Ritmul acesta caută-l, ritmul - gonește, gonește, lasă-te tot mai adînc devastat de vacarmul percuției, nu ezita: porți stigmatul, e zadarnic să uiți că și tu te-ai născut cu aceeași predestinată alură - toate oglinile nu fac decît să ți-o strige mereu. Cuvintele tale iau tot mai mult forma prelungă a sunetelor pe care un zeu le absoarbe, cuvintele tale se despoaie într-un streep-tease nocturn cu dizolvante lumini - odată nu vei mai ști nici tu sensul lor, descompunerea va sigila tezaurul, și mașini aberante îți vor reproduce destinul. Unde, unde ? într-o țar ă încrucișată, într-o oblică țară, într-o țară în care urmași sterili nu vor mai naște predecesori.