Nr. 1149 , 15.01.2015 - 22.01.

2015 Numarul curent Arhiva Abonamente Publicitate Newsletter Contact

Asul de inima Lumea romaneasca Medicina naturii Spiritualitate Enigme Sanatate Medicina populara Cauta

Formula AS › Arhiva › Anul 2009 › Numarul 866 › Societate › Stapanii furtunilor: SOLOMONARII

Recomandari Societate

Medicina
Medicina - Discover 50.000 Cities And Find Best One!

Stapanii furtunilor: SOLOMONARII

Aducatori de ploi si risipitori de furtuni,
solomonarii traiesc jumatate in poveste,
jumatate prin padurile Bucovinei. Nu exista sat
prin care trecerea lor sa nu fi lasat in urma
minuni. Calatorie pe urmele unor mistere
stravechi

Solomonarul este unul dintre cele mai enigmatice ...C ititorii raspund
personaje ale mitologiei populare romanesti. Mai mult Foto: Em anuel Tanjala
decat niste simpli vrajitori, solomonarii, numiti si Acasa
grindinari, hultani, ghetari, izgonitori de nori sau zgrabuntasi erau - ori poate mai sunt
inca - initiati la scolile de solomonarie in stiintele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar Accente
mai ales in stapanirea tuturor fenomenelor meteorologice. Desi se pare ca termenul
solomonar a patruns in lexicul romanesc abia prin secolele XVII-XVIII, originea primilor Actualitatea politica
izgonitori de nori se pierde in adancimile istoriei. Unii ii alatura vechilor preoti asceti
traco-geti - kapnobatai (calatori prin nori sau umblatori prin fum), cei care sagetau norii Asul de inima
spre a opri balaurii furtunilor. Altii spun c-ar fi urmasi ai Sfantului Ilie, des intalnit in
legendele populare, taumaturgul care-i fulgera pe draci si oamenii pacatosi. Mai este o C arte
varianta: asa cum se spune intr-un basm bucovinean, cules in 1932, puterea,
C ititorii intreaba...
solomonarii o au de la imparatul cel intelept Solomon, care a stapanit toate tainele de pe
lumea asta. Solomon, faimosul rege iudeu biblic, putea sa inchida si sa deschida C ititorii multumesc
cerurile, iar la porunca lui vanturile il ridicau chiar pana la Dumnezeu.
Dar urmele solomonarilor nu se afla doar in poveste. Nu demult, am auzit ca prin vaile C osul cu targuieli
salbatice ale Bucovinei oamenii inca ii mai vad pe magii cersetori, urmasi ai stravechilor
solomonari. C ele ce urmeaza se aduna, de fapt, in istoria unei cautari. Voi relata o C ultura
calatorie varateca prin Bucovina, catre taramul aducatorilor de ploi, facuta de mine in
luna lui ciresar a anului 2000, cel mai secetos din ultima jumatate de veac. Povestea s- Din lumea necuvantatoarelor
ar putea numi simplu: In cautarea Tarii Solomonarilor.
Ecologie
Naluca din cer
Basmul se apropia de sfarsit. Il ascultasem cu foame de amanunte pe povestitorul din Eveniment
fata mea, despre care se zicea ca-i dintr-un neam foarte vechi de hutuli. Auzisem o
intreaga legenda cu solomonari, imblanzitori ai balaurilor furtunii, stapanitori de vanturi Horoscop
si ploi, istorisiri despre hultanie, o tehnica straveche de teleportare intre spatii si vremi,
