Tema 3: Mijloacele de comunicare şi tehnologiile informaţionale în

marketingul direct

3.1 Mediile utilizate de marketingul direct

3.2 Publicitatea prin poştă
3.3 Publicitatea prin presă
3.4 Marketingul telefonic
3.5 Televiziunea

3.1. Mediile utilizate de marketingul direct

Principalele medii utilizate de marketingul direct sunt: publicitatea prin poştă,

publicitatea prin intermediul presei şi marketingul telefonic. Acestora li se alatură
marketingul prin televiziune, marketingul prin intermediul radioului şi marketingul prin
intermediul serviciilor computerizate. Cele mai multe dintre aceste tehnici au fost puse în
aplicare în Statele Unite ale Americii, dar au fost imediat importate în Europa. Uniunea
Europeana va înregistra evoluţii importante ale acestor forme de marketing direct, în special
în cazul marketingului prin poştă şi marketingului prin telefon, deşi în practică labirintul
prevederilor legislative din ţările membre a făcut până acum, ca o parte din tehnicile de
răspuns la acest tip de marketing, să fie fezabile în anumite ţări, iar în altele nu.
Spre exemplu, marketingul telefonic este intens utilizat în câteva ţări europene, dar
este efectiv ilegal în Germania. Diferenţele existente în ceea ce priveşte sistemele poştale,
standardele şi tarifele între ţările europene, ridică probleme în privinţa viabilităţii unor
programe europene de marketing direct.

3.2 Publicitatea prin poştă

Dintre toate mijloacele de comunicare utilizate în activitatea de marketing direct,

publicitatea prin poştă este incontestabil cel mai frecvent utilizată.
Publicitatea prin poştă este un mijloc de comunicare subtil, sensibil, greu de
conceput, dar care are meritul uriaş de a-şi putea demonstra eficienţa imediat şi a determina
obţinerea unor rezultate măsurabile. Bine gândită şi bine realizată, conform regulilor pe care

