Igienă – Sănătatea Mediului

Metodologia de supraveghere a poluării aerului într-un centru populat

Determinarea gradului de poluare a aerului şi a impactului asupra stării de sănătate a

populaţiei presupune efectuarea unui studiu epidemiologic.
Acest studiu constă în trei etape :
I. etapa preliminară – de culegere a datelor
II. etapa determinărilor obiective
III. cercetarea efectelor poluării asupra mediului şi populaţiei

I. Etapa preliminară - obţinem date privind:

1. sursele de poluare
• surse fixe – industriale – se amplasează punctele pe o hartă geografică a zonei
• surse mobile - mijloace de transport – date de la organele responsabile de
acestea (parc auto de la Poliţie, etc)
2. inventarierea poluanţilor emişi (cantitate, ritm de emisie, compoziţie chimică)
- datele se iau de la sursă sau se apreciază în funcţie de procesul tehnologic
luând în considerare cantitatea de materii prime, eficienţa mijloacelor de
reţinere cu ajutorul specialiştilor care lucrează în domeniile respective
3. date privind relieful (depresiuni) şi a altor factori regionali favorabili sau
nefavorabili procesului de autopurificare a aerului (suprafeţe împădurite, bazine de
apă)
4. date meteorologice
- regimul precipitaţiilor
- numărul zilelor cu ceaţă, însorite pe an
- direcţia vânturilor dominante (roza vânturilor)
ƒ datele se iau de la staţiile meteorologice
5. date privind sistematizarea teritoriului/zonei
- amplasarea zonelor industriale
- ventilaţia localităţii, în funcţie de lăţimea şi orientarea străzilor
- regimul circulaţiei, existenţa unor artere de centură pentru devierea circulaţiei
anumitor mijloace de transport
6. informaţii privind acuzele populaţiei din zonă
- se folosesc chestionare pe un eşantion reprezentativ din populaţia localităţii
- existenţa unor mirosuri străine, a gradului de înnegrire al lenjeriei (pusă la uscat
sau aerisit)
- stabilesc efectele directe – simptomatologie care se referă la aparatul respirator
(tuse, expectoraţie, dispnee) şi iritarea tegumentelor şi mucoaselor (lăcrimare,
prurit)
- efecte indirecte – efecte asupra plantelor şi animalelor, coroziunea materialelor
de construcţie
7. Constatări medicale obiective asupra morbidităţii prin boli specifice poluării aerului
(bronşite acute/cronice, astm bronşic, infecţii acute ale căilor respiratorii superioare,
conjunctivite acute, afecţiuni cutanate)

1
Igienă – Sănătatea Mediului

II. Etapa determinărilor obiective

1. Determinarea nivelului de poluare în zonă

2. Prelucrarea statistică a datelor cu obţinerea concentraţiei maxime momentane şi a
concentraţiilor medii zilnice, lunare, anuale
3. Zonarea/împărţirea bazinului aerian în funcţie de gradul de poluare a aerului

1. Determinarea nivelului de poluare în zonă – presupune

A. Fixarea punctelor de recoltare
B. Stabilirea frecvenţei recoltelor
C. Precizarea metodelor folosite pentru recoltarea aerului
D. Efectuarea determinărilor propriu-zise

A. Fixarea punctelor de recoltare

a. Punctele de recoltare fixe – concentraţii medii

• Există 2 modalităţi de amplasare
ƒ Repartizarea uniformă prin împărţirea teritoriului în pătrate
imaginare cu latura de 1 - 2 km2 şi punctele se amplasează în
centrul pătratelor
ƒ Amplasarea punctelor în jurul surselor de poluare pe nişte cercuri
concentrice. Punctele se aşează pe direcţia vântului dominant, nr.
lor scade cu creşterea distanţei.

b. Punctele de recoltare mobile – pentru concentraţii maxime momentane

• Amplasare pe direcţia vântului dominant şi atunci când coloana de
impurificare ajunge la nivelul solului

2. Frecvenţa de recoltare

Variază în funcţie de natura poluantului, importanţa surselor.

a. Poluarea medie zilnică - puncte fixe
• aspiraţia continuă, 24 de ore cu probe totale sau parţiale (la 2 - 6 ore)
• aspiraţie discontinuă : 2 probe de câte 2 - 3 ore luate în perioadele de
maximă şi minimă încălzire solară (ziua şi noaptea)
Se pot efectua ulterior medii lunare, anuale.

b. Concentraţia maximă momentană a poluanţilor - puncte mobile

• Deoarece coloana de impurificare îşi poate schimba frecvent direcţia
durata de aspiraţie este în general de 20 - 30 minute

3. Metode de recoltare a aerului

Poluanţii care se supraveghează :

- Specifici – unor industrii existente în zonă
- Nespecifici – obligatoriu de determinat pentru orice zonă pulberi şi o serie de gaze
(SO2, oxizi de azot, NH3, CO, CO2, hidrocarburi policiclice aromatice)

2
Igienă – Sănătatea Mediului

Metodele pot fi:

• automate – cu efectuarea analizelor
• semiautomate - recoltare automată, efectuarea analizelor în laborator
• manuale

Recoltarea pentru dozarea substanţelor chimice se face prin metoda prin aspiraţie.
Principiul este trecerea unui volum cunoscut de aer prin volume cunoscute de lichide
de reţinere
™ aspiraţie manuală prin golire – metodă mai veche
Există 2 vase identice care comunică printr-un tub de cauciuc . unul este gol
iar celălalt plin cu un lichid neutru (apă). Dispozitivul de reţinere al
poluanţilor (barbotor) este ataşat vasului plin cu apă. În momentul deschiderii
comunicaţiei apa din vas (aflat pe un plan superior) se va scurge în cel de-al
doilea ceea ce va determina aspirarea prin barbotor a unui volum de aer gal cu
capacitatea vasului.
™ aspiraţie automată – dispozitivul constă din
o pompă de aspirare a aerului
o gazometru (debitmetru)
o dispozitive de reţinere a poluanţilor
ƒ lichide inerte prin barbotare
ƒ substanţe absorbante
hidroxid de bariu pentru CO2, clorat de potasiu SO2

Recoltarea pentru dozarea pulberilor se face prin :

a. Sedimentare – pentru pulberile sedimentabile (peste 10 microni)

Există 2 metode :
™ În vase de sticlă sau plastic cilindrice cu diametrul de 25-30 cm şi înălţimea de
20-25 cm. În vase se pune apă vara iar iarna apă şi alcool. Se expun la o
anumită înălţime (2m), un interval de timp dorit în general 3 săptămâni.
™ Pe plăci pătrate de dimensiuni mici (l=10-15 cm) pe care s-a aplicat un strat
adeziv (gumă arabică şi glicerină) Se expun maxim 7 zile. Sunt mai bune
decât vasele (tentează mai puţin) însă trebuie schimbate mai frecvent şi sunt
necesari şi solvenţi specifici în funcţie de natura stratului adeziv.

b. Aspiraţie
Aparate cu acelaşi principiu (pompă de aspirare, debitmetru, dispozitiv de
reţinere)
Mecanismul de reţinere – se utilizează filtre solide sau medii lichide

Filtrele solide pot fi :

- Celulozice cu diametrul porilor mare
- Sintetice – cu diametrul porilor mic – pentru pulberi în suspensie

Medii lichide : apă distilată, apă şi alcool etilic, metilic

3