Testament

de Tudor Arghezi
Tema si viziunea despre lume

„Testament”, una dintre cele mai cunoscute arte poetice româneşti. Deschide volumul de debut Cuvinte
potrivite si arata sursele vocabularului arghezian : limbajul popular şi zona refuzată până la el de poezie.Arta
poetică este poezia (aşezată de obicei în fruntea volumului de debut) în care poetul îşi exprimă concepţia despre
lume şi viaţă, despre rolul artistului şi al artei sale în lume, într-un limbaj literar care îl particularizează.

Tema poeziei este creaţia literară în ipostaza de meşteşug, lăsată moştenire cititorului , vazut ca fiu
spiritualEa are rol terapeutic, presupunand sublimarea nedreptăţilor şi umilinţelor categoriei ţărăneşti în
imagini estetice.

În sens denotativ, „testamentul” este un act juridic prin care cineva îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i
fi îndeplinite după moarte. În sens conotativ, testamentul arghezian este creaţia ( numită printr-o metaforă-
simbol, „carte” ) lăsată urmaşilor, adică cititorilor, în scopuri moralizatoare.

Unităţile strofice inegale conţin mesajul omului care preţuieşte trecutul, pe care îl proiecteză în prezent
pentru a fi de învaţătură generaţiilor următoare. Prima strofă reprezintă mesajul testamentar al tatălui către
fiu.Poetul nu-i lasă fiului (= cititorului) bunuri materiale, ci „un nume adunat pe-o carte. Această carte este „o
treaptă” a cunoaşterii. În vreme ce străbunii s-au străduit din greu, muncind „pe brânci” „fiul” se bucură de o
dublă superioritate: tinereţea şi, mai ales, cartea.

A doua strofă este un îndemn.Cartea, ce conţine în ea sudoarea şi sacrificiul generaţiilor anterioare

trebuie aşezată „cu credinţă capătâi”. Devine o carte sfântă şi un „hrisov” care înnobilează sufletele urmaşilor,

A treia unitate strofică surprinde procesul de creație. Datorită muncii dure a strămoşilor, poetul reuşeşte
să schimbe „sapa-n condei şi brazda-n călimară”. Munca de creaţie nu este însă deloc uşoară; este, uneori, mai
istovitoare. Prelucrând cuvintele mii de săptamâni, poetul transformă „zdrenţele” (formele de manifestare a
urâtului) în „muguri” şi „coroane” (simbol al perfecţiunii). El creează o noua lume, iar fiul are nu numai drepturi
ci şi îndatoriri
Versurile„Din bube, mucegaiuri şi noroi/iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”.exprimă clar concepţia poetică
a lui Arghezi, „creator al esteticii urâtului” în literatura română.

Finalul textului rămâne esenţial pentru înţelegerea crezului artistic arghezian.Creaţia înseamnă
îmbinarea dintre „slova de foc” şi „slova făurită”, adică dintre talent, inspiraţie, har şi muncă, expresie a migalei

1
artistice. Ultimele versuri definesc condiţia artistului, a creatorului. Poetul este un rob al cititorului căruia îi
oferă creaţia sa..
In opinia mea, poezia „Testament” rămâne una dintre cele mai puternice arte poetice româneşti, poetul
exprimandu-şi opinia despre procesul poetic,viaţă, lume, artă şi rolul artistului.Prin arta sa poetică, Arghezi
confirmă concepţia sa despre creaţie care presupune muncă intensă, până când se ajunge la perfecţiune.
Poetul este un creator , un artizan al cuvântului, ce poate fi asemănat cu un ceasornicar sau un bijutier