Accidentul vascular cerebral (AVC)

            Este o boala gravă, în care se produce o întrerupere bruscă a irigării cu

sânge a unei părţi a creierului. În lipsa sângelui proaspăt şi, prin urmare, a
oxigenului, celulele din creier vor suferi, gradul de suferinţă depinzând de mărimea
şi de localizarea zonei de creier care a fost afectată. Dacă în cazul altor organe o
asemenea suferinţă este în mare parte reversibilă, în cazul creierului, privaţiunea de
oxigen de doar câteva minute duce la afectări definitive ale acestuia, mergând chiar
până la deces. Spre exemplu, în urma unui accident vascular cerebral, pot apărea
paralizia unei părţi a corpului sau a ambelor părţi, dificultăţi în mers sau în
efectuarea activităţilor cotidiene, cum ar fi alimentaţia, pierderea capacităţii de a
vorbi sau de a înţelege ceea ce se vorbeşte.
Întreruperea bruscă a circulaţiei sanguine se poate datora fie unei obstrucţii în
interiorul vasului sanguin sau printr-o compresie din exteriorul acestuia. Astfel se
produc cele două tipuri de accidente vasculare cerebrale: de tip ischemic şi de tip
hemoragic.

       Accidentul vascular ischemic este cel mai frecvent (80% din cazuri) şi se

produce datorită îngustării vasului de sânge ca urmare a formării cheagurilor. Astfel
este împiedicată alimentarea cu oxigen şi substanţe nutritive al creerului. Există
însă şi situaţii în care un cheag vine de la distanţă şi se opreşte într-o arteră
cerebrală (sunt aşa-numitele accidente vasculare embolice). O formă particulară de
accident vascular ischemic este aşa-numitul atac ischemic tranzitoriu, care uneori
(în 10% din cazuri) anunţă un accident vascular în viitorul imediat. Simptomele lui
dispar relativ repede (în câteva minute sau ore) prin dizolvarea cheagului mic,
format la locul depozitului aterosclerotic arterial. El poate fi însă provocat şi de o
îngustare permanentă a diametrului arterial, situaţie care contribuie la recidiva
atacului.

Cauzele AVC ischemic sunt:

 ateroscleroza: îngusteaza lumenul vasului şi favorizează formarea
cheagurilor;
 nivelul crescut de colesterol în sânge;
 hipertensiunea arteriala și/sau diabetul;
 afecţiuni la nivelul valvelor inimii: valva cardiacă înlocuita (artificială sau
biologică), apariţia de vegetaţii la nivelul valvelor, inflamaţia lor (endocardite),
insuficienţa mitrală, stenoza mitrală (aparută mai ales din cauza infecţiei cu
streptococ beta-hemolitic);
 staza sanguină-întâlnită în dilatări ale cavităţilor inimii, tulburări de ritm
cardiac (fibrilaţia atrială)
 cardiomiopatie ischemică, infarct miocardic.

            Accidentul vascular cerebral hemoragic este cel mai grav, dar mai puţin
frecvent (20% din cazuri). El se produce prin ruptura unui vas de sânge din creier,
rezultând o privare de sânge într-o anumită zonă, cât şi o hemoragie locală.
Sângerarea poate fi mică sau se poate forma un cheag mai mare care comprimă
ţesuturile din jur. Uneori sângele poate pătrunde în sistemul ventricular, din care
decurge o situaţie deosebit de gravă.

Uneori, o asemenea hemoragie poate apărea în plină stare de sănătate prin ruperea
unui aşa-numit anevrism arterial cerebral. Anevrismul este o dilataţie arterială – de
obicei necunoscută, care poate fi şi congenitală – al cărui perete, având o rezistenţă
mai scăzută, la un efort sau o creştere a tensiunii arteriale, se poate rupe brusc,
producând, de cele mai multe ori, o hemoragie extrem de gravă.
Cauzele AVC hemoragic sunt:

 hipertensiunea arterială-valorile tensionale crescute;

 anevrismul cerebral;
 tulburări de coagulare-hipocoagulabilitate: hemofilia;
 tratamentul cu anticoagulante nesupravegheat corespunzător;
 sângerare în tumori cerebrale;
 inflamaţii ale vaselor de sânge;
 traumatisme craniene;
 iradiere în tratamentul unor cancere ale capului.

Prevenirea accidentului vascular cerebral

Probabilitatea unui accident vascular cerebral creşte odată cu vârsta, îndeosebi după
65 de ani. Incidenţa este mai crescută la bărbaţi, la cei care au mai avut în familie
asemenea boli şi la cei cu atacuri ischemice tranzitorii în antecedente. Patru din
cinci bolnavi cu accident vascular cerebral au avut asemenea atacuri înainte. De
asemenea, riscul este mai mare la femeile care iau contraceptive și care, în acelaşi
timp, fumează sau au migrene frecvente.
 Există o serie de semne care trebuie să ne atragă atenţia asupra unui iminent
accident vascular cerebral. Acestea sunt:

 oboseală sau amorţire simţite la mână, la picior sau la muşchii feţei, de

obicei doar pe o singură parte;
 dificultate de a vorbi sau de a înţelege cuvintele, pierderea salivei prin colţul
gurii;
 tulburări de vedere sau pete în câmpul vizual;
 mici pierderi de echilibru sau de precizie în efectuarea unor mişcări;
 senzaţia de ameţeală sau leşin care se repetă;
 dureri de cap apărute brusc, inexplicabil;
 modificări ale personalităţii, ale comportamentului: iritabilitate, nerăbdare,
suspiciune.

