Introducere

Urmărind un spectacol de balet academic, ne dam seama ca ceea ce ne atrage

atenția este corpul. Corpul în splendoarea formelor sculptural lucrate, corpul așezat
în formule coreografice îndelung exersate, șlefuite, corpul suveran peste spațiul
scenic, dominând decorul, libretul. Un corp rege! „Corpul de balet”, sugerează
supremația corpului multiplicat, trupurile armonizate într-un ansamblu de mișcări
atent sincronizate, menite să dea impresia de unitate în diversitate… Dansul
modern pare să fi deschis spațiul dansului clasic spre o logică nouă, care
acompaniază oarecum evoluția logicii cotidianului contemporan… Perifericul,
„secundarul” ies în evidență, marchează mai bine spus un „exit” în afara decorului
regizat, străpungând unitatea dinainte gândită din baletul clasic. Noi înșine trăim
într-o societate (auto)eliberată de constrângeri (estetice, morale…), renunțând la
etichetă, la coregrafia regulilor specifice „lumii de ieri”. Accentul cade acum pe
detaliu; centrul de gravitate se deplasează spre periferie; acum nu corpul întreg, ci
o anumită parte a lui are misiunea de a-i da expresivitate. Însă ca orice trecere, și
această tranziție (în viață și în artă) este însoțită de riscuri. Fiindcă gestul
secund(ar) trebuie să fie capabil să exprime intensitatea întregului, devenind, el
însuși, o lume plină de sensuri noi…
La periferia baletului academic, la marginea ființei, la extremitatea corpului, se
deschide sfera unei libertăți depline, a improvizației. „Făcătorul de dansuri”, sau
artistul dansator nu mai e cel care învață mișcarea, coregrafia transmisă prin
tradiție; el devine cel care cercetează mișcarea, îi sondează, prin intermediul
trupului, sensurile tainice, semnificațiile. Anume asta a făcut și Pina
Bausch, figurile-cheie a dansului modern. Aceasta este o renumita balerină,
coregrafă, spirit clasic de expresie modernă; o extraordinară „făcătoare de dansuri”

Pina Bausch - tudii si formare

Pina Bausch s-a născut în Solingen în 1940. La 14 ani a început studiile la
Folkwang Hoschschule sub îndrumarea Prof. Kurt Jooss.
A absolvit în 1958.
A primit bursa din partea DAAD (Deutschen Akademischen
Austauschdienstes) pentru astudia în SUA.
A fost studentă la Julliard School of Music din New York și în același timp
membră a companiei de dans Paul Sanasardo și Donya Feuer.
A dansat la New American Ballet și New York Metropolitan Opera.În 1962
revineîn Germania. A dansat în compania de dans Folkwang-Ballett nou înființată
de Kurt Jooss iar din 1968 devine și coregrafă în aceeași companie.
Un an mai târziu devine directoarea Folkwang-Ballet. Iar în 1973 Pina Bausch
devine directorul nou fondatului Tanztheater Wuppertal. În 1982 apare în filmul lui
Federico Fellini “E l a nave va.” În 1990 apare “Die Klage der Kaiserin”, filmul
realizat de Pina Bausch.În 1997 pune în scenă o nouă coregrafie aspectacolului Le
sacre du printemps la Ballet de L’Opera national de Paris in 1997. În 2001 are o
apariție în filmul Habla con ella de Pedro Almodovar cu secvențe de dans din Cafe
Muller și Masurca Fogo. Pune în scenă o nouă coregrafie a spectacolului
Orpheus și Eurydike cu Ballet de L’Opera national de Paris în 2005.A primit
numeroase premii pentru demersurile ei artistice.
Pina era supranumită "coregrafă a sufletelor" și "pornografă a durerii"1 fiindcă
a revoluționat dansul și a pus bazele dansului contemporan cu spectacolele "Sacre
du printemps" din 1975 și "Café Müller" din 1978.
Pedro Almadovar a făcut filmul de Oscar "Hable Con Ella / Vorbește cu ea" din
2002 ca un omagiu pentru Pina Bausch, Federico Fellini a distribuit-o în "E la nave
va / Și corabia înaintează" din 1983. Almadovar a construit scenariul pentru "Hable
Con Ella", pe baza unui fragment din "Café Müller", care apare și în film. În acest
fel, Pina a devenit și mai cunoscută, câștigând un public nou, altul decât cel de
teatru și dans. În septembrie 2009, Pina ar fi început să lucreze cu regizorul german
Wim Wenders pentru un film 3D care îi era dedicat ei.

