Drepturile și responsabilitățile copiilor în familie și în

societate

La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia

Drepturilor Copilului. Convenţia privind Drepturile Copilului incorporează, mai mult decât
oricare alt document, întreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale
si culturale si prevede o dezvoltare completă a potenţialului copilului într-o atmosferă de
libertate, demnitate si justiţie. În România autorităţile publice, organismele private autorizate,
precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt
obligate să respecte si să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie si lege, în
concordantă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată, si ale celorlalte acte internaţionale în
materie, la care România este parte. Iată care sunt aceste drepturi conform acestei conventii:
a) Copiii au dreptul de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii
nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor (art. 47);
b) Copiii au dreptul să crească alături de părinţii lor (art. 30). Ambii părinţi sunt
responsabili pentru creşterea copiilor lor (art.31);
c) Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot
atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea
realizării efective a acestui drept (art. 43);
d) Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea
fizică, mintală, spirituală, morală şi socială (art. 44).
e) Copiii au dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale (art.
45);
f) Copiii au dreptul la odihnă şi vacanţă (art. 49).
Copiii au dreptul:
a) să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte (art. 24);
b) să fie ascultaţi în toate procedurile care îi privesc (art. 24);
c) Dreptul de a fi ascultat îi conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi
orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra
consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra
consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. (art. 24.3);
d) la libertatea de exprimare (art. 23);
e) la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie (art. 25);
f) la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de
întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege (art. 26);
g) la protejarea imaginii lor publice şi a vieţii lor intime, private şi familiale (art.
22);
h) să depună singuri plângeri referitoare la încălcarea drepturilor lor fundamentale
(art. 29, alin. 1);
i) Copilul aparţinând unei minorităţi nationale, etnice, religioase sau lingvistice are
dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la
practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi
membri ai comunităţii din care face parte (art. 27.1);
j) la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere încuviinţarea instanţei
judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale (art. 47.3);
k) să conteste modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens
conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii (art. 48.3).
Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva:
a) oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă (art. 85);
b) transferului ilicit în străinătate şi a nereturnării (art. 99);
c) exploatării economice (art. 87);
d) exploatării sexuale şi a violenţei sexuale (art. 99);
e) folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope (art. 88);
f) răpirii şi traficării în orice scop şi sub orice formă (art. 99) ;
g) pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 şi 90);
h) lipsirii, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele
dintre acestea (art.8.5).
Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un
nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi
îngrijit, crescut şi educat de aceştia (art.8.2).

2
 Se acordă protecţie specială:
a) copiilor refugiaţi (art. 72);
b) copiilor cu dizabilităţi (art. 46);
c) copiilor aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice
(art. 27);
d) copiilor aflaţi în zone de conflict armat (art. 76.);
e) copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc
sub supravegherea legală a unor persoane (art.19);
f) copiilor care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal (art.80).
În relaţia cu părinţii, copiii au dreptul:
a) de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijiţi şi educaţi de aceştia (art. 8.2 şi art. 30);
b) de a nu fi separaţi de părinţi împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor
expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 33);
c) la protecţie alternativă (art. 39);
d) de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu
alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament (art. 14).
Dacă ar fi după mine, la toate aceste drepturi as mai adăuga, în primul rând, dreptul
copilului la viată, un drept total neglijat în ziua de astăzi, si m-as referi aici strict la avorturi, la
aceste crime odioase ce au loc cu acordul si sub ochii nostrii si a celor care ar trebui să îi
ocrotească. Acest drept al copilului nenăscut dar în viată este total neglijat astăzi, tocmai într-
o lume în care se promovează pacea si siguranta copiilor nostri. Sunt foarte mirată de faptul că
fostul nostru presedinte, Nicolae Ceausescu, un „ateu” si un „tiran”, cum îl numesc unii, a
protejat si a aplicat tocmai acest drept, care astăzi nu mai este recunoscut de nimeni, nicăieri.
Pentru acest lucru îl stimez si îl respect.
Obligatiile copilului
Cu privire la obligatiile pe care le pot avea copii, nu există sau nu s-a făcut încă un
studiu de specialitate. Datoriile sau obligatiile copiluluiVoi încerca să enunt, în cele ce
urmează, câteva dintre aceste obligatii ce rezultă din relatiile pe care acesti copii le au cu
persoanele ce intră în contact, atât în sânul familiei cât si în cadrul societătii.
a) În vederea asigurării unei educaţii şi îngrijiri corespunzătoare, copilul are
obligaţia să coopereze cu părinţii sau reprezentanţii săi legali, precum şi cu persoana fizică
sau juridică în îngrijirea căreia se află;
Consider că această obligatie este cea mai importantă, dat fiind faptul că acesti copii
depind de părintii lor sau de tutorii lor legali o perioadă destul de lungă si importantă, critică

3
am putea spune, din viata lor. Această obligatie este cu atât mai importantă cu cât acesti
părinti sau tutori legali, exceptând câteva rare cazuri, au la rândul lor obigatia de a-i ocroti si
prin urmare nu le doresc răul.
b) Copilul are obligaţia să-şi îndeplinească responsabilităţile educaţionale potrivit
abilităţilor sale;
c) Copilul are obligaţia de a duce un mod de viaţă în conformitate cu normele de
convieţuire socială.
Putem observa că primele două obligatii sunt în raport cu familia, iar ultimele două în
raport cu societatea, asta deoarece a doua obligatie enuntată, cu privire la educatie, este pe un
front comun atât cu familia cât si cu societatea.
În concluzie copii în tara noastră sunt protejati de o suită de drepturi dar, în acelasi
timp, au datorii fată de familiile lor si fată de societatea în care trăiesc, contribuind astfel
substantial la formarea lor din punct de vedere educational, dar si social, si contribuind la
integrarera lor în societate.

4
Bibliografie
- Convenţia cu privire la drepturile copilului, Bucureşti, 2005;
- Constitutia României;
- Declaraţia universală a drepturilor omului – Reprezentanţa ONU în România,
Bucureşti, 1998
- Florian Emese, Protecţia drepturilor copilului, Editura C. H. Beck, Bucureşti
2006;
- Ion P. Filipescu şi Andrei I. Filipescu, Adopţia-protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2005;
- Marieta Avram şi Flavius Baias, Legislaţia familiei – ediţia a III-a, Editura
ALLBECK, Bucureşti, 2001;
- Teodor Bodoaşcă, Contribuţii la studiul condiţiilor în care poate fi instituită tutela
copilului în reglementarea Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, Revista Dreptul, seria a III-a, nr. 3/2005.