Baletul

Baletul este un gen de dans artistic figurativ, spectacol

teatral executat de una sau mai multe persoane. Un corp, un
ansamblu de balet compus din balerini și balerine, execută
dansuri și mișcări mimice, după o compoziție muzicală.
În secolul al XV-lea în Italia, dansul - mod de exprimare
artistică din cele mai vechi timpuri - s-a dezvoltat încetul cu
încetul într-o formă artistică scenică.
Domenico din Piacenza a scris un tratat în
1400 în care descrie cca 20 de dansuri pe
care le-a compus. Dar baletul în adevăratul
sens al cuvântului s-a dezvoltat mai întâi în
Franța, la curtea reginei Caterina de Medici,
care după decesul soțului, regele Henric al
II-lea, a invitat dansatori, coregrafi și
compozitori italieni (țara de baștină a
Caterinei) la curtea regală franceză. Cu
ocazia căsătoriei contelui de Joyeuse cu Mademoiselle de
Vaudemont în 1581, Caterina de Medici i-a dat violonistului
italian Balthazar de Beaujoyeux mână liberă să organizeze o
petrecere. Rezultatul a fost Ballet Comique de la Reine, care
este considerat prima încercare de a crea un tot dramatic prin
integrarea muzicii, a dansului și a unei acțiuni.
În România, baletul e o alegere a părinților pentru fetițe,
cel mai adesea. Aș spune din păcate, pentru că, la noi, mentalul
colectiv atribuie baletului trăsături eminamente feminine, deși,
dincolo de grație și sensibilitate, baletul înseamnă forță,
control, disciplină. Mai înseamnă o conexiune permanentă cu
muzica adevărată, cu acordurile fine și cu ritmul lăuntric al
marilor compozitori.
 E mișcare și poză, în același timp. Dinamica baletului e
zbor și plutire, iar secundele statice sunt magnifice încremeniri
statuare.„Baletul crește flexibilitatea, coordonarea, echilibrul,
forța musculară și contribuie la lărgirea gamei de mișcări.
Săriturile îmbunătățesc ritmul cardiac și, implicit, rezistența
fizică. Baletul, însă, formează personalitatea copiilor; le
stimulează încrederea în ei și inspiră un sentiment de mândrie
și de realizare. Pe măsură ce copiii stăpânesc mai multe
combinații și o coregrafie anume, stima lor de sine sporește și
poate fi transferată cu success în alte zone ale vieții lor.”
Dacă percepem cu toți senzorii activi atmosfera din sala de
curs, înțelegem că baletul poate spune povestea unei copilării
frumoase și normale: una despre solidaritate, legături
emoționale, empatie. Trăind astfel zi de zi, și printre adulți, dar
și printre copii, Aleisha ne confirmă: „Socialmente vorbind,
baletul întărește relațiile interumane.
El este o modalitate excelentă de a
întâlni persoane noi și de a
interacționa. Odată cu relaxarea și
consumarea excesului de energie,
baletul înseamnă muncă în echipă și
comunicare, fiind o activitate care expune copiii la o combinație
de mișcare, muzică și performanță artistică.”
Baletul poate fi o opțiune fericită, chiar dacă va fi o
activitate practicată temporar. Fetițele balerine merg, se așază,
gesticulează într-un fel care le trădează un exercițiu asiduu al
eleganței mișcărilor. Nimic nu e forțat. Toate acestea sunt parte
a ființei lor fluide. Vorbesc, chiar, într-un fel anume, e la ele o
finețe cultivată de muzică și de comunicarea aparte dintre
profesor și elev. Privindu-le, e imposibil să nu remarci un
contrast fascinant între aparenta fragilitate a ființei lor
exterioare și forța unei atitudini care vine din interior și e
încărcată de prestanță și noblețe.