1
dezvoltarea marketingului direct le impune tuturor specialiştilor în creaţia publicitară,
publicitatea prin poştă este totodată un extraordinar vector de imagine a unui produs, a unei
mărci sau a unui serviciu. În combinaţie cu o campanie de publicitate tradiţională (de radio
sau de televiziune), ea face minuni şi randamentul său creşte în mod considerabil.
Publicitatea prin poştă implică expedierea unor scrisori, reclame, mostre, pliante etc.
către cumpărătorii potenţiali. Adresele acestora sunt obţinute prin diferite modalităţi, adesea
prin apelarea la firme specializate în astfel de servicii care pun la dispoziţia solicitantului
numele persoanelor care ar putea fi interesate de respectivele produse (oameni foarte bogaţi,
proprietari de locuinţe, veterinari, oameni care au animale de casă, cumpărători de cataloage.
Publicitatea prin poştă reprezintă un mijloc de comunicare care presupune dialogul între
două persoane, un dialog personal, între doi oameni şi nu între două instituţii sau între două
grupuri de oameni. Dacă realizatorii mesajului publicitar nu ţin cont de această regulă, nu vor
obţine rezultatele scontate.
Publicitatea prin poştă se prezintă sub forma unui plic care, prin definiţie, este destinat
să fie vehiculat prin intermediul poştei. Acest plic este numit "purtător" pentru a-l diferenţia
de cel de-al doilea plic existent în interior, denumit "plic-răspuns".
Directorilor, în semn de respect nu trebuie să li se trimită plicuri cu adresa scrisă pe
eticheta colantă. Numele lor trebuie scrise direct pe plic. Pentru produse de damă, candidaţi
sau cauze politice, scrisul de mână pe plic dă un ton personal. Plicurile trebuie să fie standard,
căptuşite, cu sau fără fereastră şi trebuie să cuprindă adresa expeditorului.
Exteriorul majorităţii plicurilor purtătoare conţine un prim mesaj, care are rolul de a
determina deschiderea prioritară a acestuia de către persoana care-l primeşte în cutia sa de
scrisori. De exemplu, se poate scrie într-un colţ al plicului:
 GRATUIT
 VREŢI SĂ CÂŞTIGAŢI UN MINI-CALCULATOR?
 VREŢI SĂ CÂŞTIGAŢI 10.000 $?
 CEA MAI BUNĂ OFERTA A ANULUI
 DETALII ÎN PLIC
După cum se observă sunt multe metode pentru a face un om curios să deschidă plicul.
Plicul conţine o scrisoare, un pliant, un buletin de răspuns şi un plic de răspuns.
Scrisoarea, element indispensabil şi uneori element unic al publicităţii prin poştă,
propune o ofertă, o idee sau prezintă un produs. Scrisoarea şi numai ea este cea care înlesneşte
un dialog personal şi personalizat. Dacă nu există scrisoarea, nu putem vorbi de o veritabilă
publicitate prin poştă, ci de simpla expediere a unui prospect, al cărui randament nu poate fi
comparat cu cel al unei bune scrisori. În interiorul plicului se pot adăuga elemente de
2
urgentare a răspunsului, cum ar fi: "ofertele se primesc până la sfârşitul săptămânii". Oferta
făcută trebuie să fie clară, iar mesajul cât mai scurt posibil.
Pliantul sau broşura reaminteşte avantajele produselor, caracteristicile lor tehnice,
exemple de utilizare, mărturii şi decupaje din presă.
Buletinul de răspuns reaminteşte oferta, indică preţul, variantele de alegere pentru
client, adresa pretipărită şi eventual o carte poştală timbrată la destinatar. Răspunsul, oricare
ar fi acesta constituie rezultatul firesc al procesului de comunicare interactivă al oricărei
acţiuni de publicitate prin poştă. Astfel, de primirea sau neprimirea lui, depinde succesul sau
eşecul unei campanii publicitare. În consecinţă, şi el trebuie să fie obiectul unei atenţii
deosebite.
Plicul de răspuns are înscrisă adresa destinatarului, fiind de asemenea timbrat. Acesta
uşurează sarcina clientului potenţial, care nu este nevoit să caute un plic la el acasă, nici să
copieze adresa. Prezenţa acestui plic este, şi ea, sinonim al creşterii randamentului.
Toată această documentaţie trebuie să cântărească maxim 50 de grame. Acestor
elemente de bază li se pot adăuga alte documente. Toate testele dovedesc că dacă prezenţa
unui document este justificată de mesajul pe care-l conţine, el va determina de asemenea
creşterea randamentului. Prin urmare, nu trebuie să ne temem să adăugăm la materialul
publicitar un element auxiliar. Dacă el are ceva important de spus, prezenţa sa este justificată.
Totuşi, trebuie avut în vedere faptul ca acest document suplimentar să nu ducă la depăşirea
unui nivel de greutate a plicului, şi deci la sporirea taxelor poştale.

3.3 Publicitatea prin presă

Un anunţ de marketing direct în presă se defineşte uşor: este vorba de orice anunţ a
cărui principală finalitate este aceea de a determina expedierea înapoi a unui cupon pentru
răspuns, vizitarea unui anumit loc (punct de vânzare, sucursală, concesionar), apelul telefonic
sau conectarea la un serviciu telematic.
În prezent, este încă dificilă evaluarea cu precizie a ponderii exacte a acestor anunţuri
“interactive” în totalul investiţiilor consacrate publicităţii în presă; aceasta reprezintă cel mai
important mijloc de publicitate din Franţa, obţinând, în 1993, încasări publicitare în valoare de
22,4 miliarde de franci. Profesioniştii din domeniul marketingului direct estimează la
aproximativ 10% numărul anunţurilor care includ un cupon, un număr de telefon sau de
Minitel; ceea ce înseamnă că ponderea anunţurilor de marketing direct în presă se ridică la 2
miliarde de franci, cifră considerabilă.

