Sunteți pe pagina 1din 7

TULBURARI DE PERSONALITATE

PERSONALITATE

HISTRIONICĂ

REALIZATOR: DRAGAN DANIELA


Tulburarea de personalitate histrionică face parte din grupul tulburărilor de
personalitate dramatice(clusterul B-sau clasa B) alături de tulburarea de personalitate
antisocială, bordeline și narcisistă.

Denumită înainte isterie sau personalitate isterică, nevroză isterică, tulburarea de


personalitate histrionică se descrie prin dramatism, comportament de tip teatral,
demonstrativ, comportament de seducție sexuală, cu scopul de a atrage și a se situa în
centrul atenției celorlalți. Reacțiile emoționale sunt exagerate iar comportamentul este
provocator, cu sau fără intenție.

Prevalenţa tulburării este de 2–3%, fiind mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi. De
asemenea, există o asociere cu tulburarea de somatizare, tulburările dispoziţiei şi uzul de
alcool.

Cauzele si raspandirea Tulburarii de Personalitate Histrionice


Ca si alte tulburari de personalitate, debutul acestei tulburari este situat la
varsta adulta tanara, insa primele manifestari apar inca din adolescenta.

Cauzele apartiei acestei tulburari nu sunt cunoscute cu exactitate, insa pot fi


implicate atat componente ereditare, cat si evenimente din copilarie.

Factorii de mediu care ar putea fi implicati includ lipsa de norme, repere, critici
sau pedepse in timpul copilariei - copilul va fi laudat si i se va acorda atentie doar
cand manifesta comportamente aprobate de parinti. Toate acestea duc la confuzie
cu privire la tipul de comportament care castiga simpatia parintilor

→ Factorii biologici si genetici: daca o persoana are aceasta tulburare de personalitate


exista un risc pentru ca aceasta tulburare sa fie „transmisa” si la copii.

→ Factorii sociali: modul in care o persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu


familia si prietenii, ori cu alti copii.

→ Factori psihologici: personalitatea si temperamenul persoanei modelate de mediul social


si abilitatile invatate de adaptare si gestionarea stresului.

Raspandirea tulburarii de personalitate histrionice este estimata a fi de aproximativ


2% – 3% din populatia generala si variaza intre 10% si 15% din populatia clinica cu tulburari
de personalitate.

Caracteristicile persoanei histrionice(simptomatologie)


O persoană cu această tulburare ar putea să:
 Se simtă inconfortabil dacă nu este în centrul atenției;
 Se îmbrace provocator sau să facă comportamente neadecvate de seducție sau
de flirt;
 Își schimbe repede starea emoțională;
 Se manifeste foarte dramatic, ca și cum ar performa în fața unei audiențe,
manifestând emoții și expresii exagerate, care adesea nu par sincere;
 Fie foarte preocupate de aspectul fizic;
 Caute în mod constant asigurări și aprobări;
 Fie naive și ușor influențate de ceilalți;
 Fie excesiv de sensibili la critici sau dezaprobare;
 Aibă o toleranță scăzută la frustrare și să se plictisească ușor de rutină, adesea
începând proiecte pe care nu le duc la îndeplinire;
 Ia decizii pripite;
 Aibă dificultăți în menținerea relațiilor, adesea fiind percepuți drept falși sau
superficiali în relațiile cu ceilalți;
 Amenințe sau să aibă tentative suicidare doar pentru obținerea atenției
celorlalți.

► Viatapersonala. Acest tip de personalitate stabileste si mentine cu dificultate relatii de


prietenie datorita egocentrismului si lipsei de empatie pentru ceilalti, orgoliului personal si
sentimentelor usor de ranit, precum si din nevoia continua de apreciere si atentie. Stilul
interpersonal provocator sexual limiteaza relationarea mai ales cu persoanele de acelasi sex,
deoarecea acest tip de comportament este perceput de cealalta persoana ca un pericol si o
amenintare pentru propria relatie de cuplu.

► Viata de cuplu. Datorita lipsei de implicare autentice persoanele cu tulburare histrionica


au dificultati in atingerea intimitatii emotionale in relatiile romantice sau sexuale. In relatia
de cuplu adopta de multe ori un rol ( de exemplu „victima” sau „printesa”) si afiseaza o
anumita dependenta fata de partener, dar agenda profunda este aceea de a controla
partenerul prin manipulare emotionala sau sexuala.

