Sunteți pe pagina 1din 4

Argentina

Argentina este o republică federală. Se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay; la


est cu Brazilia, Uruguay şi Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic şi Chile; la vest cu
Chile. Ţara ocupă cea mai mare parte în sudul Americii de Sud şi are forma unui triunghi cu
baza la nord şi vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a continentului. Lungimea
teritoriului, de la nord la sud, este de aproximativ 3330 km iar lăţimea maximă este de
aproximativ 1384 km. Argentina include şi Ţara de Foc, care cuprinde jumătatea estică a
Insulei Mari a Ţării de Foc şi numeroase insule vecine (ca de exemplu Isla de los Estados.
Suprafaţa ţării este de 2 780 400 km2; este ca mărime a doua ţară sud-americană (după
Brazilia). Împreună cu Insulele Falkland şi celelalte insule din sudul Atlanticului are o
suprafaţă totală de 2 808 602 400 km². Coastele argentiniene au o lungime de 4990 km.
Capitala este la Buenos Aires, cel mai mare oraş argentinian.

Istoria

Argentina a fost puţin populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Existau


puţine triburi nomade care se ocupau în special cu agricultura.

În februarie 1516, navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, căutând un traseu spre
Indiile de est a acostat în estuarul Rio de la Plata şi a revendicat noile teritorii în numele
Spaniei. În 1526, un navigator italian, Sebastian Cabot, a oprit în estuar în căutare de provizii
şi apoi a urcat în sus pe râul Parana până aproape de actualul oraş Rosario. Aici au construit
un fort şi apoi au continuat drumul pe râu până în Paraguayul actual. Cabot a rămas patru ani
şi a găsit importante cantităţi de argint. Sistemul hidrografic a fost denumit River de la Plata
(râul argintului).

Colonizarea regiunii a fost începută în 1535 de soldatul spaniol Pedro de Mendoza. În


februarie 1536, Mendoza, care fusese numit guvernator militar al întregului ţinut de la sudul
lui Rio de la Plata, a pus piatra de temelie a oraşului Buenos Aires. El a încercat să cucerescă
noi teritorii dar nu a reuşit din cauza lipsei alimentelor şi a împotrivirii triburilor băştinaşe.
Cinci mai târziu a fost nevoit să părăsească Buenos Aires.

În 1537, Domingo Martinez de Irala, unul dintre locotenenţii lui Mendoza, a fondat
Asuncion (capitala actuală a Paraguayului) care a fost prima aşezare permanentă din regiunea
La Plata. De la această bază, spaniolii au cucerit treptat teritoriile dintre râurile Parana şi
Paraguay. Santiago del Estero, prima aşezare permanentă din argentina, a fost construită în
1553 de spaniolii veniţi din Peru. Santa Fe a fost fondată în 1573 iar în 1580 se reia
construcţia oraşului Buenos Aires.

În 1620, întreaga regiune La Plata a fost subordonată viceregelui din Peru pentru
administrare. Din cauza politicii comerciale restrictive colonizarea regiunii La Plata a fost
încetinită în următorii o sută de ani. În 1776 teritoriile ocupate în prezent de Argentina,
Bolivia, Paraguay şi Uruguay s-au separat de Peru şi s-a constituit Viceregatul Rio de la Plata.
În iunie 1806, Buenos Aires a fost atacat de flota britanică sub comanda amiralului Riggs
Popham. Viceregele nu s-a impotrivit acestui atac neautorizat de guvernul englez şi oraşul a
fost ocupat de britanici. Ei au fost însă alungaţi de cetăţenii oraşului în luna august. În 1807
englezii au atacat din nou Buenos Aires-ul dar au fost respinşi de locuitori. Acest lucru a avut
o importanţă deosebită deoarece coloniştii spanioli au căpătat încredere în forţele lor şi s-au
implicat în luptele pentru cucerirea independenţei. Mişcarea revoluţionară în La Plata a
căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către
Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care
fusese instalat pe tronul Spaniei. Pe 25 mai 1810, ei au alungat guvernul viceregal şi au
instalat un consiliu guvernamental provizoriu în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp
relaţiile cu reprezentanţii regelui au fost rupte şi s-a început campania de cucerire a
independenţei. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărţită în 14 provincii în 1813.
În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului şi mai
târziu a dat lovituri decisive legilor spaniole în Chile şi Peru.

