DANSUL POPULAR LA PREȘCOLARI

Prof. Vădănoiu Raluca Alexandra

Prof. Melinte Andreea Ramona
Grădinița cu Program Prelungit „Lumea Florilor”
Năvodari, Constanța

Jocul/dansul dӑ sens copilӑriei deoarece miṣcarea, exerciṭiul fizic ȋn sine ȋi fac pe copii fericiṭi.
Printr-o activitate minuṭios elaboratӑ, la ṣcolarul mic se pot descoperi talente cu ȋnclinaṭii spre dans,
care ȋndrumate ṣi cultivate atent pot da roade.
Exerciṭiile fizice realizate prin dans dezvoltӑ calitӑṭi ṣi deprinderi motrice ṣi artistice,
contribuind cu precӑdere la educaṭia estetico-motricӑ a copiilor. Stimularea ṣi formarea calitӑṭilor
psihico-fizice prin ȋnvӑṭarea unor paṣi de dans determinӑ dezvoltarea unor capacitӑṭi de percepere ṣi
ȋnṭelegere a frumosului din naturӑ, artӑ ṣi societate.
Fiind practicate atȃt ȋn activitӑṭile ṣcolare, cȃt ṣi extraṣcolare, dansurile ajutӑ la dezvoltarea
interesului pentru miṣcarea expresivӑ ṣi formarea unui limbaj motric expresiv, plastic ṣi estetic. Prin
dans se realizeazӑ miṣcarea ȋntr-un ritm suplu ṣi natural, se sincronizeazӑ paṣii pe ritmul muzicii.
Implicarea afectivӑ ṣi efectivӑ a copiilor, ȋn acest gen de activitate, a dovedit cӑ nu existӑ un mijloc de
educaṭie fizicӑ mai complet, pe care copilul sӑ-l facӑ cu atȃt de multӑ plӑcere. Dansul are la modul
natural- ritm, supleṭe, echilibru, ṭinutӑ adecvatӑ ṣi cultivӑ ȋn mod plӑcut, anumite virtuṭi fizice,
precum: ȋndemȃnarea, tenacitatea, viteza, simṭul orientӑrii ȋn spaṭiu.
Dansul popular este cea mai veche formӑ de artӑ, este cel care a rӑmas ȋn atenṭia cercetӑrii
ṣtiinṭifice, ȋntȃrzierea se explicӑ prin dificultatea notӑrii exacte a miṣcӑrilor. Coregrafia a fost vӑduitӑ
de ceva comoditate, mulṭi mulṭumindu-se cu transmiterea oralӑ, ca de la maistru la ucenic, uneori
recurgȃnd la subterfugiul mult alambicat al descrierii litarare pentru consemnarea figurilor.
“Dansul popular exprimӑ crezul artistic al poporului; obicei ṣi tradiṭie transmise din generaṭie ȋn
generaṭie….Dansul popular este o moṣtenire a trecutului transmisӑ din generaṭie ȋn generaṭie ȋn special
pe cale oralӑ, prin dans de la copilul ce ȋnvaṭӑ de la bӑtrȃnii satului…..Expresivitatea artisticӑ a
dansului popular genereazӑ copiilor stӑri afective de o ȋnaltӑ sensibilitate, formȃndu-le simṭul pentru
frumos, pentru arta popularӑ. Alӑturi de dansul ȋn sine ṣi muzica lui, costumele populare specifice
fiecӑrui dans popular creeazӑ o ȋmbinare armonioasӑ a paletei coloristice creȃnd un tot unitar de o
valoare inestimabilӑ ṣi fӑcȃndu-l pe copil sӑ-ṣi educe dragostea pentru folclorul romȃnesc” (Mariana
Caroli, Emilia Criṣan, Claudia Julea).
Caracterizȃndu-se ca dans de colectivitate, cu execuṭie unitarӑ a miṣcӑrilor ca ṣi prin caracterul,
structura acestora, folclorul coregrafic romȃnesc face parte din marea familie a dansurilor balcano-
carpatice. În el se ȋntȃlneṣte o mare bogӑṭie de ritmuri ṣi tempo-uri, de atitudini ale braṭelor,
ȋmbinȃndu-se eleganṭa miṣcӑrilor lirice ale dansurilor de femei, cu vitalitatea ṣi virtuozitatea dansurilor