3
 Presa (atât cea cotidiană cât şi cea periodică) are atât avantaje cât şi dezavantaje.
Presa cotidiană are următoarele avantaje:
 Flexibilitate – anunţurile pot diferi de la o zonă la alta, de la o ţară la alta,
schimbându-se cu destulă uşurinţă.
 Prestigiul – de care se poate bucura un anumit cotidian dă consistenţă şi
anunţurilor publicitare.
 Aria vastă de difuzare.
 Posibilitatea de a stăpâni şi dirija expunerea anunţurilor.
Dezavantaje:
 Durata de viaţă foarte scurtă.
 Reproducerea tipografică de o calitate mediocră.
Presa periodică oferă numeroase şi variate posibilităţi de vehiculare a mesajului
publicitar datorită diversităţii sale.
Avantaje:
 Asigură o selectivitate socio-profesională a mesajului transmis, întrucât se adresează
unor segmente de cititori bine determinate.
 Asigură o receptivitate sporită din partea destinatarului vizat.
 Calitatea superioară a reproducerilor tipografice şi ilustraţiilor.
 Utilizarea culorilor permite o mai bună scoatere în relief a mesajului publicitar.
Dezavantaje:
 Costurile sunt foarte ridicate.
Este adevărat că presa oferă profesioniştilor de marketing direct un număr mare de
posibilităţi de segmentare; să remarcăm totuşi că, analizând clasamentul publicaţiilor care
dedică cele mai multe pagini anunţurilor de vânzare prin corespondenţă, opt reviste din
primele zece sunt programe TV. Acest lucru de datorează costului performant, care
beneficiază de o largă difuzare.
Presa reprezintă, pentru marketingul direct, atât un instrument excepţional de creare a
fişierelor sau de solicitare a documentaţiei, cât şi un suport performant de vânzare directă. Ea
este utilizată sub două forme principale: anunţul în presă şi foaia intercalată.
Anunţul în presă este, în general, însoţit de un cupon, renumitul “talon de decupat”.
Aparent foarte uşor de realizat, redactarea unui anunţ conţinând un cupon este, de fapt, foarte
laborioasă. În acest caz, fiecare cuvânt contează şi, totuşi, numărul erorilor de concepţie care
se pot observa în anunţurile din orice revistă este considerabil. Se pot menţiona: cupoane
minuscule pe care le pot completa doar miniaturiştii, cupoane cu contururi fanteziste care nu

4
pot fi decupate fără a fi stricate (deci nu vor fi trimise), lipsa adresei la care trebuie returnat
cuponul etc. şi încă şi mai grav, cupoane care nu-şi justifică existenţa. Sunt încă numeroşi cei
care par să ignore faptul că principalul obiectiv al unui anunţ care conţine un cupon este acela
de a determina returnarea cuponului, şi nu doar acela de a prezenta un produs. Este uimitor să
constatăm câte cupoane par ataşate de anunţuri care nu au fost concepute să le conţină. Gurile
rele ar spune chiar că se poate distinge de la prima vedera un anunţ conţinând un cupon
realizat de un specialist în marketing direct de un anunţ creat de o agenţie de publicitate
nespecializată.
În ceea ce priveşte foile publicitare intercalate în reviste, ele au o legătură firească
cu activitatea de marketing direct.
În revistele cu circulaţie intensă (acelaşi exemplar “circulă” între mai mulţi cititori
diferiţi), în special în domeniul comunicării între firme, este foarte rentabilă multiplicarea
foilor intercalate (existenţa mai multor foi intercalate) în cadrul aceleiaşi reviste. Astfel, pe
lângă foaia intercalată “broşată” în revistă, întâlnim frecvent o altă foaie intercalată “liberă”,
adică pur şi simplu pusă între paginile revistei. Acest tip de foaie intercalată, cu impact sigur,
trebuie să conţină o ofertă simplă şi atractivă. Rentabilitatea sa este evaluată simplu, cu
ajutorul unui cod specific şi din practică se ştie că acest tip de foaie intercalată determină
atragerea mai multor abonaţi cu 5-10% mai mulţi decât cei atraşi prin foaia broşată din aceiaşi
revistă.

3.4.Marketingul telefonic

Această formă de marketing este din ce în ce mai utilizată, atât de micile, cât şi de
marile companii, devenind un instrument primar al marketingului direct.
Utilizarea telefonului este una din metodele care pot fi incluse într-o strategie de
marketing direct, fie ca instrument unic de comunicare şi de dialog, fie în combinaţie cu alte
mijloace ce comunicare, cum ar fi poşta, presa sau televiziunea.
La ora actuală, când marketingul direct este pătruns în era multimedia, telefonul a
devenit un element indispensabil, complement esenţial al sinergiei mediatice. Utilizate în
combinaţie cu publicitatea directă, programele de marketing cu ajutorul telefonului determină
frecvent creşterea eficacităţii acesteia de două până la cinci ori.
Există trei feluri în care se poate angaja un întreprinzător în acest tip de marketing:
 telefoane date personal de acesta sau de un angajat al firmei;
 telefoane în scopuri de marketing date de firme specializate în acest domeniu;

