In Gradina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu

Tema si viziunea despre lume

.
Vasile Voiculescu este considerat unul dintre cei mai importanti poeti traditionalisti ai perioadei
interbelice. Deși conceptul de traditionalism apare in perioada interbelica , rădăcini ale lui există dinaintea
Primului Razboi Mondial. Traditionalismul promoveaza traditia vazută ca o însumare a valorilor stravechi
ale spiritualității românești supuse pericolului degradarii.

Poezia “In Grădina Ghetsemani”, publicată in 1921, in volumul “Pârgă” este o poezie specific
tradiționalistă prin temă , motivele biblice (rugaciune, ispita) prin registrul lingvistic (popular,regional), prin
mentinerea prozodiei clasice.

Tema acestei poezii este religia creștin-ortodoxă, religia fiind una dintre temele preferate ale
traditionalistilor, considerată pastratoare a spiritului național.Punctul de plecare il reprezintă mitul biblic
al rugăciunii lui Iisus in Grădina de pe Muntele Maslinilor, înainte de a fi arestat de romanii adusi de Iuda.
Dupa Cina cea de Taina,asa cum este relatat in Evanghelia dupa Matei,Marcu si Luca, “Iisus se roaga la
Tatal, sa treaca de la El paharul acesta”. Prin jerfa si patimile sale de pe cruce, Iisus preia păcatele
oamenilor si le oferă mântuirea.

În poezia lui Voiculescu, accentul se mută de pe dimensiunea divină a lui Iisus pe dimensiunea lui
umană, subliniindu-se omenescul suferintei si chinul Mântuitorului.

Titlul anunță spațiul sacru în care are loc rugaciunea. Grădina Ghetsemani reprezintă locul purificarii
Fiului, locul in care acesta își asumă cu adevărat natura divină a ființei sale.

Accentul cade pe suferința dinaintea răstignirii, pe conflictul dintre natura divină și natura umană.
Indoielile, neliniștea, teama de durere si de moarte sunt ale omului; depășirea momentelor de zbucium ,
înfrângerea temerilor țin de latura dumnezeiască.

Poezia este alcatuită din patru catrene, distribuite in doua secvente poetice, cea dintâi cuprinzând
primele trei strofe, iar a doua secvență- ultima strofă. Primele versuri sintetizează dramatismul interior al
lui Iisus care luptă cu soarta si nu vrea sa mai primeasca paharul cu păcatele omenirii. Deși constient de
misiunea Lui, se teme ,ca orice om,de suferința si de chinul ce urmează. Versul al treilea ilustreaza natura
uman- divină, prin imaginile vizuale care au la bază metafora “sudori de sange” si comparatia “chipu-I alb
ca varul”. Prima sugerează omenescul, iar cea de-a doua sugerează puritatea si divinul. De remarcat relatia
de opozitie intre cele doua ipostaze ale sale, căci amarnica strigare aduce furtuna.

Constiinta faptului că are de indeplinit o misiune este evidentiata prin metafora “sete uriasa”,dar
latura umana pare să învingă, căci se impotrivește cu ultimele puteri : refuză paharul “uitând de viață”.
Ultima strofa pune accent pe natura divină, întreaga natură participând la suferința lui Iisus. Este o
imagine apocaliptică, in care maslinii vor să se smulgă din rădăcini, să nu-L mai vadă, iar uliii de searădau
roate dupa prada.

În opinia mea, poezia “În Grădina Ghetsemani” scoate in evidenta originalitatea viziunii poetului care
mută accentul dinspre componenta divina spre omenescul suferintei lui Iisus.