Pina a început ca balerină și a fost influențată de teatrul expresionist german, iar

apoi de experimentele americane postmoderne care includeau multă improvizație.
S-a inspirat din expresionismul german antebelic, iar creaţiile sale au schimbat
percepţia asupra spectacolului de dans, adăugându-i o dimensiune teatrală, aparent
discontinuă, cu decoruri uneori absurde, alaborate şi neobişnuite, precum un covor
de garoafe sau un zid prăbuşindu-se.
Stilul si modul de lucru al coregrafei Pina Bausch
Ea a iniţiat o metoda de creare a coregrafiilor care a fost copiată la scară mare.
Începea repetiţiile punând dansatorilor întrebări despre amintirile lor, despre viaţa
zilnică şi le cerea apoi să ilustreze prin dans. Bausch a iniţiat o metoda de creare a
coregrafiilor care a fost copiată la scară mare. Începea repetiţiile punând
dansatorilor întrebări despre amintirile lor, despre viaţa zilnică şi le cerea apoi să
ilustreze prin dans.

1
Florentina Ciuverca - https://www.filmreporter.ro/08-09-2011-pina-bausch-coregrafa-
sufletelor/
 Bausch a șters granițele dintre teatru și dans, și-a creat propriul stil unic.Am
amestecat dansul și conversația. În spectacolele sale sunete de succes, improvizație
jazz, operetă, cântece pentru copii, combinate cu muzica avangardei pariziane
Pierre Henri. Teatrul ei sa imersat pentru totdeauna în lumea interioară a omului.

Stilul ei se reflectă în creaţiile coregrafilor europeni Jan Fabre, Anne Teresa de

Keersmaeker, Sasha Waltz şi Alain Platel. De asemenea, a influenţat coregrafii
americani de dans contemporan pentru care graniţa dintre teatru şi dans a devenit
una fluidă. Paul Taylor, unul dintre coregrafii americani cu care lucrase, in
autobiografia sa, acesta o descria ca pe „una dintre cele mai fine persoane pe care
le-am văzut vreodată”. Ca dansatoare „brăzda podeaua, uşor inegal, precum un
compas hârtia”. Tot Tayor mai spunea despre Pina că „se putea mişca mai încet
decât o pompă de bicicletă înfundată”.2
Într-un interviu din 2005 pentru Le Figaro, a spus despre dansatori că au multă
tehnică, dar „caut altceva”, spunea ea, „posibilitatea de a-i face să simtă ce
înseamnă fiecare gest. Totul trebuie să vină din inimă, trebuie să fie trăit”.3
Limbajul coregrafic al Pinei Bausch se dezvoltă treptat, în strânsă colaborare cu
membrii propriului ansamblu.Interpreții au fost încurajați să-și transpună propriile
gesturi și trăiri într-un dans caracterizat de emotivitate, izbucniri agresive și
elemente iterative. O temă principală a dansurilor este problematica relațiilor
interumane. În opera târzie se pot remarca mai des elemente de factură lirică și
influențe din alte culturi.
Pina Bausch creează spectacole senzo-termice, documentare ale emoţiilor extreme,
transpuse într-un limbaj corporal frust şi simbolic. Colează amintiri care refac un
arc al inocenţei pierdute. Tractează timpul copilăriei şi aduce în prim-plan
informaţii afective, sub formă de jocuri, basme, extrase dintr-o memory book, pe
care dansatorii o răsfoiesc pe sărite. Rememorarea e un acvariu al inocenţei care se
umple, succesiv, de pământul morţii.

