrările în
patrimoniu prin asocieri, fuziuni ş.a., valoare stabilită de către specialişti prin intermediul
unui raport de evaluare.
Valoarea de intrare în patrimoniu pentru bunurile materiale de natură stocabilă,
inclusiv animale şi păsări, se determină în funcţie de costul de achiziţie sau costul de
producţie, după cum acestea sunt procurate cu titlu oneros şi respectiv obţinute în cadrul
aceleiaşi unităţi patrimoniale.
b). Evaluarea de la data sau cu prilejul inventarierii anuale, efectuată înainte de
închiderea conturilor, se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, fiind

29
denumită valoare de inventar. Această valoare se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului
în unitate şi preţul pieţei. Pentru creanţe şi datorii se ia în calcul valoarea lor probabilă de
încasat, respectiv de plată.
c). Evaluarea de la încheierea exerciţiului asigură aplicarea efectivă a principiului
prudenţei şi constă în aceea că elementele patrimoniale se evaluează şi se reflectă în bilanţ
la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu
rezultatele inventarierii.
Valoarea de inventar se compară cu valoarea contabilă sau de intrare şi se reţine
pentru evaluare, pe de o parte, valoarea cea mai mică în cazul activelor şi, pe de altă parte,
valoarea cea mai mare pentru pasive.
Ca urmare a comparării sau confruntării valorilor de inventar cu cele contabile
rezultă diferenţe în plus sau în minus, care, în funcţie de prevederile regulamentului
contabil, se soluţionează astfel:
- diferenţele constatate în plus (valoarea de inventar mai mare) la elementele de
activ şi în minus la cele de pasiv nu se reflectă în contabilitate, elementele în cauză rămân
înregistrate în contabilitate la valoarea lor de intrare;
- diferenţele constatate în minus (valoarea de inventar mai mică) la elementele de
activ se soluţionează prin includerea în cheltuieli şi creşterea amortizărilor în cazul
activelor amortizabile, active la care deprecierea este ireversibilă (definitivă), şi
constituirea de provizioane pentru activele neamortizabile, active la care deprecierea este
reversibilă. Elementele patrimoniale respective rămân înregistrate în contabilitate la
valoarea lor contabilă sau de intrare;
- diferenţele constatate în plus (valoarea de inventar mai mare) la elementele de
pasiv se soluţionează (deocamdată numai teoretic deoarece reglementările în domeniu nu
sunt finalizate) prin includerea în cheltuieli şi constituirea de provizioane aferente
deprecierilor reversibile ale elementelor în cauză, elemente care, ca şi în cazurile
anterioare, rămân înregistrate în contabilitate la valoarea lor de intrare sau contabilă.
d). Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu (prin vânzare, distrugere, lipsă în
gestiune ş.a.) sau cu prilejul eliberării în consum a bunurilor se face la valoarea lor de
intrare, însă metoda folosită poate influenţa în mai mică sau mai mare măsură rata
rentabilităţii, aşa cum se prezintă în continuare.
Pentru stocuri, plasamente şi instrumente de trezorerie evaluarea se poate face prin
folosirea uneia din metodele: metoda costului mediu ponderat (C.M.P.); metoda primei
intrări-primei ieşiri (FIFO); metoda ultimei intrări-primei ieşiri (LIFO).
Costul mediu ponderat (C.M.P.) se calculează după fiecare intrare sau numai
lunar prin raportarea valorii totale a stocului iniţial cumulată cu valoarea intrărilor la
cantitatea existentă în stocul iniţial cumulată cu cantitatea sau cantităţile intrate, după caz.
Metoda primei intrări-primei ieşiri (FIFO) constă în aceea că bunurile care ies
din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (primul
lot). Pe măsura epuizării primului lot, bunurile care ies din gestiune se evaluează la preţul
de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda ultimei intrări-primei ieşiri (LIFO) constă în aceea că bunurile care se
eliberează (ies) din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei
intrări (ultimul lot intrat în gestiune). Pe măsura epuizării ultimului lot, bunurile ce se
eliberează din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al penultimului
lot aprovizionat, deci în ordinea inversă a intrărilor în gestiune.
Bunurile stocabile (materii prime, produse, mărfuri ş.a.) se pot evalua şi la preţuri
standard (prestabilite), denumite preţuri de înregistrare şi determinate în funcţie de preţurile
medii ale grupelor sau categoriilor de bunuri în cauză.

30
 Diferenţele între preţurile standard şi cele de achiziţie sau de producţie, după caz, se
contabilizează distinct şi ulterior se repartizează în cote proporţionale asupra valorii
bunurilor ieşite din gestiune şi asupra valorii stocurilor, pe bază de coeficient de
repartizare. Acest coeficient se determină prin raportarea soldului iniţial al diferenţelor de
preţ cumulat cu diferenţele aferente intrărilor din cursul perioadei la soldul iniţial al
stocului stabilit la preţul de înregistrare, sold cumulat cu valoarea intrărilor din cursul
perioadei (de regulă lunar), de asemenea, la preţul de înregistrare.
Coeficientul de repartizare care se obţine se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite
din gestiune şi evaluate la preţul de înregistrare, obţinându-se suma absolută a diferenţelor
ce se repartizează şi care se înregistrează în contul sau conturile de cheltuieli în care au fost
evidenţiate bunurile ieşite.
Coeficienţii de repartizare se pot calcula la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi
II, pe grupe sau categorii de stocuri, iar soldurile finale ale conturilor de diferenţe se
cumulează cu soldurile conturilor de stocuri stabilite la preţurile de înregistrare, obţinându-
se valoarea stocurilor la costurile de achiziţie sau de producţie, după caz.
În cazul folosiri metodei preţurilor standard (prestabilite) este necesară actualizarea
periodică a acestor preţuri şi de regulă cel puţin odată pe an datorită modificărilor care pot
să survină în ceea ce priveşte preţurile de achiziţie sau de producţie, după caz.
Utilizarea oricărei metode de evaluare a bunurilor la ieşirea din patrimoniu trebuie
să respecte principiul permanenţei metodelor, în sensul că trecerea de la o metodă la alta nu
se poate efectua în interiorul exerciţiului financiar deoarece s-ar denatura indicatorii de
analiză de la sfârşitul exerciţiului, fiind justificată menţinerea aceleiaşi metode în mai multe
exerciţii consecutive.
În legătură cu cele patru metode de evaluare a bunurilor la ieşirea din patrimoniu se
pot reţine următoarele aspecte:
- utilizarea metodei preţurilor standard, în condiţiile fluctuaţiei mari a preţurilor, nu
este avantajoasă pentru unitate deoarece estimarea preţului de înregistrare pe durata unui
exerciţiu financiar are un grad mare de probabilitate, iar marja diferenţelor de preţ faţă de
costul efectiv este de asemenea mare;
- utilizarea metodei FIFO, în condiţiile creşterii costurilor efective de achiziţie,
conduce la înregistrarea unor costuri minime şi la obţinerea unui profit maxim, însă
valoarea stocului care rămâne disponibil pentru exerciţiul următor este stabilită la preţul cel
mai mare;
- folosirea metodei LIFO, de asemenea, în condiţiile creşterii costurilor efective de
achiziţie are efecte inverse, determină costuri de producţie maxime şi profit minim, iar
stocul care rămâne disponibil pentru exerciţiul următor este evaluat la preţul cel mai mic,
ceea ce asigură existenţa unor rezerve interne pentru unitatea patrimonială;
- prin utilizarea metodei costului mediu ponderat se realizează un echilibru între
valorile de intrare şi cele de ieşire, precum şi pentru ceea ce rămâne disponibil în stoc la
sfârşitul exerciţiului.
În ceea ce priveşte evaluarea se reţine şi faptul că activele şi pasivele unităţii
patrimoniale, pe baza unor dispoziţii legale exprese, se pot reevalua, ceea ce determină
modificarea valorii de intrare a elementelor patrimoniale în cauză; valoarea actuală,
stabilită în urma reevaluării, va deveni valoare de intrare sau contabilă, iar diferenţele care
se determină se înregistrează distinct în contabilitate, soluţionându-se ulterior, pe măsura
amortizării sau realizării activelor reevaluate, prin influenţarea rezervelor sau capitalului
social, în funcţie de prevederile legale.

2.7. Documentele contabile

 

31
 Organizarea contabilităţii oricărei unităţi patrimoniale necesită, printre altele,
folosirea mai multor categorii de documente contabile care asigură atât reflectarea
operaţiilor economico-financiare ce afectează patrimoniul, cât şi crearea premiselor
necesare pentru prelucrarea, stocarea şi raportarea ulterioară a datelor şi respectiv
informaţiilor obţinute. De altfel, organizarea contabilităţii la nivelul exigenţelor asumate nu
poate fi concepută fără existenţa unui sistem de documente contabile judicios elaborate şi
utilizate după reguli bine stabilite. În acest sens se reţine că Ministerul Finanţelor, în cadrul
reglementărilor referitoare la noul sistem de contabilitate, a elaborat "Nomenclatorul
privind modelele registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiară şi
contabilă".
Întrucât documentele contabile sunt numeroase şi totodată au caracter complex se
justifică clasificarea sau delimitarea lor în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul
sistemului de contabilitate şi anume:
a. documente justificative;
b. documente de evidenţă contabilă;
c. documente de sinteză şi raportare.
Documentele contabile, indiferent de categoria din care fac parte, în funcţie de
importanţa şi frecvenţa utilizării lor pot fi tipizate şi netipizate.
Documentele tipizate, sunt utilizate în mod frecvent, iar conţinutul, forma şi
formatul lor sunt unitare, fiind stabilite de către direcţia de resort din cadrul Ministerului
Finanţelor. Aceste documente sunt consemnate în Nomenclatorul amintit anterior. Fiecare
dintre ele se foloseşte pentru operaţii de aceeaşi natură şi are caracter obligatoriu pentru
toate unităţile patrimoniale.
Tipizarea documentelor contabile contribuie, printre altele, la uşurarea completării
şi verificării lor şi totodată la satisfacerea atât a cerinţelor privind prelucrarea automată a
datelor pe care le conţin, cât şi a celor de informare ale utilizatorilor.
Documentele contabile netipizate, cum sunt: situaţiile de repartizare a diferenţelor
de preţ, de determinare a costurilor efective, de fundamentare a indicatorilor bugetului de
venituri şi cheltuieli şi altele, se folosesc în mod ocazional, iar conţinutul, forma şi formatul
lor se stabilesc la nivelul fiecărui agent economic în funcţie de necesităţile de informare ale
acestuia.
a).Documentele justificative constituie baza sau suportul material pentru
înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale, fiind înscrisuri în care se
consemnează orice operaţie care afectează patrimoniul unităţii, acolo şi atunci când a avut
loc. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor economice şi financiare pe care le consemnează,
atât în cazul exercitării diferitelor verificări sau controale cât şi în situaţia unor litigii şi
totodată constituie izvorul informaţiilor contabile.
Conţinutul documentelor justificative este format din diferite elemente care, în
funcţie de modul de completare şi de importanţa pe care o au, se pot delimita în comune şi
specifice.
Elementele comune sunt cele care se referă la datele de identificare şi la asigurarea
responsabilităţilor pentru întocmire, verificare şi aprobare, dintre care se amintesc:
denumirea, numărul şi data documentului; denumirea şi sediul unităţii patrimoniale,
inclusiv compartimentul organizatoric emitent; salariaţii sau persoana juridică terţă, după
caz, care participă la efectuarea operaţiei în cauză; semnăturile persoanelor care poartă
răspunderea pentru efectuarea operaţiei şi întocmirea documentului, pentru avizare, pentru
aprobare ş.a.
Elementele specifice sunt cele care concretizează şi caracterizează operaţiile
economice şi financiare consemnate, fiind următoarele: conţinutul operaţiei consemnate;
baza legală pentru efectuarea operaţiei, atunci când este cazul; datele cantitative; preţurile

32
unitare şi valorile sau numai date valorice parţiale şi totale, după caz; alte elemente care
sunt necesare ulterior pentru efectuarea operaţiilor de prelucrare şi verificare a
documentelor justificative, cum este cazul diferitelor coduri pentru prelucrarea electronică
a datelor.
Întocmirea sau completarea documentelor justificative se face cu uşurinţă pentru
elementele comune, care pentru marea majoritate a operaţiilor de aceeaşi natură se repetă,
documentele în cauză fiind identice. Pentru completarea elementelor specifice sunt
necesare, de regulă, anumite calcule, cunoaşterea specificului operaţiilor respective şi
implicit un volum mai mare de muncă.
Întocmirea propriu-zisă a documentelor justificative sau definitivarea acestei
operaţiuni, după caz, se efectuează la locul şi atunci când se înfăptuieşte operaţia care se
consemnează, folosindu-se cerneală, pastă, creion chimic sau mijloace tehnice de calcul. În
acest sens se are în vedere structura documentelor justificative care poate permite
completarea lor atât manual, cât şi cu mijloace tehnice de calcul sau numai manual
(chitanţe, deconturi de cheltuieli şi altele).
În ceea ce priveşte operaţiunea de completare se reţine că pentru documentele
privind operaţiunile băneşti în numerar şi prin bancă nu sunt admise corectări; atunci când
intervin greşeli se anulează documentul în cauză, întocmindu-se altul corect. Pentru
documentele justificative referitoare la celelalte operaţii economice şi financiare este admis
să se corecteze greşelile de completare, însă acestea trebuie să fie barate cu o linie şi să
existe semnătura celui care a făcut corectarea.
Prelucrarea documentelor justificative constituie o activitate importantă şi constă în
efectuarea mai multor operaţii necesare pregătirii lor pentru înregistrarea în contabilitate.
Astfel, se efectuează: gruparea sau sortarea documentelor pe categorii sau grupe de operaţii
omogene (de capitaluri, de active imobilizate necorporale, de active imobilizate corporale,
de stocuri etc.); se face evaluarea, dacă este cazul, şi se determină valoarea totală a
documentului; se întocmesc centralizatoare pentru documentele care conţin operaţii de
aceeaşi natură; se consemnează pe fiecare document justificativ, atunci când se
înregistrează în mod individual, şi pe fiecare document centralizator simbolurile conturilor
sintetice şi analitice debitoare şi creditoare sau altfel spus se întocmesc formulele contabile.
Verificarea documentelor justificative are loc după ce s-a efectuat prelucrarea şi
reprezintă operaţiunea premergătoare înregistrării în contabilitate, având ca scop eliminarea
sau corectarea eventualelor erori care s-au făcut anterior. În funcţie de aspectele urmărite,
verificarea documentelor se referă la aspecte ce privesc forma precum şi fondul
(conţinutul).
Verificarea formei documentelor justificative are în vedere următoarele aspecte:
folosirea modelului de document corespunzător naturii operaţiei consemnate; completarea
tuturor elementelor pe care le conţine documentul; exactitatea preţurilor unitare şi a
calculelor efectuate; existenţa semnăturilor persoanelor responsabile pentru întocmirea,
avizarea şi aprobarea operaţiilor consemnate şi altele.
Verificarea de fond se referă la aspectele privind necesitatea, legalitatea,
oportunitatea şi economicitatea operaţiilor consemnate în documente.
Necesitatea efectuării operaţiei se stabileşte în funcţie de prevederile programului
de activitate şi bugetul de venituri şi cheltuieli ale unităţii patrimoniale.
Legalitatea se apreciază prin apelarea la prevederile legale referitoare la operaţiile
efectuate.
Oportunitatea constă în efectuarea operaţiei economice în momentul potrivit, cel
mai favorabil, când se prilejuiesc eforturi minime. Această cerinţă sau trăsătură este în
interdependenţă cu cea privind economicitatea, care la rândul său impune ocazionarea unui
nivel minim de cheltuieli în vederea desfăşurării unei activităţi rentabile.