bӑrbӑteṣti. O serie de elemente tehnice bine conturate determinӑ un specific naṭional foarte pronunṭat.
Paṣi cu deplaṣӑri largi sau paṣi mӑrunṭi pe loc, paṣi schimbaṭi sau grupe de 7-15 paṣi succesivi, paṣi ȋn
contratimp sau sincopaṭi se combinӑ ȋn deplasӑri mici sau deplasӑri mari ȋn toate direcṭiile, ȋntr-o
imensӑ varietate de combinaṭii. La acesta se adaugӑ intensitatea aṣezӑrii paṣilor pe podea, care creṣte
ȋn acest fel varietatea nuanṭelor ritmice. Se ȋntȃlnesc de asemenea paṣi ȋncruciṣaṭi, pinteni pe podea sau
ȋn aer, o ȋntreagӑ gamӑ de sӑrituri, salturi cu mare elan, paṣi pe vȃrful sau pe tocul piciorului, alternȃnd
cu paṣi pe perniṭa sau pe talpa piciorului, ridicarea picioarelor ȋn aer cu diferite amplitudini, rotirea
picioarelor ȋn aer sau la nivelul solului, bӑtӑi pe cizmӑ ṣi pe diferite segmente ale picioarelor, piruete
pe cӑlcȃie executate de fete, pocnituri din degete, etc.
Cele mai multe dansuri populare se ȋncadreazӑ in categoria celor dionisiace: consum maxim de
energie, tumult de dezordine aparentӑ, frenezie ce pare a se autoalimenta fӑrӑ sfȃrṣit. Dansurile
populare din categoria apolinice: sunt mai puṭine, deṣi larg rӑspȃndite, ȋn frunte cu hora, ca pentru a
ṭine cumpӑnӑ dreaptӑ celorlalte. Totuṣi miṣcarea calmӑ, ȋn care iureṣul este ȋnlocuit prin graṭie ṣi mai
cu seamӑ eleganṭa necӑutatӑ, sfȃrṣeṣte prin a aduce cu sine stadiul euforic atȃt de propice “sufletului
popular”, chiar dacӑ potenṭialul valoric este mai scӑzut. De altfel, dansul popular se aratӑ cel mai
adesea, ȋn practica ruralӑ drept o ȋmbinare a dionisiacului cu apolinicul, ȋntrucȃt dansurile populare din
categoria primӑ au momente de relaxare, pseudo-pauze coregrafice, ȋn care miṣcӑrile devin potolite
aproape pȃnӑ la extincṭie, iar cele din cealaltӑ categorie pot primi impulsuri de ȋnviorare care sӑ
necesite un flux sporit de energie.
Cele mai rӑspȃndite dansuri populare sunt cele de grup, precum:
HORA- cea mai rӑspȃnditӑ ṣi mai frecventӑ, cu funcṭii rituale ṣi ceremoniale. Este dansul mӑiestuos,
care impune jucӑtorilor acea ṭinutӑ a bustului, chiar emfaticӑ, privirea deschisӑ ṣi jovialӑ, lӑsȃnd cȃmp
deschis trӑsӑturilor sufleteṣti pricinuite de conspectarea celor prinṣi ȋn lanṭ. Acest dans este prin
excelenṭӑ un dans apolinic, ce conferӑ liniṣte ṣi graṭie, departe de zbuciumul celor care impun eforturi
ṣi miṣcӑri vijelioase. Hora este foarte accesibilӑ copiilor, ȋndrӑgitӑ pentru linia melodicӑ ṣi simplitatea
paṣilor, cȃt ṣi pentru strigӑturile care i-au sporit farmecul. “Dansul popular HORA se lucreazӑ ȋn
formaṭie ȋnchisӑ de cerc, copiii prinṣi de mȃini, cu coatele ȋndoite, mȃinile prinse la ȋnӑlṭimea
umerilor.
BRÂUL (danṭul)- este un dans frecvent ȋntȃlnit, caracterizat printr-o vivacitate de tensiune maximӑ,
care reprezintӑ un fel de apogeu al dansurilor de facturӑ dionisiacӑ. Brȃurile sunt jocuri bӑrbӑteṣti, dar
pe alocuri, ȋntre timp au devenit ṣi mixte. Au numeroase denumiri locale, cum ar fi: rustem, roatӑ,
irindeaua, corӑbeasca, ursӑreascӑ, boitӑneṣte, etc.