5
  telefoane date de calculatoare programate să transmită clientului un mesaj şi să
facă pauze pentru a primi întrebări sau comenzi.
În general, metoda telefoanelor are un mare succes, chiar şi prin ultima formă, care
adesea a fost considerată ca o violare şi o pătrundere în forţă. Un telefon durează mai puţin ca
un drum până la locuinţa clientului, este mai personal decât o scrisoare şi costă mai puţin
decât ambele.
Telemarketingul utilizează telefonul pentru a vinde produsele direct către clienţi.
Operatorii de marketing utilizează marketingul prin telefon într-un mod productiv pentru a
vinde direct către cumpărători, care pot fi atât persoane fizice cât şi juridice.
Avantajele pe care le oferă telefonul sunt multiple:
- pregătirea fişierelor;
- prospectarea pieţei;
- menţinerea relaţiilor cu clienţii deja atraşi de care nu se poate ocupa personalul de
vânzări tradiţional;
- poate fi utilizat în activitatea de cercetare;
- testarea preţurilor;
- validarea impactului unei campanii de publicitate prin poştă;
- culegerea rapidă a informaţiilor referitoare la comportamentul unui segment de piaţă;
- dezvoltarea unei comenzi;
- realizarea unei demonstraţii;
- construcţia unei baze de date;
- întărirea unei relaţii;
- stabilirea unei întâlniri cu clientul;
- poate fi utilizat ca o continuare a unui contract anterior;
- ca parte a unei acţiuni de motivare sau a unui program de protejare a clientului;
- preluarea unei comenzi;
- permite un dialog flexibil cu răspunsuri imediate;
- culegerea unei cantităţi mari de informaţii.
Este o metodă puţin costisitoare care se soldează cu un randament satisfăcător. Fie că este
utilizat pentru a oferi informaţii, pentru a răspunde reclamaţiilor sau a prelua comenzile,
telefonul reprezintă (împreună cu calculatorul) elementul de legătură indispensabil al oricărei
strategii de creare a fidelităţii.
Pentru reuşita unei campanii de marketing telefonic, este necesar de la bun început un
sistem telefonic eficient, un fişier de calitate, o ofertă care să nu implice amănunţite explicaţii

