mă alesei cândva făptură vie. M-au făurit râzând, cântând, părinţii. Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii, mi-au dat ce-ngăduise soartea: au pus în mine soarele şi noaptea, şi mi-au adus un drum în faţa porţii
"Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii,
porneşti din văi s-ajungi în slava minţii." Pe cale-n lumea neagră am plecat. Umblam, vedeam, dar nu mă închegam. Vedeam, umblam, dar încă nu eram. Prin anul lung, ah lung, de altădat' de-abia iubirea m-a întemeiat.