În martie 1816 reprezentanţii diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman. Pe 9 iulie ei


au proclamat independenţa faţă de Spania şi au declarat formarea Provinciilor Unite din
America de Sud. Unii dintre delegaţi susţineau ideea creării unei monarhii constituţionale alţii
a unui sistem federal guvernamental. Neînţelegerile dintre cele două facţiuni au culminat cu
războiul civil din 1819. Pacea s-a instalat în 1820 dar problema a rămas nerezolvată.

În 1829 generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos
Aires. Susţinător al federalismului, generalul şi-a extins autoritatea şi în celelalte Provincii
Unite care se vor denumi apoi Confederaţia argentiniană. Regimul dictatorial al lui Rosas a
fost răsturnat în 1852 de un grup revoluţionar condus de genralul Justo Urquiza. În 1853 a fost
adoptată constituţia federală şi Urquiza a devenit primul preşedinte al Republicii Argentina.
Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituţie şi şi-a proclamat independenţa în
1854. S-a declanşat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins
şi în octombrie 1859 Buenos Aires a aderat la federaţie. În mai 1862, Buenos Aires-ul a fost
desemnat capitala republicii. Între 1865 şi 1902 Argentina a participat la numeroase războaie
cu vecinii săi (Paraguay, Chile, Brazilia) pentru stabilirea graniţelor.

În primul deceniu al secolului XX, Argentina a devenit una dintre marile puteri din
America de Sud, făcând progrese economice şi sociale remarcabile. În primul război mondial
a rămas neutră dar a avut un rol important ăn aprovizionarea cu alimente a aliaţilor. Criza
economică din 1929 a avut repercusiuni serioase în Argentina. După 1936 mişcările cu
caracter fascist capătă amploare. În ianuarie 1942, la Conferinţa Pan-Americană pentru
apărare de la Rio de Janeiro, Argentina şi Chile au fost singurele ţări care au refuzat să rupă
relaţii cu puterile Axei. Relaţiile cu Japonia şi Germania au fost rupte de abia în ianuarie
1944. În perspectiva războiului iminent cu Germania, o huntă militară autointitulată „Colonei”
îl destituie pe preşedintele Pedro Ramirez în 24 februarie 1944. Conducătorul huntei era
colonelul Juan Domingo Peron. În ciuda manifestărilor de simpatie cu aliaţii, guvernul
continuă să ofere adăpost agenţilor germani. În iulie 1944 SUA acuză Argentina că ajută
puterile axei. De abia pe 27 martie 1945, ţara declară război Germaniei şi Japoniei. Argentina
devine, în lunile următoare, membră a Naţiunilor Unite cu ajutorul SUA. După 1946 în
Argentina au avut loc numeroase frământări sociale din cauza dictaturilor militare care s-au
succedat la conducerea ţării şi care au încercat să oprime mişcările democratice din ţară.

Relieful

Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munţi, podişuri şi câmpii. Graniţa


de vest traversează Anzii, cel mai mare lanţ muntos din America de Sud. Anzii patagonieni
care formează graniţa naturală dintre Argentina şi Chile, au înălţimi până la 3600 m. În partea
de nord, la graniţa cu Bolivia, Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălţimi de până la
6400 m. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). În centrul Argentinei se găseşte lanţul
muntos Sierra de Córdoba cu cel mai înalt vârf Champaqui (2880m). La est de lanţul Anzilor
se găsesc suprafeţe aproape plane ale căror înălţimi variază treptat de la 600 m până la nivelul
mării. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia lipsită de copaci,
este cea mai productivă zonă agricolă a ţării, întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul
lui Gran Chaco. În Patagonia, în sudul Pampasului, terenul este arid, de tip stepă.