SÂRBA- este un dans caracterizat printr-o vivacitate de tensiune medie. Sȃrbele sunt felurite, cu paṣi
sӑltӑreṭi care dau un aspect ondulatoriu coloanei, cu braṭele pe umeri ṣi produc o exuberanṭӑ sporitӑ.
Ele sunt dansate atȃt de bӑrbaṭi, cȃt ṣi de femei.
 Dansurile populare se danseazӑ atȃt in grup, cȃt ṣi ȋn perechi. Dansurile ȋn perechi sunt:
ȋnvȃrtita, haṭegana, bӑtuta, braṣoveanca, geamparaua, etc.
ÎNVÂRTITA –este un joc popular unguresc, descris cu dese ṭopӑituri ṣi cu uṣoare salturi, prin care
bustul jucӑtorului rӑsare deasupra mulṭimii, care ȋmbie copiii la joc prin melodie ṣi ritm. Este realizat
prin acele dӑri pe sub mȃnӑ ale jucӑtoarei, care se roteṣte pe cӑlcȃie secunde ȋn ṣir, de mai multe ori ṣi
ȋntr-un crescendo care pare sӑ prefacӑ miṣcarea ȋntr-un vȃrtej fӑrӑ sfȃrṣit. Pentru a fi la ȋnӑlṭimea unei
asemenea minuni coregrafice, jucӑtorul se avȃntӑ ȋn sӑrituri ȋndrӑzneṭe ṣi cu mȃna rӑmasӑ liberӑ
loveṣte picioarele sau carȃmbii ciṣmelor, cu chiote ṣi ṣurierӑturi menite sӑ sublinieze asemenea culme.
Cȃnd jucӑtoarele ṣi-au terminat pirueta, urmeazӑ rotirea ȋn perechi, desfӑṣuratӑ cu aceiaṣi vervӑ
exorbitantӑ.
BÃTUTA – este un dans ȋn perechi transilvӑnean caracterizat prin bӑtӑi ritmice din mȃini ṣi din
picioare.
GEAMPARAUA - este un dans ce se joacӑ, mai ales la nuntӑ ȋn Dobrogea, dar ṣi ȋn alte ṭinuturi
apropiate, precum Muntenia de Sud (Teleorman, Argeṣ, Giurgiu, Cӑlӑraṣi, Ialomiṭa, Brӑila). Acest
dans face parte din categoria dansurilor de grup, ȋn lanṭ bӑrbӑtesc ṣi mixt, ȋn formaṭie de cerc ṣi
semicerc, ṭinuta de mȃnӑ jos, tempo vioi (ȋn mӑsura 7/16) ṣi moderat (ȋn mӑsura 7/8), deplasӑri
bilaterale, deplasӑri cu ocolire, paṣi simpli, paṣi ȋncruciṣaṭi ȋn faṭӑ prin sӑriturӑ, bӑtӑi pe sol ȋn acord ṣi
accentuate, suprapunere concordantӑ, suprapunere neconcordantӑ, ritm asimetric (aksak).
BRAŞOVEANCA – este un dans tradiṭional romȃnesc ce ȋṣi are originea ȋn Ardeal. Este un dans
pentru cupluri, lent la ȋnceput, dar care ȋṣi accelereazӑ ritmul pe parcurs. Acest dans presupune
formarea unui ṣir de cupluri, ȋn care partenerii stau foarte aproape unul de celӑlalt ṣi se miṣcӑ ȋn felul
urmӑtor: doi paṣi ȋnainte, apoi doi paṣi ȋnapoi, dupӑ care bӑrbatul ṣi femeia schimbӑ locul. Chiar dacӑ
la prima vedere pare simplu, acest dans necesitӑ o oarecare instruire ȋntrucȃt lipsa unei sincronizӑri
perfecte cu ceilalṭi poate cauza incidente neplӑcute (cӑlcatul pe picioare). dacӑla prima vederecare
Deṣi dansul popular romȃnesc se manifestӑ ȋntr-o varietate de aspecte regionale, el prezintӑ
totuṣi caractere comune esenṭiale care unesc toate formele de expresie coregraficӑ ale poporului romȃn
ȋntr-un stil naṭional specific.
Pentru a ne defini identitatea avem nevoie să ştim cine suntem, de unde venim, care ne sunt
rădăcinile sau, altfel spus, care ne sunt strămoşii. Nu degeaba există la atâtea popoare cultul
strămoşilor, iar tradiţia poporului se transmite mai departe cu fiecare generaţie pentru a conserva ceea
ce este specific. Înţelegerea corectă a tradiţiilor şi obiceiurilor creează sentimentul de apartenenţă