33
 Operaţiunea de verificare, inclusiv a exactităţii conturilor debitoare şi creditoare, se
confirmă prin semnătura salariatului care a efectuat-o, iar erorile care se depistează se
corectează, după caz, de către acesta sau de cel care a întocmit documentul în cauză.
Operaţiunea de verificarea se poate extinde, atunci când este cazul, la aspectele
privind pregătirea documentelor în vederea predării lor pentru a fi prelucrate cu mijloace
tehnice de calcul, precum şi la cele referitoare la situaţiile sau rapoartele obţinute în urma
prelucrării.
Documentele justificative, în măsura în care au fost verificate şi erorile au fost
corectate, se înregistrează în documentele de evidenţă contabilă, după care sunt supuse
operaţiunii de clasare, de aşezare a lor într-o anumită ordine, şi apoi celei de arhivare, de
păstrare în cadrul unităţii pentru anumite intervale de timp stabilite în funcţie de natura
operaţiilor consemnate şi în raport cu prevederile legale din domeniu.
b).Documentele de evidenţă contabilă, denumite în activitatea practică registre de
contabilitate, au în general caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale şi
asigură înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor consemnate în documente
justificative. Ele se prezintă sub forma unor registre sau foi volante şi listări informatice
legate sub formă de registru, cu conţinut şi formă adecvate scopului pentru care sunt
elaborate. Consemnările în registre constituie fişierul de date pentru evidenţa contabilă
curentă, iar fiecare registru furnizează informaţiile necesare pentru unul sau mai multe
elemente patrimoniale.
Registrele contabile, în funcţie de destinaţia sau scopul în care se folosesc, se pot
delimita în registre pentru evidenţa cronologică, registre pentru evidenţa sistematică şi
registre combinate.
Registrele pentru evidenţa cronologică, cum sunt: registrul-jurnal, registrul de
încasări şi plăţi, nota de contabilitate şi altele, asigură înregistrarea operaţiilor economice
şi financiare în ordinea datei când au avut loc.
Registrele sistematice asigură gruparea şi înregistrarea operaţiilor economico-
financiare în funcţie de natura lor şi totodată în raport cu data când au fost efectuate,
registre dintre care se amintesc: registrul cartea mare, registrul-inventar, fişa de cont pentru
operaţii diverse, fişa de cont "maestru-şah", jurnalul pentru creditul contului ş.a.
Registrele combinate servesc atât pentru înregistrarea cronologică, cât şi pentru cea
sistematică, precum şi pentru evidenţa analitică, registre unde se încadrează actualele
jurnale folosite în cadrul formei de contabilitate pe jurnale.
Registrele principale reţinute în Legea contabilităţii şi în regulamentul contabil sunt
în număr de trei şi anume: registrul-jurnal, registrul inventar şi cartea mare, care au
caracter obligatoriu şi totodată de noutate.
Registrul-jurnal are caracter de document cu regim special, se înregistrează la
organele fiscale şi poate fi folosit ca probă în litigii. În acest registru se consemnează toate
operaţiile economice şi financiare din cadrul unei anumite perioade de gestiune, în ordinea
în care acestea s-au efectuat în timp.
În registrul jurnal, care se întocmeşte într-un singur exemplar, pentru fiecare
operaţie ce se înregistrează, se consemnează următoarele elemente: numărul curent al
fiecărei operaţii înregistrate, începând de la 1 ianuarie până la 31 decembrie; data când se
face înregistrarea; felul şi numărul documentului justificativ în care este înscrisă operaţia ce
se înregistrează; explicaţii în legătură cu operaţia în cauză; simbolurile conturilor debitoare
şi creditoare şi sumele pentru fiecare din acestea.
În cazul în care unitatea foloseşte registre-jurnal auxiliare este necesar ca
documentele justificative să se înregistreze în aceste jurnale, iar totalurile lunare ale
acestor ultime documente se înscriu în registrul jurnal - general.

34
 Jurnalele auxiliare sau cele combinate se utilizează de către unităţile patrimoniale
cu volum mare şi foarte mare de operaţiuni contabile, deschizându-se pe genuri sau grupe
omogene de operaţii economico-financiare, cum sunt cele privind operaţiile de casă şi
băneşti, decontările cu furnizorii, decontările cu clienţii, avansurile spre decontare ş.a.
Structura acestor jurnale se diferenţiază în funcţie de natura operaţiilor pentru care se
folosesc.
Registrul-inventar se întocmeşte cu prilejul efectuării inventarierii generale a
patrimoniului şi anume: la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an, în cazul fuzionării
sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. El asigură stabilirea
rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului unor posturi din bilanţ,
putând fi folosit ca probă în litigii. Se întocmeşte într-un singur exemplar şi conţine
elementele patrimoniale inventariate şi grupate după natura lor. Are caracter de document
cu regim special, parafându-se la organele fiscale teritoriale la începerea şi încetarea
activităţii, precum şi la începerea unui nou registru.
Registrul-cartea mare este un document contabil obligatoriu care se
utilizează de unităţile ce folosesc forma de contabilitate "Maestru-şah". Este un document
care asigură, pentru sfârşitul fiecărei luni şi cumulat de la începutul anului, sistematizarea
datelor contabilităţii sintetice, atât pentru debitul cât şi pentru creditul fiecărui cont
sintetic. Conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate şi constituie baza
întocmirii balanţei de verificare.
Formularul propriu-zis al registrului-cartea mare poate fi înlocuit cu fişele de cont
pentru operaţii diverse sau cu fişele de cont şah, denumite şi fişe pe conturi corespondente.
Registrele de contabilitate, aşa cum prevede regulamentul contabil, se utilizează în
strictă concordanţă cu destinaţia pe care o au, completându-se în mod ordonat pentru a
permite în orice moment identificarea şi controlul operaţiilor patrimoniale efectuate.
c). Documentele de sinteză şi raportare
În procesul de luare a deciziei este deosebit de important să se asigure informaţiile
necesare tuturor celor interesaţi. Pentru realizarea acestui deziderat şi totodată a obiectului
ce-i revine contabilităţii financiare se impune să se înfăptuiască centralizarea şi sintetizarea
periodică a datelor pe care acestea le furnizează, ceea ce se realizează prin intermediul
documentelor de sinteză.
De altfel, documentelor de sinteză, denumite în literatura de specialitate şi situaţii
financiar-contabile, li se acordă importanţă deosebită, ele întocmindu-se în scopul furnizării
informaţiilor utile celor care iau decizii economice. În acest sens se reţine că în definiţia
dată obiectului contabilităţii financiare de către organismul internaţional de normalizare a
contabilităţii (I.A.S.C.) se arată că: "Informaţiile financiare sunt furnizate în principal
printr-un bilanţ, cele privind performanţele, printr-un cont de profit şi pierderi, iar
informaţiile privind evoluţia situaţiei financiare, printr-un tablou de flux (tablou de
finanţare sau tabloul trezoreriei)".
În contextul celor prezentate anterior şi în baza prevederilor regulamentului
contabil, în categoria documentelor de sinteză şi raportare sunt incluse: bilanţul, contul de
profit şi pierdere şi anexele la bilanţ, care sunt însoţite de raportul de gestiune.
Aspectele de ordin general referitoare la situaţiile financiar-contabile de mai sus au
fost prezentate anterior, în cadrul paragrafului 1.4., iar structura lor în detaliu, precum şi
metodologia de întocmire, verificare, valorificare a indicatorilor ce-i conţin şi de raportare
se vor reda ulterior, în capitolul aferent lucrărilor de închidere a exerciţiului.
În ceea ce priveşte documentele contabile, se reţine că se pot întocmi cu ajutorul
tehnicii de calcul, fără să fie necesare aprobări în acest sens. În această situaţie este necesar
ca documentele ce se întocmesc să conţină elementele structurale ale documentelor tipizate,
să respecte termenele precum şi alte prevederi legale în domeniu.

35
 La rândul său, Registrul-jurnal (cod 14-1-1), parafat şi înregistrat la organul fiscal
teritorial, se poate completa prin preluarea, lunar, a totalului sumelor debitoare şi creditoare
din Registrul-jurnal obţinut cu ajutorul tehnicii de calcul.
 

2.8. Formele de contabilitate

 
Formele de contabilitate sau de înregistrare contabilă care se pot utiliza de unităţile
patrimoniale, aşa cum prevede regulamentul contabil, sunt cele "pe jurnale", "maestru-şah",
"jurnal-cartea mare" şi alte forme de contabilitate care să respecte prevederile legale în
domeniu şi în principal să asigure utilizarea registrului jurnal şi să permită identificarea şi
controlul operaţiilor patrimoniale efectuate.
Forma de contabilitate pe jurnale se caracterizează prin aceea că asigură
înregistrarea cronologică şi sistematică, în jurnale care se deschid pentru creditul conturilor
în corespondenţă cu conturile debitoare, iar rulajul creditor se grupează pe conturi
corespondente debitoare. Totodată, în cadrul unor jurnale se realizează atât evidenţa
sintetică, cât şi cea analitică, ceea ce contribuie la stabilirea cu uşurinţă a concordanţei
datelor pe care acestea le furnizează.
Operaţiile economice şi financiare se înregistrează în marea lor majoritate direct de
pe documentele justificative în care sunt consemnate, înlăturându-se paralelismele şi
reducându-se volumul de muncă. Notele de contabilitate se folosesc numai pentru acele
operaţii care prin natura lor nu necesită documente cu o anumită structură (stornări,
repartizări de diferenţe de preţ, închiderea conturilor de venituri şi a celor de cheltuieli ş.a.).
Documentele justificative şi notele de contabilitate întocmite constituie anexe ale jurnalului
în care sunt înregistrate.
La sfârşitul fiecărei luni, rulajul creditor al contului pentru care este utilizat
jurnalul, atât ca sumă totală cât şi grupat pe conturi corespondente debitoare, se înscrie în
mod obligatoriu în registrul-jurnal general în vederea obţinerii rulajului curent total al lunii
respective, după care se consemnează în jurnalul cartea-mare pentru obţinerea rulajului
debitor curent al fiecărui cont, cumulând-se în acest scop sumele debitoare existente în
jurnalele conturilor unde a fost utilizat drept cont corespondent.
Jurnalele care se folosesc sunt variate şi în funcţie de destinaţia şi structura pe care
o au se pot grupa astfel:
- jurnale care asigură înregistrările numai pentru creditul unui singur cont sintetic cu
delimitarea sumelor pe conturi corespondente debitoare, cum sunt cele pentru active
circulante băneşti;
- jurnale care oglindesc atât rulajul creditor, cât şi pe cel debitor ale unor conturi
sintetice şi analitice, cum este cazul celor pentru venituri;
- jurnale în care se reflectă soldurile iniţiale şi finale, precum şi rulajele debitoare şi
creditoare ale unor conturi sintetice şi analitice, dintre care se amintesc cele pentru
conturile de active corporale, profit şi pierdere ş.a.
În cadrul formei de înregistrare pe jurnale se utilizează, de asemenea, o altă
categorie de formulare, denumită "situaţii auxiliare", care are rolul de a completa jurnalele
în sensul creşterii volumului de informaţii contabile. Asemenea situaţii servesc pentru
controlul exactităţii datelor (cele pentru debitul conturilor de active circulante băneşti),
pentru evidenţa analitică a unor conturi sau a unor operaţii pe care acestea le reflectă
(avansuri spre decontare, facturi emise ş.a.), pentru pregătirea datelor (grupare,
centralizare, coeficienţi de repartizare) în scopul efectuării unor înregistrări contabile (de
repartizare a diferenţelor de preţ, a cheltuielilor indirecte ş.a.).

36
 Pentru organizarea contabilităţii analitice a unor conturi sintetice se pot folosi,
atunci când este necesar, fişe de cont analitic pentru operaţii diverse, fişe de cont analitic
pentru valori materiale ş.a. Asemenea formulare se folosesc în situaţia în care jurnalele şi
situaţiile auxiliare nu pot satisface cerinţele evidenţei analitice.
În ceea ce priveşte jurnalul-cartea mare amintit anterior se reţine că se întocmeşte
numai la sfârşitul lunii în vederea determinării rulajelor, a sumelor cumulate de la începutul
anului şi a soldurilor finale care se înscriu ulterior în balanţa de verificare a conturilor
sintetice. Se deschide câte un formular pentru fiecare cont sintetic, formular în care rulajul
creditor se înscrie numai ca sumă totală, stabilită în jurnal, iar rulajul debitor este structurat
pe conturi corespondente creditoare, sub forma unor sume parţiale stabilite în jurnalele în
care a fost folosit contul în cauză drept cont corespondent debitor.
Forma de contabilitate "maestru-şah" are ca trăsătură caracteristică de bază faptul că
pentru fiecare cont sintetic atât rulajul debitor, cât şi cel creditor se delimitează pe conturi
corespondente creditoare şi respectiv debitoare. Pentru fiecare cont sintetic se deschid câte
două fişe contabile şah, una pentru debit şi cealaltă pentru credit, ceea ce denotă că fiecare
operaţie economico-financiară se înregistrează în două fişe de cont şi anume: o fişă pentru
contul care s-a debitat în corespondenţă cu cel creditat şi următoarea fişă pentru contul
creditat în corespondenţă cu cel înscris în debit.
Fişele de cont amintite asigură înregistrarea sistematică în conturile sintetice a
operaţiilor economice şi financiare de aceeaşi natură şi numai în cadrul fiecărei grupe sau
categorii de operaţii omogene se are în vedere înregistrarea cronologică, în ordinea datei de
emitere a documentelor justificative.
Pentru organizarea evidenţei analitice se folosesc alte formulare, cum sunt fişele de
cont analitic pentru operaţii diverse, care se utilizează pentru conturi care necesită numai
evidenţă valorică (furnizori, clienţi, debitori diverşi, creditori ş.a.), fişe pentru valori
materiale, necesare în cazul conturilor de active circulante materiale (materii prime,
materiale consumabile, produse finite ş.a.), situaţii auxiliare ce se întocmesc ca în cazul
formei de înregistrare pe jurnale ş.a.
Înregistrările care se efectuează în fişele de cont sintetic maestru-şah şi în cele de
cont analitic se bazează pe documente justificative şi note de contabilitate sau pe
documente centralizatoare în care acestea sunt consemnate, după caz, şi numai după ce au
fost înregistrate în prealabil în registrul-jurnal general, care asigură înregistrarea
cronologică.
La finele fiecărei luni, totalurile fişelor de cont maestru-şah se înscriu în jurnalul-
cartea mare în vederea obţinerii datelor cumulate de la începutul anului, după care se
întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice, iar totalul rulajului curent al acesteia
se compară şi trebuie să fie egal cu totalul registrului jurnal general întocmit pentru aceeaşi
lună. Totodată, se întocmesc balanţe de verificare analitice, iar sumele totale care se obţin
se compară cu cele din conturile sintetice pentru care sunt utilizate.
Forma de contabilitate "jurnal-cartea mare" asigură, prin intermediul unui singur
formular, înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor operaţiilor economice şi
financiare. Jurnalul care se foloseşte este structurat în trei părţi şi anume:
- partea de mijloc, unde se înscriu cronologic formulele contabile cu explicaţii
privind operaţiile înregistrate;
- partea din stânga, destinată înscrierii în coloane distincte a conturilor care se
debitează şi a sumelor aferente;
- partea din dreapta, care asigură consemnarea, de asemenea, în coloane distincte a
conturilor ce se creditează precum si a sumelor ce se înregistrează.

37
 La finele fiecărei luni se stabilesc totalurile tuturor coloanelor deschise pentru
conturile debitate şi pentru cele creditate, totaluri care reprezintă rulaje curente ale
conturilor respective şi care se înscriu în balanţa de verificare a conturilor sintetice.
Forma de contabilitate analizată se poate adopta de agenţii economici cu volum
redus de activitate şi care folosesc puţine conturi sintetice. Utilizarea ei nu este
recomandată pentru unităţile care folosesc multe conturi sintetice deoarece necesită un
număr mare de coloane pentru conturile debitate şi pentru cele creditate şi implicit un
formular cu o lăţime apreciabilă, care devine incomod sub aspectul completării şi folosirii
lui ulterioare.
În categoria "alte forme de contabilitate" se includ, în principal, formele de
înregistrare contabilă anterioare, însă adaptate cerinţelor impuse de folosirea tehnicii
electronice de calcul, denumite şi forme de contabilitate informatice. Formularele sau
instrumentele de lucru specifice formelor de contabilitate clasice (anterioare) se adaptează
de aşa manieră încât să corespundă posibilităţilor tehnice ale mijloacelor de prelucrare a
datelor, să asigure informaţiile necesare celor interesaţi şi utilizarea registrului-jurnal şi
totodată să permită identificarea şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.
În situaţia în care se folosesc forme de contabilitate informatice se produc
modificări şi în ceea ce priveşte circuitul şi prelucrarea documentelor justificative şi a celor
contabile. Documentele justificative se pregătesc pentru a fi predate unităţii de informatică
în sensul grupării, contării şi înscrierii lor în borderouri elaborate în acest scop. La rândul
lor, listingurile sau situaţiile finale care se primesc de la unitatea de informatică se verifică
sub aspectul exactităţii datelor preluate din documentele justificative, se întocmesc liste de
erori care se remit unităţii de informatică, se reprimesc listingurile corectate ş.a.m.d.
Datele contabile se pot prelucra integral sau parţial cu mijloace tehnice de calcul,
obţinându-se toate formularele contabile necesare sau numai o parte dintre ele, prelucrarea
realizându-se în cadrul aceleiaşi unităţi sau de către terţi.
Unitatea sau compartimentul de informatică ce asigură prelucrarea datelor poartă
răspunderea pentru exactitatea informaţiilor pe care le furnizează prin intermediul
listingurilor obţinute, iar beneficiarul răspunde, la rândul său, pentru exactitatea şi realitatea
datelor pe care le transmite pentru prelucrare, precum şi de respectarea normelor contabile,
inclusiv stocarea şi păstrarea sub forma suporturilor tehnice pentru datele înregistrate în
contabilitate.
Sistemele utilizate pentru prelucrarea automată a datelor, aşa cum prevede
regulamentul contabil, trebuie să asigure înregistrarea în contabilitate numai a operaţiilor
economice şi financiare consemnate în documente justificative, să permită controlul
operaţiilor efectuate, precum şi accesul la documentaţia de analiză, programare şi a
procedeelor de prelucrare a datelor.
 
