MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ,,ION CREANGĂ’’

DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU

Facultatea :Istorie și Geografie

Specialitatea: Istorie și limba engleză

TEST DE EVALUARE NR.1

LA CURSUL: Istoria modernă a Europei
Occidendale și SUA
Cu tema:
Regimuri liberale și democratice în epoca modernă în Europa
Occidentală (a II jum. A sec. al XIX-lea 1871/1871 -1914)

A elaborat: Botnaru Laurenția

A verificat: Sava Lucia conf.univ.dr.

(catedra de istorie și științe sociale)

Chișinău

2019
 Algoritm

 Introducere
 Conceptul de regim politic. Definiții și interpretări
 Tipuri de regimuri politice
 Clasificarea regimurilor politice
 Democrația modernă. Esența. Particularitățile regimurilor politice democratice moderne (avantaje și
dezavantaje)
 Impactul liberalismului asupra democratizării vieții politice în epoca modernă
 Studiu de caz. Regimuri politice liberale în epoca modernă: Anglia , SUA, Franța, Imperiul German
( la alegere un stat și oricare din Europa)
 Concluzii
 Bibliografie

Regimuri liberale și democratice în epoca modernă în Europa

Occidentală

De a lungul timpului oamenii au cunoscut diferite ipostaze de dezvoltare în fiecare

domeniu , mai mult s-au mai puțin productiv, dar cu un specific definitoriu și un impact
semnificativ pentru lumea de atunci și de viitor.

Epoca modernă este epoca de tranziție de la medievală la contemporană. Este o epocă de

perfectare , care a aruncat populația de la războiae la descoperiri în domeniul științific și
culturale. Epoca modernă este acea perioadă de timp, care a făcut posibilă apariția mai multor
fenomene care într-u final au dus la dezvoltarea și prosperarea globală.

Unificarea teritorială din epoca modernă a dus formarea unui sistem anumit de conducere
a statului. După multe revoluții în țările ca Franța, Anglia s-a încercat limitarea monarhiilor
absolute și trecerea la un nou sistem de conducere, nou regim politic. Una dintre perioadele
semnificative pentru subiectul abordat a fost perioada cuprinsă între mijlocul sec. XIX-lea și
începutul sec. XX-lea ce reprezintă o periodă compexă, cu o serie de fapte, fenomene și
procese istorice ce au accelerat procesul de modernizare a societății, anume prin revoluții de
ordin social, național, industrial și cultural, care au adus consecințe negative dar și pozitive
schimbînd gîndirea societății, formarea unei conștiințe naționale și de neam, schimbarea
idiologică și evoluția statului.
 Anume aceste doua secole XIX și XX au fost numite Secolele politice fiindcă în această
perioadă observăm în plan politic o trecere de la statul tradițional la un nou tip de stat modern,
unde își încep activitatea noi instituții, partide, ideologii politice și noi forme de guvernămînt,
are loc o înlocuire a politicilor tradiționale, cultural, religioase cu o instituție singură secular
sau națională. În această perioadă politica a avansat și a favorizat relaționarea dintre guvernanți
și guvernați , alianțele diplomatice sau mai puțin diplomatice dintre state. În continuare voi
analiza problema conform algoritmului și voi încerca să pun accent pe nuanțele mai
semnificative.

Conceptul de regim politic

Termenul de regim politic provine din latinescul „ regimen”- ceea ce înseamnă direcție,
a apărut în literatura occidentală în secolul XIX, iar în largul cerc științific a intrat după cel de -
al doilea Război Mondial, însă pînă în ziua de azi au apărut mai multe opinii în definirea și
interpretarea acestui termen.