naţională şi declanşează sentimentul patriotic în personalitatea individului.
Serbӑrile ṣcolare au un rol formativ care este ȋndeplinit numai ȋn cazul valorificӑrii pe diferite
planuri a capacitӑṭiilor copiilor. Pentru a facilita acest lucru, serbӑrile ȋn grӑdiniṭӑ se organizeazӑ ȋn
jurul unei teme, iar conṭinutul progranului se fixeazӑ ȋnfuncṭie de tema respectivӑ.
 O ocazie eficientӑ de valorificare a tradiṭiilor ṣi obiceiurilor strӑbune o constituie serbӑrile
organizate cu diferite ocazii.
Cele mai ȋntȃlnite serbӑri sunt cele ocazionale (sӑrbӑtoarea diferitelor evenimente mai importante
din viaṭa copiilor: 1 Iunie, 8 Martie, serbӑri de sfȃrṣit de an ṣcolar), serbӑri prilejuite de marile
evenimente istorico-sociale (1 Decembrie, 24 Ianuarie), serbarea lui Moṣ Crӑciun ṣi a celorlalte tradiṭii
populare (serbarea toamnei).
La vȃrsta preṣcolarӑ sunt mai greu de ȋnṭeles evenimentele petrecute de Crӑciun, Anul Nou,
Boboteazӑ, Sf. Paṣti. Rolul educatoarei este acela de a transmite copiilor, din generaṭie ȋn generaṭie,
portul, graiul, datinile ṣi obiceiurile, aṣa cum le-a moṣtenit de la strӑbuni.
Serbӑrile organizate cu diferite ocazii sunt un izvor de bucurii ṣi satisfacṭii care creeazӑ copiilor o
stare de bunӑ dispoziṭie, favorabilӑ atȃt ȋn dezvoltarea psihicӑ, cȃt ṣi in cea fizicӑ ṣi esteticӑ. Copiii
trebuie sӑ interpreteze diferite roluri (de cȃntӑreṭ, de dansator, de povestitor, creator de artizanat),
astfel formȃndu-ṣi ṣi perfecṭionȃndu-ṣi o serie de abilitӑṭi artistice.
Pentru a realiza o serbare reuṣitӑ, care sӑ respecte tradiṭiile ṣi obiceiurile este necesarӑ o
adaptare ṣi prelucrare a repertoriului specific vȃrstei preṣcolare ce cuprinde ȋn forme tradiṭionale
poezii ṣi cȃntece specifice temei/serbӑrii respective.
În concluzie, serbӑrile ṣcolare ȋṣi ȋndeplinesc scopul pentru care au fost organizate dacӑ au un
conṭinut adecvat, pregӑtit sistematic, iar desfӑṣurarea lor este condusӑ cu tact ṣi rӑbdare de cӑtre
educatoare, astfel contribuind la dezvoltarea personalitӑṭii copiilor.
Dansurile populare sunt cel mai bine valorificate ȋn serbӑrile ṣcolare, ȋi ajutӑ pe preṣcolari sӑ
cunoascӑ o parte din tradiṭiile ṣi obiceiurile romȃneṣti. Prin conṭinutul serbӑrilor, copiii sunt ajutaṭi de
cӑtre educatoare sӑ ȋnṭeleagӑ mesajul ṣi conṭinuturile acestor obiceiuri populare, adaptȃndu-le
particularitӑṭile de vȃrstӑ ṣi aptitudinile artistice individuale.

Bibliografie:

 Bȋrlea O. – “Eseu despre dansul popular”, Editura Casa Romӑneascӑ, 1982;

 Constantin Rӑdulescu Moth – “Psihologia poporului romȃn”, Editura Paideia, Bucureṣti, 1999
 C. Ciuchindel – “Folclor vechi romȃnesc”, Editura Minerva, 1990
 Herseni T. – “Sociologie. Teoria generalӑ a vieṭii sociale”, Editura Ştiinṭificӑ ṣi Enciclopedicӑ,
Bucureṣti, 1982
 Mariana Caroli, Emilia Criṣan, Claudia Julea –“Gimnasticӑ ritmicӑ-modernӑ, dans tematic, dans
popular”, Editura Emia, Deva, 2002

 Metodica predӑrii educaṭiei fizice ȋn grӑdiniṭa de copii - manual pentru licee pedagogice de
educatoare”, Editura Didacticӑ ṣi Pedagogicӑ, Bucureṣti, 1971