 
2.8.1. Metode de organizare a contabilitatii sintetice

Organizarea contabilităţii analitice a stocurilor, se realizează la întreprinderile mari şi

mijlocii, care folosesc metoda inventarului permanent pentru contabilitatea sintetică a
stocurilor. Contabilitatea analitică a stocurilor trebuie astfel organizată încât să permită
cunoaşterea acestora cantitativ şi valoric pe fiecare loc de depozitare în parte şi pe feluri de
materiale, produse mărfuri etc.
Contabilitatea analitică este o evidenţă completă, întrucât se foloseşte atât etalonul
valoric cât şi etalonul cantitativ, spre deosebire de evidenţa operativă a depozitelor, care
utilizează numai etalonul cantitativ.

38
 Contabilitatea analitică se poate ţine în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile
proprii ale întreprinderii, după una din următoarele metode:
Cantitativ-valorică;
Operativ-cantitativă;
Global valorică.
Indiferent de metoda de lucru adoptată, contabilitatea analitică trebuie să asigure o
concordanţă deplină cu contabilitatea sintetică.
Metoda cantitativ valorică (pe fişe de conturi analitice)
În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă pe
categorii de bunuri, iar în contabilitatea generală se ţine o evidenţă cantitativ valorică, care
prezintă următoarele caracteristici:
Documentele de intrare şi ieşire se înregistrează mai întâi cantitativ în fişele de
magazie, care se ţin la locurile de depozitare;
Aceleaşi documente, grupate pe operaţii de intrare şi ieşire, se imborderează separat şi
împreună cu acesta se predau la biroul contabilităţii stocurilor şi materialelor;
La biroul contabilităţii materialelor aceste documente se prelucrează conform
necesităţilor, sunt evaluate cantităţile la preţul de înregistrare şi se stabilesc conturile în
care urmează să se înscrie operaţiile respective;
După prelucrarea datelor din documente, materialele se înregistrează cantitativ şi
valoric în fişele de conturi analitice, deschise pe feluri de materiale şi pe locuri de
depozitare;
O dată cu consemnarea în fişele contabile a intrărilor şi ieşirilor se obţine şi
centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrări şi lunar pentru ieşiri.
Verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturile sintetice şi cele
analitice de materii şi materiale se realizează la sfârşitul lunii prin compararea datelor
înregistrate în fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic din contabilitate şi
întocmirea balanţelor de verificare a conturilor analitice. Reprezentarea grafică este
prezentată în Anexa 2.
Metoda operativ-cantitativă (pe solduri)
În cazul utilizării acestei metode, la locul de depozitare se, ţine evidenţa cantitativă a
bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ţine evidenţa valorică pe
gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe şi subgrupe de bunuri. Verificarea exactităţii şi
concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitatea generală se
face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul
stocurilor.
Tehnica de lucru este următoarea:
Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fişele de magazie, stabilind
stocul după fiecare operaţie;
Serviciul contabil, verifică periodic înregistrările făcute în fişele de magazie şi preia
documentele respective, împreună cu borderourile întocmite de gestionar, care sunt
centralizate pe grupe de materiale şi pe conturi corespondente
Totalurile stabilite se înscriu în „Situaţia de mişcări”, întocmită separat pentru intrări
şi pentru ieşiri.
La sfârşitul fiecărei luni se totalizează situaţiile şi se stabilesc două categorii de
totaluri, pe gestionari şi pe grupe de materiale, atât la intrări cât şi la ieşiri, iar stocurile din
fişele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor şi se înmulţesc cu preţul lor. Existenţele
fizice înscrise în acest registru trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fişele de magazie,
iar soldurile pe grupe şi gestiuni cu valorile din Situaţia de mişcări lunară, care trebuie să
concorde cu contabilitatea sintetică. Reprezentarea grafică este prezentată în Anexa 3.

39
 
2.8.1.1. Organizarea contabilităţii sintetice
 
Contabilitatea circulaţiei mărfurilor atât en gros, cât şi en detail se organizează cu
ajutorul a două conturi sintetice de gradul I, 371 „Mărfuri” şi 378 „Diferenţe de preţ la
mărfuri”, care constituie grupa 37 „Mărfuri” din cadrul clasei a 3-a „Conturi de stocuri şi
producţie în curs de execuţie”.
Contul 371 „Mărfuri” este de activ şi reflectă în debit şi, de asemenea, în credit,
preţul de înregistrare aferent atât mărfurilor intrate şi respectiv ieşite în şi din gestiune, cât
şi celor reflectate numai scriptic la intrări şi ieşiri.
Contul analizat se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităţilor de
intrare a mărfurilor în patrimoniu şi anume:
– 401 “Furnizori”, 408 “Furnizori – facturi nesosite” şi 542 “Avansuri de
trezorerie”, pentru achiziţionări de la terţi cu decontare ulterioară şi respectiv din avansuri
spre decontare;
– 357 „Mărfuri în custodie sau consignaţie la terţi” şi 401 „Furnizori”, cu valoarea
mărfurilor aduse din păstrare sau custodie de la terţi şi respectiv cu cheltuielile de
transport-aprovizionare şi de prelucrare pentru acestea în cazul utilizării costului efectiv de
achiziţie ca preţ de înregistrare;
– –       300 „Materii prime”, 301 „Materiale consumabile”, 321 „Obiecte de
inventar” ş.a., pentru vânzarea unor asemenea active circulante materiale în starea în care
au fost achiziţionate (ca atare);
– 345 „Produse finite”, în cazul transferării produselor finite obţinute din activitatea
de exploatare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere;
– –       607 „Cheltuieli privind mărfurile” şi 7718 „Alte venituri excepţionale din
operaţii de gestiune”, pentru mărfurile constatate în plus la inventariere şi respectiv primite
cu titlu gratuit;
–       378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA neexigibilă”, cu adaosul
comercial şi TVA aferentă preţului cu amănuntul sau en gros ambele corespunzătoare
intrărilor în gestiune, în cazul în care acest preţ este cel de înregistrare ş.a.
Contul 371 „Mărfuri” se creditează ca urmare a ieşirilor din gestiune, prin debitul
conturilor ce corespund căilor sau modalităţilor de ieşire din patrimoniu, după cum
urmează:
–       607 „Cheltuieli privind mărfurile”, pentru vânzări;
–       6718 “Cheltuieli excepţionale privind operaţiunile de gestiune, cu lipsurile
neimputabile sau din calamităţi”
– 357 „Mărfuri în custodie sau consignaţie la terţi”, în situaţia trimiterii sau lăsării
de mărfuri în păstrare sau în consignaţie la terţi;
– 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA neexigibilă”, cu adaosul
comercial şi TVA aferentă preţului cu amănuntul sau en gros, ambele corespunzătoare
mărfurilor ieşite din gestiune, atunci când evidenţa este organizată la acest preţ ş.a.
Soldul contului 371 „Mărfuri” poate fi debitor, reprezentând preţul de înregistrare
(costul efectiv de achiziţie sau preţul prestabilit sau preţul de vânzare cu amănuntul sau
en-gros) aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfârşitul perioadei de gestiune.
Soldul contului în cauză, în funcţie de preţul de înregistrare utilizat, necesită
anumite corectări în vederea stabilirii valorii nete ce se înscrie în activul bilanţului
contabil, într-un post distinct existent în grupa activelor circulante, aşa cum se prezintă în
continuare.

40
  
a. În cazul utilizării costului efectiv de achiziţie:
 
Preţul de înregistrare +
Valoarea netă = Cheltuielile de transport-aprovizionare -
Provizioanele pentru depreciere
 
unde:
– cheltuielile de transport-aprovizionare reprezintă soldul debitor al contului analitic
deschis în acest scop la contul 371 „Mărfuri”;
– provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul creditor al contului
397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor”.
b. În situaţia folosirii preţului prestabilit (standard):
 
Preţul de înregistrare +
Valoarea netă = Diferenţele de preţ la mărfuri -
Provizioanele pentru depreciere

unde:
– diferenţele de preţ în plus sau în minus la mărfuri sunt stabilite sub forma soldului
debitor şi respectiv creditor la contul cu aceeaşi denumire şi simbolul 378.
c. Atunci când se utilizează preţul cu amănuntul, sau en gros, inclusiv TVA:
 
 
 
Preţul de înregistrare -
Adaosul comercial +
Valoarea netă = Cheltuielile de transport-aprovizionare -
TVA neexigibilă -
Provizioane pentru depreciere
unde:
– adaosul comercial reprezintă soldul creditor al contului 378 “Diferenţe de preţ la
mărfuri” sau 378.02 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercial”, după caz;
– cheltuielile de transport-aprovizionare sunt cumulate în debitul contului 371
“Mărfuri” cu preţul facturat de furnizor sau sunt reprezentate de soldul debitor al contului
analitic 378.01 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind cheltuielile de
transport-aprovizionare”, după caz;
– TVA neexigibilă se referă la soldul creditor al contului cu aceeaşi denumire şi
simbolul 4428.
În cazul în care preţul de înregistrare este cel de vânzare en gros sau cu amănuntul,
ambele fără TVA, se reţine că, în comparaţie cu varianta utilizării preţului cu amănuntul
sau en gros inclusiv TVA (lit. c), această taxă nu se ia în calcul cu prilejul determinării
valorii contabile nete.
În cadrul contului 371 „Mărfuri” este necesar să se organizeze evidenţa analitică
global valoric pe unităţi de desfacere en detail şi la nivelul depozitelor sau gestiunilor de
vânzare en gros, iar pentru acestea din urmă se conduce în plus evidenţa cantitativ-valorică
pe feluri sau articole de mărfuri.
Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” este rectificativ, bifuncţional, iar
conţinutul lui este influenţat de preţul de înregistrare utilizat pentru mărfuri.

41
 Astfel, atunci când se adoptă preţul prestabilit, el se utilizează în mod similar cu
celelalte conturi de diferenţe de preţ, aşa cum s-a prezentat în detaliu la paragraful 4.3.2,
referitor la contul 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”.
În situaţia în care preţul de înregistrare este cel cu amănuntul sau cel de vânzare en
gros, contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” funcţionează ca un cont de pasiv şi reflectă
numai adaosul comercial, în credit pentru mărfurile aprovizionate, iar în debit pentru
mărfurile ieşite din patrimoniu.
În situaţia în care în activitatea practică se utilizează cele două conturi analitice
amintite anterior, contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” are conţinut şi corespondenţe
specifice, ceea ce se poate observa prin prezentarea conţinutului fiecăruia din cele două
conturi analitice amintite anterior.
Contul analitic 378.01 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind cheltuielile de
transport-aprovizionare” este de activ, rectificativ şi oglindeşte în debit cheltuielile de
transport, încărcare, descărcare, recepţie, taxe vamale, comisioane ş.a. pe care le
ocazionează mărfurile ce se achiziţionează de la terţi, în corespondenţă cu creditul
conturilor corespunzătoare modalităţilor de efectuare a lor şi anume: 401 „Furnizori”,
pentru cele facturate atât de furnizorii de mărfuri, inclusiv pierderile normale pe timpul
transportului (suportate de beneficiar), cât şi de unităţile de profil, 542 „Avansuri de
trezorerie”, cu ceea ce se plăteşte din avansuri spre decontare, 446 „Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”, cu taxele vamale aferente mărfurilor importate ş.a.
În creditul contului analizat se reflectă cheltuielile de transport-aprovizionare
aferente mărfurilor ieşite din patrimoniu, în corespondenţă cu debitul conturilor:
607 „Cheltuieli privind mărfurile”, pentru vânzări, 6718 „Alte cheltuieli excepţionale
privind operaţiile de gestiune”, în cazul donaţiilor, lipsurilor neimputabile şi pierderilor din
calamităţi ş.a. Sumele care se înscriu în credit se stabilesc pe bază de coeficient mediu, ce
se calculează în mod obişnuit, cu sume cumulate de la începutul anului.
Soldul contului analitic prezentat este debitor şi reprezintă cheltuielile de
transport-aprovizionare aferente mărfurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei de
gestiune.
Contul analitic 378.02 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercial”
este rectificativ, cu funcţia contabilă de pasiv, înregistrând în credit adaosul comercial
aferent mărfurilor intrate în patrimoniu, în corespondenţă cu debitul contului
371 „Mărfuri”. În debitul său se oglindeşte adaosul comercial corespunzător mărfurilor
ieşite din patrimoniu, în corespondenţă cu creditul contului 371 „Mărfuri”, adaos care se
determină pe bază de coeficient mediu de repartizare, ce se calculează după formula:

  Rulajul creditor, cumulat de la începutul

Coeficient + anului, aferent contului 378.02
de =
repartizare Soldul iniţial (la 1 + Rulajul debitor, cumulat de la începutul
ian.) de la contul
anului, aferent contului 371
371
 
 
Totodată, este necesar să se aibă în vedere aspectele ce se prezintă în continuare.
a. Datele privind contul de mărfuri, de la numitorul fracţiei, nu conţin TVA, fapt
pentru care se impune ca în prealabil să se diminueze fiecare element în cauză cu suma
aferentă, folosindu-se cota de 15,966% care se aplică la preţul de vânzare total, inclusiv
TVA.

42
 Acest calcul se poate efectua şi prin diminuarea preţului de vânzare total, inclusiv
TVA, cu taxa neexigibilă aferentă, care se determină astfel: Soldul iniţial creditor de la
contul 4428 + Total rulaj creditor cumulat de la începutul anului de la acelaşi cont.
b. Coeficientul de repartizare care se determină se înmulţeşte cu valoarea mărfurilor
existente în stoc la sfârşitul lunii de referinţă şi evaluate la preţul de vânzare, exclusiv TVA
neexigibilă, obţinându-se adaosul comercial aferent acestor mărfuri, sumă care va constitui
soldul creditor, de la sfârşitul lunii pentru care se face calculul, al contului de diferenţe de
preţ la mărfuri privind adaosul comercial (378.02).
c. Suma astfel obţinută se deduce din soldul creditor al contului 378.02 „Diferenţe
de preţ la mărfuri privind adaosul comercial”, existent înaintea operaţiei de repartizare,
determinându-se adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, care se înscrie în debitul
acestui cont şi creditul contului 371 „Mărfuri”, cu prilejul descărcării gestiunii pentru
ieşirile din cursul perioadei, când se debitează în plus conturile: 607 „Cheltuieli privind
mărfurile”, pentru costul de achiziţie şi 4428 „TVA neexigibilă”, cu taxa aferentă, ambele
elemente corespunzătoare mărfurilor ieşite din gestiune.
Agenţii economici cu cifră de afaceri până la 50 mil. lei sunt scutiţi de plata TVA,
fapt pentru care TVA aferentă mărfurilor aprovizionate de la terţii plătitori de TVA se
include în costul de achiziţie al mărfurilor, iar cu prilejul descărcării gestiunii pentru
mărfurile ieşite din patrimoniu nu se mai are în vedere această taxă, atât sub aspectul
determinării coeficientului de repartizare al adaosului comercial, cât şi în ceea ce priveşte
utilizarea contului 4428 „TVA neexigibilă”.
Soldul contului 378.02 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercial”
este creditor şi reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârşitul
perioadei de gestiune, care se stabileşte aşa cum s-a prezentat anterior.
În cea ce priveşte organizarea contabilităţii mărfurilor se reţine şi faptul că la
inventarierea anuală se poate avea în vedere o anumită depreciere, cum este cazul
mărfurilor lent şi greu vandabile, stabilindu-se o valoare de utilitate mai mică decât costul
efectiv de achiziţie. Pentru diferenţa de valoare în minus se constituie provizioane, care se
înregistrează în creditul contului 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor”, în
corespondenţă cu debitul contului 6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioane
pentru deprecierea activelor circulante”.
Contul 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor” se debitează în exerciţiile
care urmează celui în care s-a creditat, în măsura ieşirii din patrimoniu a mărfurilor pentru
care s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost
mai mică decât cea preconizată, creditându-se contul 7814 „Venituri din provizioane
pentru deprecierea activelor circulante”.
Soldul contului analizat poate fi creditor atunci când unitatea are în stoc mărfuri
depreciate pentru care a constituit provizioane.