Lumea romaneasca
sau despre vechile scoale de solomonarie din Bucovina, care-i invata pe magii stihiilor
prevestirea viitorului, cititul in stele, legarea si dezlegarea de ploi. Si totusi, Pagina specialistilor
interlocutorul meu nu reusise sa stranga pulberea acestor imprastiate legende, pe care
le intalnise prin carti, gazete sau povesti relatate de babe si de batrani, nu-mi putea S.O.S.
explica ce sunt misteriosii solomonari, nici daca ei au existat vreodata. Il interesasera
toate aceste superstitii doar fiindca traise in copilarie o intamplare neobisnuita, ce avea Sanatate
legaturi cu misterioasele solomonii. Atunci nu-i daduse atentie, dar cu trecerea anilor a
inteles ca secventa aceea are talcuri mult mai adanci si secrete. Isi amintea multi tarani Societate
cu straie albe si pielea arsa de soare, risipiti pe un camp nesfarsit. Asteptau ceva parca,
privind in cer. Seceta pustiitoare, totul era rosiatic, ogorul fript de blestemul arsitei, iar Spectator
catre amiaza, glia devenea precum jarul si aerul se curba. Taranii auzeau un zgomot
inspaimantator, infundat, de joasa frecventa, si imediat incetau lucrul, batand speriati Spiritualitate
mii de cruci: Doamne, ajuta-ne!. Daca ridicau ochii spre soare, ei spuneau ca le fulgera
Strabunica stie tot
privirea ceva ca un ghem de carpa alba, inconjurat de ceata, trecand prin vazduh, o
nalucire spintecand cerul sau propriile lor minti, cine stie. Oamenii scuipau in san cu Sub lupa
obida, tipand: ptii, hultanu!. Hultanul, adica uliul, vulturul,era de fapt solomonarul care
fie mergea prin nori, fie aducea pe sus pe cineva din Traseele vacantei
locuri si timpuri indepartate... Batranii ne ziceau atunci
ca-n sat umbla oameni anume creati pentru a fi vrajitori,
nascuti cu camasa descantata si caita pe cap, pe care-i
Contul meu
recunosti prin aceea ca se tin ca niste cersetori. Dar pe
cersetorul acesta nu vezi sa-l huiduiasca cineva, ci
lumea se uita la el cu sfiala, ca la un om sfant. Pita pe adresa e-mail
care o iau acesti milogi nu o mananca, ci o arunca pe
ape, pentru sufletul mortilor sau pentru dezlegarea Obcinele Bucovinei - Tara
••••••
ploilor. Ei, copilaria a trecut... Apoi, cand am citit undeva Solomonarilor (Foto: Agerpres)
ca hultania este asemanatoare chiar practicilor
Intra
samanice, toate aceste secrete ale prunciei mele au inceput sa ma preocupe iarasi, si
foarte intens, isi aminteste tovarasul meu de drum.
Si totusi, omul meu nu vazuse vreodata vreun solomonar, nu stia nici daca in locurile
C ont nou Am uitat parola
copilariei sale mai exista cineva care sa poata povesti despre descantatorii ploilor. Mai
mult, ca un semn rau, el pur si simplu nu reusea sa-si aminteasca nici macar satul
bucovinean unde au avut loc aceste aparitii, avea insa credinta ca trebuie sa fie undeva
in triunghiul Moldovita-Brodina-Arbore. Drept care acum, la sfarsit de poveste, s-a legat Formula AS pe Facebook
sa porneasca impreuna cu mine prin Obcinile Bucovinei, in cautarea adancilor sale