Spectacolele Pinei Bausch gravitează între autoritatea timpului cald şi frenetic al

copilăriei şi autoritatea timpului rece şi angoasant al sfârşitului. Între exuberanţa
jocului în care copilul îşi ciupeşte degetele ca să simtă că e viu şi amorţeala
respiraţiei finale.
2
Paul Taylor - https://www.theguardian.com/stage/2003/apr/19/dance.artsfeatures

3
Pina Bausch – http://www.lefigaro.fr/culture/2017/05/18/03004-20170518ARTFIG00240--
jessica-and-me-pina-bausch-et-moi-emoi.php
 Pina Bausch sparge ordinea concretului şi localizează neaşteptatul în scene care
rup cronometrul logic. Pe un câmp de garoafe – Nelken –un corp gol, acoperit pe
jumătate de un acordeon, păşeşte cu grijă ca şi cum i-ar fi frică să nu strivească
viaţa de sub el.

Structura spectacolelor create de Pina B.

Spectacolele Pinei sunt construite prin acumularea şi repetiţia unor secvenţe

concentrate, aparent fără nicio legătură, dar dispuse într-o dramaturgie în care
gesturile îşi corespund prin rezonanţa semnificaţiilor de adâncime. E ca şi cum o
mişcare se vede şi se aude în toate mişcările. Există o geometrie a ecoului care
funcţionează perfect. Un cerc trasat în interiorul unei secvenţe se deschide în
minicercuri care îi preiau dinamica.

Lucrarile Pinei Bausch nu urmează o structură narativă sau o progresie liniară.Ele

sunt construite din serii de episoade.Mai multe acțiuni scenice simultane, imagini
cu impact, utilizarea experiențelor specifice ale dansatorilor, activități zilnice, texte
adesea adresate publicului și o varietate de muzică, unde accentul se pune pe
propunerea lor de dans-teatru.

Pina Bausch deschide un nou concept al dansului modern, unde se referă la o pauză
estetică și coregrafică, convențională la vremea respective, căutând astfel cel mai
bun spațiu deschis, extins, reevaluarea dimensiunii de zi cu zi. Pentru lucrul asupra
operelor sale Pina prefera aerul liber si covorul de iarba verde si creaza un dans
dincolo de dans, care din miscari si actiuni spune ceva, exprima dincolo.

Unul dintre secretele limbajului de dans ale Pinei Bausch este capacitatea de a
rămâne fără timp și spațiu, pentru a depăși limitele rămânând în vigoare. Se pare că
persoana de pe scenă este nemișcată, dar privitorul simte literalmente fiecare
vibrație vibrațională a emoțiilor.

Pentru a explica dezamăgirea și disperarea, trebuie să ridicați cu exactitate

dimensiunea și lumina în care trebuie așezată molia umană - aici zboară, se înfundă
și va lăsa în mod inevitabil un semn nu numai în privitor, ci și în interpret, pentru
că acesta este procesul său de vindecare.

Coregrafia Pinei Bausch este o relație, a cărei anatomie este pregătită în fiecare
piesă, lucrul cu ea este o introspecție continuă. Dragostea și teama, ura și
disperarea, bucuria și pofta sunt doar o mică parte a ceea ce poate fi enumerat din
paleta sa, iar culorile se amestecă nu pe pânză, ci în ochii privitorului. Pina distinge
emoțiile umane de subtilitate la nuanțe sau abateri. De la faptul că, uitându-te la
afirmațiile ei, te involbiți involuntar de durere, atunci zâmbești în general, prins în
căldura liniștii? La dansatori nu există obsesie monocromă și patos vulgar. Nervos,
gesturi repetate, cum ar fi lovituri zdrențe de tulburare obsesiv-compulsivă, ele nu
pot fi necredincioase, ele neapărat doresc să intervină, să oprească.

Pina ,hooliganila na stene4, - a construit nave sau a acoperit totul cu zăpadă,

bărbați îmbrăcați în haine de damă și ciorapi, iar femeile s-au dezbrăcat, l-au forțat
pe bătrâni să-și indrepte spatele spatele, iar tinerii să învețe răbdarea. Orice sa
întâmplat pe scena Pinei Bausch, totul a devenit armonios, condiționat din punct de
vedere structural și invariabil necesar din punct de vedere poetic.