6
tehnice prin telefon, o susţinere în scris sau o vizită (ori chiar ambele), un scenariu de discuţie
(script, schemă) bun şi un televânzător competent.
Scenariul de discuţie conţine tot ceea ce trebuie să spună televânzătorul pentru a se
prezenta, pentru a obţine interlocutorul dorit, pentru a argumenta, a răspunde la obiecţii şi a-şi
lua rămas bun de la clienţi. Scriptul trebuie să respecte o regulă esenţială: discuţia va lua forma
unui dialog, interlocutorul fiind antrenat în conversaţie. Pentru aceasta, fiecare frază a
televânzătorului trebuie să se termine printr-o întrebare, iar aceasta să fie formulată astfel încât
cei mai mulţi interlocutori să răspundă afirmativ; de asemenea, trebuie prevăzute toate situaţiile
în care s-ar putea afla televânzătorul în urma întrebărilor adresate. Pentru fiecare situaţie trebuie
prevăzută o soluţie care să permită atingerea obiectivului vizat.
Supervizorul este cel care redactează scriptul, acesta fiind apoi testat şi perfecţionat. La
începutul campaniei de marketing telefonic, televânzătorul va trebui să respecte cu fidelitate
scriptul, dar pe măsură ce va stăpâni bine modalităţile de a răspunde obiecţiilor, va putea trece şi
la improvizaţii.
Pentru ca o convorbire să fie funcţională trebuie respectate următoarele trei lucruri:
1. Convorbirea se înregistrează pe bandă. Trebuie observat felul în care sună. Între
cuvântul scris şi cel rostit este o mare diferenţă.
2. Schema înregistrată trebuie să sune ca o conversaţie liberă, nu ca o reclamă. Se presară
pauze pentru ca interlocutorul să poată interveni pentru a răspunde sau pentru a comenta la cele
spuse de televânzător.
3. Se găsesc mai multe modalităţi de a explica acelaşi lucru cu cuvinte diferite. Schema
trebuie să fie mobilă, adaptabilă, flexibilă.
Este important de a demonstra întotdeauna consumatorului faptul că trăsăturile
caracteristice ale produsului prezintă avantaje pentru el. Nu este suficientă descrierea produsului,
consumatorul trebuie să perceapă instantaneu avantajele personale pe care i le procură acesta.
Televânzătorul. Personalul însărcinat cu vânzarea prin telefon trebuie să aibă:
 bună dispoziţie;
 politeţe şi concentrare;
 o dicţie bună şi o voce caldă, să vorbească prietenos;
 un debit verbal normal (nici prea rar, dar nici prea repede);
 o bună capacitate de ascultare şi de răspuns;
 încredere în sine şi o bună capacitate de organizare şi să folosească numele
potenţialului client.
Orice televânzător trebuie să ia lecţii de pregătire a vocii. Trebuie să vorbească clar, cu
propoziţii scurte, tare, dar nu direct în microfon, ci un pic deasupra acestuia pentru acurateţea
7
sunetului. Vocea trebuie să degaje autoritate şi căldură şi să inspire încredere. Mesajul trebuie să
fie concis. În orice caz nu se citeşte o broşură, nici măcar nu se lasă impresia memorării unui
text. Cu cât televânzătorul va părea mai natural, cu atât va avea mai mult succes, dar aceasta cere
exerciţiu, adică trebuie eliminate excesele de personalitate şi se evidenţiază calităţile
conversaţionale.
Vânzătorul prin telefon nu numai că trebuie să cunoască limba ţării respective, însă trebuie
să o şi vorbească fluent, chiar să cunoască dialectele şi accentele regionale şi locale.
Atunci când televânzătorul a prins la telefon un potenţial client, are la dispoziţie 45 de
secunde pentru a trezi interesul persoanei respective, în aşa fel încât
aceasta să dorească să continue convorbirea.
Deoarece există atât de multe respingeri în marketingul prin telefon este necesar ca
angajaţii să nu lucreze mai mult de patru ore pe zi, inclusiv pauzele.
Marketingul prin telefon se îmbunătăţeşte spectaculos dacă persoana sunată la telefon
primeşte mai întâi o scrisoare şi o broşură care menţionează că va fi sunată. Telefonul trebuie să
sune a doua zi după ce soseşte scrisoarea. Se îmbunătăţeşte şi mai mult dacă imediat după telefon
este trimisă o scrisoare, confirmând toate hotărârile luate. Ideea este că marketingul prin telefon
trebuie să repezinte o parte importantă din programul de marketing direct, dar nu tot programul.
Utilizarea telemarketingului s-a extins considerabil în ultimii ani, in special în SUA, unde
se efectuează zilnic 400 de milioane de apeluri telefonice, telefonul devenind aici mijlocul de
comercializare a produselor şi serviciilor cu cel mai mare avânt. Înainte ca luminile să se stingă
în locuinţele americane, din Main până în Hawaii, aproximativ 7 milioane de persoane vor
răspunde la telefon şi vor auzi un interlocutor necunoscut care va încerca să le vândă un produs,
iar circa 3 milioane dintre ele vor purta discuţia până la capăt şi 460 de mii vor cumpăra
produsul.
Operatorii de marketing americani vând clienţilor informaţii, divertisment sau le oferă
acestora posibilitatea de a-şi expune o opinie prin intermediul numerelor de telefon care încep cu
900. Spre exemplu, contra cost, clienţii pot obţine informaţii despre starea vremii, îngrijirea
animalelor de casă; pot obţine sfaturi pentru problemele care apar în timpul somnului, lecţii de
golf etc. Pe ansamblu, industria numerelor de telefon care încep cu 900 înregistrează venituri
anuale de 860 milioane de dolari.
În Statele Unite ale Americii, toate persoanele care se ocupă de marketingul prin telefon
sunt aşezate în aceiaşi cameră, în aceiaşi încăpere. Fiecare are un telefon şi se pot vedea unii pe
alţii. Fiecare face apel după apel în încercarea de a realiza cât mai multe vânzări, în cel mai scurt
timp posibil. Când se face o vânzare se dă un semnal luminos. Ceilalţi răspund la fel, semn că au
înregistrat succesul; astfel moralul şi entuziasmul echipei creşte. Astfel de echipe se pot închiria
8
cu toate facilităţile; ele formează obiectul de activitate a unei firme specializate în servicii. Plata
se face cu ora sau pe fiecare telefon dat. Multe firme le consideră extrem de eficiente.
În Marea Britanie, dezvoltarea telemarketingului poate fi legată de introducerea de către
compania British Telecomunications, în 1985, a liniei telefonice 0800 Linkline. Clienţii
potenţiali, odată convertiţi în clienţi reali, utilizează numărul 0345 care percepe numai o taxă
locală. Peste 6000 de firme au utilizat aceste linii telefonice în 1989, înregisrându-se circa 10 000
de convorbiri pe oră prin intermediul lor, o cifră dublă faţă de cea înregistrată în anul anterior.
În Europa, unde lucrează peste 1,5 milioane de salariaţi, telemarketingul este mult mai
răspândit în Olanda decât în Germania (ţară care are cele mai stricte reglementări legate de
această activitate de marketing).
Spre exemplu, în Germania activitatea de telemarketing este imposibilă întrucât pentru a
da un telefon este nevoie de consimţământul cumpărătorului potenţial. Dacă cineva cumpără în
timpul iernii o lopată de la un magazin de grădinărit şi îşi lasă numele şi numărul de telefon la
acest magazin, el nu va putea fi contactat telefonic de firmă în primăvara următoare pentru a i se
face o ofertă specială, întrucât operaţiunea este considerată ilegală.
În schimb, în Olanda, în timpul campaniei electorale, partidele politice pot contacta
telefonic alegătorii pentru a le câştiga sprijinul.
În America Latină, telemarketingul are o tendinţă de creştere în ţări ca: Argentina, Chile
sau Brazilia, care au o infrastructură modernă de telecomunicaţii.