Conceptul de regim politic este mai des utilizat în știința politică europeană, spre deosebire
de SUA, căreia îi este specific conceptul de sistem politic, însă politologii europeni sunt de
părere că regimul politic reprezintă o constituantă și un domeniu mai îngust a sistemului
politic, care este definit ca fiind întregul mecanism al puterii unui stat ce asigură funcționarea
lui normală în calitate de mecanism social unitar1

Regimul politic reprezintă modul de organizare (formare) și funcționare a sistemului

politic. Cu alte cuvinte, regimul politic reprezintă totalitatea metodelor și procedeelor utilizate
de putere în procesul de conducere. Modul în care se organizează puterea include în sine două
elemente de bază: modul de structurare a puterii, natura relațiilor între deferite ramuri ale
puterii; modul cum se formează organele puterii.2

Regimul politic reprezintă și raportul politic de dominare a societății, exprimă multitudinea

de forme prin care această societate se manifestă, reunește ansamblul relațiilor dintre formele
sociale de conștientizare, organizare și promovare a scopurilor ei.3

1
Articol : „ Tipuri de regimuri politice : democrație, autoritarism și totalitarism” de Ana Maria Roxana Paica 

2
Țîrdea, B. , Noroc, L. Politologia. Chișinău, 2007, p. 65

3
Florin Abraham, Transformarea României: 1989-2006: rolul factorilor externi, Institutul Naţional pentru Studiul
Totalitarismului, 2006.
 J. Louis Quennonne are o altă definiţie a regimului. Acesta este ansamblul ordinii
ideologice instituţionale şi sociologice care formează un guvernământ într-o ţară pe o perioadă
determinată şi are patru componente esenţiale: principiul legitimităţii, structura instituţională,
sistemele de partide, forma şi rolul statului.4

Tipuri de regimuri politice existente în societatea modernă

În societatea modernă existau trei tipuri de regimuri politice: liberale care exprimau în
totalitate esența mentalității occidentale. Democraţie înseamnă „guvernare de către popor”;
Regimuri autoritare care erau specifice mai mult noilor națiuni, care erau pe cale de a-și defeni
structurile politice (puterea nu este disputată);

Regimuri totalitare carora li era specific monopolul unui singur partid, ideologia de stat
unică, monopolul statului asupra activității sociale, politice, economice și culturale (statul
pătrunde şi anihilează forţele din societate). În Europa Occidentală categoria a treia de regim
politic s-a evedențiat mai mult la finele epocii moderne.

Esenţa democraţiei moderne.

Regimul politic democratic este parte componentă și posibil de spus chiar și partea de
bază a regimului liberal. Democrația este regimul politic, care se bazează pe voința și alegerea
făcută de către popor. Principiul de baza al democrație în epoca modernă era extinderea
posibilității de vot la mai multe categorii, care într-un final a dus și la un vot universal. De
esența democrație moderne ține și respectarea drepturilor omului (egaliatatea în fața legii,
dreptul la opinie etc.), pluripartidism, limitarea și separarea puterilor în stat. Un elemement
important care mai sta la baza democrației este și Constituția.

Winston Churchill spunea: „nimeni nu pretinde că democrația ar fi perfectă sau

atotstiutoare. Întradevăr s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernamînt cu
excepția tuturor formelor încercate de-a lungul timpului”.

Democrația liberară clasică își ia rădăcinile spre sfîrșitul secolului XVIII -lea începutul
secolului XIX sub influența directă și multilaterală a liberalismului. Meritele liberalismului în
dezvoltarea gîndirii atît politice cît și democratice sunt destul de mari. Aceste idei politice au
apărut sub lozincă libertății individului și separarea ei de tirania statală.5

4
Raymond Aron, Democraţie şi totalitarism,Editura ALL, 2001
5
Țîrdea, B. , Noroc, L. Politologia. Chișinău, 2007, p.75
 În întregime acest model de democrație în variant lui clasică  are următoarele trăsături
caracteristici: •Identificarea poporului ca subiect al puterii și în special bărbații, excluzîndu-se
păturile de jos în primul rînd muncitorii inaimiti dar totodată și femeile din numărul cetățenilor
cu drept de vot.

•Individualitatea, recunoașterea personalității că primul, și cel mai important izvor al puterii,

prioritatea individului asupra legilor de stat.

•Împărțire puterii în stat.