Pentru multe astfel de teatre poate părea de neînțeles, absurd, respingător sau
iritant. Scenele sale sunt atât de fantastice, care inițial a provocat confuzie - în
cazul în care acestea sunt realitate și ficțiune, astfel ca te intrebi dacă există un
început și un sfârșit în istorie, cum să depășească singurătatea, este posibil de a iubi
cum ar fi ... un firicel de întrebări „de ce“, din care fiecare are propriul său răspuns
în mintea lui, experiența sa în organism, sentimentele tale - și aceasta este
morfologia, ceea ce face dintr-o dată o iluzie optică dans ușor de înțeles, se
colectează într-un întreg și bogat, se transformă într-o experiență personală de
contemplare.

Pina – inovatoare a dansului

Ea a inovat teatrul-dans fiindcă a șters diferența dintre coregraf și dansator, ea fiind

ambele și cerând.u-le tuturor dansatorilor cu care lucra să producă pe o temă dată și
să improvizeze, dar și să se expună și să își personifice spectacolele.“Eu le pun
întrebări, iar ei răspund expunându-se destul de mult. E decizia lor cât de departe
sunt dispuși să meargă. Nu e nevoie să forțez, ei singuri au venit să lucreze cu
mine, în cunoștință de cauză. Altfel, experiența asta n-ar mai avea nici un sens,
pentru nimeni. Nu e vorba despre a-i face să-mi verse toate traumele copilariei de
la prima întâlnire. Chiar mă tem de cei care fac asta. Îmi plac oamenii care au
nevoie de timp pentru a-și deschide sufletul. Altfel, nu mai e special”, spunea Pina
în 1999 într-un interviu pentru The Guardian.
Pentru dialogul cu lumea, ea a inventat un "limbaj nonverbal" unic și a devenit
unul dintre aceia care au schimbat chiar înțelegerea dansului secolului al XX-lea.
Producțiile sale au devenit o sinteză a coregrafiei, a artei dramatice și a instalării
video, iar faimosul "Teatru Wuppertal Tancet" a devenit cunoscut în întreaga lume.
Astăzi, lumea dansului marchează cea de-a 70-a aniversare a nașterii lui Pina
Bausch.
4
Ваня Хант - http://vanyahunt.com/2014 /08пина-бауш-танцующая-нагота /
Pina Bausch a schimbat lumea dansului odată pentru totdeauna. În aspectul ei, nu
exista nici un indiciu de glamour de balet. Invariabil în negru, în pantofi grosiere
de bărbați, fără machiaj, ea a lovit-o ascetic și laconică. La vârsta de cincisprezece
ani, a intrat în școala Kurt Joss, care a susținut ideea sintetizării baletului cu alte
forme de artă. El a trimis un student talentat pentru idei noi în Statele Unite. Dupa
Scoala Juilliard si lucrand la New American Ballet, Pina sa intors sub aripa
profesorului ei ca solist in baletul Folkwang.

În 1971, Pina a venit la Wuppertal și a schimbat pentru totdeauna acest loc

sumbru. A creat un teatru de dans, pe care întreaga lume o știe astăzi. În Germania
se numește o comoară națională.Primul ei spectacol a fost înfrânt."Primăvara este
sacră" - pentru dansuri păgâne sălbatice pe o scenă acoperită de pământ, scene
expresive de violență și de moarte."Șapte păcate de moarte" - pentru cruzimea,
feminismul sincer, renunțarea la regulile clasice de balet."Bluebeard" - pentru
dansatori vorbitori și povestiri complicate.

Lucrarea ei era complet lipsită de manieră. În dansul clasic, mulți încearcă să

repete totul așa cum a fost, dar nu Pina. Se poate compara cu Isadora Duncan la
începutul secolului.Tehnica ei a devenit foarte importantă în exprimarea dansului ,
spunea intr-un articol coregraful John Neumeier (Germania).

A dezvoltat conceptul de teatru-dans, inspirată de dansul expresionist german, pe

care îl practicase cu Jooss, şi de tendinţele postmoderne din anii 70. Le-a dat
dansatorilor replici, a înlocuit frumoasele corpuri de balet cu trupuri bătrâne
(scoţând din sală spectatorii, la început), pe care le-a dezbrăcat, a creat scenografii
fascinante şi provocatoare tehnic, momente obsesive în care dansatorii execută, cu
un efort fizic considerabil, aceleaşi mişcări, a combinat erotismul şi comicul de
cabaret cu dramatismul expresionismului.