converted by W eb2PDFConvert.com
 obsesii.
Formula AS
Stapanii ploilor Like
Ei bine, trebuie sa marturisesc ca n-a fost usor, caci zile in sir am haladuit zadarnic prin
catunele muntilor, cateodata batand din casa in casa, iscodindu-i pe batranii mai intelepti
ai satelor, care de obicei traiesc sihastriti, dar slobozi in padurile de pe culmi, 116,666 people like Formula AS.
incercandu-i mereu cu aceeasi si aceeasi intrebare: Ati auzit vreodata de oameni care,
prin descantece, aduc, intorc sau opresc ploaia?.
Langa hotarul de nord al tarii, la Nisipitu, un mosneag de 84 de ani incepuse sa ne dea
speranta. Ioan C obelita spune ca si acum sunt niste haiduci care stiu a intoarce vanturile
si furtunile: Au o lumanare ce-o sfintit-o de Pasti si stie zice niste descantece. Sa zicem
c-aicea faceam fan si, daca bate piatra, ei descanta si-o da pe padure, o muta la
Lupcina. Dar pentru asta, trebuie sa postesti douaspe vineri peste an. Vinerile mari, in
post negru, sunt rugaciuni tare puternice. Uite ce puteau face: daca ei mergeau asa, pe-
o poiana si vrea sa bea lapte, el stia asa de tare sa descante, ca infipta cutatul intr-un
Facebook social plugin
brad si curgea lapte. I-am cunoscut in persoana, zicea ca stie sa mulga copacul. Da de
solomonari nu, n-am auzit... Numai cu rugaciune la Dumnezeu si credinta, aia-i!.
Un alt raspuns am primit de la
batrana Sutac Maria. Nu prea aude,
aproape a asurzit din cauza unui Publicitate
frig mare care a fost altadata aici,
in Nisipitu. Gurile rele zic ca, in
taina, si ea s-ar indeletnici cu vraji
ori descantece. Desi garbovita
pana aproape de pamant, abia
putand merge, oamenii o respecta
cumva, ca pe o stramoasa a
locului. Si in pofida aparentei
uratenii a trupului ei sprijinit in
carje, chipul prelung, brazdat de
vremi, ascunde trasaturi delicate,
nobile chiar, si o inteleapta
cumpatare ii armonizeaza vorbele.
Publicitate Adanci si pline de talc ii erau
povestile, insa de solomonari sau hultani nici pomeneala,
nu auzise sau poate doar se facea ca nu auzise. De la
batrana asta am aflat insa ca altadata, pentru adusul
ploilor, fecioare impodobite ca de nunta erau duse cu
sila la un iezer sau la Paraul Ascuns, unde erau imbaiate
tocmai in perioada aceea de boala, cand n-aveau voie
sa intre in biserica. Si ca prin aceasta scalda, fata
imblanzea duhul apei.
In sfarsit, gasisem ceva. C itisem despre fecioarele
curate, trimise in pustie, carora solomonarii le daruiau
capastrul cel fermecat si puterea de a infrana stihiile firii,
facandu-le astfel solomonarite. O veche legenda amintea
cum la o fantana, balaurul mananca in fiecare zi un chip
de fata mare dupa ce o iubeste, o alta ca fecioara
Sutac Maria
sorocea din gura sau cu niste betisoare de alun; in
pielea goala se ducea cu betele langa iaz si aducea sau
oprea ploaia.
Din nou in masina, spre Moldovita.