•Limitarea puterii majoritatiii asupra minorității, asigurarea autonomiei și libertății individuale

și colective. Minoritatea este obligată să se supună majorității doar în limitele unor situații, în
rest ea este complet liberă

Dar în același timp acest model de democrație în variantă lui clasică este departe de
democrația ideală. Ca neajunsuri ale democrației clasice de obicei se evidențiază:

•Limitarea claselor sociale. Asemănător cu democrația antică, ea nu se bazează pe majoritatea

locuitorilor: proletari, alte pături sociale joase, femei și de aceea nu este puterea poporului în
întregul sens a cuvântului.

•Limitarea cetățenilor în participarea la viață politică a statului

Impactul liberalismului asupra democratizării vieții politice în epoca

modernă.

Liberalismul pentru prima oară apare în istoria gîndirii social-politice care prezenta parțile
separate individul de societate și stat în două sfere autonome: statul și societatea civilă, a
limitat sferă constituțională și sferă instituțională a acțiunilor statului asupra cetățenilor și a
vieții lor personale, a apărat autonomia și drepturile minorității în comparație cu majoritatea, a
propus egalitatea politică a tuturor cetățenilor.

Patria ideilor liberale este în primul rînd Anglia. Încă din secolele medievale cînd pe
continentul Europa era la putere absolutismul, englezii au reușit să limiteze puterea
monarhului. Punctul de pornire al liberalismului englez datează încă din anul 1215 cînd în
Anglia a apărut prima schița a constituției: €''Magna Charta Libertatum”. Această charta era
încă departe de democrație și limită puterea monarhului doar în folosul aristocrației. Dar în ea
se prevedea și dreptul cetateanului la libertate și securitate,iar€œ nici un om liber nu trebuie
arestat, închis sub pază, deposedat de bunurile personale, înjosit, prigonit sau pedepsit cu alte
mijloace decît cele prevăzute de lege”.
 De acum în secolul XIV în Anglia există parlamentul care în anul 1689 odată cu adoptarea
"Declarației Drepturilor" a primit drepturi legale definitive de activitate. Dar acestei țări i-au
trebuit încă 200 de ani pentru democratizarea parlamentul.

Caracterul progresist al liberalismului,cel reacțional al conservatorismului sisocial al

socialismului au creat un climat de lupta politica între partide,grupuri de interese, categorii
sociale,în rezultatul cărora s-au produs transformările democratice. Ideologia liberală a dominat
secolul XIX-lea și a inspirat un numar mare de mișcări politice, partide liberale s-au format în
mai multe țări.

Libertatea,progresul,inițiativa,ideea de contract si ideea unui mecanism care conduce

lumea dupa propiul ei plac (,,mina invizibilă'')au stat la baza conceptiei care a instaurat
economia de piata,regimul democratic și formele constituționale de guvernamînt in majoritatea
țarilor europene.În plan economic,liberalismul a fost dezvoltat de Adam Smith,J.Stuart Mill, în
plan politc - de Benjamin Constant.

În Marea Britanie,democratizarea a rezultat dintr-un proces gradual de extindere electorală

și de reforme sociale economice,democrația extinzîndu-se ca urmare a răspîndirii ideilor
liberale și a presiunilor categoriilor de jos ale societății.

Reformele electorale 1832,1867,1884 lărgeau succesiv accesul cetățenilor la viața politică.

Marea Britanie a trecut la legalizarea graduala și protejarea mișcării sindicale,care solicita
constant reforme politice. De asemenea,au fost efectuate o serie de reforme sociale și reforme
în domeniul sănatatii piblice; a fost reglamentată ziua de lucru etc.

,,Declaratia drepturilor omului și ale cetateanului''(1789), dar și cele trei Constituții franceze

au enunțat și dezvoltat numeroase principii cu caracter democratic:libertatea presei, constiintei,
confesiunilor, egalitatea cetățenilor în fața legii și a averii.Revoluția din 1848, pe lînga alte
principii democratice, a pus în practică pentru prima data sufragiul universal, separarea
puterilor în stat etc.