3.5 Televiziunea
Deşi televiziunea este cea mi eficientă dintre toate metodele de marketing, este şi cea mai
greu de abordat, pentru că iluzia de simplitate şi firesc pe care o degajă este numai o aparenţă, în
fond ea necesitând mult talent şi perspicacitate.
Marketingul prin televiziune îmbracă mai multe forme:
 Publicitatea cu răspuns direct. Operatorii de marketing prezintă spoturi televizate,de
câteva minute, care descriu convingător un produs sau serviciu şi oferă clienţilor posibilitatea de
a suna la un număr de telefon la care apelurile sunt gratuite.
 Programul de informaţii comerciale. Telespectatorii pot să vizioneze şi programe cu o
lungime mai mare de timp, destinate unui singur produs. Programele de informaţii comerciale
sunt emisiuni tematice difuzate pe programele TV din Europa, transmise prin satelit, cum ar fi
NBC Super Channel şi Eurosport.
 Canalele pentru achiziţii la domiciliu. Sunt programe TV sau canale întregi care au ca
scop vânzarea mărfurilor şi a serviciilor. Acest tip de programe se bucură de cea mai mare
audienţă în SUA.
9
  Emisiunea “informercial”. Este o emisiune TV care oferă, alături de anumite
informaţii şi reclame (information + commercial =informercial). Este o emisiune TV de treizeci
de minute, care de fapt nu este altceva decât un lung spot publicitar. O asemenea emisiune
conţine douăzeci şi patru de minute de material filmat, aflat de altfel în stânsă legătură cu
produsul sau serviciul oferit, plus şase minute de reclamă.
Acestea sunt cel mai bine folosite dacă sunt împărţite în trei reclame de câte două minute. Unul
dintre cele mai bune lucruri în legătură cu aceste emisiuni, care sunt accesibile prin intermediul
reţelelor de sateliţi, posturi TV prin cabluri sau direct de la posturile TV, este costul lor redus.
Avantajele televiziunii ca mijloc de publicitate, sunt următoarele:
1. Forţa, în mod evident; televiziunea permite prezentarea unui produs sau a unui serviciu
către întreaga piaţă-ţintă, fără să cunoască limitele impuse de volumele fişierelor sau de tirajul
unei reviste.
2. Imaginea, care creşte gradul de credibilitate şi de atractivitate.
3. Flexibilitatea, în ceea ce priveşte modificările sau schimbările planului de publicitate în
funcţie de rezultate.
4. Efectul de amplificare, determinat de vizibilitatea mijlocului de comunicare, cu
consecinţe benefice asupra randamentului campaniilor desfăşurate prin intermediul altor
mijloace de comunicare, cum ar fi publicitatea prin poştă sau presă.
5. Costul; ţinând cont de audienţa sa şi de unele tarife preferenţiale practicate pentru
rezervările negarantate ale spaţiilor publicitare, televiziunea antrenează costuri extrem de
competitive şi chiar inferioare multor altor mijloace de comunicare.

10