2.9. CONTABILITATEA MĂRFURILOR

2.9.1. Definirea şi preţurile de înregistrare

43
 Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la
producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii
economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de
agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera că
există 3 categorii importante de unităţi patrimoniale cu profil comercial şi anume: en gros
sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul şi mixte.
Unităţile comerciale en gros sunt cele care asigură desfăşurarea acestei forme de
circulaţie a mărfurilor, efectuând operaţiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în
cantităţi mari şi foarte mari, de la producătorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de
vânzare a lor în partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulă cu profil
comercial en detail, inclusiv de alimentaţie publică. Vânzările se pot efectua şi către alte
unităţi patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial en gros.
Unităţile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulaţie a
mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unităţile en gros, dar şi de
la producătorii şi furnizorii interni, în partizi (loturi) mici sau relativ mici, precum şi
vânzarea lor către populaţie, inclusiv prin unităţi de alimentaţie publică. Mărfurile se vând
în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului
în unităţi operative special amenajate (restaurante, bufete ş.a.).
Unităţile comerciale mixte efectuează atât operaţii de comerţ en gros, cât şi en
detail.
Pentru unităţile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect
de activitate principal sau complementar atât cumpărarea, cât şi revânzarea mărfurilor în
scopul obţinerii unui profit. Aceste unităţi desfăşoară, de regulă activităţi ce se încadrează
în diverse domenii de activitate.
În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă, se includ atât bunurile pe care
agentul economic le cumpără în vederea vânzării în starea în care au fost achiziţionate, cât
şi produsele finite transferate de unităţile producătoare în magazinele proprii de prezentare
şi desfacere, precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime,
materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor ş.a. devenite disponibile în
cadrul patrimoniului unităţii economice şi care se vând terţilor aşa cum au fost cumpărate.
În ceea ce priveşte vânzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se
menţionează că, după realizarea acestei operaţii, se înregistrează numai scriptic în debitul
contului de mărfuri (371), prin corespondenţă cu creditul conturilor corespunzătoare naturii
lor (300, 301, 321, 381 etc.) şi nu ocazionează aspecte specifice privind evaluarea şi
preţurile de înregistrare în contabilitate. Totodată este justificat să se aibă în vedere, atunci
când este cazul, translocarea diferenţelor de preţ aferente în creditul sau debitul contului
378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”, după cum sunt favorabile şi respectiv nefavorabile, prin
corespondenţă cu debitul sau creditul conturilor de diferenţe corespunzătoare activelor
circulante materiale în cauză (308, 328, 388 ş.a.).
Această modalitate de soluţionare contabilă asigură majorarea, pe de o parte, a
cheltuielilor şi implicit a costului de producţie numai cu ceea ce se consumă efectiv pentru
obţinerea produselor finite, iar pe de altă parte a cheltuielilor privind mărfurile cu sumele
ce privesc vânzarea celorlalte elemente de active circulante materiale.
Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată într-o anumită măsură de
preţul de înregistrare ce se utilizează şi care, în funcţie de categoria în care se încadrează
unitatea patrimonială şi implicit de opţiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziţie, preţul
prestabilit (standard), preţul cu amănuntul sau en-gros.
Costul efectiv de achiziţie este recomandat în cazul unităţilor care comercializează
un număr relativ redus de sortimente de mărfuri, cu o frecvenţă redusă a intrărilor şi

44
ieşirilor, dar în cantităţi mari. Caracteristica de baza a acestei metode constă în evaluarea
mărfurilor şi implicit a operaţiilor de intrări şi ieşiri la preţul efectiv de aprovizionare, care
în condiţiile actuale este fluctuant, fapt ce crează anumite dificultăţi în legătură cu
evaluarea ieşirilor din gestiune.
În situaţia utilizării costului de achiziţie ca preţ de înregistrare este justificată
crearea în cadrul contului 371 „Mărfuri” a două conturi analitice, unul pentru preţul de
facturare sau de cumpărare şi celălalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte
consumuri similare, ambele cu funcţia contabilă de activ, însă ultimul cu repartizare lunară
proporţională cu mărfurile vândute, pe bază de coeficient mediu.
Pentru operaţiile de ieşire din patrimoniu, în funcţie de specificul şi interesele
agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.)
prezentate în cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie (4.2.).
Preţul prestabilit (standard) se poate utiliza, de regulă, în perioadele de relativă
stabilitate a preţurilor mărfurilor şi creează una dintre premisele necesare pentru
simplificarea lucrărilor curente, reducerea volumului de muncă şi creşterea operativităţii
informaţiilor ce se obţin. Pentru fiecare sortiment de marfă, pe baza unor preţuri medii din
perioada anterioară, se stabileşte preţul prestabilit, care se foloseşte ca un preţ constant în
cursul exerciţiului, atât pentru intrări cât şi pentru ieşiri de mărfuri în şi din gestiune.
Pentru înregistrarea diferenţelor în plus sau în minus între acest preţ şi costul efectiv
de achiziţie se utilizează contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”, aşa cum s-a prezentat la
paragraful 2.7.2 referitor la contul 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”.
Preţul cu amănuntul sau cel de vânzare en gros se utilizează numai în cazul
mărfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en
gros sau mixt. De altfel, acest preţ se justifică în condiţiile unui comerţ cu articole şi
sortimente numeroase şi o frecvenţă mare a intrărilor şi ieşirilor, precum şi în situaţia
organizării evidenţei analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea
utilizării lui şi în cazul evidenţei cantitativ-valorice pe sortimente de mărfuri.
Preţul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale preţurilor de
cumpărare, adaosurilor comerciale şi altor cauze, se poate reduce sau majora, după caz, pe
bază de inventar, atunci când este necesar. Această operaţie nu contravine prevederilor
Regulamentului contabil întrucât nu se afectează valoarea de intrare în patrimoniu la costul
efectiv de achiziţie.
Preţul cu amănuntul sau de vânzare en gros se stabileşte de către agentul economic
prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă atunci când
situaţia de pe piaţă se schimbă este normal să se majoreze sau diminueze adaosul comercial
şi implicit preţul de vânzare, pe bază de inventar de schimbare de preţuri, cu înregistrarea
corespunzătore în contabilitate.
Altfel spus, majorarea sau reducerea preţului cu amănuntul sau a celui de vânzare
en gros până la nivelul costului de achiziţie respectă regulile şi principiile contabile, fiind
un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci când
apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiţii avantajoase a mărfurilor şi pentru
evitarea unor riscuri.
În legătură cu preţul de vânzare cu amănuntul se impune precizarea că în cazul
agenţilor economici neplătitori de TVA (cu cifră anuală de afaceri sub 50 mil. lei sau care
beneficiază de prevederi legale exprese) el conţine, pe lângă elementele cunoscute, şi TVA
facturată de furnizori şi reprezintă atât preţul de vânzare către populaţie, cât şi preţul de
evidenţă sau de înregistrare în contul de mărfuri.
Totodată, se reţine că pentru mărfurile lent şi greu vandabile la care se impune
practicarea unor preţuri de vânzare sub nivelul costului efectiv de achiziţie este necesară

45
respectarea art. 19, lit. c din Regulamentul contabil, în sensul că la sfârşitul exerciţiului, cu
prilejul inventarierii anuale, se pot constitui provizioane pentru depreciere.
În legătură cu acest ultim aspect, precum şi în ceea ce priveşte mărfurile cu perioadă
de valabilitate expirată, degradate sau depăşite calitativ şi totodată neimputabile, se
menţionează că, potrivit reglementărilor în vigoare, consiliul de administraţie al agentului
economic, fără vreo altă aprobare, are competenţe să decidă efectuarea operaţiei de
declasare şi casare.
Preţul de vânzare cu amănuntul sau en gros se reflectă în contul de mărfuri (371) şi
este format din costul efectiv de achiziţie (preţul facturat de furnizor şi cheltuielile de
transport-aprovizionare), adaosul comercial şi TVA aferentă.
În ceea ce priveşte utilizarea preţului cu amănuntul sau de vânzare en gros se
menţionează că, în activiatea practică, în vederea respectării regulilor generale de evaluare
privind intrarea în patrimoniu la costul efectiv de achiziţie şi totodată pentru evitarea
interpretărilor de natură fiscală se consideră că este necesar şi totodată în spiritul
Regulamentului contabil să se deschidă două conturi analitice distincte la contul sintetic
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi anume:
–      378.01 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind cheltuielile de
transport-aprovizionare”, cu funcţia contabilă de activ şi;
–       378.02 „Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercial”, cu funcţia
contabilă de pasiv, conturi asupra cărora se va reveni ulterior.
Preţul cu amănuntul sau de vânzare către populaţie, exclusiv TVA, se determină
prin adăugarea la preţul de cumpărare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului
comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.
La rândul său, preţul cu amănuntul total sau de vânzare către populaţie, inclusiv TVA, se
calculează prin adăugarea la preţul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA.
Acest preţ reprezintă preţul de înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agenţii
economici care adoptă această variantă de evaluare

2.9.2. CONTABILITATEA MARFURILOR LA O SOCIETATE COMERCIALA CU

RIDICATA ( EN GROSS )

Potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, marfurile la fel ca

si celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speta, în depozitele en
gross trebuie sa se evalueze si sa se înregistreze în contabilitate la costul de achizitie format
din pretul de cumparare si ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ ( cheltuieli de
transport, de încarcare – descarcare, prime de asigurare, comisioane si alte taxe
nerecuperabile, etc. ). Avându-se în vedere ca în documentele de aprovizionare ( facturi )
unul din cele doua elemente structurale ale costului de achizitie ale costului de achizitie si
anume ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ este consemnat în suma globala , calculul
costului de achizitie unitar pentru fiecare din sorturile de marfa intrate cu acelasi document
necesita calcule de repartizare a sumei totale a cheltuielilor pe sorturi de marfa si apoi, prin
raportarea la cantitate, pe unitatea de masura. Cheltuielile accesorii de aprovizionare
unitare astfel calculate se însumeaza cu pretul de cumparare unitar aflându-se costul de
achizitie pentru fiecare sort de marfa aprovizionata care ar putea servi pentru evaluarea
marfurilor si înregistrarea acestora în contul sintetic 371 ,, Marfuri “ si în analiticele
corespunzatoare. Solutia, se constata, este greoaie si în plus, va genera o mare varietate a
costurilor de achizitie pentru acelasi sort de marfa, avându-se în vedere variabilitatea
cheltuielilor de transport – aprovizionare determinata de o multitudine de factori. Pe de alta

46
parte trebuie avute în vedere si situatiile frecvente în care cheltuielile accesorii de
aprovizionare sunt facturate distinct de factura în care sunt prevazute preturile de
cumparare.
Pentru a depasi aceste dificultati, exista solutia data de institutiile de reglementare
contabila, portivit careia ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ se evidentiaza la un
analitic distinct al contului 371 ,, Marfuri “ , de exemplu 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli
accesorii “. În ce priveste valoarea marfurilor la preturile de cumparare aceasta s-ar
înregistra, evident tot în contul 371 ,, Marfuri “, la analiticele corespunzatoare sorturilor de
marfuri.
Întrucât amândoua elementele structurale ale costului de achizitie – pretul de
cumparare si cheltuielile accesorii de aprovizionare – sunt evidentiate la contul 371 ,,
Marfuri “ se satisface cerinta evaluarii si înregistrarii marfurilor în contabilitate la costul de
achizitie. De mentionat ca în planul de conturi pentru contul 371 ,, Marfuri “ nu se
precizeaza în mod expres aceasta cerinta, indicându-se pentru aceasta ,,pretul de
înregistrare “.
La sfârsitul perioadei, se repartizeaza asupra contului de rezultate prin intermediul
contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile “ numai o parte din cheltuielile accesorii de
aprovizionare si anume cele aferente marfurilor vândute, ramânând sold la contul 371.1 ,,
Marfuri – cheltuieli accesorii “ , cheltuieli aferente marfurilor ramase în stoc ( nevândute ).
În acest mod se asigura respectarea principiului independentei exercitiului, solutia fiind
agreata din aceasta cauza si de fiscalitate.

Filiera înregistrarilor privitoare la cheltuielile accesorii de aprovizionare în acest

caz este urmatoarea:

 Înregistrarea ( colectarea ) cheltuielilor accesorii de aprovizionare pe masura efecuarii

lor:

% = 401 ,, Furnizori “
371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “

sau

% = 5121 ,, Conturi curente la banci “

371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “

sau

% = 5311 ,, Casa în lei “

371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “

sau

% = 542 ,, Avansuri de trezorerie “

371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “

47
 Repartizarea cotei din cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente marfurilor
vândute:

607 ,, Cheltuieli privind marfurile “ = 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “

Soldul debitor al contului 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “ dupa aceasta

înregistrare reprezinta cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente marfurilor din stoc.
În sfârsit, ar mai fi o a treia solutie, pe care nu o retinem, anume aceea a înregistrarii
cheltuielilor accesorii de aprovizionare dupa felul lor în conturile din clasa 6 ,, Conturi de
cheltuieli “ de unde la sfârsit de exercitiu sa se repartizeze asupra rezultatelor, deci si acele
cheltuieli care sunt, în fapt, aferente marfurilor nevândute, aflate în stoc. Aceasta solutie ar
putea fi eventual ameliorata prin delimitarea în contul 471 ,, Cheltuieli înregistrate în avans
“ a cheltuielilor accesorii de aprovizionare aferente stocurilor la sfârsit de perioada, astfel
ca la conturile din clasa 6 ,, Conturi de cheltuieli “ sa ramâna pentru repartizat asupra
contului de rezultate numai cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente marfurilor
vândute.
Concluzionând, având în vedere pe de o parte cerinta ca la intrarea în patrimoniu a
bunurilor materiale, evaluarea si contabilizarea lor sa se faca la costul de achizitie
cuprinzând pretul de cumparare si cheltuielile accesorii de aprovizionare iar pe de alta
parte, nevoia evitarii unor lucrari de calcul ce ar necesita un volum relativ mare de munca,
vom retine ca solutie de evidenta a marfurilor pe aceea ce presupune înregistrarea
marfurilor la contul 371 ,, Marfuri “ la preturile de cumparare si a cheltuielilor accesorii de
aprovizionare, în suma globala , tot la contul de marfuri dar la un analitic distinct 371.1 ,,
Marfuri – cheltuieli accesorii “. În aceste conditii functionarea contului 371 ,, Marfuri “
pentru evidenta marfurilor la o întreprindere comerciala cu ridicata în cazul aplicarii
inventarului intermitent se prezinta astfel: se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare
( cost de achizitie 2) a marfurilor intrate în depozit; se crediteaza cu valoarea la pret de
înregistrare a marfurilor iesite; soldul debitor reprezinta valoarea marfurilor din stoc.

2.9.3. CONTABILITATEA MARFURILOR LA O ÎNTREPRINDERE

COMERCIALA CU AMANUNTUL ( EN DETAIL )

În unitatile comerciale cu amanuntul, data fiind frecventa mare a actelor de vânzare

si inexistenta unei retele de calculatoare la punctele de vânzare, nu este posibila o
contabilitate analitica cantitativ – valorica, pe sortimente de marfa. În consecinta, în marea
majoritate a cazurilor, se practica contabilitatea analitica global valorica pe gestiuni iar ca
pret de înregistrare este folosit pretul de vânzare incluzând pretul de cumparare si adaosul
comercial ( marja comerciala ), la care se mai adauga si taxa pe valoare adaugata.
În aceste conditii, contabilitatea are datoria sa calculeze si sa înregistreze si
diferenta dintre pretul de vânzare si cel de cumparare, adica adaosul comercial ( marja
comerciala ) aferent marfurilor intrate si ramase în stoc precum si taxa pe valoare adaugata
inclusa în pretul de vânzare.
2
Nota: Daca se adopta solutia evidentei marfurilor la preturi prestabilite(standard); drept pret de
înregistrare, în locul costului de achizitie va fi folosit pretul prestabilit. În plus intervine contul 378 ,,
Diferente de pret la marfuri “ pentru evidenta diferentelor între costul prestabilit ( standard ) si costul de
achizitie.