Întreaga ei filosofie e perfect sintetizată în această declaraţie, pe care a dat-o

într-unul din puţinele sale interviuri: „Nu mă interesează cum se mişcă dansatorii,
ci ceea ce-i mişcă pe ei”. Metoda ei de „casting”, atunci când căuta dansatori noi,
devenise faimoasă: le cerea aspiranţilor să danseze după cuvinte – ca „apus”,
„iubire”, „ceva interzis”, „prima impresie” – iar înaintea fiecărui spectacol le punea
întrebări pentru a scoate la iveală dorinţele, pasiunile, fricile care ar fi putut da
mişcărilor lor o dimensiune profund personală şi emoţională. Dansatorii nu
executau simple mişcări, ci făceau confesiuni pe scenă şi poate asta e cea mai
importantă contribuţie a Pinei Bausch în dansul contemporan – metoda de lucru cu
performerii, faptul că, îngăduindu-le improvizaţia şi cerându-le să se descopere şi
să se reveleze pe ei înşişi, îi transforma în coregrafi, alături de ea.
„Eu le pun întrebări, iar ei răspund expunându-se destul de mult. Ei aleg cât de
departe sunt dispuşi să meargă. Nu trebuie să forţez nimic, ei singuri au venit să
lucreze cu mine, în cunoştinţă de cauză. Altfel, experienţa asta n-ar mai avea nici
un sens, pentru nimeni. Nu e vorba să-i fac să-mi mărturisească traumele copilariei
de la prima întâlnire. Chiar mă tem de cei care fac asta. Îmi plac oamenii care au
nevoie de timp pentru a-şi deschide sufletul. Altfel nu mai e atât de special”,
spunea Bausch pentru „The Guardian”.

Foarte disciplinată în muncă, artista lucra câte 12 ore pe zi, timp de trei luni,
înainte de fiecare premieră. Fuma ţigară după ţigară (Camel sau Lucky Strike) şi-şi
epuiza dansatorii, ca apoi să-i trateze cu prăjituri făcute de ea. „Cine o întâlneşte,
se îndrăgosteşte pe loc de ea”, îi promitea un dansator, Jo Ann Endicott, criticului
de la „Ballet” înainte de interviu. Magnetismul ei era extraordinar şi pe scenă şi,
într-un mod fascinant, li-l transfera şi dansatorilor. Iar muzica aleasă de ea
(inclusiv cântece de Maria Tănase) era foartă atractivă pentru public.
Pina vorbeste prin lucrarile ei despre moarte, despre dragoste, despre
singurătate, despre imposibilitatea unei persoane de a se rupe în alta.

La sfârșitul anilor șaptezeci, Pina a lansat "Café Mueller" și "Seven Deadly

Sins". Criticii au numit spectacolele spectacolul cel mai distructiv din tot ceea ce a
existat vreodată pe scena germană. Ea a pronunțat un verdict al cruzimii și
indiferenței.

"Ultimul lucru de care mă interesează este modul în care oamenii se mișcă.

Mă interesează ceea ce le conduce "5- aceste cuvinte ale lui Bausch au devenit un
manifest al dansatorilor și coregrafilor de multe generații.

"Ceea ce a făcut a fost original, iar mulți au încercat să o copieze. Dar nimeni
nu a reușit să facă acest lucru la maximum. În fiecare dintre lucrările ei a fost o
semnificație personală profundă "6, subliniază John Neumeier.

În 1982, au apărut "garoafele" revoluționare. Au devenit un șoc pentru festivalul

Avignon, un eveniment de o scară globală.

