Particularitatile structurale si functionale

ale sistemului digestiv la vertebrate

Sistemul digestiv al vertebratelor are un plan de organizare unic în cadrul

căruia s-au produs în cursul evoluției perfec ționări și specializări. Segmentele
tubului digestiv prezintă particularități morfologice, structurale și func ționale
specifice fiecărei specii în parte determinate de mediul de via ță, modul de nutri ție,
natura hranei etc.
1.Cicostomi
Ciclostomii sunt animale acvatice, cele mai primitive vertebrate, au corpul
cilindric, lipsit de membre, nu au fălci (se numesc agnate), gura este rotundă,
adaptată pentru fixare pe corpul animalelor parazitate și prevazută cu din ți
cornoși. Hrana este suptă, limba funcționând ca un piston. Stomacul lipseste.
2.Pești
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare
lipsesc. Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac,
esofagul este scurt și continuă cu intestinul. La pe știi răpitori stomacul este
voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este bilobat sau trilobat și are vezică
biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La pe știi
cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Ace știa sunt slab diferen ția ți, fixa ți
de maxilare și permanent schimbați.
3.Amfibieni
La amfibieni, cavitatea buco-faringiana este larga. Unele specii au o limba
foarte mobila cu careprind hrana. Intestinul gros se termina cu cloaca; o camera
finala comuna pentru tubul digestive,caile urinare si caile genital.
4.Reptile
Sistemul digestiv este împărțit în mai multe păr ți: cavitate bucală, faringe,
esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros. Cavitatea bucală este bine
delimitată. Mandibula se articulează de craniu prin intermediul osului pătrat. Acest
mod de articulare permite deschiderea extrem de largă a cavită ții bucale. Spre
deosebire de pești și amfibieni, dinții prezintă o relativă specializare. Intestinul
gros se deschide în cloacă.
6.Păsări
Sistemul digestiv la păsări este total diferit de cel al mamiferelor. Începând cu cavitatea
bucală și terminând cu cloaca, sistemul digestiv aviar reprezintă o bună adaptare la stilul de via ță al
păsărilor. Din cauza unei rate metabolice înalte, păsările consumă mai multă hrană în raportcu corpul
lor decât alte cordate, unele păsări mici consumând zilnic hrană, cu o masă de pânâ la 20% din corpul
lor. Hrana păsărilor este variată , în dependență de specie: nevertebrate, vertebrate mici, fructe,
plante, etc. Pentru a menține o greutate optimă pentru zbor, păsările au o limită de grăsime, pe care
o pot depozita. La păsări, un mod eficient de hrănire presupune o ingerare și o digerare cât mai
rapidă a hrănii.
Carcteristici generale a cavității bucale aviare :
- Lipsa dentiției
- Limba participă la adunarea și înghițirea hrănii; nu are musculatura dezvoltată; este
acoperită cu un strat subțire de cheratină;
- Sunt puține papile gustative;
- Ciocul constă din formațiuni osoase acoperite cu cheratină
Proventriculul sau stomacul glandular, este partea superioară a stomacului aviar. Prime ște
hrana de la esofag și secretă acid clorhidric, mucus și pepsinogen, care în reac ție cu HCl. devine
pepsină.
Ventriculul, sau pipota, sau stomacul musculos este partea inferioară a stomacului inferior. El
mai poate fi numit și un echivalent al dinților aviari. Descompune mâncarea ingeratâ. Ventriculul este
acoperit de cutica gastrică, care este un strat gros, abraziv, din cheratină.
Intestinele sunt organul principal de digerare și absorbție la păsări. Prime ște bilă de la ficat
și suc pancreatic de la pancreas. Este divizat în: intestin subțire (îndepline ște majoritatea
funcțiilor) și intestin gros (rolul său este limitat la absorbția apei și electroli ților).
Cloaca este un organ al sistemului digestiv al păsărilor. Ea prime ște de șeurile de la intestinul
gros și de la sistemul urinar, pentru a le evacua în afara organismului. Cloaca are o sec țiune, Bursa lui
Fabricius, cu rol endocrin. Este divizat în 3 secțiuni:
- Coprodaeum;
- Urodaeum;
- Proictodaeum.