48
 2.9.4. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata în rate
 

Vânzarea mărfurilor pe bază de contract cu plata în rate poate fi considerată ca o

categorie specifică de comerţ cu amănuntul, care, sub aspect contabil, prezintă anumite
particularităţi comparativ cu celelalte vânzări de mărfuri en detail.
Particularităţile la care ne referim sunt determinate de regimul fiscal legal existent
pentru operaţiile privind veniturile şi cheltuielile aferente vânzării mărfurilor cu plata în
rate (O.G. nr.40/1998 pentru modificarea şi completarea O.G. nr.70/1994 privind impozitul
pe profit).
Particularitatea referitoare la venituri constă în aceea că valoarea ratelor prevăzute în
contract se înregistrează la venituri impozabile la termenele când este prevăzută încasarea
sau altfel spus la data exigibilităţii lor.
La rândul lor, cheltuielile aferente ratelor prezintă particularitatea că sunt deductibile
fiscal la termenele stabilite prin contract, proporţional cu valoarea fiecărei rate faţă de
valoarea totală a mărfurilor vândute.
În funcţie de aceste particularităţi este necesar să se utilizeze următoarele conturi
specifice: 472 “Venituri înregistrate în avans”, 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” şi
4428 “TVA neexigibilă”.
Contul 472 “Venituri înregistrate în avans” este de pasiv şi reflectă în credit
valoarea ratelor şi a dobânzii datorate de cumpărător, prin debitul contului “411 Clienţi”. În
debit oglindeşte ratele şi dobânda devenite scadente (exigibile), prin creditul conturilor 707
“Venituri din vânzarea mărfurilor” şi respectiv 766 “Venituri din dobânzi”, indiferent că au
fost încasate sau termenul de decontare a fost depăşit. Acest cont poate prezenta sold
creditor atunci când există rate şi dobândă neexigibile, cu termene de decontare în
perioadele următoare de gestiune.
Contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans ” este de activ şi oglindeşte în debit
valoarea ratelor la costul efectiv de achiziţie, prin corespondenţa cu creditul contului 371
“Mărfuri”. Se creditează cu prilejul încasării ratelor sau la scadenţa acestora, prin debitul
contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”. Soldul poate fi debitor şi corespunde costului
de achiziţie efectiv aferent ratelor neexigibile.
Contul 4428 “TVA neexigibil㠔 este bifuncţional şi înregistrează în credit TVA
aferentă ratelor, prin debitul contului 411 “Clienţi”. În debit reflectă TVA aferentă ratelor
devenite scadente, prin creditul contului 4427 “TVA colectată”. Are sold creditor ce
corespunde TVA aferentă ratelor neexigibile.

2.10. Contabilitatea veniturilor

2.10.1. Organizarea si particularitatile contabilitatii veniturilor

 

49
 Contabilitatea veniturilor se organizeaza cu ajutorul conturilor sintetice care reflecta
categorii si feluri de venituri delimitate dupa natura lor. Conturile de venituri sunt
sistematizate astfel:
a) Conturi care reflecta veniturile din exploatare:
- venituri din vanzarea produselor, marfurilor, serviciilor si din alte activitati;
- venituri din productia stocata;
- venituri din productia de imobilizari corporale si necorporale;
- venituri din subventii de exploatare;
- alte venituri din exploatare;
- venituri din provizioane privind activitatea de exploatare.
b) Conturi care reflecta veniturile financiare;
c) Conturi care reflecta veniturile exceptionale.
In functionarea lor, conturile de venituri prezinta trasaturi comune:
*Au functie contabila de pasiv, cu exceptia contului 711 “Venituri din productia
stocata“ care este bifunctional;
* Se crediteaza cu pretul de vanzare (facturare) aferent bunurilor livrate si lucrarilor
executate si serviciilor prestate, precum si din diferite alte activitati sau operatii, incasate
sau de incasat;
*Se debiteaza, la sfarsitul fiecarei luni, prin transferarea integrala a veniturilor
inregistrate, in corespondenta cu creditul contului 121 “Profit si pierdere“;
*La sfarsitul perioadei de gestiune nu prezinta sold.
 
2.10.2 Contabilitatea veniturilor din exploatare
 
Se folosesc conturile:
- 701 “Venituri din vanzarea produselor finite“;
- 702 “Venituri din vanzarea semifabricatelor“;
- 703 “Venituri din vanzarea produselor reziduale“;
- 704 “Venituri din lucrari executate si servicii prestate“;
- 705 “Venituri din studii si cercetari“;
- 706 “Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii“;
- 707 “Venituri din vanzarea marfurilor“;
- 708 “Venituri din activitati diverse“;
- 711 “Venituri din productia stocata“;
- 721 “Venituri din productia de imobilizari necorporale“;
- 722 “Venituri din productia de imobilizari corporale“;
- 758 “Alte venituri din exploatare“;
- 781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare“.
 
Contul 701 “Venituri din vanzarea produselor finite“ - tine evidenta veniturilor
aferente produselor finite facturate si expediate clientilor. Pentru contabilitate, vanzarea
presupune trei momente: inregistrarea veniturilor, descarcarea de gestiune, incasarea.
Se crediteaza cu pretul de vanzare al produselor finite (exclusiv taxa pe valoarea
adaugata) conform facturilor intocmite in corespondenta cu debitul contului 411 “Clienti“.
Schematic, functionarea contului 701 se prezinta astfel:
 
D 701 C
121 411
 

50
 Asemanator contului 701 functioneaza conturile 702, 703, 704, 705.
 
Contul 706 “Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii“ - tine evidenta
veniturilor aferente bunurilor concesionate, date in locatie de gestiune sau cu chirie
conform contractelor incheiate.
Se crediteaza cu sumele de incasat sau incasate pentru redevente, locatii de
gestiune sau chirii in corespondenta cu debitul conturilor:
a) 461 “Debitori diversi“ - pentru sumele de incasat conform facturilor intocmite
pentru redevente, locatii de gestiune si chirii;
b) 472 “Venituri inregistrate in avans“ pentru sumele incasate in avans pentru
redevente, locatii de gestiune si chirii, respectiv cota parte aferenta exercitiului (lunii)
curent conform scadentarului intocmit;
c) 5121 “Conturi la banci in lei“ pentru sumele incasate prin banca reprezentand
venituri din redevente, locatii de gestiune si chiriii;
d) 5311 “Casa in lei“ pentru sumele incasate prin casierie reprezentand venituri din
redevente, locatii de gestiune si chirii.
Schematic, functionarea contului 706 se prezinta astfel:
 
D 706 C
121 461
  472
  5121
  5311
 
Contul 711 “Venituri din productia stocata“ - tine evidenta veniturilor
corespunzatoare productiei obtinute (produse finite, semifabricate, produse reziduale) si
predate la depozitele unitatii pentru stocare pana in momentul expedierii catre cumparatori,
precum si productiei neterminate (in curs de executie) la sfarsitul perioadei.
Se crediteaza cu pretul de inregistrare al productiei obtinute in cursul lunii sau
constatate plus la inventariere, precum si cu costul efectiv al productiei in curs de executie
la sfartitul lunii in corespondenta cu debitul conturilor:
a) 331 “Produse in curs de executie“
b) 341 “Semifabricate“;
c) 345 “Produse finite“;
d) 346“Produse reziduale“.
Se debiteaza cu pretul de inregistrare al produselor vandute in cursul lunii sau
constatate lipsa la inventariere (descarcarea gestiuniii) precum si cu reluarea productiei in
curs de executie, la cost efectiv, la inceputul perioadei, in corespondenta cu creditul
conturilor:
a) 331 “Produse in curs de executie“;
b) 341 “Semifabricate“;
c) 345 “Produse finite“;
d) 346 “Produse reziduale“.
Soldul contului 711, la sfarsitul perioadei, poate fi debitor sau creditor si se
transfera integral asupra contului 121 “Profit si pierdere“.
Schematic, functionarea contului 711 se prezinta astfel:
 
D 711 C
341 341

51
 345 345
346 346
331 331
121  
 
Contul 721 “Venituri din productia de imobilizari necorporale“ tine evidenta
veniturilor aferente imobilizarilor necorporale realizate pe cont propriu.
Se crediteaza cu costul de productie al imobilizarilor necorporale realizate pe cont
propriu in corespondenta cu debitul conturilor:
a) 203 “Cheltuieli de cercetare si dezvoltare“ - pentru lucrarile si proiectele de
cercetare-dezvoltare realizate prin efort propriu;
b) 205 “Concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare“ - cu valoarea
brevetelor, licentelor si altor drepturi si valori similare realizate pe cont propriu;
c) 230 “Imobilizari necorporale in curs“ - cu valoarea imobilizarilor necorporale in
curs obtinute din productie proprie.
Schematic, functionarea contului 721 se prezinta astfel:

D 721 C
121 203
  205
  230
 
Contul 722 “Venituri din productia de imobilizari corporale“ tine evidenta
veniturilor aferente imobilizarilor corporale realizate pe cont propriu.
Se crediteaza cu costul de productie al imobilizarilor corporale realizate pe cont
propriu in corespondenta cu debitul conturilor:
a) 2112 “Amenajari de terenuri“ pentru realizarea pe cont propriu a amenajarilor de
terenuri;
b) 212 “Mijloace fixe“ - cu valoarea mijloacelor fixe realizate prin efort propriu;
c) 231 “Imobilizari corporale in curs“ - cu valoarea imobilizarilor in curs obtinute
din productie proprie.
Schematic, functionarea contului 722 se prezinta astfel:
 
D 722 C
121 2112
  212
  231
 
Contul 758 “Alte venituri din exploatare“ tine evidenta veniturilor obtinute din
alte surse decat cele nominalizate in conturi distincte de venituri din exploatare, respectiv
sume datorate de personal pentru debite, salarii necuvenite, avansuri nejustificate sau
sumele datorate de terti pentru pagube produse unitatii.
Se crediteaza cu sumele primite sau de primit reprezentand alte venituri din
exploatare in corespondenta cu debitul conturilor:
a) 4282 “Alte creante in legatura cu personalul“ pentru sumele datorate de personal
reprezentand debite, salarii, sporuri, avansuri de trezorerie;
b) 461 “Debitori diversi“ - cu valoarea pagubelor produse de terti;
c) 5121 “Conturi la banci in lei“ - cu sumele incasate prin banca reprezentand alte
venituri din exploatare;

52
 d) 5311 “Casa in lei“ cu sumele incasate prin casierie reprezentand alte venituri din
exploatare.
Schematic, functionarea contului 758 se prezinta astfel:
 
D 758 C
121 4282
  461
  5121
  5311
 
Contul 781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare“ tine
evidenta veniturilor obtinute din anularea sau diminuarea provizioanelor privind activitatea
de exploatare.
Avand in vedere situatiile si corespondentele mentionate la constituirea
provizioanelor privind activitatea de exploatare (contul 681), functionearea contului 781 se
prezinta schematic astfel:

D 781 C
121 151
  290
  291
  390
  395
  397
  491
 

2.10.3 Contabilitatea veniturilor financiare

 
Se folosesc conturile:
- 761 “Venituri din participatii“;
- 763 “Venituri din creante imobilizate“;
- 766 “Venituri din dobanzi“;
- 786 “Venituri financiare din provizioane“.
 
Contul 761 “Venituri din participatii“ - tine evidenta veniturilor aferente tilturilor
de participare detinute, respectiv dividendele de incasat sau incasate.
Se crediteaza cu sumele reprezentand dividende aferente participantilor in
corespondenta cu debitul conturilor:
a) 461 “Debitori diversi“ - pentru dividendele de incasat:
b) 5121 “Conturi la banci in lei“ - cu dividendele incasate prin banca.
c) 5311 “Casa in lei“ - cu dividendele incasate in numerar.
Schematic, functionarea contului 761 se prezinta astfel:

D 761 C
121 461
  5121
  5311
 

53
 Contul 763 “Venituri din creante imobilizate“ tine evidenta veniturilor
reprezentand dobanzi aferente creantelor legate de participatii sau imprumuturilor acordate
pe termen lung, conform contractelor de imprumut incheiate.
Se crediteaza cu sumele reprezentand dobanzile aferente creantelor imobilizate in
corespondenta cu debitul conturilor:
a) 267 “Creante imobilizate“ - cu dobanzile de incasat aferente imprumuturilor
acordate pe termen lung;
b) 5121 “Conturi la banci in lei“ - cu dobanzile incasate prin banca.
Schematic, functionarea contului 763 se prezinta astfel:
 
D 763 C
121 267
  5121
 
Contul 766 “Venituri din dobanzi“ - tine evidenta veniturilor financiare
reprezentand dobanzi cuvenite pentru disponibilitatile pastrate in conturi bancare sau
pentru livrari pe credit.
Se crediteaza cu dobanzile incasate prin banca in corespondenta cu debitul contului
5121 “Conturi la banci in lei“.
Schematic, functionarea contului 766 se prezinta astfel:

D 766 C
121 5121
 
Contul 786 “Venituri financiare din provizioane“ tine evidenta veniturilor
obtinute din anularea sau diminuarea provizioanelor financiare.
Avand in vedere situatiile si corespondentele mentionate la constituirea
provizioanelor financiare (contul 686), functionarea contului 786 se prezinta schematic
astfel:

D 786 C
121
151    
  296    
  590    
 

 
2.10.4 Contabilitatea veniturilor exceptionale
 
Se folosesc conturile:
- 771 “Venituri exceptionale din operatiuni de gestiune“;
- 7721 “Venituri din cedarea activelor“;

54
 - 787 “Venituri exceptionale din provizioane“.
 
Contul 771 “Venituri exceptionale din operatiuni de gestiune“ tine evidenta
veniturilor obtinute din amenzi si penalitati, stocuri sau valori primite gratuit, salarii
neridicate prescrise.
Se crediteaza cu sumele ce reprezinta venituri exceptionale din operatiuni de
gestiune in corespondenta cu debitul conturilor:
a) 5121 “Conturi la banci in lei“ si 5311 “Casa in lei“ pentru despagubiri si
penalitati incasate, respectiv sume primite ca donatie prin banca sau prin casierie.
b) 300 “Materii primne“, 301 “Materiale consumabile“, 321 “Obiecte de inventar“,
371 “Marfuri“ pentru stocurile primite prin donatie.
c) 426 “Drepturi de personal neridicate“ -pentru salarii neridicate prescrise
(termenul de ridicare a expirat).
Schematic, functionarea contului 771 se prezinta astfel:
 
D 771 C
121 5121
  5311
  300
  301
  321
  371
  426
 
 
Contul 7721 “Venituri din cedarea activelor“ - tine evidenta veniturilor provenite
din cedarea activelor imobilizate.
Se crediteaza cu pretul de vanzare al activelor imobilizate, cedate, exclusiv TVA,
in corespondenta cu debitul contului 461 “Debitori diversi“.
Schematic, functionarea contului 7721 se prezinta astfel:
 

D 7721 C
121 461
 

Contul 787 “Venituri exceptionale din provizioane“ tine evidenta veniturilor

obtinute din anularea sau diminauarea provizioanelor exceptionale.
Avand in vedere situatiile si corespondentele mentionate la constituirea
provizioanelor exceptionale (contul 687), functionarea contului 787 se prezinta schematic
astfel:

D 787 C
121 141
  151
  290
  291

55
   496

2.11 Contabilitatea cheltuielilor si a veniturilor inregistrate in

avans

Se folosesc conturile:
- 471 “Cheltuieli inregistrate in avans“;
- 472 “Venituri inregistrate in avans“.
 
Contul 471 “Cheltuieli inregistrate in avans“ tine evidenta cheltuielilor efectuate
anticipat, in avans, in perioada curenta de gestiune, care privesc si perioadele viitoare: plati
anticipate pentru abonamente la publicatii, plati anticipate pentru chirii si locatii de
gestiune, reparatii capitale, curente si revizii tehnice care se vor include esalonat in
cheltuielile perioadelor urmatoare pe baza de scadentar.
Dupa continutul economic este un cont de cheltuieli, iar dupa functia contabila este
un cont de activ.
Se debiteaza cu cheltuielile efectuate in avans, care trebuie delimitate in timp
(pentru mai multe perioade de gestiune) in corespondenta cu creditul conturilor:
a) 5121 “Conturi la banci la banci in lei“ - cand cheltuielile in avans reprezinta o
plata efectuata prin banca;
b) 5311 “Casa in lei“ - cand cheltuielile in avans sunt achitate in numerar;
c) 401 “Furnizori“ - pentru reparatiile capitale, curente si reviziile tehnice efectuate
anticipat de terti.
Se crediteaza cu sumele repartizare conform scadentarului, aferente exercitiului in
curs, in corespondenta cu debitul conturilor care arata natura cheltuielilor:
a) 611 “Cheltuieli de intretinere si reparatii“;
b) 605 “Cheltuieli de intretinere si reparatii“;
c) 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal“;
d) 666 “Cheltuieli cu dobanzile“.
Soldul contului 471 “Cheltuieli inregistrate in avans“ este debitor si reprezinta
cheltuielile de repartizat in exercitiile viitoare.
Schematic, functionarea contului 471 se prezinta astfel:

D 471 C
5121 611
5311 605
401 624
  666
S.F.D.  
 
 
Contul 472 “Venituri inregistrate in avans“ tine eviden\a veniturilor realizate in
avans, in perioada curenta, dar care privesc si perioadele viitoare de gestiune: incasari
pentru lucrari si servicii efectuate ulterior, chirii incasate anticipat, vanzari cu plata in rate,
abonamente incasate.
Dupa continutul economic este un cont de venituri iar dupa functia contabila este un
cont de pasiv.

56
 Se crediteaza cu sumele incasate cu anticipatie in corespondenta cu debitul
conturilor:
a) 5121 “Conturi la banci in lei“ - pentru sumele incasate prin banca;
b) 5311 “Casa in lei“ - pentru sumele incasate prin casierie.
Se debiteaza cu veniturile repartizate exercitiului curent in corespondenta cu
creditul conturilor care arata natura veniturilor:
a) 704 “Venituri din lucrari executate si servicii prestate“;
b) 706 “Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii“.
Soldul contului 472 “Venituri inregistrate in avans“ este creditor si reprezinta
veniturile de repartizat pentru exercitiile viitoare.
Schematic, functionarea contului 472 se prezinta astfel:
 
D 472 C
704 5121
706 5311
  S.F.C.