În Rusia, "Garoafele" Pinei au fost văzut în 1989. Scena este plină de flori,
dealul optzeci de mii de petale, cântând, vorbind, artiști de dans ... publicul
Moscova a fost încântat, în contrast cu londonezii furioase și New York-ezi care au
vizionat „Garoafe“ cinci ani mai devreme.
5;6
Театр - журнал о театре No. 1, 10/2010, pag. 6
"Nu era posibil să o prezicem. Era uimită și șocată de idei noi. Riddle - unde a
cucerit atât de mult noul, iar în fiecare spectacol a fost întotdeauna simțită
prezența ei "7, - spune coregraful Nacho Duato (Spania).

Noile sale idei au fost inspirate de diversitatea lumii. După Portugalia, în 1997, a
apărut "Mazurka Fago", după Hong Kong - "Window Wiper". Ea a creat un jurnal
al orașelor care a trecut prin inimă, după care au fost mai mult de cincizeci de
spectacole.

În cercurile de balet, Bausch era numit "Picasso in Dance".A jucat în două benzi
cultice - în filmul Fellini "Și nava navighează" și în fotografia "Vorbește cu ea" de
Almodovar.Plecarea ei era rapidă și neașteptată. Puzzle-ul, al cărui nume este Pina
Bausch, nu a fost niciodată rezolvat.

Teme, idei, trairi si sentimente in cratiile Pinei

Piesele ei tematizează condiția umană, relația femeie-bărbat, propun călătorii
mentale, suprarealiste, dincolo de memorie, durere și plăcere.Pina a locuit toată
viața în orașul industrial Wuppertal, învecinat cu Dusseldorf, iar despre această
alegere a ei a spus: “Pentru că e atât de aproape de realitate. Acolo nu sunt iluzii,
decât pe scenă”.La cinci zile după ce primise diagnosticul de cancer și la numai
două săptămâni de când s-a urcat ultima dată pe scenă, coregrafa Pina Bausch a
murit în 1 iulie 2009.
In creatia ei, Pina renunţă la unduirile fluide ale baletului clasic, optând pentru
sisteme de gesturi abrupte, disjuncte şi şocante, inserate într-un flux de mişcări,
prozaice, aparent simple, dar de o precizie şi o forţă care nu se pot atinge decât la
nivelul superlativ al artei dansului. Vestimentaţia e de asemenea surprinzătoare: de
la sugestiile antice ale zeiţelor până la îmbrăcămintea contemporană, costumele şi
rochiile retro sau cea mai banală lenjerie de corp, asociată cu stări de cvasi-nuditate
conotând nu erotismul, ci pur şi simplu umanitatea naturală, tratată cu maximă
dezinvoltură şi decenţă. A adus o îmbunătăţire substanţială coregrafiei la nivel
mondial, având curajul să îmbine arta dansului cu pantomima. Acest “ teatru mut “
este bazat pe simboluri şi sugestii, replicile dispar, iar singurele aspecte pe care
publicul le poate savura sunt doar mişcările- ele sugerând dorinţe, idei, senzaţii,
neputinţe, suferinţe.

7
Театр - журнал о театре No. 1, 10/2010, pag. 8
 Pina înseamnă mai mult decât o influenţă asupra dansului, înseamnă o
reînnoire a scenei. Ea a inventat, cum este şi numele companiei sale, dansul-teatru.
O nouă formă în care dansatorii pot să vorbească în timpul dansului, să strige sau
pur şi simplu să meargă fără să integreze paşii dansului într-o suită de poziţii
învăţate şi cunoscute, să danseze, să recreeze.

Pina si amprenta acesteea asupra dansului din intreaga lume

Pina si-a lasat amprenta asupra lumii dansului pe oriunde-n lume a trecut. În
Anglia, arta dansului ei planează asupra creaţiilor concepute de Akram Kahn,
Siobhan Davies sau Wayne McGregor şi a companiei „Lloyd Newson”, care fac să
vorbească dansatorii pe scenă, îi fac să cânte şi să se mişte într-un anumit ritm.
Pina Bausch a înţeles că dansul este naraţia lineară şi naraţia literară nu este
întotdeauna cel mai bun medium pentru a vorbi despre condiţia umană. Frumuseţea
dansatorilor era departe de canoanele cunoscute, pentru că ea lucra cu David
Toole, cel cu picioarele scurte.