Modelul democratiei britanice s-a extins in Suedia,Italia,Belgia,Olanda,Danemarca;un

model franco-american-in Elvetia.Doctrinele social-politice au determinat acțiunile grupurilor
politice și ale maselor sociale,fapt care au determinat transformările cu caracter democratic din
secolul al XIX-lea.
 Liberalismul a influențat lumea modernă prin faptul că acest curent nu s-a axat doar pe un
domeniu, dar pe mai multe odată. Liberalismul cuprinde mai multe tendințe actuale,
intelectuale și tradiții.6

Liberalismul a pătruns în demensiunile esențiale ale societății, deminsiunea filizofico-

politică prin Machiavelli (principiul repartizării și separării puterii în stat); dimensiunea
economică prin Adam Smith(statul trebuie să joace un rol minim, asigurând doar cadrul pentru
funcționarea liberă a pieții); dimensiunea social-politică prin Alex de Tocqueville (raportul
egaliate-libertate);

Studiul de caz: regimuri politice liberale în epoca modernă Italia

Statul Italian s-a cristalizat ca stat în 1871 prin unificarea ei de către liderii liberaliști pe
principii liberale. Liderii liberali au încercat să creeze un stat centralizat după modelul francez
iar din limpsa unor susținători și existența unei societăți tradiționale ce nu înțelegea politica
acestora , liberalii s-au confruntat cu diferite situații , condiții ce stagnau procesul de dezvoltare
al statului. Acești adepți încercau să „creeze italieni” cetățeni loiali regimului.

Pe lîngă eforturile și pașii realizați de adepții regimului aceștea nu au reușit să cuprindă

caracteristicile unui regim reprezentativ de tip britanic fiindcă aici nu existau partide politice
bine conturate, ci doar diferite fracţiuni şi grupuri politice, cristalizate în jurul unor lideri.
Membrii lor reprezentau aproape exclusiv restrânsa clasă mijlocie burgheză, de orientare
liberală, care era principala beneficiară a dreptului de vot. Între aceste grupuri nu existau însă
diferenţe ideologice semnificative, iar deputaţii treceau cu mare uşurinţă de la o facţiune la alta,
în schimbul unor favoruri oferite de guvern.

Regimul liberal în Italia a fost cristalizat și de către Giovanni Giolitti în perioada de

apropiere de declanșarea primului Război Mondial, care în condițiile în care se ciocnesc
diferite ideologii și cea a lui Giolitti își face loc și înflorește pentru societatea italiană. Regimul
liberal și ideologia acestuia în Italia în mare măsură nu a fost foarte influient în reglementarea
societății din cauza tradiționalismului, catolicismului și dezinteresul societății pentru o
modernizarea liberalistă.

Concluzie

În concluzie analizînd contextul istoric în care s-au dezvoltat regimurile liberale și

democratice, afirm că în condițiile perioadei dintre 1870/ 71 - 1914 am observat o aprofundare
6
Țîrdea, B. , Noroc, L. Politologia. Chișinău, 2007, p.257
 în democrație dar și formarea unei democrații în coeziune cu alte regimuri politice precum
liberalismul sau și socialismul.

Modelul liberalismului se construiește în Marea Britanie, care a devenit un factor

semnificativ în industrializarea societății și dezvoltarea unei economii de piață mai productivă.

Observăm că unele state noi formate ca Germania sau SUA în scurt timp au devenit modele
mai semnificative în defavoarea statului Francez care își pierde cumva din poziția sa de a se
moderniza, într-o anumită etapă. SUA s-a format ca unul dintre cele mai democratice state care
este și pînă în prezent . Impactul acestor doua regimuri a creat în lume o competiție de
expansiune și noi direcții de dezvoltare ale societății.

Bibliografie

1. Suport de curs partea a II lector L.Sava ;

2. www.răsfoiesc.com accesat 15.04.19;
3. Țîrdea, B. , Noroc, L. Politologia. Chișinău, 2007
4. Articol : „ Tipuri de regimuri politice : democrație, autoritarism și totalitarism” de Ana
Maria Roxana Paica ;
5. www.istoriacontemporana.info accesat 12.04.19;
6. https:/ru.scribd.com accesat 13.04.19 ;
7. http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=990 accesat 14.04.19;
8. Florin Abraham, Transformarea României: 1989-2006: rolul factorilor externi, Institutul
Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2006.