1.

LEGĂTURA DINTRE BALET SI LITERATURĂ

Interpretarea operelor literare în balet:
episoade din experiența creativă a lui Boris Eifman

Actualmente, creaţia şi activitatea trupelor de balet este de

neconceput fără creaţia literară, subiectele, ideile şi personajele
ei. În aceste condiţii, subiectele literare stimulează creativitatea în
domeniul artei coregrafice şi impune coregrafilor o abordare
inovativă şi complexă pentru întreg procesul de creare a unui
spectacol coregrafic, a limbajului său plastic, a mijloacelor de
expresie, a personajelor şi a intrigilor dintre acestea. Fiecare
spectacol coregrafic, care are la bază o lucrare literară, este
întotdeauna o provocare a posibilităţilor nelimitate ale artei
coregrafice.
Printre renumitele balete şi spectacole coregrafice, montate
după opere literare, sunt: Frumoasa adormită, Căluţul cocoşat,
Don Quijote, Corsarul, Esmeralda, Giselle, Fântâna din
Bakhichisarai, Romeo şi Julieta, Legenda dragostei, Otello şi multe
altele, deşi trebuie de menţionat că legătura dintre libretele
acestor balete şi opera literară este foarte relativă.
Fiecare epocă a baletului a creat şi a implementat prin
literatură inovaţii ale limbajului coregrafic. Inspirându-se din
imaginile artistice ale literaturii specifice perioadei, baletul a fost
impus să depăşească limite şi ambiţii, pentru a se afirma ca artă
care, poetic, metaforic vorbind, ar fi în stare să revizualizeze viaţa.
În secolul XX este remarcat un avânt al teatrului de balet,
prin descoperirea de noi orizonturi şi posibilităţi oferite de
literatura clasică, coregrafii inspirându-se din operele literare ale
lui Shakespeare, Lope de Vega, Balzac. În această perioadă sunt
montate balete de succes, precum Fântâna din Bakhichisarai şi
Prizonierul din Caucaz, după poemele lui Aleksandr Puşkin(Iluzii
pierdute) , după romanul lui Honore de Balzac(Femeia de 30 de
ani) , după piesa lui W. Shakespeare(Romeo și Julieta), după piesa
Fuente Ovejuna a lui Lope de Vega, fapt care a dat de înţeles că
literatura clasică va atrage tot mai mult coregrafii şi va oferi noi
perspective şi oportunităţi.

LACUL LEBEDELOR
ROMEO Și JULIETA

DON QUIJOTE
 GISELLE

Boris Eifman, marele coregraf, afirma într-un interviu

faptul că : „Suntem doar o verigă a lungului lanţ istoric. Literatura
a ajutat coregrafia la formarea subiectului, imaginilor, a oferit
posibilitatea de a exprima idei filosofice profunde, de a dobândi şi
a oferi intensitate dramatică

2. BALETUL
Baletul este un gen de dans artistic figurativ, spectacol
teatral executat de una sau mai multe persoane. Un corp, un
ansamblu de balet compus din balerini și balerine, execută
dansuri și mișcări mimice, după o compoziție muzicală.Termenul
„balet” provine probabil din cuvântul italian ballare, care
înseamnă a dansa. În secolele XIII-XIV se numea balet o melodie
care însoțea un anume dans, iar în Franța și versurile care se
cântau în această împrejurare. Dansul avea un caracter mimetic
și comporta o mică punere în scenă.
Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente,
ajunge, după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și
muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice
unui nou tip de distracție colectivă, care primește denumirea de
balet.
În secolul al XV-lea în Italia, dansul - mod de exprimare artistică
din cele mai vechi timpuri - s-a dezvoltat încetul cu încetul într-o
formă artistică scenică. Domenico din Piacenza a scris un tratat în
1400 în care descrie cca 20 de dansuri pe care le-a compus. Dar
baletul în adevăratul sens al cuvântului s-a dezvoltat mai întâi în
Franța, la curtea reginei Caterina de Medici, care după decesul
soțului, regele Henric al II-lea, a invitat dansatori, coregrafi și
compozitori italieni (țara de baștină a Caterinei) la curtea regală
franceză. Cu ocazia căsătoriei contelui de Joyeuse cu
Mademoiselle de Vaudemont în 1581, Caterina de Medici i-a dat
violonistului italian Balthazar de Beaujoyeux mână liberă să
organizeze o petrecere. Rezultatul a fost Ballet Comique de la
Reine, care este considerat prima încercare de a crea un tot
dramatic prin integrarea muzicii, a dansului și a unei acțiuni.
Baletul are 3 stiluri, aceastea fiind stilul clasic, stilul neoclasic și
stilul contemporan.
Baletul clasic este o formă a dansului care se exprimă
prin mișcări precise ale corpului, bazându-se în special pe
arătarea unor linii estetice ale acestuia.
  Baletul neoclasic, introdus in secolul XX de coregraful George
Balanchine, folosește vocabularul tradițional de balet dar este mai
putin rigid. Balanchine a folosit mâini flexate si ocazional si
picioare, endedans, poziții necentrate si costume cum ar fi
costumele de balet de studii si tunicile. Se danseaza mai repede si
in tempo mai dificil, mai tehnic. E un stil ce amintește de stilul de
dans imperial rus, dar fara detaliile narativa si scenografia bogata.
El este caracterizat prin : viteza, energie, o manipulare a formei
clasice, asimetrie, multe spectacole intr-un singur act, costume si
decor simple.
 Istoria si evolutia dansului ca arta este una cat se
poate de interesanta si complexa, iar unul dintre cele
mai recente stiluri de dans il reprezinta baletul
contemporan. Acest stil de dans imbina intr-un mod
cat se poate de creativ tehnicile baletului clasic cu
tehnicile moderne, fiind considerat unul dintre stilurile
cele mai incarcate din punct de vedere emotional.
Baletul contemporan a luat nastere in
secolul XX, atunci cand dansul a cunoscut o reala
evolutie si a inceput sa se puna din ce in ce mai mult
accentul pe inovatie, creatie si imbinarea stilurilor. Se
presupune ca cel care a pus bazele baletului
contemporan este George Balanchine, unul dintre cei
mai cunoscuti coregrafi ai secolului.
https://youtu.be/DlR2Jsx2zVA
ABRU ASTA II FILMULET CU LACU LEBEDELOR de 2 min juma

https://youtu.be/lVDIXFCOGcU
ABRU ASTA II SCENA DE BALET DIN PEAKY BLINDERS CARE O SA II PLACA LA PACU MULT

MA PIS PE TINE