Dacă asemenea simptome apar la o vârstă încă tânără, de 30-40 de ani, se impune
prezentarea de îndată la un medic specialist. Există însă o serie de factori care sunt
implicaţi în producerea accidentelor vasculare cerebrale şi care pot fi influenţaţi
printr-un stil de viaţă adecvat. Aceşti factori sunt:

 hipertensiunea arterială suprasolicită peretele arterelor, situaţie care, în timp,

duce la slăbirea rezistenţei acestora;
 fumatul, prin substanţele chimice ale fumului de ţigară, afectează
proprietăţile sângelui, făcându-l mai predispus la formarea de cheaguri;
 nivelul crescut de colesterol în sânge duce la acumularea colesterolului în
pereţii arteriali, accelerând progresia aterosclerozei.

Tratamente naturiste în accidentul vascular

Accidentul vascular cerebral, este o afecţiune acută, care se poate trata doar la
spital şi unde este transportat de urgenţă de obicei bolnavul. Aici vom discuta
numai despre cazul în care această afecţiune este  cronică sau a doua variantă, după
accidentul cerebral bolnavul este trimis acasă pentru continuarea tratamentului.
Anumite tratamente medicamentoase ar putea să fie perturbate de către tratamentele
naturiste. De aceea trebuie neapărat să discutaţi cu medicul curant despre dorinţa dv
de a-l ajuta în tratamente cu produse (infuzii, decocturi, tincturi) naturiste şi din
cele care le cunoaşteţi trebuie să-i spuneţi ce anume aţi ales să faceţi.

Se vor face clisme pentru curăţarea colonului, câteva zile la rând. Acestea se vor
face din decocturi sau infuzii de diferite plante:

 nalbă: decoct din 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă. Se clocoteşte timp de

10 minute;
 muşeţel: decoct din 1 linguriţă de flori la 250ml apă. Se clocoteşte timp de  5
minute;
 sunătoare: infuzie din 2 linguriţe de flori sau plantă  la 250 ml apă. Se
infuzează 10 minute;
 tătăneasă: decoct din 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă. Se clocoteşte  5
minute.

Tot pentru curăţirea organismului şi în special al aparatului digestiv este indicat să

se consume cărbune de pomi fructiferi măcinat fin. Acesta se va lua câte o linguriţă
după fiecare din cele 3 mese principale (este indicat să se ia 6 mese sau chiar mai
multe dar reduse cantitativ). Se consumă minimum 7 zile.

Fitoterapie

             Rețeta 1: Macerat din rădăcina de spânz. Se ia o rădăcină de spânz de mărimea

palmei, se spală şi se toacă mărunt. Apoi, se pune într-un vas de sticlă, deasupra
adaugându-se 2 litri de apă călduţă (în nici un caz clocotită). Se lasă la temperatura
camerei să se macereze până când face floare deasupra, dupa care se filtrează.Cu
lichidul obţinut se face o compresă: un tifon împăturit în patru sau o pânza de
bumbac curată se înmoaie în lichid şi apoi se pune nestoarsă pe cap, care se acoperă
cu un fes, aşa încât să nu se evapore preparatul prea repede. Se ţine compresa o oră,
două după care se lasă părul să se zvânte. Tratamentul se face o singură dată pe zi,
vreme de mai multe zile (4-6).
                Rețeta 2
: Decoct din 2 linguriţe de coajă mărunţită de pe ramuri de alun la 250 ml
apă. Se fierb 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi. Are efect
deosebit în curăţirea arterelor.

: Macerat de ardei iute mărunţit. La o parte de ardei mărunţit se vor adăuga

                Rețeta 3

5 părţi alcool sanitar. Se lasă apoi 8 zile agitând des, după care se strecoară. Se
umezeşte un tampon de vată cu macerat şi se aplică local pentru refacerea
circulaţiei sângelui.

Rețeta 4
: Tinctură de arnică. Se foloseşte tinctura care se găseşte de vânzare la
magazinele naturiste. Se va administra cu precauţie, respectându-se doza indicată
de producător deoarece devine toxică în cantitate mai mare. Asigură curăţirea
arterelor.
Rețeta 5
: Infuzie din 1-2 linguriţe de brusture. Planta mărunţită se va infuza în 250 ml
apă clocotită, timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2-3 căni pe zi.
Ajută organismul să elimine toxinele.

: Decoct din 1 linguriţă de frunze sau coajă de pe ramuri tinere de castan

Rețeta 6

sălbatic la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară şi se consumă cu

linguriţa pe parcursul întregii zile. Are  efect puternic în curăţirea vaselor de sânge.
 Există şi comerţ preparate cu castan care se folosesc conform indicaţiilor date de
producător.