Hidrografia

Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine : râurile care se varsă în Oceanul
Atlantic, cele care se varsă în Oceanul Pacific şi apele de interior. Patagonia are pe suprafaţa
ei numeroase râuri. Cel mai mare râu al Argentinei este Parana, care o traversează din nord
spre porţiunea centrală a ţării. Alte râuri sunt: Uruguayul, care formează pe o porţiune graniţa
cu statul Uruguay, Paraguayul, cel mai mare afluent al Paranei, Rio Colorado, Rio Salado şi
Rio Negro. Rio de la Plata este estuarul format la confluenţa dintre râurile Parana şi
Uruguayul. Pe râul Iguaco, afluent al Paranei, se află cascada Iguaco o atracţie turisitică. În
Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri de munte, cel mai renumit fiind lacul alpin
Bariloche, în apropierea căruia s-a construit staţiunea turistică San Carlos de Bariloche. În
Munţii Anzi sunt şi multe lacuri glaciare.

Clima

Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a ţării exceptând o zonă mică în
partea de nord unde este de tip tropical şi în Gran Chaco unde este de tip subtropical. În
zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute. Precipitaţiile variază datorită regiunilor
diferite. În nord ploile sunt abundente în timp ce în sud climatul este arid.

Fauna şi flora

Vegetaţia şi fauna diferă de la o regiune la alta. În zona de nord fauna şi flora sunt de
tip tropical: maimuţe, jaguari, pume, tapiri, papagali, flamingo, palmieri, liane, jacaranda etc.
În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenţi la secetă ca eucaliptul,
sicamorul, acacia şi animale ca vulpi, pisici sălbatice, căprioare, antilope, vulturi etc. În
Patagonia vegetaţia constă în special din tufişuri, ierburi, muşchi. În zonele muntoase din
Anzi se găsesc conifere ca de exemplu pinul, chiparosul, cedrul şi animale ca lama, alpacaua,
condorii. În zonele aride cresc cactuşi. În lacuri şi râuri se găsesc cantităţi mari de peşte.

Provinciile Argentinei

Populaţia Argentinei era în 2001 de aproximativ 37.384.816 persoane cu o densitate


medie de 13 persoane/km². Aproximativ 90% din populaţie este de origine europeană. O mică
parte a populaţiei este metisă. Datorită imigrării masive, între anii 1850-1940 au sosit în
Argentina aproximativ 6.608.000 de imigranţi spanioli, italieni dar şi francezi, englezi,
ucraineni, polonezi, germani sau ruşi. 89% din populaţie trăieşte în zone urbane. Limba
oficială este spaniola. Deasemenea se vorbesc italiana şi engleza. 90% din populaţie este de
religie catolică. Pana in 1994, preşedintele şi vicepreşedintele trebuie să fie de religie catolică,
si sa sprijine Biserica Catolica. Moneda naţională este peso (1 peso=100 centavos).

Organizarea administrativă şi politică


Argentina este formată din 23 de provincii, un district federal care cuprinde zona
oraşului Buenos Aires şi câteva suburbii, un sector argentinian în Antartica şi căteva insule în
Oceanul Atlantic.

Cel mai mare oraş este capitala Buenos Aires cu o populaţie de aproximativ de
12.000.000 locuitori. Alte oraşe importante sunt Cordoba, oraşul-port Rosario, Mendoza, La
Plata, şi Mar de Plata.

Conform Constituţiei din 1853, Argentina este o republică federală condusă de un


preşedinte asistat de un consiliu de miniştri. Puterea legislativă este formată de un congres
naţional constituit din Senat şi Camera Deputaţilor.