Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Accidente nucleare
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru
Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese
directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de
persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme
de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați
în 2002.
Deși în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rămâne închise,
majoritatea teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică.
În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii masive a
personalului centralei și anumitor „lichidatori”, din cele câteva mii de copii care s-au
îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer tratabil), până în anul 2013, cel puțin 16 au
murit. Incidența cancerului tiroidian a rămas însă mai ridicată chiar și în 2013 în anumite
regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, asta la mai bine de două decenii de la accident.
Numărul suplimentar (față de numărul normal la populația generală ne-expusă) de leucemii și
limfoame apărute la cei care au intervenit pentru limitarea dezastrului („lichidatorii”) a fost
mic, fapt care încurajează specialiștii să spere că în deceniile care vor urma, numărul
suplimentar de tumori solide (cancerele mai cunoscute) va fi și el mic la aceștia (lichidatori),
și asta cu atât mai mult la populația fostei Uniuni Sovietice care se presupune că a fost expusă
ca urmare a contaminării solului și aerului pe traiectoria de deplasare a norului
radioactiv. Până acum, studiile Organizației Mondiale a Sănătății nu au putut decela o
creștere a incidenței tumorilor solide în populație, probabil pentru că expunerea fiind relativ
mică, creșterea, câtă este, se „îneacă” sub micile variații naturale ale incidenței de fond. În cel
mai rău caz se consideră că va avea loc o creștere de 1 % a prevalenței cancerelor în
populație, un risc suplimentar aparent minor deci, în comparație cu prevalența naturală a
cancerului în populație (care ea este de aproximativ 45% (aproape unul din doi bărbați
primește un diagnostic de cancer în decursul vieții) pentru bărbați și aproximativ 38% pentru
femei). Cifra procentuală aparent mică a creșterii prevalenței cancerelor, de numai 1 %,
ascunde totuși o fațetă mult mai puțin încurajantă a realității consecințelor accidentului, în
măsura în care aceasta se traduce, în cifre absolute, în mai multe zeci de mii de indivizi care
vor face probabil cancer și de asemenea vor muri, ca urmare a accidentului de la Cernobîl.