Leoaică tânără, iubirea

de Nichita Stanescu

-perioada postbelica-
-poet neomodernist-
Tema si viziunea despre lume

Poezia "Leoaică tânără, iubirea" face parte din volumul "O viziune a sentimentelor"(1964), a carui
tema preferata este iubirea, si este una dintre cele mai cunoscute arte poetice româneşti. Arta poetică este
poezia (aşezată de obicei în fruntea volumului de debut) în care poetul îşi exprimă concepţia despre lume şi
viaţă, despre rolul artistului şi al artei sale în lume, într-un limbaj literar care îl particularizează.

Iubirea este pentru Nichita Stanescu unicul mod de existenta. Poezia este o dezvoltare metaforică a
acestei stari de vibratie continuă. Creatia nu poate fi conceputa in afara acestei stari de "gratie". Prin urmare
poetul dedica versul sau acestei "regine" a supravietuirii peste timp, iubirea.

Poezia este alcatuita din trei unitati strofice bazate pe principiul simetriei. Ea debuteaza si se sfarseste
cu motivul leoaicei, careia ii este atribuit initial epitetul "tanara". La final, epitetul cromatic "aramie" dezvaluie
evolutia in timp a sentimentului.

Strofele cu versuri inegale, cu rima aleatorie si ritm combinat, compun "povestea intalnirii cu iubirea".
Omul se intalneste, cu iubirea, care il metamorfozeaza.Îl invata să comunice "unicul", "sublimul" existentei
sale. Descoperirea acestui sentiment echivaleaza cu "trezirea din somn" cu trecerea intr-o noua dimensiune,
intr-o "noua ordine a lucrurilor".

Initial, poetul propune o metafora ("leoaica tanara") pe care o dezleaga chiar din titlu, prin
suplimentare apozitionala. Poemul incearca deci sa ofere definitia portret a "iubirii". Discursul liric este
subiectiv si are forma unei confesiuni: este propria aventura a "descoperirii" acestui sentiment.

Dragostea apare navalnic, in ipostaza eminesciana. Ea se asociaza cu durerea.Intregul univers se

schimba dupa instalarea iubirii; natura devine "deodata", "un cerc de-a dura". Cercul este simbolul
perfectiunii, iar noul univers ia nastere din cercuri concentrice, in rotire. Iubirea creeaza o noua lume in care
eul liric devine centrul, nucleul.Totul se metamorfozeaza, se ajunge intr-un plan ideal, dincolo de perceperea
materială a realului. Trupul, partea materiala, este lasat in urma, in timp ce sufletul se poate inalta in sfere
superioare , ghidat de forta sentimentului .

Repetitia “inc-o vreme / si inc-o vreme” sugereaza continuitatea , permanenta starii de inaltare
sufleteasca de recuperare a paradisului pierdut, posibila doar prin iubire.

In opinia mea, poezia “Leoica tanra iubirea” este o arta poetica care exprima profund conceptia lui
Nichita Stanescu despre lume si viata, despre rolul artistului si al creatiei sale. Iubirea este un miracol, capabil
sa schimbe raportul individului cu sine , renascandu-l intr-o lume diferita in care sufletul asteapta contopirea
cu eternitatea. Creatia insasi este posibila doar in prezenta acestei stari de gratie, iubirea fiind regina
sentimentelor.