Creatina si fosfocreatina

Definitie:
Creatina si creatinina sunt doi produsi ai metabolismului protidic, prima
fiind o substanta de o importanta biologica deosebita, iar cea de-a doua un
deseu, provenind din creatina prin pierderea ireversibila de apa. Creatina (acid
metil-guanidin acetic) se gaseste in organism in cantitate de 120 g, din care 98%
in musculatura, in special in cea cu reactie imediata, 1,5% in sistemul nervos
central si 0,5% in alte organe.

Molecula creatinei este polara si prezinta mai multe structuri limita,

printre care si forma de amfion.

In tesutul muscular, creatina se gaseste in proportie de 80% combinata cu

acid fosforic (CP), constituent de baza al contractiei musculare care furnizeaza
energia pentru resinteza ATP. Sinteza creatinei cuprinde trei aminoacizi
esentiali: metionina, glicocol si arginina. Pentru ca efectele creatinei sa fie
vizibile, in sensul dezvoltarii, cresterii masei musculare, este nevoie ca hormonii
care regleaza metabolismul protidic sa functioneze perfect, in special hormonii
care stimuleaza sinteza de proteine din aminoacizi (anabolizanti): somatotrofina
hipofizara, hormonii sexuali, insulina).

1
 Fiind un produs final de metabolism, creatinina se elimina prin
urina in cantitati medii de 1,5 –2 g la barbat si 0,8 – 1,5 g la femeie. Eliminarile
urinare de creatinina sunt independente de aportul protidic alimentar,
reprezentand un indice al catabolismului tisular si in special al celui muscular.

Fosfocreatina – principalul rezervor de energie pentru muschii scheletici în

timpul contractiei

Fosfocreatina, numita si creatin fosfat, serveste drept sursa de grupari

fosforice pentru sinteza rapida a ATP-ului din ADP. Concentratia fosfocreatinei
la nivelul muschilor scheletici este de aproximativ 30 mM de aproape 30 de ori
mai mare decât concentratia ATP-ului, în timp ce în alte tesuturi, cum ar fi
muschi neted, creier si rinichi concentratia este mult mai mica 5.0-10.0 mM.
Creatin kinaza catalizeaza reactia reversibila dintre ADP si fosfocreatina (PCr):
Când exista o cerere urgenta de energie, este utilizat rezervorul PCr, pentru a
reface ATP mult mai repede decât biosinteza ATP-ului pe caile metabolice
clasice. Când cererea de energie se diminueaza, este folosit ATP-ul biosintetizat
pe caile metabolice, pentru a reface rezervorul de energie PCr, prin inversarea
reactiei de mai sus. Alte vietuitoare folosesc alte molecule asemamanatoare,
drept rezervor de enrgie (PCr-like), numite fosfagene.
În timpul unei perioade de contractie puternica a muschilor scheletici,
reactia de mai sus are loc predominant în sensul formarii de ATP, pentru energie
rapida. În timpul relaxarii, aceeasi enzima resintetizeaza fosfocreatina din
creatina, cu consum de ATP. Practic putem spune ca echilibrul se deplaseaza
spre dreapta la contractii puternice ale muschilor, iar în timpul relaxarii
echilibrul se deplaseaza spre stânga cu favorizarea formarii de fosfocreatina.
2
Modularea acestei reactii în funtie de nevoile organismului se realizeaza cu
ajutorul enzimei care catalizeaza aceasta reactie. În mod normal, în cazul
reactiei necatalizate, echilibrul ar fi deplasat spre formarea de creatina, doarece
reactia de hidroliza a fosfocreatinei are o energie libera Gibbs (potential
termodinamic) negativa. Acest lucru favorizeaza reactia de formare a creatinei
prin hidroliza fosfocreatinei:
Dupa o perioada de efort fizic intens, orgnismul continua sa respire puternic
pentru o vreme, folosind un surplus de O2 pentru fosforilari oxidative la nivelul
ficatului. ATP-ul biosintetizat pe aceasta cale este folosit pentru procesul de
gluconeogeneza, din lactatul, care a fost transportat de la nivelul muschilor prin
sânge. Glucoza astfel formata, se întoarce catre muschi pentru a-si reface
rezerva lor de glicogen. O situtie interesanta si aparte întâlnim în cazul
muschiului cardiac care difera de muschiul scheletic prin faptul ca este în
permanenta activ într-un ritm de contractii-relaxari reglat, si prin faptul ca are un
metabolism complet aerob tot timpul.
Mitocondriile sunt mult mai abundente în tesutul cardiac decât în
muschiul scheletic. Inima foloseste drept combustibil primar acizi grasi liberi,
dar poate utiliza si o parte din glucoza si corpi cetonici, preluati din sânge.
Acesti combustibili sunt oxidati prin intermediul ciclului acidului citric, iar apoi
fosforilati oxidativ pentru a genera ATP. Precum muschii scheletici, muschiul
cardiac nu stocheaza lipide sau glicogen în cantitati mari. Acesta contine mici
cantitati de energie de rezerva, sub forma fosfocreatinei, îndeajuns pentru câteva
secunde de contractie. Deoarece inima este în mod normal aeroba si îsi obtine
energia prin fosforilari oxidative, incapacitatea oxigenului de a ajunge o anumita
portiune a tesutului cardiac atunci când vasele de sînge sunt blocate de catre
depozite de lipide (ateroscleroza) sau de catre cheaguri de sânge (tromboza
coronara), poate determina ca acea regiune a inimii sa îsi înceteze activitatea.
Acest lucru se întâmpla în infarctul miocardic.

3
Rolurile creatinei in corp

Creatina este o sursa de energie pentru muschi. Sursa de energie a

contraciei musculare este o substanta numita ATP- adenozin trifosfat. Este o
sursa foarte rapida de energie dar din pacate nu se gaseste in cantitati mari, el
consumandu-se destul de repede(10-15 secunde de contractie maximala).
Celelalte surse de energie cum ar fi carbohidratii sau grasimile au nevoie de
mult mai mult timp pentru a putea fi utilizate(din energia furnizata de ele se
obtine ATP), deci sursa primara de energie este ATP- ul. In procesul de
eliberare a energiei necesare contracitei musculare, ATP se transforma in alt
compus, numit ADP- adenozin difosfat(care nu poate fi folosit ca sursa de
energie) si se elibereaza o molecula de fosfor. Din fericire exista disponibila o
alta substanta in muschi creatina fosfat (CP). Creatina fosfat are tocmai rolul de
a dona acea molecula de fosfor de care este nevoie pentru a reface ATP din
ADP. Energia necesara acestei “reincarcari a ATP” este furnizata de
carbohidrati, grasimi, alcooli, acizi etc., corpul putand obtine energie dintr-o
diversitate de substante si prin diverse procese metabolice.