Pazitorii de grindine
Multumiti ca totusi calatoria in
tinuturile Brodinei n-a fost
zadarnica, ne-am indreptat spre
Moldovita, cea mai sudica patrie a
hutulilor. Mult am colindat si
obcinele acestea legendare, din
Argel pana in Demacusa, cautand
cu incapatanare pe vracii ploilor,
dar calauza mea tot nu-si amintea
pe unde vazuse hultanii. Dar un
alt zvon ne trimite catre regiunile Cele mai citite articole
mai joase ale Bucovinei. C ineva
ne zice ca nu aici, ci-n satele din PSORIAZISUL
apropierea Radautiului se angaja
cate un om, doar ca sa bata Despre candidoze
clopotele sau toaca atunci cand se
apropie o grindina mare, oameni Aproape totul despre bezele
tari cu duhul, numiti pazitori de
grindine sau grindinari. Ei n-aveau altceva de facut decat sa vegheze in hotarul satului, ZODIAC UL LUNII MAI
uitandu-se in nori. Si iarasi, babele zvoneau: pe la Marginea, C asvana, Solca si Arbore
se platea altadata cate un vrajitor care citea stelele si gonea norii, care prezicea Un miracol adevarat:
oamenilor zodiile si vremea, statea pe dealuri, mereu cu ochii pe cer, pazind campii, Rugaciunea
traind din bucatele cu care il miluiau gospodarii. La Arbore, da! La Arbore a fost!, si un
fulger de amintire a strabatut ochii tovarasului meu hutul, ca avea acolo un unches pe
care nu-l mai vazuse de multi ani, Grigore Manoil pe nume. Pe data, asemeni parca unor Comentarii recente
fantanari insetati de basm, am pornit-o intr-acolo, mutandu-ne si noi cautarile catre
zonele mai blande ale Bucovinei. In locuri unde ploua mai putin.
Un miracol adevarat:
Rugaciunea
Calatori prin cer
Daca se poate zice ca si satele au firea lor, in Arbore, la fiecare brazda de pamant, Ma numesc Mariana si pot
plugul zgarie cioburile unor batrane civilizatii. Dealurile Portarului, Blandului, Lupului sau spune ca sunt intru totul de
Tapului, luncile C litului si Solcii sunt locuri magice, pline de ciudatenii, ce-au inabusit acord. Rugati-va la Sf ...
comorile unor sate dacice. Taranii se minuneaza ca, in fiecare an, din molozuri ori din
paraie rasar ulcioare, caramizi sau banuti de aur. Fratii se banuiesc intre ei pentru averi Marul
nemuncite, fiindca aici pizma nu-l strica pe om, ci-l face mai puternic. Observ la arboreni O poveste impresionanta cu
o suspecta uniformitate a felului in care si-au cladit casele, toate avand la strada garduri un aer deosebit, o
inalte de lemn, inaltate exact la acelasi nivel, si nimeni nu braveaza cu sensibilitate molipsitoare.
monumentalitatea in fata vecinilor, de parca fiecare ar ascunde cate o taina a casei si n- Ace...
ar prea vrea sa dea de banuit. De-a lungul braului de garduri, cam din zece in zece
metri, gospodarii si-au facut porti la fel de asemanatoare, ridicate pe doi stalpi inalti, in Un "boier" isi cauta
varf cu cate un mot de tigla. amintirile: arh. Matei
Te intampina prietenosi, insa numai de peste gard. La trecerea noastra, capete C antacuzino
imbrobodite apar din loc in loc, zambind fara dinti. Pe stalpii telegrafului, in pamatufuri
Tot respectul. De foarte
de cuib, berze apocaliptice se arcuiesc catre cer. Remarc o alta bizarerie a arborenilor:
multe ori nu ne putem
in fata absolut tuturor caselor este cate o bancuta scunda din lemn. In zilele de lucru, pe
imagina prin cate suferinte
ele nu sade nimeni. Abia la sarbatori toate familiile ies pe laitele astea, spre a vorbi cu
tr...
vecinii: ulite intregi se impestriteaza de oameni, dar care nu se misca de la porti, nu se
aduna in locuri publice, ci stau asa, ore in sir pe banci, comunicand doar cu cei apropiati,
Stapanii furtunilor:
ca la o sezatoare intinsa pe cativa kilometri. Si astfel, nu e de mirare ca multi consateni
SOLOMONARII
nici nu se cunosc intre ei, ca nu au de unde sa stie ca la fiecare trei case ar locui cate un
fermecator din vechime. Interesanta tema si
Importanta este in Arbore strigarea numelor. Fara economie de vorbe, cineva isi multumesc de abordarea ei!
cheama vecinul si-i zice Ion Iliese a lui Gheorghe a lui Toader a lui Gheorghe a lui Este o legenda de care aflu
Duminte, iar pronuntarea acestei scurte genealogii nu este flecareala ieftina, ci arata ca ab...