 
2.12 Contabilitatea rezultatelor financiare si repartizarii profitului
 
Se folosesc conturile:
- 121 “Profit si pierdere“;
- 129 “Repartizarea profitului“.
Contul 121 “Profit si pierdere“ tine evidenta formarii rezultatului financiar al
exercitiului financiar care se determina prin compararea veniturilor cu cheltuielile si poate
fi profit (rezultat favorabil) sau pierdere (rezultat nefavorabil).
Dupa continutul economic este un cont de capitaluri iar dupa functia contabila este
un cont bifunctional, asimilat conturilor de pasiv.
Se crediteaza cu transferarea integrala a veniturilor, respectiv cu pierderile
suportate din capital sau aferente perioadelor precedente in corespondenta cu debitul
conturilor:
a) 700 - 787 pentru soldul creditor al tuturor conturilor de venituri;
b) 101 “Capital social“ pentru pierderea de la sfarsitul exercitiului financiar,
respectiv soldul debitor al contului 121, pierdere care se suporta de unitate prin reducerea
capitalului social;
c) 107 “Rezultatul reportat“ pentru a inregistra pierderile din perioadele precedente
care nu au fost repartizate.
Se debiteaza cu transferarea integrala a cheltuielilor, precum si cu repartizarea
profitului net pe destinatii sau rezultatele reportate din exercitiile precedente in
corespondenta cu creditul conturilor:
a) 600-691 pentru soldul debitor al tuturor conturilor de cheltuieli;
b) 129 “Repartizarea profitului“ cu profitul net repartizat pe destinatii, pentru
exercitiul recent incheiat
c) 107 “Rezultatul reportat“ pentru a inregistra profitul net nerepartizat din
perioadele precedente, precum si pierderea din exercitiul anterior suportata din profitul
perioadei curente.
La sfarsitul exercitiului financiar contul 121 “Profit si pierdere“ poate avea:
- sold creditor, care reprezinta profit;
- sold debitor, care reprezinta pierdere.
Schematic, functionarea contului 121 se prezinta astfel:

57
 D 121 C
600-691 700-787
107 101
129 107
 
Contul 129 “Repartizarea profitului“ tine evidenta repartizarii profitului pe
destinatii conform legii sau statutului propriu al agentilor economici.
Dupa continutul economic este un cont de procese economice, iar dupa functia
contabila este un cont de activ.
Se debiteaza cu sumele repartizate pe destinatii, in corespondenta cu creditul
conturilor:
a) 106 “Rezerve“ - pentru profitul destinat constituirii de rezerve conform legii sau
statutului propriu.
b) 112 “Fond de participare la profit“ - pentru profitul net destinat constituirii surselor
proprii de finantare;
c) 118 “Alte fonduri“ - cu profitul net destinat constituirii surselor proprii de finantare;
d) 101 “Capital social“ - cu profitul net destinat majorarii capitalului social;
e) 457 “Dividende de plata“ cu profitul net repartizat actionarilor sau asociatilor
reprezentand dividendele cuvenite pentru actiunile sau partile sociale detinute.
Se crediteaza, la inceputul anului urmator, dupa aprobarea bilantului anual , in
corespondenta cu debitul contului 121 “Profit si pierdere“.
Soldul contului 129 “Repartizarea profitului“ este debitor si reprezinta profitul net
repartizat in cursul anului.
Schematic, functionarea contului 129 se prezinta astfel:

D 129 C
106 121
112  
118  
101  
457  
S.F.D.  
 

CAPITOLUL III STUDIUL DE CAZ LA SC” JAIS COM “ SRL

Pentru exemplificare, voi analiza operatiunile contabile efectuate in luna martie in

cadrul societatii studiate, SC. JAIS COM SRL.
La inceputul anului 2006, societatea prezenta urmatoarea situatie:

58
 REZULTATELE FINANCIARE LA DATA DE 31.12.2005

mii lei
SOLD LA
Denumirea indicatorilor Nr. Rand 01.01.2005 31.12.2005
A ACTIVE IMOBILIZATE
    I. IMOBILIZARI NECORPORALE  01  2746 3608
    II. IMOBILIZARI CORPORALE  02 1368 1368
    III. IMOBILIZARI FINANCIARE  03  7255  8063
    ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL  04 11369 13039
B ACTIVE CIRCULANTE
    I. STOCURI  05  334008  378926
    II. CREANTE  06 69891  39539
    III. INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT  07  0  0
    IV. CASA SI CONTURI LA BANCI  08  3243  575
    ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL  09  407142  419040
C    CHELTUIELI IN AVANS  10 0 19417
D    DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIAODA DE PANA LA UN AN  11 404491  436359
E    ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV
DATORII CURENTE NETE  12  2651 2098
F    TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE  13 14020  15137
G    DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIAODA MAI MARE DE UN AN  14 0 0
H    PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI  15  0  0
I    VENITURI IN AVANS  16  0  0
    - subventii pentru investitii  17  0  0
    - venituri inregistrate in avans  18  0  0
J CAPITAL SI REZERVE
    I. CAPITAL, din care:  19  200 200
    - capital subscris nevarsat  20  0  0
    - capital subscris varsat  21  200  200
    - patrimoniul regiei  22  0  0
    II. PRIME DE CAPITAL  23  0  0
 III. REZERVE DIN REEVALUARE
    SOLD C  24  0  0
    SOLD D  25  0  0
    IV. REZERVE  26  52412  52412
 V. REZULTATUL REPORTAT
    SOLD C  27  0  0
    SOLD D  28  0  37475
 VI. REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR
    SOLD C  29 0  0

59
    SOLD D  30  38592 0
    Repartizarea profitului  31  0 1117
    CAPITALURI PROPRII - TOTAL  32  14020 15137
    Patrimoniul public  33  0  0
    CAPITALURI - TOTAL  34  14020 15137

Contul de profit si pierdere la data de 31.12.2005

lei
Perioada Perioada
Denumirea indicatorilor Nr. Rand precedenta curenta
1    Cifra de afaceri neta  01  937478   1234329
    Productia vanduta  02 6420   13956
    Venituri din vanzarea marfurilor  03 931058   1220373
    Venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri  04  0  0
2. Variatia stocurilor
    SOLD C  05  0 1296
    SOLD D  06  0  0
3    Productia imobilizata  07  0  0
4    Alte venituri din axploatare  08  1120   22607
    VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL  09  938598   1258232
5    a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile  10  36333 17109
    Alte cheltuieli materiale  11  8220 169
    b) Alte cheltuieli din afara (cu energie si apa)  12  4460   12099
    c) Cheltuieli privind marfurile(607)  13 798544 969567
6    Cheltuieli cu personalul  14  26159   61880
    a) Salarii  15  19705 44563
    b) Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala  16  6454   17317
7    a) Amortizari si provizioane pentru deprecierea
imobilizarilor corporale si necorporale  17  0 0
    a.1) Cheltuieli(ct.6811+6813)  18 0 0
    a.2) Venituri  19  0  0
    b) Ajustarea valorii activelor circulante  20  0 0
    b.1) Cheltuieli  21 0 0
    b.2) Venituri  22 0 0
8    Alte cheltuieli de exploatare  23  132505 185393
    8.1 Cheltuieli privind prestatiile externe  24 129350 181579
    8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate  25 2398 2188
    8.3 Cheltuieli cu despagubiri, donatii si activele cedate  26 757 1626
    Ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli  27  0  0
    - Cheltuieli(ct.6812)  28  0  0
    - Venituri(ct.7812)  29  0  0

60
    CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL  30  976221 1246217
. REZULTATUL DIN EXPLOATARE
REZULTATUL DIN EXPLOATARE
    - Profit  31  0 12015
    - Pierdere  32 37623  0
9    Venituri din interese de participare  33  0 0
    - din care, in cadrul grupului  34  0  0
10    Venituri din alte investitii financiare si creante care fac
parte din activele imobilizate  35  0  0
    - din care, in cadrul grupului  36  0  0
11    Venituri din dobanzi(ct.766)  37 39 7
    - din care, in cadrul grupului  38  0  0
    Alte venituri financiare  39  0 0
    VENITURI FINANCIARE - TOTAL  40 39 7
12    Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a
investitiilor financiare detinute ca active circulante  41  0  0
    - Cheltuieli  42  0  0
    - Venituri  43  0  0
13    Cheltuieli privind dobanzile  44 1008 10905
    - din care, in cadrul grupului  45  0  0
    CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL  47 1008   10905
. REZULTATUL FINANCIAR
REZULTATUL FINANCIAR
    - Profit  48 0  0
    - Pierdere  49 969 10898
14. REZULTATUL CURENT
    - Profit  50  0   1117
    - Pierdere  51  38592  0
15. Venituri exceptionale  52  0  0
16. Cheltuieli exceptionale  53  0  0
17. REZULTATUL EXCEPTIONAL
    - Profit  54  0  0
    - Pierdere  55  0  0
    VENITURI TOTALE  56 938637 1258239
    CHELTUIELI TOTALE  57  977229 1257122
18. REZULTATUL BRUT
    - Profit  58  0 1117
    - Pierdere  59  38592  0
19. IMPOZITUL PE PROFIT
    -Cheltuieli  60  0  0
    -Venituri  61  0  0
20    Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in elementele de
mai sus  62  0  0
21. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI FINANCIAR

61
    -Profit  63  0 1117
    -Pierdere  64  38592  0

Date Informative
lei
Nr. Nr.
I. Date privind rezultatul inregistrat Rand unitati Sume
    Unitati care au inregistrat profit 01 1  1117  
    Unitati care au inregistrat pierdere 02 0  0 
Din care, pentru
Nr. activitatea
III. Date privind platile restante Rand TOTAL curenta investitii
    Plati restante - total 03 15127  15127   0 
Furnizori restanti 04 0 0 0
Obligatii restante fata de bugetul asigurarilor sociale
din care: 05 14752 14752 0
-contributii pentru asigurarile sociale de stat datorate de
angajatori, salariati si alte persoane asimilate 06 8788 8788 0
-contributii pentru fondul asigurarilor sociale de sanatate 07 5569 5569 0
-contributii pentru pensia alimentara 08 0 0 0
-contributii pentru bugetul asigurarilor pentru somaj 09 329 329 0
-alte datorii sociale 10 66 66 0
Impozite si taxe neplatite la termenul stabilit la bugetul de stat 11 375 375 0
IV. Numar mediu de salariati 31.12.2004 31.12.2005
    Numar mediu salariati 15  12  

Conform balantei incheiata la data de 28.02.2006, societatea JAIS COM SRL,

prezenta urmatoarea situatie:

CONTUL SEMNIFICATIE SOLD SOLD

DEBITOR CREDITOR
401 FURNIZORI DIVERSI-401 AF 138.304,10
411 CLIENTI DIVERSI-4111 42.188,11
371 MARFURI-371 447.779,09
378 DIFERENTE DE PRET DEPOZIT -387.0 277.727,06
DIFERENTE DE PRET BIJUTERIE-387.1 8.7606,33
DIFERENTE DE PRET S-H -387.4 33.809,08
DIFERENTE DE PRET LIBRRIE -387.5 34.162,63
117 REZULTATUL REPORTAT 37.474,54
4424 T.V.A. DE RECUPERAT 6.383,93
519 CREDITE LA BANCI PE TERMEN SCURT 63.907,69

62
 5311 CASA IN LEI 1.600

Deoarece in decursul unei luni, in cadru societatii JAIS COM SRL se efectueaza
operatiuni economico-financiare care se repeta, voi cumula valorile, iar inregistrarea va fi
pentru suma totala.
Societatea foloseste conturi analitice de grad IV pentru fiecare punct de lucru in
parte, dupa cum urmeaza:
 Pentru depozitul de materiale de constructii -371.0
 Pentru bijuterie -371.1
 Pentru librarie -371.4
 Pentru second hand -371.5

In decursul lunii martie, in cadrul societatii SC JAIS COM SRL s-au efectuat
urmatoarele operatiuni economico-financiare:
1. S-au achizitionat de la furnizori diversi, conform facturilor, marfa pentru
depozitul de materiale de constructii, unde se efectueaza comert cu ridicata,
in valoare de 57.806 lei, cu TVA 19%. Se achita cu numerar, conform
Registrului de casa (RC), contravaloarea facturilor scadente, in valoare de
24.921,47 lei, iar prin banca, conform extraselor de cont (EC), valoarea de
21.882,49 lei.
2. S-a efectuat un transfer de marfa intre cele doua puncte de lucru in valoare
de 14.474 lei. Se descarca gestiunea de adaosul comercial.
3. S-au vandut marfuri in sistem “en-gros”, conform facturilor, in valoare de
32.765 lei. Se incaseaza contravaloarea facturilor si a bonurilor fiscale
inregistrate in casa de marcat, prin casierie, conform Registrului de casa.
Valoarea incasata conform monetarelor este de 33.765 lei. S-a depus
numerar la banca, cu “Foaie de varsamant”, in valoare de 27.050 lei.Se
incaseaza contravaloarea facturilor scadente in valoare de 1.991,80 lei prin
banca, conform extrasului de cont.
4. Societatea cumpara materiale consumabile pentru nevoi personale in valoare
de 205 lei.
5. Se factureaza cheltuiala cu chiria spatiului unde se desfasoara activitatea
comerciala cu ridicata (depozitul de materiale de constructii) in valoare de
4.939,84 lei si se achita prin banca conform Extraselor de cont. Cheltuiala
spatiilor comerciale este de 3.788 lei si se achita, conform Registrului de
casa cu numerar.
6. S-a achizitionat marfa pentru “Bijuterie” in valoare de 3.207,05 lei cu TVA
19%. S-a achitat prin banca, conform Extrasului de cont, contravaloarea
facturilor anterioare in valoare de 6.345,19 lei. In cadrul spatiului alocat
bijuteriei se afla si un departament de librarie pentru care s-a achizitionat
marfa de la furnizori diversi in valoare de 46.41 lei, cu TVA inclus 19%.
7. S-a vandut marfa la “Bijuterie”conform Registrului de casa, in valoare de
6.764,21 lei. S-a incasat contravaloarea lor si s-a descarcat gestiunea cu
marfurile vandute.
8. S-a achizitionat marfa pentru “Librarie” de la furnizori diversi in valoare de
46.41 lei, cu TVA inclus 19%.

63
9. Conform Registrului de casa s-au vandut marfuri la “Second-hand’ in
valoare de 1.453,60 lei. Se incaseaza contravaloarea lor si se descarca
gestiunea de marfurile vandute.
10. Se inregistreaza factura reprezentand redeventa de leasing operational si se
achita prin banca, conform extrasului de cont, in valoare de 2.358,04 lei.
11. Conform facturii, se inregistreaza cheltuiala cu telemobil in valoare de
869,25 lei cu TVA inclus, iar pentru Romtelecom, in valoare de 227,35 lei
cu TVA inclus si se achita cu numerar, conform Registrului de casa.
12. Se inregistreaza factura de prestari servicii-paza si protectie in valoare de
173,93 lei.
13. Conform facturii, se inregistreaza consumul de energie electrica pentru
spatiul unde isi desfasoara activitatea depozitul de materiale de constructii in
valoare de 68,36 lei. Se percepe si o taxa de rebransare la energia electica in
valoare de 68,23 lei cu TVA inclus 19%. Factura se achita cu numerar,
conform Registrului de casa.
14. Se factureaza cheltuiala cu salubritatea in suma de 87,60 lei cu TVA inclus
19% si se achita contravaloarea facturii prin caserie, conform Registrului de
casa.
15. Se inregistreaza cheltuiala cu serviciul de contabilitate conform facturii in
valoare de 2.500 lei. Societatea nu este platitoare de TVA. Se achita
numerar conform Registrului de casa.
16. Pentru spatiile comerciale, societatea inregistreaza o cheltuiala cu utilitatile
in valoare de 1.575,69 lei. Societatea nu este platitoare de TVA. Se achita
prin caserie, conform Registrului de casa.
17. Societatea mai achizitioneaza materiale consumabile pentru nevoi personale
in valoare de 44,01lei cu TVA inclus 19%.Se achita prin caserie.
18. Se platesc comisioane bancare in suma de 138,18 lei prin banca, conform
extrasului de cont.
19. Conform statelor de plata, societatea inregistreaza salariile colaboratorilor in
valoare de 2640 lei. Retinerile personalului sunt cele legale, precum si
contributiile societatii aferente fondului de salarii.

