1.

Piaţa – reprezintă locul unde are loc confruntarea dintre cerere şi ofertă

şi unde se exercită tranzacţiile de cumpărare–vânzare;

2. Piaţa îndeplineşte următoarele funcţii: 1. funcţia de intermediere dintre

producători şi consumatori. Piaţa serveşte ca intermediar între

producători şi consumatori în procesul de schimb a mărfurilor şi
serviciilor. 2. funcţia de formare (stabilire) a preţurilor în baza
confruntării cererii şi ofertei. În cadrul pieţei în urma confruntării cererii

şi ofertei are loc stabilirea preţurilor de echilibru ce satisface atât

producătorul cât şi consumatorul. 3. funcţia de control şi reglare a
activităţii economice. Piaţa în dependenţă de cerere şi ofertă reglează
volumul de mărfuri şi servicii necesare pentru satisfacerea nevoilor
individuale personale şi sociale. 4. funcţia de informare(informaţională)
a agenţilor economici şi a populaţiei referitor la cerere, ofertă, preţ,
calitate etc.; 5. funcţia de diferenţiere (asanare) a participanţilor peţii.
Piaţa stimulează pe agenţii economici competitivi şi îi elimină pe cei
necompetitivi (neconcurenţiali) ce au cheltuieli de producţie mai mari şi
calitate a mărfurilor mai joasă.

3. Toate tipurile şi formele de piaţă pot fi clasificate în dependenţă de

următorele criterii: I. În dependenţă de gradul de maturitate (nivelul de
dezvoltare) al peţii: a) Pieţe nedezvoltate – în condiţiile cărora are loc
schimbul direct dintre marfă – marfă, „schimbul barter”; b) Pieţe libere
– în condiţiile cărora schimbul este intermediat de monedă când
participă mai mulţi producători şi consumatori, lipseşte dominanţa
monopolurilor, realizarea mărfurilor are loc în baza preţului de echilibru

şi când preţul se formează în urma confruntării cererii şi ofertei. c) Pieţe

 reglate – sunt influenţate de mecanismele pieţei şi mecanismele reglării

de stat (sistemul economiei mixte). II. În dependenţă de obiectul de

tranzacţie al peţii: a) piaţa bunurilor de consum personal; b) piaţa
factorilor de producţie (piaţa muncii, piaţa capitalului, piaţa resurselor
naturale); c) piaţa hârtiilor de valoare; d) piaţa informaţională; e) piaţa
monetară şi de credit; f) piaţa resurselor naturale; g) piaţa produselor
intelectuale; h) piaţa tehnologiilor şi patentelor. III. În dependenţă de
extinderea geografică a peţii: a) piaţa locală; b) piaţa regională; c) piaţa
naţională; d) piaţa mondială. IV. În dependenţă de respectarea legislaţiei

în vigoare: a) piaţa legală; b) piaţa ilegală (nelegale). V. În dependenţă de

forma de concurenţă a peţii: a) piaţa cu concurenţă perfectă (pură); b)

piaţa cu concurenţă tip monopol; c) piaţa cu concurenţă monopolistică;
d) piaţa cu concurenţă tip oligopol. VI. În dependenţă de specificul
tranzacţiilor peţii: a) bursele (bursa de mărfuri, bursa muncii, bursa de
valori); b) licitaţiile; c) tenderul (are loc vânzarea mărfurilor în baza
concursurilor dintre vânzătorii respectivi ).

4.Piaţa cu concurenţă perfectă presupune existenţa mai multor

cumpărători şi vânzători, libertatea intrărilor pe piaţă şi a ieşirilor de pe
piaţă, mobilitatea perfectă a factorilor de producţie, cunoaşterea
perfectă a pieţei şi omogenitatea produselor.
Piaţa cu concurenţă de monopol reprezintă piaţa unui bun sau serviciu
care e oferit de un singur furnizor şi pentru care nu există un bun sau
serviciu înlocuitor apropiat.
Piaţa cu concurenţă monopolistică reprezintă un segment important al
concurenţei imperfecte şi se defineşte prin existenţa concomitentă a
diferenţierii produselor şi a unui număr mare de vânzători.
Piaţa cu concurenţă de oligopol presupune existenţa unui
număr mic de producători care domină producţia şi vânzarea unui
produs din ramura respectivă. În condiţiile concurenţei de oligopol are
loc recunoaşterea faptului, că dacă întreprinderea oligopolistă va
modifica strategiile de preţ sau pe cele care nu privesc preţul, va trebui
să facă faţă unei reacţii din partea rivalilor.