converted by W eb2PDFConvert.com
omul chemat are stramosi de seama. C and nu-l strigi asa, omului trebuie sa-i zici C e mai face... Leontina
porecla. Absolut toti barbatii au Vaduva
porecla, ba se spune ca daca vezi Este o persoana atragatoare
numai cusma flacaului peste si talentata din toate punctele
poarta stii cine-i acolo. de vedere ii ure...
Si obiceiul asta are o noima: sunt
neamuri numeroase si astfel multi
sateni ajung sa aiba acelasi nume.
Porecla magica rostita intr-un fel Fundatia Formula AS
anume, cu accentul arborean,
devine un fel de cod, de cheie Batranii singuri, bolnavii, orfanii
spre inima si bunatatea asteapta sponsorizarile
omeneasca, si doar asa ii gasesti dumneavoastra...
casa mai repede. In acest fel
aflam ca-n sat sunt doi cu porecla
Hultanu si unul cu porecla 0
Solomonariu. Eram pe drumul cel
bun.
Buliga e neamul cel mai mare din
Arbore. Buliga Ion traiesc astazi
douazeci si sapte, iar satul ne
indruma catre cel mai batran
dintre ei, zis Hent, peste care
trecusera 93 de ani de adanc
zbucium. Locuieste in C otu de Jos
al Arborelui, doar el, impreuna cu
nevasta, avand casuta, acareturile
si ograda pictate in verde. Un
mosneag ciolanos, cu fruntea
inalta, sapata de necazuri, si fata
spanateca. Batranul ne vorbeste
repezit, parca l-am fi trezit din
cine stie ce treburi importante ori,
poate, din cine stie ce basm. Ne
zice ca si el, ca mai toti casvanenii
si arborenii au stat mult prezonieri
in lagare la rusi, astfel ca-n
vremea asta, femeile si mumele
lor cautau descantatori puternici,
ingeri ai vanturilor. Astora le
spunea cei care aduc oamenii pe
sus, vrajitori care mai traiesc si astazi. Din ceri se auzea
ca un strigat: APAA!. Urla cei dusi pe sus: apa!.
Vrajtoriu ii chema, ii ducea si ii trantea unde vra el. S-
auzea aici, apoi iarasi, la cativa kilometri, mergea peste
noi prin nouri, saracii oameni...
Ne-a scapat un strigat de uimire. Da!, asta era hultania,
teleportarea calatorilor prin vazduh. C itisem despre apa
sau laptele cald si proaspat pe care trebuie sa-l bea
chematul spre a i se restabili echilibrul energetic, stiam
ca daca umblatorul prin nori nu primeste apa imediat ce
ajunge poate muri, caci zborul il osteneste de moarte.
La intervale rare, ne intrerupe si batrana Buliga, vorbind
despre barbatul ei ca si cum n-ar fi de fata, ca si cum ar
fi un lucru neinsufletit. Iata o istorie veche, de cand ea
incercase sa-si aduca sotul pe sus, pe care preferam sa
o redam cu exactitate: N-o fost asta acasa trei ani din
lagar. Eu n-am vrut sa-l ieu acasa si vrajitoarea m-o
hulit. Mi-o zas: Lasa, ca-i mai veni!. Zac: Nu te teme, n-
oi veni. Daca-l aduc stiu ca-i mort, da asa, ma mai
gandesc si eu ca n-o fi mort. Na, ne-am luat doua femei
si ne-am dus la vrajitoarea ceea, eu si o vecina
cumatra. Intreb: Tu, Dora, am auzit ca stii a desface, ca
scoti oamenii batuti din lagar?. Da, zice ea. Mi-a cerut
cinci sute de lei sa-i dau si de-ale mancarii. Amu, eu
eram mai darnica, da cumatra asta, asa zgarcita era...
n-ar fi dat nemica... Dar cand am vazut-o ca si ea se-
ntinde sa deie, apai eu nici atata nu m-am oprit. Apai vin
eu acasa, ii pun un pungalau de farina de grau si bani si-
i dau. Amu, trece vreo doua zale, ma duc iarasi si-ntreb:
Ce faci, tu, Dora? Ai inceput ceva, faci?. Zice: Stai, stai o
tara, nu ma grabi! Vrei sa-l aduc pe sus, sau asa?. Nu-l Batrana Buliga
aduce pe sus - zic - ca mi l-oi omori. Iaste, traieste,
daca vrei sa ti-l aduc pe sus, maine dimineata-i acasa, daca nu, mai dureaza... Zic: Nu-l
aduce amu, ma tem!. Vecina asta zice: Pe-a meu sa-l aduci pe sus!. Eu zic: Il aduce pe-
al ei pe sus, pai sa-l aduca de-acolo si pe-al meu om pe sus. Mai trece vreo doua zile,
iar ma duc: Tu, Dora, ori da-mi banii ori fa ce fa, ca-ti cant tot bordeiu!. Stai o tara, zace
ea. L-am scos dintr-un lagar si o mars, dara n-o stiut pe un sa marga si l-o prins si l-o
bagat in alt lagar. Amu, cand l-oi scoate de acolo. Ei, omul femeii istiia vine. Vrajitoarea
zice: Na, ai vazut c-o venit a lu cumatra-ta?. Mai trece vreo saptamana, vine si a meu
acasa. Ase m-am bucurat, c-am lasat si bani si tot, si nu mi-o mai pasat de nemica.