► Viata profesionala. Rutina, lipsa noutatii si a relationarii reprezinta pentru histrionici


cadrul profesional cel mai inadecvat. Nevoia de atentie, intoleranta fata de frustrare,
comportamentul seducator provoaca de multe ori inadaptare si conflicte la locul de munca.
Din acesta perspectiva, personalitatile histrionice aleg profesii in care se pot exprima fara a
avea un cadru strict, in care exista noutate si posibilitatea de a interactiona cu multi oameni.
Trăsături principale(specifice histrionicului)

Din punct de vedere emoțional, pot fi provocativi. Pot să îți întoarcă spatele, să te insulte, să
refuze să vorbească cu tine sau să apeleze la diferite tertipuri de comportament pe care le-au
învățat și și le-au cultivat întreaga viață.
Felul cum se prezintă lumii exterioare (referire la vestimentație, machiaj, culorile pe care le
aleg pentru hainele lor), susțin acest rol de a atrage atenția, de a se face remarcați.

Histrionicul tipic va cheltui forte mulți bani și va petrece


mult timp în oglindă, aranjându-și coafura, vestimentația și
ambalajul, în general. De regulă, arată mai bine decât
media populației și tot de regulă sunt ceva mai colorați.
Atunci când îți povestesc ceva, se focalizează mai puțin
pe faptele concrete și mai mult pe senzații, și uneori
dau o aură de senzaționalism poveștii. Există bineînțeles și
exagerări pe alocuri. Limbajul lor poate să conțină
hiperbole. De exemplu, în loc să spună “m-am simțit
insultat“, pot să spună “m-am simțit umilit“. În loc să spună
“mare” sau “mult“, pot să spună “enorm“. În loc să spună
“bun“, vor spune “extraordinar“. În loc să spună că li s-a
întâmplat ceva rău, vor spune că li s-a întâmplat “o nenorocire“. Sunt adeseori caracterizați ca fiind
superficiali sau chiar falși.
Stilul lor de vorbire este lipsit de detalii concrete. De exemplu, dacă îi întrebi ”Cum a fost
la festival săptămâna trecută?”, vor spune: “A fost extraordinar“. Sau dacă îi întrebi ”Ce părere ai
despre persoana X”, vor spune “nu o suport“. Și dacă îi întrebi: “dar de ce?”, îți vor spune: “nu știu,
pur și simplu nu-mi place de ea”.
Tot la ei poți vedea și schimbări de dispoziție. Pot trece de la super dramatic la furios sau
iritabil la trist. De exemplu, pot să vină la birou de dimineață și să le spună tuturor colegilor: “sunt
distrus, simt că nu mai pot, simt ca înnebunesc” și în câteva ore să fie voioși.

Histrionicul în relația de cuplu

Tulburarea histrionică face parte din personalitățile din cluster B pentru care intimitatea
înseamnă intensitate.
Adeseori, folosesc emoțiile pentru a-și manipula partenerul. Se folosesc de emoțiile
partenerului sau de propriile emoții: furie, “silent treatment”, provocare. Acum te bombardează cu
atenție, apoi se izolează de tine. La un moment dat poate fi foarte nevoiaș și super dependent, iar
în altă zi nu are nevoie de tine și îți spune: “pleacă de-aici, lasă-mă!“.
Se plictisesc. La fel ca și narcisicii, sunt înclinați spre relații extraconjugale, pentru că au
nevoie de intensitatea aceea, de admirație, de atenție și de stimulare emoțională. Așa că, de
îndată ce o relație normală intră pe un făgaș, devine plictisitoare și au nevoie să caute stimularea
în altă parte. Asta nu înseamnă că toții histrionicii au relații extraconjugale, ci, cum spuneam mai
devreme, există o înclinație, la fel cum există la aproape toate tulburările din clusterul B, însă din
motive diferite.
Interacțiunea cu ceilalți

Pot avea tendința să sexualizeze interacțiuni care nu au o componentă sexuală, inclusiv


în contexte în care nu e adecvat. De exemplu într-o ședință la birou sau la o înmormântare, să
zicem. Poate chiar și fără să vrea li se poate întâmpla să flirteze cu avocatul, cu mecanicul care le
repară mașina, iar apoi li se poate întâmpla să fie surprinși de reacția pe care o au oamenii la
astfel de comportamente. Asta pentru că există tendința să considere relațiile mai intime decât
sunt în realitate. Par să nu aibă capabilitatea să citească, să calibreze foarte bine gradul de
intimitate și de profunzime, de deschidere pe care îl are interacțiunea cu un om.