: Decoct din fructe de cătină, câte 1 linguriţă de fructe mărunţite puse la 250 ml
Rețeta 7

apă şi fierte timp de 5 minute, apoi strecurate. Se consuma 2-3 căni pe parcursul
zilei. Se mai poate consuma şi uleiul de cătină. Cătina este socotită o excelentă
polivitamină.

Rețeta 8
: Infuzie din 1-2 linguriţe de troscot mărunţit la 250 ml apă clocotită. Se
infuzează 15 minute apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Conţine acid
acetilsalicilic şi este un antiinflamator mai eficient ca aspirină, pentru că nu
produce efecte nedorite. Se poate consuma perioade lungi de timp.
Rețeta 9
: Cura cu must de struguri câte 500 ml de suc pe zi, perioade cât mai lungi de
timp.

Argiloterapie

            Are un rol foarte mare în detoxifierea organismului, necesară ca organismul

bolnav să răspundă mult mai bine atât tratamentelor medicamentoase cât şi celor
naturiste. În acest sens  se vor consuma pe o perioadă de 4-6 zile apă de argilă. Se
continuă încă 3-4 zile consumând lapte de argilă.

Stimularea circulaţiei periferice

            Se va insista pentru ca circulaţia periferică să se refacă aducând prin aceasta

un ajutor foarte important la refacerea bolnavului după accident:

 băi de picioare, calde, simple sau cu seminţe de muştar. Pentru aceasta se va

pune o linguriţă de seminţe de muştar la 1 litru de apă caldă. Se stă cu picioarele
timp de 30 minute, după care se clătesc. Se vor face două băi pe zi.
 tinctură din hrean în amestec cu oţet sau spirt. Se va rade o rădăcină de hrean
care se va adăuga la 250 ml alcool sanitar sau oţet. Cu acest amestec se vor
tampona tălpile şi pulpele picioarelor de 2 ori pe zi.

Dacă la picioare vom face totul pentru a le ţine calde, nu acelaşi lucru vom face cu
partea superioară a corpului şi cu capul, la care vom aplica comprese reci, chiar cu
gheaţă, de mai multe ori pe zi. Aceste tratamente se vor face în aşa fel ca să nu
creeze disconfort bolnavului, ci se vor aplica în funcţie de suportabilitatea
bolnavului.

 duşuri reci, de 2-3 ori pe zi, care vor ajuta la refacerea circulaţiei.
 gimnastica medicală de recuperare este obligatorie.
 În fazele de la începutul bolii se va respecta cu stricteţe dieta alimentară impusă de
către medicul currant, fiind foarte importantă. În cazul în care este vorba despre un
bolnav care este imobilizat la pat, se vor evita apariţia escarelor prin masarea şi
aplicarea de unguente pe spate, zona şezutului, gambe, călcâie, de mai multe ori pe
zi. Se va aplica o supraveghere permanentă a bolnavului şi se vor face mişcări
pasive ale membrelor.

Dieta

            Este un foarte bun adjuvant în recuperarea după accidentul vascular. Se

administrează cu acordul medicului curant:

 reducerea considerabilă (de preferat eliminarea) aportului de sare în

mâncare;
 5 zile pe săptâmână, cură cu sucuri de fructe şi zarzavaturi, timp de 1-2 luni.

Se consumă zilnic 1,5-2 litri. Se administrează alternativ: o zi suc de fructe, o zi suc

de zarzavat, câte 250ml la fiecare 2-3 ore. Între orele de administrare a sucurilor, se
poate consuma apă sau ceai.

În prima săptămână de administrare a sucurilor, acestea vor fi consumate în

amestec cu apă în proporţii crescătoare începând cu 20-30ml/100ml apă, în prima
zi, până la 100ml suc/100ml apă, în cea de a şaptea zi.

În afecţiunile cu retenţie de lichide (ciroza hepatică, insuficienţă cardiacă, renală,

hipertensiune arterială, etc.), se recomandă multă prudenţă în administrarea
sucurilor şi a ceaiurilor, pentru a evita supraîncărcarea organismului cu lichide. În
aceste cazuri, tratamentul se face sub supraveghere medicală.

 o clismă dimineaţa cu 1,5 – 2 litri din plantele sus menţionate, pe aceiaşi

perioadă cu cea  a curei de sucuri.

Cantitatea de sucuri necesară pentru o zi:

 fructe: câte 250 ml suc de fructe de sezon (mere, pere, portocale, struguri,
pepene etc), al fiecare 2,5 ore. Este de preferat sucul proaspăt de strugur

zarzavaturi:

 morcov – 250…500ml suc

 ţelină – 200ml suc
 varză albă crudă nu murată -150…250ml suc
 castravete – 90ml suc
 păstârnac rădăcină – 60…150ml suc
 pătrunjel rădăcină – 60…150ml suc
 gulie – 30ml suc
 lăptucă salată – 50…100ml suc
 sfeclă roşie – 50ml suc
 cartofi – 30ml suc

Observaţii: sucul de sfeclă nu se amestecă cu celelalte. Se consumă imediat (nu se

păstrează la frigider) singur sau amestecat cu suc de morcovi. La fel şi sucul de
cartofi.