Fișă de lucru – Evul Mediu .

–clasa a XI a

,,Veniți la mine, feții miei, veniți și vă apropiați cătră sfatul mieu cel bun și să ascultați sfatul care vă l-oi da întâi. Întâi să aibi credință, dragoste și
nădéjde cătră Dumnezeu, că dragostea iaste mai mare dee toate. Deacii, după dragoste, să aveți lauda lui Dumnezeu, care-i place lui. Iar smereniia încă să
o aveți, căci că Domnul nostru Iisus Hristos așa învață pre apostolii săi și le zise: „Învățați-vă de la mine, că sunt blând și smerit cu inima“. Vedeți, feții
miei, cât iaste de bună smereniia, că însuși Domnul nostru au învățat pre ai săi ucenici și le-au zis: „Să fiți blânzi și smeriți“. Așijderea și eu vă învăț,
după cuvântul Domnului. Că de veți fi smeriți, Dumnezeu vă va învăța, iar de veți fi blânzi, Dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu voi.

Că eu, feții miei, am o grădină. Și această grădină, cu darul și cu ajutoriul lui Dumnezeu între multele méle ostenințe și nevoințe, o am făcut și o am
crescut frumos și bine. Grădina acéia și créștirile céle frumoase dentr-însa suntu boiarii miei cei mari și cinstiți. Și i-am îngrădit cu gard ca cu un zid de
piiatră și grădina mea o am apărat, ca nu cumva să îndrăznească cineva să între într-însa și să strice ceva den ostenélele méle. Deacii acea osteneală a mea
și grădină și acéle créșteri ce le apăraiu crescură frumoase și înfloriră. Și eu tot supt umbra lor și a florilor lor m-am răcorit, și ochii miei să răvenea de
roaoa și de veseliia florilor lor. Și nu numai ce mă veselea cu veselii și mă bucura, ce încă și capetele să și le pue și sângele să și-l vérse toți voia și era
bucuroși pentru mine. Iar când veni porunca lui Dumnezeu să mă mut den lumea aceasta și să meargă trupul mieu în pământ, cum iaste poruncit de cel ce
l-au zidit, iar sufletul să meargă supt ceriuri să să ispitească de toate lucrurile câte am lucrat eu, să să ispitească și de céle bune și de céle réle — atuncea
pricepură și cunoscură slugile méle și grădina mea că făr’ de mine vor să să dăzgrădească, și eu voiu să mă dăspartu de la dânșii, și va să rămâe acea
grădină neîngrădită și ca o pustie. Veniră toți și plângea cătră mine și eu cătră dânșii și eram toți în niște griji și în niște scârbe multe făr’ de seamă și
suspinam unii cătră alții și cu multe lacrăme și obide mă întreba, zicând: „Doamne și stăpâne, dar acum pre noi, grădina ta, pre a cui seamă ne lași,
dăzgrădiți? Dar de va întra cineva întru noi și ni va pustii?“ Iar eu le ziș: „Feții miei, slava lumii aceștiia așa iaste făr’ di rădicină și făr’ di credință și făr’
di tocmeală; că iată, veni porunca Dumnezeului mieu la mine, ca să mă dăsparțu acum di voi și voi di mine, și într-alt chip nu poate fi. Ci nu mai am a
răspundi, și voi să zic: „Fie, Doamne, după voia ta și după cuvântul tău““.

Deci tu, fătul mieu, voia lui Dumnezeu să fie și porunca lui Dumnezeu să să umple, iar zidirea lui Dumnezeu, care au fost grădina mea și slugile méle,
carii totdeauna mă umbriia cu florile lor și ochii miei să revenea de roaoa lor, acum s-au dăzgrădit de mine și au rămas pustie. Iar acum, fătul mieu, eu te
las să fii gard grădinii méle și să o păzești, cum o am păzitu și eu. Că deaca o vei păzi și vei fi gardul împrejurat ca zidul de piatră, cum am fost și eu,
deacii ei cum cugeta să-și verse sângele și să-și pue capetele pentru mine, așa-și vor vărsa sangele și-și vor pune capetele pentru tine — sau pentru
fieștecare domn care va face și va păzi acéste învățături ale méle — și niciodată nu vor da spatele vrăjmașilor voștri. Și cum mă umbriia în odihna mea și
mă răcorea florile lor, și lua ochii miei roao și veselie din florile lor, așa și pre voi vă vor umbri și vă vor răcori și vor lua ochii voștri roao și veselie de la
dânșii.