Strategia persoanelor cu tulburare de personalitate histrionică este „ca la teatru” și prezintă


următoarele credințe fundamentale și gânduri automate negative:

„Știu să farmec oamenii, pentru ca ei să mă ajute și să mă iubească”


„Cei de lângă mine sunt fie minunați, fie absolut îngrozitori”
„Trebuie să mă fac remarcat”
„Trebuie să fac neapărat impresie”
„Cochetez în așa fel, încât ceilalți să mă placă”
„Port haine care ies din comun”
„Ceilalți mă consideră irezistibil”
„Sunt o persoană fermecătoare și amuzantă”
„Ceilalți nu mă remarcă suficient”

Criterii de diagnostic
Manualul de psihiatrie (DSM) definește tulburarea de personalitate histrionică folosind 8
elemente–cheie. Ele pot fi atât trăsături caracteriale, cât și comportamente punctuale. Este
nevoie să scorezi 5 sau mai mult din aceste 8 pentru a fi considerat histrionic.
Ele sunt:
1. Persoana se simte inconfortabil în situații în care el sau ea nu este în centrul
atenției.
2. Interacțiunea cu ceilalți este caracterizată adeseori de un comportament seducător,
sexualizat în mod inadecvat sau provocativ.
3. Prezintă o schimbare rapidă și o exprimare superficială a emoțiilor.
4. Se folosește adeseori de aspectul fizic pentru a atrage atenția asupra sa.
5. Are un stil de a vorbi extrem de impresionist și lipsit de detalii.
6. Manifestă auto-dramatizare, teatralitate și o exprimare exagerată a emoțiilor.
7. Este sugestionabil, adică ușor de influențat de alții sau de circumstanțe.
8. Consideră relațiile a fi mult mai intime decât sunt în realitate.
Tratament

Tratamentul tulburării de personalitate histrionice implică efectuarea unei sesiuni


lungi de psihoterapie cu un terapeut care are experiență în tratamentul acestui tip de
tulburare de personalitate. Se pot prescrie și medicamente pentru a ajuta individul să treacă
peste simptomele ce îi înrăutățesc calitatea vieții.
Psihoterapia

Persoanele care suferă de tulburare de personalitate histrionică sunt în general


dificil de tratat, din mai multe motive.

 În primul rând, la fel ca în cazul celorlaltor tulburări de personalitate, persoana se


prezintă la psihoteraput numai în perioadele de stres intens sau situații care
accentuează simptomele și în momentul în care acestea afectează calitatea vieții. Cu
toate acestea, spre deosebire de persoanele ce suferă de alt tip de tulburare de
personalitate, indivizii histrionici vor căuta ajutor specializat mult mai repede însă au
tendința de a-și exagera simptomele, ceea ce face mai dificilă terapia.
 O altă dificultate este aceea că persoanele histrionice găsesc în terapeut o persoană
care-și concentrează întreaga atenție asupra lor, ceea ce le determină să exagereze
din ce în ce mai mult simptomele și să renunțe foarte greu la ședințele de terapie
chiar dacă acestea nu mai sunt necesare.

Psihoterapia este tratamentul de elecție în tulburarea de personalitate histrionică, la fel ca


și în cazul celorlaltor tulburări de personalitate. Nu este recomandată terapia de grup sau
terapia în care să fie incluși și ceilalți membri ai familiei, deoarece indivizii histrionici doresc
să atragă atenția doar asupra lor și să-și exagereze fiecare acțiune și reacție, nelăsându-i pe
ceilalți să se afirme.
Tratament medicamentos

Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea de


personalitate dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum ar fi anxietatea
sau depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie facuta cu atentie datorita
posibilitatii ca pacientul sa foloseasca medicamentele inadecvat cu ginduri auto-distructive.
Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva mai interesant. Pe masura ce persoanele
imbatrinesc prezinta mai putine simptome. Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de
energie la batrinete.
Sfaturi în interacţiunile cu persoane histrionice

– să adopţi o atitudine de acceptare faţă de acele comportamente pe care le poţi tolera,


înţelegând că manifestările la care recurg reprezintă modalităţi de căutare a atenţiei;
– să le dai voie să se manifeste, însă stabilind şi menţinând nişte limite adecvate pentru tine;
– să te aştepţi la impulsivitate şi la emoţii intense, fără să te laşi atras în dramele iscate;
– să nu cedezi şantajului emoţional şi manipulării şi să nu te laşi atras în jocurile de seducţie
pe care le iniţiază din cauza tendinţei de sexualizare a relaţiilor;
– să nu le ironizezi sau să le respingi deoarece cu cât vei respinge mai mult un histrionic, cu
atât mai mult va încerca să îţi recâştige atenţia într-un mod din ce în ce mai exagerat;
– în loc să sancţionezi comportamentele nepotrivite, acordă-le atenţie şi arată-le apreciere
atunci când manifestă comportamente funcţionale, fireşti, întărindu-le în acest fel pe
acestea din urmă;
– manifestările lor nu denotă decât suferinţa emoţională prin care trec şi nu au nimic de-a
face cu tine, aşa că evită să iei lucrurile personal.