III.1) Inregistrarea cronologica (pe formule contabile)

1. a) Inregistrarea achizitionarii de marfuri:

% = 401 68.790
371.0 +P 57.806
+A
4426 10.984
+A

b) Se achita cu numerar contravaloarea facturilor scadente:

401 = 5311 24.921,47

-P -A

64
 c) Iar prin banca:

401 = 5121 21.882,49

-P -A

2. Inregistrarea transferului de marfuri intre cele doua puncte de lucru:

371.0 = % 14.229,07
+A 371.7 -A 14.474
378.0 +P -143.70
4428.0 +P -101.23

3. Inregistrarea marfurilor vandute si descarcarea lor din gestiune:

a) reflectarea creantei generate de operatia de vanzare, conform facturilor:

4111 = % 32.879
+A 707.0 +P 27.627
4427.0 +P 5.252

b) incasarea contravalorii facturilor, conform R.C.:

5311 = 4111.0 29.549

+A -A

c) se incaseaza numerarul, conform monetarelor:

5311 = % 33.765,00
+A 707.0 +P 28.373,96
4427.0 +P 5.383,64

d) se incaseaza contravaloarea facturilor scadente prin banca

5121 = 4111 1.991,80

+A -A

e) descarcarea gestiunii (destocarea) de marfa vanduta din depozit, comert

cu ridicata:

607.0 = 371.0 44.247

+A -A

f) se depune numerarul in contul curent la banca conform E.C si R.C.:

581 = 5311 27.050

+A -A
5121 = 581 27.050
+A -A

65
4. Inregistrarea cheltuielii cu materiale consumabile:

a) % = 401 205
3028 +P 172,27
+A
4426 32,73
+A

b) darea in folosinta a materialelor de consum

602 = 3028 172,27

+A +A

5. Se achita contravaloarea chiriilor:

a) Pentru spatiul in care se desfasoara activitatea de comert cu

ridicata,chiria se achita catre doua persoane:una fizica si una juridica:
 persoana fizica, VOINESCU BONICA, este neplatitoare de T.V.A si
nu emite factura; plata se face conform E.C prin banca, suma fiind
de 4.939,84:

612 = 5121 4.939,84

+A -A

 persoana juridica, SC ”METEX” SA;

% = 401 414,54
612.0 +P 348,35
+A
4426 66,19
+A

b) plata se va face prin casa, conform R.C.:

401 = 5121 414,54

-P -A

c) pentru spatiile de comercializare cu amanuntul, plata chiriilor se face

numerar, conform R.C, valoarea fiind de 3.788:

612 = 5311 3.788

+A -A

6. Se achizitioneaza marfa pentru bijuterie in valoare de 3.207,05, din care

T.V.A. 19%:

a) % = 401 3.207,05
371.1 +P 2.695
+A
4426.1 512,05
+A

66
 b) incarcarea (debitarea) contului de marfuri cu adaosul comercial (Aco)
care este de 30% si T.V.A neexigibil:

Aco = Ca x 30% = 2.695 x 30% =833,5

TVA neex. = [ Ca +Aco(Ca)] x 19% = ( 2.695+833,5 ) x 19% = 670

371.1 = % 1.503
+A 378.1 833
+P
4428.1 670
+P

c) se achita marfa, conform facturilor scadente, cu O.P:

401 = 5121 6.345,19

-P -A

7) Vanzarea marfurilor din bijuterie, conform R.C:

a) reflectarea creantei generate de operatia de vanzare, conform bonurilor

fiscale inregistrate in casa de marcat:

5311 = % 6.739,21
+A 707.1 5.663,20
+P
4427 1076,01
+P

b) descarcarea gestiunii de marfurile vandute, adaosul comercial si TVA

neexigibil si reflectarea ca cheltuiala a Ca al marfurilor:

(SI+RC) ct 378
K= X 100
(SI+RD) ct 371-(SI+RC) ct 4428
22.410,71
K= X 100 = 25,86 %
(104.089,58-17.435,56)

Aco/M/v = RC 707 x K = 5.663,20 x 25,86 = 1.594,86

% = 371.1 6.739,21
607.1 -A 4.089,21
+A
378.1 1.573,86
-P
4428 1.076,01
-P

8) a) Inregistrarea marfurilor achizitionate pentru librarie:

% = 401 46,41

67
 371.5 +P 39
+A
4426 7,41
+A

b) incarcarea (debitarea) contului de marfuri cu adaosul comercial

(Aco) care este 30% si cu TVA neexigibil:

Aco = Ca x 30% = 39 x 30% = 20

TVA neex. = [ Ca +Aco(Ca)] x 19% = ( 39+20 ) x 19% = 11

371.1 = % 31,21
+A 378.1 20
+P
4428.1 11,21
+P

9) Vanzarea marfurilor(incasarea) din second-hand, conform registrului de

casa:

a) 5311 = % 1.453,60
+A 707.4 1.221,51
+P
4427 232,09
+P

b) descarcarea gestiunii de marfurile vandute, adaosul comercial si

TVA neexigibil si reflectarea ca cheltuiala a Ca al marfurilor:

(SI+RC) ct 378
K= X 100
(SI+RD) ct 371-(SI+RC) ct 4428
25.207,32
K= X 100 = 84,91 %
(35.386,63-5.701,16)

Aco/M/v = RC 707 x K = 1.221,51 x 84,91 = 1.037,18

% = 371.1 1.453,60
607.4 -A 184,33
+A
378.4 1.037,18
-P
4428 232,09
-P

10) a) Inregistrarea facturii reprezentand redeventa de leasing operational:

% = 401 2.358,04
612 +P 1.981,55

68
 +A
4426 376,49
+A

b) se achita prin banca, conform extrasului de cont:

401 = 5121 2.458,08

-P -A

11) a) Inregistrarea cheltuielilor privind comvorbirile telefonice, conform

facturilor sosite de la :Romtelecom, Orange si Zapp, plata efectuandu-se prin
casa, conform registrului de casa:

% = 401 1.096,6
612 +P 921,51
+A
4426 175,09
+A

b) plata se efectueaza prin casa, conform registrului de casa:

401 = 5311 1.096,6

-P -A

12) Se inregistreaza cheltuiala cu serviciile de paza si protectie:

% = 401 173,93
628 +P 146,16
+A
4426 32,73
+A

13) Inregistrarea cheltuielii cu energia electrica la depozitul de materiale de

constructii:
a)
605 = 401 68,26
+A +P

b)- taxa radio-TV, fara TVA:

635 = 401 25
+A +P

c)- se inregistreaza o taxa de rebransare la energia electrica:

% = 401 68,23
628 +P 57,34
+A

69
 4426 10,89
+A

d)- se achita prin casa, conform registrului de casa:

401 = 5311 161,49

-P -A

14) Inregistrarea cheltuielilor cu salubrizarea, conform facturii:

a)
% = 401 104,24
628 +P 87,60
+A
4426 16,64
+A

b)- se achita cu numerar, conform R.C:

401 = 5311 104,24

-P -A
15) Se inregistreaza cheltuielile cu seviciile de contabilitate:

a)- societatea care efectueaza acest serviciu nu este platitoare de TVA:

628 = 401 2.500

+A +P

b)- se achita cu numerar:

401 = 5311 2.500

-P -A

16) Pentru spatiile comerciale, cheltuielile privind consumul de energie

electrica, apa si salubrizare sunt facturate de catre SC SALINA SRL, societate
neplatitoare de TVA:

a)
605 = 401 1.575,69
+A +P

b)- plata se faca prin casa, conform registrului de casa:

401 = 5311 1.575,69

-P -A

17) Inregistrarea cheltuielilor cu materiale consumabile:

% = 401 44,01
628 +P 36,98
+A

70
 4426 7,02
+A

18) Inregistrarea comisioanelor bancare achitate, conform E.C.

627 = 5121 138,18

+A -A

19) Inregistrarea salariilor datorate:

641 = 421 3.290

+A -A

20) Inregistrarea retinerilor aferente personalului;

- procentele aferente acestor contributii se retin din salariul brut

 CAS 9.5%= 3.290 x 9,5% = 310

421 = 4312 310

-P +P

 CASS 6,5%= 3.290 x 6.5% = 210

421 = 4314 210

-P +P

- procentele aferente acestei contributii se retin din salariul net

 CFS 1%= 3.100 x 1% = 31

421 = 4372 31
-P +P

- calculul venitului net, venitului impozabil si a impozitului pe venitul din

salarii:

Venitul net(VN) = Total drepturi brute (TDB) –Retineri personale-

Cheltuieli profesionale
= 3.290 – 551 = 2.739
Venitul impozabil = VN – Deducere personala de baza (DPB) =
= 2.739 – (9 x 250) = 489
Impozitul pe venitul din salarii = Vimp. x 16% = 489 x 16% = 78

421 = 444 78
-P +P

Sau

71
 421 = % 629
-P 4312+P 310
4314+P 210
4372+P 31
444+P 78

21) Inregistrarea contributiilor unitatii aferente drepturilor salariale ale

salariatilor, la organismele specializate:

 Contributia la asigurarile sociale (CAS ) = TDB x 19,75% =

19,75%
3.290 x 19,75% = 650

6451 = 4311 650

+A +P

 Contributia la bugetul asigurarilor sociale de sanatate (CASS )=

7%
TDB x 7% = 3.290 x 7% = 230

6453 = 4313 230

+A +P

 Contributia la fondul de somaj (CFS ) = TDB x 2,5% = 3.290 x

2,5%
2,5% = 82

6452 = 4371 82
+A +P

 Contributia la fondul pentru accidente de munca si boli profesionale

(FAMBP 0,8%) = TDB x 0,8% = 3.290 x 0.8% = 26

6451 = 4317 26
+A +P

 Contributia la concediile medicale (FNUASS 0,75%) = TDB x 0,75% =

3.290 x 0,75% = 25

6454 = 4316 25
+A +P

 Comisioane carti munca (CCM 0,75%) = 3.290 x 0,75% = 25

635 = 4475 25

TOTAL CONTRIBUTII = 1.037

22) Virarea retinerilor efectuate din drepturile salariale, conform E.C

% = 5121 1.037

72
 4311-P -A 650
4313-P 230
4316-P 25
4317-P 26
4371-P 82
4475-P 25

23) Achitarea salariilor datorate se face cu numerar, conform registrului de

casa

421 = 5311 2.661

-P -A

24) Regularizarea TVA

 TVA deductibil (4426) = 12.354,75

 TVA colectata (4427) = 11.960,74
4426 > 4427 4424(TVA de recuperat) = 394,01

25) Inchiderea conturilor de cheltuieli

121 = % 76.143,72
6028 –A 209,25
605 –A 1.633,05
607.0 –A 44.247,00
607.1 –A 4.089,34
607.4 - A 184,33
611 -A 679,07
612 -A 10.327,90
626 -A 921,51
627 -A 138,18
628 -A 2.802,10
635 -A 50,00
641 -A 3.290,00
6451 -A 676,00
6452 -A 82,00
6453 -A 230,00
6454 -A 25,00
6581 -A 1.250,00
6588 -A 2.831,48
666 -A 2.477,50

Inchiderea conturilor de venituri:

% = 121 62.950,67
707.0 –P 56.000,96
707.1 –P 5.684,20
707.4 –P 1.221,51
707.5 –P 44,00

73
 Stabilirea rezultatului lunar
 Profitul brut = Venituri totale (VT) – Cheltuieli totale (CT) =
62.950,67 – 76.143,72 = -13.193,05

Societatea prezinta pierderi, deci nu se mai aplica impozitul pe profit.

III.2) Inregistrarea sistematica (in teuri)

D 401 C
SI=138.304,10
(1b) 24.921,47 68.790 (1a)
(1c) 21.882,49 172,27(4 )
(5b) 414,54 414,54(5a)
(6c) 6.345,19 3.207,05(6a)
(10b) 2.458,08 46,41(8a)
(11b) 1.096,60 2.358,04(10a)
(13d) 161,49 1.096,60(11a)
(14b) 104,24 173,93(12)
(15b) 2.500,00 68,26(13a)
(16b) 575,69 25,00(13b)
68,23(13c)
104,24(14a)
1.575,69(16a)
44,01(17)
RD = 52.866,81 RC = 81.483,63

74
TSD = 52.866,81 TSC = 219.787,73
SFC = 166.920,92

D 3028 C
(4) 172,27
(17a) 36,98 209,25(25a)
RD = 209,25 RC = 209,25
TSD = 209,25 TSC = 209,25
SFD = 0

D 371 C
SI = 447.779,09
(1a)57.806,00 44.247,00(3d)
(2 ) 14.229,09 6.739,21(7b)
(2 ) 14.474,00 1.453,60(9b)
(6a) 2.695,00
(6b) 1.503,00
(8a) 39,00
(8b) 31,21
RD = 76.303,11 RC = 66.938,81
TSD = 524.082,20 TSC = 66.938,81
SFD = 457.143,39

D 378 C
SI = 50.989,70
(7b) 1.573,86 -143,70(2a)
(9b) 1.037,18 833,00(6b)
RD = 2.632,04 RC = 709,30
TSD = 2.632,04 TSC = 66.938,81
SFC = 49.066,96

D 5311 C
SI = 1600,39
(3b) 29.549,00 24.921,47( 1b)
(3c) 33.765,00 27.050,00( 3e)
(7a) 6.739,21 3.788,00( 5c)
(9a) 1.453,60 1.096,60(11b)
161,46(13d)
104,24(14b)
1.096,60(11a)

75
 2.500,00(15b)
1.575,69(16b)
2.661,00(23 )
RD = 72.604,41 RC = 64.157,48
TSD = 74.204,80 TSC = 64.157,48
SFD = 10.046,93

D 5211 C
SI = 0
(3e) 27.050,00 21.882,49( 1c)
(3c) 33.765,00 4.939,84( 5a)
(7a) 6.739,21 414,54( 5b)
(9a) 1.453,60 6.345,19( 6c)
2.458,08(10b)
138,18(18)
1.037,00(22)
RD = 33.632,26 RC = 33.632,26
TSD = 33.632,26 TSC = 33.632,26
SFD = 0

D 4427 C
5.252,00(3a)
5.383,64(3c)
1.076,01(7a)
232,09(9a)
(24)11.960,74 RC = 11.960,74
TSC = 11.960,74
SFC = 0

D 4426 C
( 1a) 10.984,00
(4) 32,73
( 5a) 66,19
( 6a) 512,05
( 8a) 7,14

76
 (10a) 376,49
(11a) 75,09
(12) 32,73
(13c) 10,89
(14a) 16,64
(17) 7,02
RD = 12.354,75 11.960,74(24)
TSD = 394,01 394,01(25)
SFD = 0

D 4111 C
SI = 42.188,11
(3a) 32.879,00 23.549,00( 3b)
(3c) 44,00 1.991,80( 3d)
(7a) 21,00 3.000,00(9b)
(9a) 12,00 3.000,00(12)
RD = 32.935,00 RC = 31540,80
TSD = 75.123,11 TSC = 31.540,80
SFD = 43.603,31

D 421 C
(20a) 310,00
(20b) 210,69
(20c) 31,00
(20d) 78,00
(21) 2.661,00 2.661,00(23)
RD = 3.290 RC = 2.661,00
TSD = 3.290 TSC = 2.661,00
SFD = 629

D 605 C
(13a) 68,26
(16a) 1.575,69 1.633,05(25)
RD = 1.633,05 RC = 1.633,05
TSD = 1.633,05 TSC = 1.633,05
SFD = 0

77
 D 607 C
(3e) 44.247,00
(7b) 4.089,21
(9b) 184,33 48.520,67(25)
RD = 48.520,67 RC = 48.520,67
TSD = 48.520,67 TSC = 48.520,67
SFD = 0

D 612 C
(5a) 4.939,84
(5b) 348,35
(5c) 37,88
(10a)1.981,55
(11a) 921,51 10.327,90(25)
RD = 10.327,90 RC = 10.327,90
TSD = 10.327,90 TSC = 10.327,90
SFD = 0

D 626 C
( 7c) 29,37
(9c) 191,05
(11a) 701,09 921,51(25a)
RD = 921,51 RC = 921,51
TSD = 921,51 TSC = 921,51
SFD = 0

D 628 C
( 12) 146,16
(13C) 57,34
(14a) 87,60
(15a)2.500,00
(17 ) 36,98 2.802,10(25)
RD = 2.802,10 RC = 2.802,10
TSD = 2.802,10 TSC = 2.802,10
SFD = 0

78
 D 707 C
27.692,00(3a)
28.373,96(3c)
5.663,20(7a)
(25b)62.950,67 1.221,51(9a)
RD = 62.950,67 RC = 62.950,67
TSD = 62.950,67 TSC = 62.950,67
SFD = 0

D 121 C
SI = 14.801,33
(25a) 209,25 56.000,96(25b)
1.633,05 5.684,20
44.247,00 1.221,51
4.089,34 44,00
184,33
679,07
10.327,90
921,51
138,18
2.802,10
50,00
3.290,00
676,00
82,00
230,00
25,00
1.250,00
2.831,48
2.477,50
RD = 76.143,72 RC = 62.950,67