Iar de vă va învăța cineva să întrați în zidirea lui Dumnezeu și în grădina mea cu săcurea, făr' di porunca lui Dumnezeu și fără cât vă învăț eu, deacii
voi să dați seama înaintea Domnului nostru Iisus Hristos. Că eu nu vă învăț să faciți așa, ci vă învăț că să cade domnului carele își caută de grădina sa, să
o curățească di toate nuiale céle uscate, care nu fac rod, însă cu lége și cu judecată.Că și în Sfânta Evanghelie zice: „Pomul care nu face rod bun, din
pământ să va tăia și să va arunca în foc“. Într-altu loc zice: „Cel ce va erta greșalele oamenilor, acela încă va fi ertat de la Dumnezeu. Iar cine nu va erta
greșalele oamenilor, acela nu va fi ertat de la Dumnezeu la casele lui David, unde să va sfârși frica cea mare“. Iar domnului să cade să fie milostiv și,
măcar de ar fi grădina și făr’ de roadă și te vei mîniia pe vreun pom, nu-l tăia, ci-l curățéște de toate cranghinile céle uscate și să sapi gunoiul de la
rădăcina lui, pân’ la un an. Dar de va face roadă și va fi iar grădină cum au fost și mai nainte, îl ții; iar de nu să va întoarce să facă roadă, deacii în mână-ți
iaste. Ci-i face cum îți iaste voia.

Așa, fătul mieu, slugile tale care-ți vor greși, nu le tăia pentru cuvintele oamenilor, nici îl băga în foc, ci-i iartă greșala, măcar de țe-ar fi și greșit, și-
l învață. Cândai doar s-ar întoarce, să fie ca alte slugi, care-ți vor sluji cu dreptate. Iar de nu să va întoarce, ești volnic să-l tai, ca și pre acel pomu sterpu.
Însă iată că te învățu: să nu fie adéseori păharul tău plinu de sânge de omu, că acel sânge, care vei tu să-l verși făr' de milă, vei să dai seamă de dânsul
înaintea lui Dumnezeu, cum zice svetâi Efrem Sirin: „O, câtă jale de mare va fi cându vor mérge slugile și argații noștri înaintea noastră, să între cu
Dumnezeul nostru întru împărățiia ceriului, iar noi, fiindu domni, vom rămânea înapoi, osândiți și batjocoriți!? Deci mai bine iaste să rămânem afară, cu
semețiia și cu volniciia noastră, și să nu vedem fața lui Hristos, Dumnezeului nostru? Au mai bine iaste să umblăm după cuvintele lui Hristos și să
dobândim viața de veci, carea nu trece niciodată în veci! Amin.” ( Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său , Teodosie )

1. Selectați din text zece sintagme relevante pentru mentalitatea omului medieval.

2. Elaborați o compoziție de 25 de rânduri în care să descrieți mentalitatea omului medieval așa cum este ea evidențiată în sintagmele selectate la
exercițiul anterior.

3. Identificați în text elementele deictice. Demonstrați actualizarea funcției conative. Ce modalitate de expunere este folosită?

4. Identificați cinci fapte de limbă arhaică și explicați-le.

5. Explicați semnificațiile , în text, ale motivului biblic al grădinii.

6. Ce rol au referințele religioase din text?

7. Elaborați un eseu argumentativ de 25-30 de rânduri despre rolul blândeții în relațiile interumane .