Mulţi ani, de-a lungul carierei sale, Pina Bausch şi-a găsit inspiraţie în marile
oraşe şi în ţări ale lumii unde a fost invitată pentru a susţine rezidenţe de creaţie în
domeniul coregrafiei. Bausch are opera crete pretutindeni sau inspirate de
pretutindeni. De exemplu “Come el musguito en la piedra” este creat la Santiago
de Chile, “Wiesenland” fiind o evocare a Budapestei, “Bamboo Blues”,e inspirat
de India, cu prilejul unei rezidenţe a Pinei Bausch la Calcutta, “Nefes”,e o lucrare
creată în Turcia, “Viktor, Viktor”, e un spectacol inchinat Romei “Palermo,
Palermo”, “Nur du”, coregrafie lansată la Los Angelels în 1996, “Der
Fenzterputzer” (Spălătorul de vitrine), a fost prezentat la Hong Kong în 1997,
“Agua”, poartă amprenta Braziliei, şi “Ten Chi”, e inspirat de Japonia. Toate
acestea demontreaza maretiea si importanta acestei personalitati atat de marcante.
 Bibliografie:

Royd Climenhaga, The Pina Bausch Sourcebook, Ed. Routledge, USA, New York,
2013.

Marion Meyer, Pina Bausch The Biography,Canada, 2004.

Royd Climenhaga, Pina Bausch, USA, New York, 2017.

Ciane Fernandes, Pina Bausch and the Wuppertal dance Theatre, repetition and
transformation, ANNA BLUME, Sao Paulo, 2007.

www.pinabausch.org/en/pina/biography

https://www.dancemagazine.com/pina-bausch-2484085996.

https://www.nytimes.com/2017/09/12/arts/dance/pina-bausch-bam-tanztheater-
wuppertal.html

https://www.youtube.com/watch?v=Ys5xfdn5rlo

https://www.youtube.com/watch?v=rXMluQ75k5g

https://www.youtube.comhttps://www.youtube.com/watch?v=eTCcRutPxZE/watc
h?v=hh8cUsdz1fU

https://www.youtube.com/watch?v=d_N6_-Yt28Y

https://www.youtube.com/watch?v=dPjX2DEO5iQ

https://www.youtube.com/watch?v=C31aUjxHPYY

https://www.youtube.com/watch?v=SM9cqxUV2IA

https://www.youtube.com/watch?v=yfoheZr5gbc
 Ministerul Culturii al Republicii Moldova
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
Facultatea: Teatru, Film şi Dans

Catedra: Teatrologie, Dramaturgie şi Scenografie

Specialitatea: Teatrologie

Referat
Tema: ,,Pina Bausch - coregrafa sufletelor”

Autor: Dumitrița Maximciuc

Pedagog:Svetlana Tîrțău, dr., prof univ.

Decan FTFD

Chişinău 2017
Anexa1:
 Anexa 2:

Pina Bausch, repetând „Café Müller” pentru Festivalul Avignon (Franţa), 1995.
Foto: Anne-Christine Poujoulat/Agence France-Presse
 Anexa 3 :

Pina Bausch în „Danzon”, 1995.

Foto: Maarten Vanden Abeele

Dansatori în spectacolul doamnei Bausch „Iphigenie auf Tauris” (Gluck) în cadrul Festivalului
Internaţional de la Edinburgh, 1996.
Foto: Sean Hudson
 Anexa 4 :

Membri ai Tanztheater Wuppertal în „Nelken” („Garoafe”) la Wuppertal, 2008.

Foto: Uwe Schinkel

Dansatori repetând „The Rite of Spring” în iulie 2007, înaintea de deschiderea Festivalului Avignon.
Foto: Anne Christine Poujoulat/Agence France-Presse
 Cuprins:

Introducere………………………………………………………………….

Pina Bausch - studii si formare…………………………………………….

Stilul si modeul de lucru al coregrafei ...........................................................

Structura spectacolelor create de Baush.........................................................

Pina – invatoare a teatrului-dans.....................................................................

Teme, idei, trairi si sentimente in cratiile Pinei………………………........

Pina si amprenta acesteea asupra dansului din intreaga lume………………

Bibliografie………………………………………………………………….

Anexe………………………………………………………………………..