Urmasul lui Gebeleizis

Punctul terminus al initierii noastre. Gasim in sfarsit omul
care ne poate vorbi cu exactitate despre gonitorii de
nori. E prima data cand auzim cuvantul solomonar rostit
raspicat si firesc, de gura unui alt batran din neamul
Buligilor. Omul din fata mea era el insusi o legenda: stie
cat in stele, degetele noduroase inca ii umbla ca vrajite
pe fluieras sau arcusul cobzei, ba arborenii spun ca
mosneagul asta mai bate inca lunca, randunica sau alte
jocuri vechi, dar asa de voiniceste, ca si feciorii tineri se
inciudeaza cand il vad. Pe peretele din fund al odaii
atarna zeci de distinctii si medalii castigate la mari
festivaluri de folclor din lume. Spre deosebire de celalalt
Buliga, batranul acesta era in putere, vanos si puternic,
carnea nu i se botise de fel, iar pieptul ii era inca bombat
si tare. In ochii sai mereu umezi si lucitori, de o
inteligenta inspaimantatoare, s-au adunat intelepciunea Ion Buliga zis Hent
celor 91 de ani si legendele unui sat intreg. Asa l-am
gasit: in cerdacul lui sculptat cu migala, privind departarile, sau veghind parca ceva
anume. Astfel isi incepe povestea, cu franchetea de temut a bucovineanului puternic:
Uitati-va la mine, 90 de ani cum ma vedeti, amu o sa ziceti, omu asta nu-i cuminte, dar
eu atata ma samt de destept, parca nu mai am pereche, la varsta asta ajungi la asa o
cumintenie si liniste, ca toate din lumea asta le vezi limpede.
Despre solomonari i-a vorbit odata, la inceput de veac, prin 1929-1930, un vecin, Vasile
C arcu, care a murit in 1940 de tanar, la varsta de 60 de ani. Iar acest Vasile C arcu a
vazut solomonarul in carne si oase. Iata cum a fost: Era langa un iezer un balaur care

