Drumul spre iad

25 mai 2022

http://search.stillsmallvoicetriage.org/message.php?id=1900&langCode=en-US

Salutare tuturor, vrem să împă rtă șim un vis al sorei Yaroslava despre Rai. Salutare,
frați și surori în Hristos, astă zi am tră it experiența că latoriei în rai, noaptea m-am culcat. Că nu a
fost o viziune sau un vis, chiar eram în rai. Înainte să ajung în rai, am trăit o viață lumească,
nu am trăit căile lui Dumnezeu, nu am făcut lucrarea Lui și am fost ca un alt lumesc, de
parcă aș avea altă viață și nu a mea. Mi s-a întâ mplat ceva și m-am dus în rai.
M-am trezit pe un coridor lung. Erau uși mari, ușile de sus erau rotunjite și mari, ca la
palat, și erau de lemn, erau niște numere pe uși. Lâ ngă mine a apă rut un înger în formă de tâ nă r
și m-a dus în cel mai îndepă rtat coridor, în ultima cameră . Am intrat acolo, am stat acolo o vreme
și am mers în alte camere, erau mulți oameni în alte camere și mulți dintre prietenii mei
apropiați, am alergat și i-am îmbră țișat pe toți, m-am bucurat foarte mult să -i vă d. Mai tâ rziu,
după conversație, îngerul m-a dus în sala de judecată.
Am vă zut o sală imensă , îngeri, sfinți, Dumnezeu pe un tron, radiind o lumină
stră lucitoare. Eram foarte îngrijorată în fata Lui, nu știu cum să mă comport în fața Lui, doar am
stat cu acest înger. Ș i s-a uitat la Dumnezeu. Le-a cerut îngerilor să aducă două suluri, faptele
mele bune și rele. Ș i câ nd Dumnezeu s-a uitat la aceste suluri, a avut durere și tristețe, a fost clar
supă rat că ceva nu era în regulă . Ș i El a spus așa ceva, uitâ ndu-se la sulurile: „Ai avut un dar atât
de neprețuit și nu l-ai folosit”. Mi s-a permis să inspectez raiul în timp ce ei luau decizii despre
mine, unde ar trebui să fiu în rai sau în iad.
Am coborâ t de pe pă mâ nt și am înă lțat deasupra tuturor, am vă zut pajiști minunate,
câ mpuri, un drum frumos, îngerii de foc mergeau de-a lungul lor, se pregă teau de seceriș. Am
zburat peste oameni, îngeri, copii și multe cerești. Întregul cer a fost plin de muzică , deoarece
vibrația acestor sunete era peste tot și a creat armonie completă . Vâ ntul plin de Duhul Sfâ nt
bă tea spre mine, pă rul meu desfă cut bă tea din această adiere, eram plin de bucurie, fericire și
libertate deplină de că tușele lucrurilor de pe pă mâ nt. Mai tâ rziu, lucrurile mele din viețile
trecute au apă rut mai jos sub formă de clip video, dar nu a fost viața mea, ci o persoană
lumească necunoscută care a trecut pe lâ ngă copii să raci într-o cușcă care au cerut hrană și apă ,
pe lâ ngă un vecin, pe lâ ngă oameni i-a trimis Dumnezeu, chiar și dincolo de darul pe care această
persoană l-a avut, dar nu l-a folosit.
Am zburat peste aceste viziuni nu din viața mea, dar mi-am dat seama că au fost unele
pă cate și greșeli ale vieții mele în aceste lucruri.
Am zburat și am zburat că tre un munte înalt. Pe acest munte erau două uși pe care erau
scrise „Raiul” și „Iadul”. Mi-am dat seama că era timpul pentru judecată și că era timpul ca
Dumnezeu să ia o decizie. Am început să câ nt să chem un înger și să aflu care a fost decizia lui
Dumnezeu. Cel mai interesant lucru este că am numit un înger câ ntâ nd. Vă d că a venit îngerul, a
fost același tâ nă r care m-a însoțit pe coridor pâ nă în cameră și m-a dus în holul lui
Dumnezeu. Îngerul a venit la mine cu o hârtie împăturită. Ș i câ nd a desfă șurat această hâ rtie,
am fost îngrozită și șocată în același timp. Am vă zut că drumul meu era sortit iadului. Mi-am dat
seama imediat că nu voi putea să mă întorc pe pă mâ nt, nici mă car să mă spovedesc, dară mite să
îndeplinesc misiunea lui Dumnezeu. M-am gâ ndit că cineva s-ar putea ruga pentru mine să scap
de iad, dar am înțeles că nimeni nu se va ruga pentru mine. Nu am vrut să merg acolo.
Ș tiam cu gâ ndurile mele că voi ră mâ ne acolo pentru totdeauna și nu există altă cale de
ieșire. Câ nd îngerul s-a dus să deschidă ușile iadului, eu am zburat peste uși și peste munte, iar
câ nd am zburat prin ușile iadului, câ nd am vă zut că cineva îmi controlează zborul, zburam și
focul tocmai a început atingâ ndu-mă , m-am trezit din somn cu un oftat adâ nc, de parcă eram sub
apă foarte mult timp.
Am fost șocată și speriată că m-am trezit deloc, m-am bucurat deloc să fiu la pă mâ nt. Cu
lacrimi în că mașa de noapte, am fugit afară în frig pentru a-mi recă pă ta cumva cunoștința, din
această groază , cu lacrimi în ochi, am spus: „Doamne, ce am făcut, de ce m-am dus în iad?” Cu un
asemenea șoc de groază , nici nu puteam să plâ ng, picioarele îmi tremurau de groază vreo
oră . După ce am început să mă liniștesc, am simțit că mi s-a arătat viața celor care trăiesc în
lume, și a celor care mor cu păcate de moarte și nu vor putea schimba nimic acolo, înainte
de drumul spre iad, când vei fi condamnat.
Este foarte înfricoșă tor pentru că emoțiile sunt mult mai puternice acolo decâ t pe
pă mâ nt. Bă ieți, vreau doar să vă împă rtă șesc asta.
Fii binecuvâ ntat.