Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu
Caracterizarea personajului principal

Perosonajul principal, Ștefan Gheorghidiu, reprezintă tipul intelectualului lucid, inadaptatul

superior, care trăiește drama indrăgostitului de absolut și nu-și găsește locul într-o societate
mediocră.Filozof, are impresia că s-a izolat de lumea exterioară, de fapt, el o supune unei
analize minuțioase . Gândurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor
decât in măsura in care se reflectă in conștiința lui Gheorghidiu.

Principala trăsătură a personajului este orgoliul.

O secvență narativă semnificativă pentru a ilustra orgoliul personajului este cea a mesei din
familia bătrânului unchi, Tache, prilej cu care acesta hotărăște să-i lase moștenire cea mai mare
parte din avere.

Primirea moștenirii are efecte profunde asupra cuplului, generând criza matriomonială, mai
ales că Ela se lăsa in voia tentațiilor mondene, apreciindu-și soțul in funcție de un cod al
existenței care nu i se potrivește.

Aspirând la iubirea absolută, Gheorghidiu dorește ca întreaga existență a femeii să se

desfășoare raportându-se mereu la el Nu Ela se schimbă, ci felul în care o vede Stefan.
Cauza nefericirii eroului este bănuiala că soția îl înșală. Această bănuială tulbură cursul normal
al vieții, studentul nu-și mai dă examenele la timp, își spionează permanent soția. Hipersensibil,
analist,el trăiește momente chinuitoare in neputința de a obține certitudinea infidelității soției,
fapt care stă la baza conflictului principal al romanului.

Excursia de la Odobești este momentul in care axa lui sufletească se rupe.Cu luciditate, Stefan
strânge o sumă de informații pe care le interpreteaza din perspectivă proprie.Iubirea incepe să
fie trăită sub semnul îndoielii,un zbucium permanent în căutarea adevărului.Fire pasională,
puternic reflexivă, conştient de chinul său, el adună semne ale neliniştii, ale îndoielilor
interioare pe care le disecă cu minuţiozitate. Sentimentul geloziei cunoaşte toate formele:
bănuială, stingerea acesteia, îndoială şi posibilă confirmare, cu perioade de criză şi apatie, cu
izbucniri pătimaşe, cu acuzaţii vehemente, cu reveniri pline de recunoştinţă.

Sosind pe neașteptate de la Azuga, unde fusese concentrat, nu-și descoperă soția acasă, iar
servitoarea nu-i poate oferi nicio explicație. Simțind umilința, complexarea, pericolul anihilării
personalității, Stefan incearcă să se desprindă de imaginea ei.
Ieșirea din noaptea de dragoste se face prin intrarea in noaptea de război. Acesta il scoate din
tenebrele geloziei și îi deschide o altă perspectivă asupra vieții. Eroul se menține si pe front
foarte lucid, in situații extreme acționează rațional din dorința de a stârni admirația camarazilor
și de a le insufla curaj soldatilor: ia in mână un obuz neexplodat din fanfaronada, rămâne in
picioare sub ploaia de gloanțe, trece primul pe un pod minat.

Portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirectă, care se desprinde
din fapte, gânduri, limbaj, gesturi, atitudini, relațiile cu alte personaje. Caracterizarea directă
este rar realizată de alte personaje prin replici scurte, de exemplu replica Elei de la Odobești:
Esti de o sensibilitate imposibilă. Des utilizată este autocaracterizarea: eram inalt și elegant,
lipsit de orice talent, nu m-aș fi putut realiza decât într-o dragoste absolută.

In opinia mea, războiul și iubirea sunt cele două mari teme ale romanului și constituie cele două
experiențe decisive pentru devenirea personajului. După traversarea dramei colective a
războiului, pasiunea devoratoare este inlocuită cu indiferența rece.