79
 TSD = 90.945,05 TSC = 62.950,67
SFD = 27.994,38

CAPITOLUL IV CONCLUZII

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice

întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează
în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei
comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite
de managerii firmei.
In capul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la
preţ cu amănuntul numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul
unei perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de
stocuri care se achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări sau cu
modificări neesenţiale .
Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă plecând
de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică preţul
definitiv negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ de vânzare cu amănuntul
presupun o evaluare iniţială la preţ de vânzare , ajungându-se la valoarea preţului cu
amănuntul prin aplicarea marjei brute.
Mãrfurile reprezintã o categorie importantä de stocuri, care, în circuitul lor de la
producätori pãna la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii economico-
financiare ce se efectueazã prin intermediul unui numãr deosebit de mare agenţi economici,

80
cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera cã existã 3 categorii
importante de unitãti patrimoniale cu profil comercial şi anume: en gros sau cu ridicata, en
detail sau cu amãnuntul şi mixte.
Unitãtile comerciale en gros sunt cele care asigură desfãşurarea acestei forme de
circulatie a märfurilor, efectuănd operatiuni de cumpãrare a bunuribor de consum, in
cantiăţi mari şi foarte mari, de la producätorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de
vãnzare a lor in partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulã cu profil
comercial en detail inclusiv de alimentaţie publicã. Vânzãrile se pot efectua şi către alte
unitãti patnimoniale, de asemenea, cu profil comercial gros.
Unităţile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulaţie a
mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulã, de la unităţile en gros, dar şi de
la producătorii şi furnizorii interni, in partizi (loturi) mici sau re1ativ mici, precum şi
vânzarea lor către populaţie, inclusiv prin unităţi de alimentaţie publicã. Märfurile se vãnd
in starea in care au fost cumpãrate sau dupã o prelucrare prealabilã in vedere consumului în
unităţi operative special amenajate (restaurante, bufete ş.a.).
Unitätile comerciale mixte efectueaza atât operalii comert en gros, cat şi en detail.
Pentru unitatile comerciale amintite anterior este caracristic faptul cä au ca obiect
de activitate principal sau complementar atãt cumpãrarea, cat şi revânzarea mãrfurilor in
scopul obţinerii unui profit. Aceste unităţi desfäoarã, de regulã activităţi ce se incadreazã in
diverse domenii de activitate.
In categoria märfurilor, care au o structurä eterogenä se includ atât bunurile pe care
agentul economic le cumpãră vederea vänzarii in starea in care au fost achiziţionate, cät şi
produsele finite transferate de unitãtile producãtoare în magazinele proprii de prezentare şi
desfacere, precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime,
materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajebor ş.a. devenite disponibile in
cadrul patrimoniului unitäţii economice şi care vãnd teţilor aşa cum au fost cumpãrate.
In ceea ce priveşte vãnzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se
mentioneaza că, dupã realizarea acestei operaţii, se inregistrează numai scriptic in debitul
contului de marfuri (371), prin corespondenţă cu creditul conturilor corespunzätoare naturii
lor (301, 302, 303, 381 etc.) şi nu ocazionează aspecte specifice privind evaluarea şi
preţurile de înregistrare în contabilitate. Totodatã este justificat sã se aibä in vedere, atunci
când este cazul, translocarea diferentelor de preţ aferente în creditul sau debitul contubui
378 “Diferente de pret la mărfuri” după cum sunt favorabibe şi respectiv nefavorabile, prin
corespondenţă cu debitul sau creditul conturilor de diferente corespunzätoare activelor
circulante materiale in cauză (308, 388).
Această modalitate de solutionare contabilã asigurã majorarea, pe de o parte, a
cheltuielior şi implicit a costului de productie numai cu ceea ce se consumä efectiv pentru
obţinerea produselor finite, iar pe de alta parte a cheltuielilor privind mărfurile cu sumele
ce privesc vãnzarea celorlalte elemente de active circulante materiale.
Organizarea contabilitãţii mãrfurilor este influenţată într-o anumitã mãsurã
de preţul de înregistrare ce se utilizeazã şi care, în funcţie de categoria în care se
încadreazã unitatea patrimonialä şi implicit de opţiunea sa, poate fi costul efectiv de
achiziţie, preţul prestabilit (standard), preţu1 cu amãnuntul sau en gros.
Costul efectiv de achiziţie este recomandat in cazul unitãţilor care
comercializeazã un număr relativ redus de sortimente de mãrfuri, cu o frecventã redusã a
intrãrilor şi ieşirilor, dar in cantitãţi mari. Caracteristica de baza a acestei metode constã in
evaluarea mãrfurilor şi implicit a operaţiilor de intrări şi ieşiri la preţul efectiv de
aprovizionare, care in condiţiile actuale este fluctuant, fapt ce crează anumite dificultăţi in
legăturã cu evaluarea ieşirilor din gestiune.

81
 In situaţia utilizãrii costului de achiziţie ca preţ de înregistrare este
justificatã crearea în cadrul contului 371 ,,Mãrfuri” a douã conturi analitice, unul pentru
preţul de facturare sau de cumpărare (371.01) şi celãlalt pentru cheltuielile de transport-
aprovizionare şi alte consumuri similare (371.02), ambele cu funcţia contabilã de activ, insã
ultimul cu repartizare lunarã proporţionalã cu mărfurile vândute, pe bazã de coeficient
mediu. Pentru operaţiile de ieşire din patrimoniu, în funcţie de specificul şi interesele
agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.)
prezentate in cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor şi producţiei in curs de
execuţie.
Preţul cu amănuntul sau cel de vânzare en gros se utilizeazã numai in
cazul marfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail,
en gros sau mixt. De altfel, acest preţ se justificã in condiţiile unui comert cu articole şi
sortimente numeroase şi o frecventã mare a intrãrilor şi ieşinilor, precum şi în situatia
organizării evidenţei analitice dupã metoda global-valorica, ceea ce nu exclude posibilitatea
utilizãrii lui şi in cazul evidentei cantitativ-valorice pe sortimente de märfuni.
Preţul analizat, datoritã modificãrilor cu caracter oarecum frecvent ale
preţunilor de cumpãrare, adaosurilor comerciale şi altor cauze, se poate reduce sau majora,
dupã caz, pe bazã de inventar, atunci cãnd este necesar. Aceastã operaţie nu contra-vine
prevederilor contabile in vigoare întrucãt nu se afecteazã vaboarea de intrare in patnimoniu
la costul efectiv de achizitie.
Preţul cu amänuntul sau de vãnzare en gros se stabileşte de cätre agentul
economic pnin luarea in calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însã
atunci cãnd situatia de pe piaţã se schimbã este normal sã se majoreze sau diminueze
adaosul comercial şi implicit preţul de vãnzare, pe bazã de inventar de schimbare de
preţuri, cu inregistrarea corespunzãtoare in contabilitate.
Altfel spus, majorarea sau reducerea pretului cu amãnuntul sau a celui de
vãnzare en gros pãna la nivelul costului de achiziţie respectã regulile şi principiile
contabile, find un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie
atunci cãnd apreciază că este necesar pentru valorificarea in conditii avantajoase a
mãrfurilor şi pentru evitarea unor riscuri.
In legatură cu preţul de vãnzare cu amãnuntul se impune precizarea cã in cazul
agenţilor economici neplãtitori de TVA (cu cifrã anualã de afaceri sub 1,5 miliarde lei sau
care beneficiazã de prevederi legale exprese) el conţine, pe lânga elementele cunoscute, şi
TVA facturatã de furnizori şi reprezintã atãt preţul de vãnzare cãtre populaţie, cat şi pretul
de evidentã sau de inregistrare in contul de märfuri.
Totodatã, se reţine cã pentru märfurile lent şi greu vandabile Ia care se impune
practicarea unor preţuri de vânzare sub nivelul costului efectiv de achizitie este necesar ca
la inventarierea anualã, să se constituie provizioane pentru depreciere.
In legătură cu acest ultim aspect, precum şi in ceea ce priveşte mãrfurile cu perioada
de valabilitate expiratã, degradate sau depãşite calitativ şi totodatã neimputabile, se
menţioneză cã, potrivit reglementarilor in vigoare, consiliul de administraţie al agentului
economic, färã vreo altă aprobare, are competenţe sã decidä efectuarea operatiei de
declasare şi casare.
Preţul de vânzare cu amãnuntul, exclusiv TVA, sau en gros se reflectã in contul de
mãrfuri (371) şi este format din costul efectiv de achizitie (preţul facturat de furnizor şi
cheltuielile de transport-aprovizionare) şi adaosul comercial.
In ceea ce priveşte utilizarea preţului cu amãnuntul sau de vãnzare en gros se
mentioneazã cã, in activiatea practicã, in vederea respectãrii regulilor generale de evaluare
privind intrarea in patrimoniu la costul efectiv de achiziţie şi totodatã pentru evitarea
interpretarilor de naturã fiscalã se considerã că este necesar şi totodatã nu contravine

82
reglementarilor in vigoare sã se deschidã douã conturi analitice distincte la contul sintetic
378 ,,Diferente de preţ la mãrfuri” şi anume:
— 378.01 ,,Diferente de preţ la mãrfuri privind cheltuielile de transport-
aprovizionare”, cu funcţia contabilã de activ şi;
— 378.02 ,,Diferente de preţ la mãrfuri privind adaosul comercial”, cu functia
contabilã de pasiv, conturi asupra cãrora se va reveni ulterior.
Preţul cu amãnuntul sau de vãnzare cãtre populaţie, exclusiv TVA, se determinã
prin adäugarea la preţul de cumparare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului
comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.
La rãndul sãu, pretul cu amanuntul total sau de vãnzare cãtre populaţie, inclusiv
TVA, se calculeazã prin adaugarea la preţul cu amãnuntul amintit anterior a cotei legale de
TVA. Acest pret reprezintã preţul de inregistrare in contabilitate a mãrfurilor de cãtre
agenţii economici care adoptã aceastã variantã de evaluare.

Contul de profit şi pierdere în concepţia I.A.S.C. , constituie un element component

al situaţiei financiare , care măsoară performanţele activităţii societatii , iar în calitatea sa
de instrument de informare financiară serveşte la satisfacerea nevoilor unei game largi de
utilizatori.
Elementele care măsoară performanţele activităţii societatii potrivit cadrului
conceptual I.A.S.C. sunt veniturile şi cheltuielile. Acestea sunt definite prin optica
conceptuală a profitului determinată ca diferenţă între venituri şi cheltuieli deoarece
constituie criteriul de apreciere a performanţelor societatii.
Veniturile reprezintă creşterile de avantaje economice , în cursul exerciţiului
financiar ca urmare a creşterilor de active sau diminuare de pasive , iar această creştere
poate fi măsurată. Veniturile provin din activitatea curentă a societatii , cât şi din alte
venituri şi plusurile de valori sau câştiguri.
Cheltuielile sunt definite ca delimitări de avantaje economice pe parcursul exerciţiul
financiar şi se prezintă sub forma diminuărilor de active sau creşterilor de pasive , au
consecinţe directe asupra scăderii capitalurilor proprii , alta decât distribuirile către
proprietarii de capital. Constituie o cheltuială - orice diminuare a capitalurilor proprii alta
decât reducerea capitalului social sau distribuirea de dividende. Orice cheltuială este
contabilizată în contul de profit şi pierdere , atunci când s-a produs o diminuare a
avantajelor economice viitoare , generată de o diminuare de active şi o creştere de pasiv ,
diminuare ce poate fi măsurată .
Activitatea oricărei firme se concretizează în obţinerea de produse , executarea de
lucrări şi prestarea de servicii , raţiunea de a exista constituind-o obţinerea unei rentabilităţi
scontate.
În economia de piaţă o societate nu poate supravieţui şi respectiv dezvolta decât în
măsura în care dovedeşte că este capabilă să răspundă de o manieră durabilă societăţii
pieţei , măsurată prin identificarea corectă a solicitărilor clienţilor , asigurarea promptă a
unei oferte de produse şi servicii adecvate.
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de
sinteză care măsoară performanţele activităţii întreprinderii în cursul perioadei actualizate.
Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli constituie rezultatul exerciţiului. Unii
utilizatori ai informaţiei contabile sunt interesaţi mai mult de informaţia privind profitul
întreprinderii , în timp ce alţii urmăresc fluxurile viitoare ale ale trezoreriei.
Obiectivele şi scopul financiar ale întreprinderii pot fi abordate din diferite puncte
de vedere . O primă abordare vizează maximizarea profitului prin raţionalizarea deciziilor

83
financiare şi dintr-o altă optică (cea managerială ) accese obiective şi scopuri vizează în
principal realizarea creşterii economice , a echilibrului financiar şi a lichidării financiare.
Informaţia financiară nu poate fi pe deplin înţeleasă dacă se ignoră specificul activităţii
precum şi rezultatul exploatării . Astfel , interpretarea fluxurilor financiare se face în mod
diferit , în funcţie de faza de expansiune , maturitate sau declin în care se află
întreprinderea . De aceea se impune completarea datelor financiar –contabile cu informaţii
referitoare la potenţialul tehnic uman , comercial , intensitatea concurenţei şi poziţia firmei
pe piaţă , imaginea firmei şi a produselor sale. Luarea în considerare a acestora în realizarea
diagnosticului financiar va permite caracterizarea fiecărei activităţi a întreprinderii în
termeni de nevoi , rentabilitate şi risc.
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalitatea de realizare a echilibrului
financiar pe termen mediu şi lung şi treptele de acumulare bănească , rentabilitatea
activităţii întreprinderii.
Scopul analizei financiare îl costituie întocmirea diagnosticului financiar al
întreprinderii în vederea evidenţierii punctelor forte şi punctelor slabe , precum şi a
potenţialului managementului financiar.
Operaţiile economice şi financiare care au loc în cadrul unei întreprinderi se reflectă
în documentele contabile de sinteză sub forma fluxurilor şi stocurilor . Fluxurile exercită o
influenţă nemijlocită asupra rezultatului exerciţiului , în timp ce stocurile au un impact
temporar sau de durată , asupra echilibrului financiar , nevoii de finanţare a operaţiilor de
gestiune şi asupra solvabilităţii firmei. Fluxul financiar îmbracă forma veniturilor şi
cheltuielilor aferente perioadei de gestiune.

3.2 PROPUNERI

SC JAIS COM SRL, in primul trimestru al acestui exercitiu, a prezentat pierdere.

Cauzele acestei situatii sunt:
-reducerea  puterii  de cumpărare a populaţiei  şi  explozia necontrolată a preţurilor;
-reducerea timpului efectiv de lucru, prin reducerea numărului de zile lucrătoare pe
săptămâna de la 6 la 5 zile;
-concurenţa  neloială şi nesusţinută calitativ a  produselor din  import, ce  reprezintă o mare
atracţie  pentru  populaţie, determinată de mirajul firmelor străine;
-blocajul financiar;
-potenţialul tehnic din dotare;
-tradiţii, experienţa, marca;
-potenţialul de a realiza profit;
-posibilităţi de adaptare rapidă la cererea pieţii sezoniere caracteristica bunurilor de larg
consum;
-aplicarea unor politici adecvate de restructurare  tehnică, organizatorică şi de personal;

Cauzele care au influenţat negativ activitatea economico-financiară a societatii JAIS COM

SRL o reprezintă cheltuielile financiare în sumă de 2.477,50 lei, adică 12,44% din total
cheltuieli.

84
 Din acestea :
- 2.477,50 lei, dobânzi calculate şi plătite parţial la linia de creditare curentă.
Ponderea în cheltuielile excepţionale o reprezintă majorările calculate la plata
obligaţiilor la bugetul de stat şi la cel al asigurărilor sociale .
Din totalul cheltuielilor de exploatare, 63,59% reprezintă cheltuielile materiale, iar
27,95% cheltuielile cu personalul.
Societatea JAIS COM S.R.L. inregistreaza la sfârsitul lunii martie 2006
urmatoarele:
- o pierdere in suma de -27.994,37 lei:
- datoriile societatii catre furnizori sunt in suma de 166.920,92 lei cu termen scadent :
- clienti de incasat in suma de 43.603,31 lei:
- TVA de recuperat in suma de 6.777,94 lei .

SC JAIS COM SRL, pentru a obtine un rezultat financiar favorabil, ar trebui sa

reduca:
- cheltuielile cu chiriile spatiilor comerciale, implicit restrangerea activitatii intr-un spatiu
mai mic, astfel acumuland profit si acoperindu-si pierderile din primul trimestru al acestui
exercitiu financiar;
- numarul de personal’
- nivelul scazut al rentabilitatii;
- intarzierile privind incasarea creantelor
-durata de rotatie a creantelor si furnizorilor care nu se incadreaza in limitele normale
-evolutia stocurilor si creantelor care nu se incadreaza in limitele de eficienta.
-sustinerea partiala a rentabilitatii activitatii desfasurate prin subventii.

85
86
REGISTRUL JURNAL GLOBAL

87
88
TOTAL RULAJ 547.543,15 547.543,15

89
REGISTRU JURNAL GLOBAL

90
91
92
93
94
95
 CENTRALIZATOR NOTE DE RECEPTIE
CHELTUIELI

96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109