converted by W eb2PDFConvert.com
scotea ploile. Vasile asta a luat pusca si-o zis ca el o sa impuste balaurul, fiindca purta
dusmanie oamenilor. In vremea asta, solomonariu sta-n balcon cu boieriu mosiei,
amandoi. Apai, Vasile asta o vrut sa-l impuste si-atunci vai, s-o starnit o vantoasa si
toata iarba dealului o-nceput sa se miste si sa se infoaie, dealu tot o prins viata si-
atuncea, in sfarsit, o aparut solomonariu. Mare, cu sapte pieptare, cu traista, cartea de
vraji in mana, avea un toiag cu care a fost omorat un sarpe, topor descantat si frau din
coaja de mesteacan. Cu fraul asta el o imblanzit balaurul. Solomonariu ii spunea: Nu-l
impusca, ca dupa aceea ii mai rau, ii mai rau, lasa-l, c-aista-i de mult aicea, ii batran, el
conduce vantoasele. Cand solomonariu ii incalecat pe balaur prin cer, balaurul intreaba
pe solomonar daca-s in tarina ori pe padure. Solomonariu il pacaleste, zice ca-s in tarina
cand is pe padure, asa muta ploile pe paduri si cruta satele. Da, asta era istoria secreta
a mentalitatii populare, de care stiam: balaurul, principiu al haosului si stihiilor, imblanzit
si invins de solomonarul demiurg, urmasul zeului dac Gebeleizis, zeul furtunilor fertile,
ce strunea cu fulgere fiara norilor de furtuna. Spusele batranului tainuiau pilde
ancestrale, povestile sale veneau din veac. Si solomonariu era om sau ce era? Locuia la
boierul acela?, intreb, iar mosneagul se repede sa-mi raspunda: Daa, om era, cu
musteata. Mergea pe hat si pazea cerul. Boieriu il ospata, dar el nu manca de dulce,
manca numai oua, lapte, malai si faguri de miere, asa mananca solomonarii. De dormit
nu doarme in casi, cat de ger ar fi, ci pe malul taurilor, in pesteri, scorburi sau in
pamant. Traiesc fara femei, zic ca femeia ii stoarce de puteri si daca o singura data o
iubit o femeie, se prefac in oameni ca toti oamenii. Si Vasile asta zicea c-o vazut cum
venea balaurul inaintea ploii printre nouri, cu solomonariu pe dansul. Solomonariu il
prindea de gat si batea grindina. Cand vroia s-o porneasca prin cer, se ducea pe malul
helesteului si citea din carte, ca era dascalit. Dupa ce gata de citit, arunca baltagul in
mijlocul baltii si cand iesea balauru ii arunca capastrul pe gat si pornea ca o naluca prin
cer, calare pe balaur, si-l conducea pe unde vroia el, pe la boieri ce nu tineau
sarbatorile, ce nu-i dadeau de pomana si le batea mosia cu piatra.... Si batranul
continua, istoria e atat de coerenta, nimic extrasenzorial sau fantastic, totul are o
concretete cruda, solomonarul exista si este un om, balaurul e un sarpe sau peste mare,
ca 5 metri lung, mare, cu doua capete si avea patru labe, avea cam 2000 de chile, se
lasa in balta ceea, in papura ceea si manca acolo peste. Asta, daca nu-i arunca boieriu
in mocirla cate un bou sau o oaie de pomana. Vai, si cand sa ridicau amandoi,
solomonariu smucind din frau balaurul cela balos, vecinu meu o pus pusca la ochi... da
solomonariu i-o zis, cu mila, nu-l impusca, ca dupa aceea o sa fie mai rau, mai rau, ii
batran aicea, batraan....
Repetand acelasi basm si aceleasi cuvinte, batranul
parca imi descanta simturile. Prelungirea vocalelor
producea un ritm halucinant, ca un suier molipsitor,
vorbea despre potopuri, nouri repezi si vanturi, iti legana
intreg sufletul ca intr-o dormitare plina de suspinari si
surasuri. Aproape ca nu-l mai auzeam, aproape ca nu
simtisem cand in ograda au intrat - si nu stiu sa-i fi poftit
cineva - tarani casvaneni, in frunte cu hatrul satului
Arbore, Grigore Manoil, asezandu-se pe unde-au apucat,
ascultand si ei, fara un cuvant, aceasta poveste de
demult.
La urma, iesind cu totii din mutenie, casvanenii se
pornira sa vorbeasca, dar toti deodata si despre cu totul
altceva. C urios este ca imediat au inceput cu totii sa
rada si eu nu pricepeam in ruptul capului de ce radeau,
caci nimeni nu spusese vreo gluma. Un raset inspaimantator, hohot de casta, profund si
sanatos, cu mine in mijlocul lor, privindu-i nedumerit. Si toata carnea fetelor si
pantecelor li se misca si, pentru o clipa, observandu-i un licar in coada ochiului lui nea
Grigore, am avut impresia ca de fapt de mine radeau, dar asta nu mai avea nici un fel
de importanta. Gasisem Tara Solomonarilor.

Medicina
Medicina - Discover 50.000 Cities And Find Best One!

Bogdan Lupescu

0 Like 33 people like this. Sign Up to see what your

friends like.

Vizualizari (6.773) Note (3) C omentarii (2)

Alte articole din acest numar

"Veniti, privighetoarea C u iubirea la psiholog Magia sarutului

canta si liliacul a-nflorit!"

Media 4,00 / 5 (3 note)

3,04 % Popularitate
Trimite prin Yahoo! Messenger
Recomanda unui prieten prin e-Mail
Aboneaza-te la newsletter
Tipareste articolul

2 Comentarii
Adauga un comentariu

Perfect !

converted by W eb2PDFConvert.com
 06.05.2009, 22:56 Ignorantei Nu

Fain articol ! Foarte fain !

Genial!
09.05.2009, 14:17 Laura Veronica Hen

Interesanta tema si multumesc de abordarea ei! Este o legenda de care aflu abia acum
si trebuie sa recunosc ca e fascinanta. Nu e de mirare ca v-a venit sa bateti atat drum
prin satele bucovinene.

Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!

Numar curent | Arhiva | Abonamente | Publicitate | C ontact Harta site | Sus

Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor prezentate este interzisa fara acordul nostru scris.
C opyright © 1998-2009 Formula AS. Va rugam sa cititi cu atentie termenii si conditiile / politica de confidentialitate

converted by W eb2PDFConvert.com