Elisabeta Bathory

I Elizabeth Báthory (Erzsébet Báthory) s-a nascut in august 1560 in sanul uneia dintre cele mai nobile,
vechi, influente si bogate familii din Ungaria. Rudele sale beneficiau de putere sociala si politica – in
familie existau mai multi printi, un cardinal, un var care era prim-ministru al Ungariei. O alta ruda
faimoasa era Istvan (Stefan Bathory), print al Transilvaniei, duce de Lituania si ulterior rege al Poloniei.

Aceasta și-a petrecut copilăria la castelul din Nagyecsed. Tatăl ei a fost George Báthory, fratele lui
Andrei Báthory, care a fost voievod al Transilvaniei, iar mama sa a fost Anna Báthory (1539–1570), fiica
lui Ștefan Báthory de Șimleu, un alt voievod al Transilvaniei. Prin mama sa, Elisabeta era verișoară cu
nobilul maghiar Ștefan Báthory, rege al Poloniei și principe al Transilvaniei.

Numele de Bathory semnifică viteaz, brav, şi a fost purtat de zeci de nobili din Ungaria şi Ardeal, unii
dintre ei renumiţi în istorie. Familia Bathory a atins apogeul puterii pe la mijlocul secolului al XVI-lea, şi s-
a stins definitiv în 1680. Erszebet Bathory şi-a petrecut copilăria în castelul Ecsed. Datele privind copilăria
ei nu sînt cunoscute, de fapt, nu se ştie prea bine dacă aici a copilărit sau în altă parte. Se pare că
anumite întîmplări şocante la care a asistat pe la vîrsta de 5-6 ani explică sadismul şi pasiunea ei pentru
sînge de mai tîrziu..

La varsta de 11 ani, Elizabeth este promisa lui Ferenc Nasdy, razboinic renumit caruia i se prezicea o
glorioasa cariera militara, chiar daca nu era tocmai un om erudit. La 15 ani se marita cu Ferenc Nasdy, de
acum inainte contele urmand sa-i poarte numele. Casatoria celor doi s-a dovedit a fi, asa cum se
presupunea, o afacere profitabila. Cu timpul, bogatia lor atinge un nivel atat de mare incat pana si regele
Ungariei, Mathias al II-lea, din cauza costurilor ridicate ale razboiului, a imprumutat sume imense de
bani de la cei doi soti.

Copilarie

Erszebet Bathory şi-a petrecut copilăria în castelul Ecsed. Datele privind copilăria ei nu sînt cunoscute,
de fapt, nu se ştie prea bine dacă aici a copilărit sau în altă parte. Se pare că anumite întîmplări şocante
la care a asistat pe la vîrsta de 5-6 ani explică sadismul şi pasiunea ei pentru sînge de mai tîrziu. Pe de
altă parte, contesa avea o educaţie de excepţie, eclipsîndu-i prin inteligenţă şi erudiţie pe mulţi nobili.
Dar avea un temperament vulcanic, deseori izbucnea în crize teribile, e posibil să fi suferit de epilepsie
sau alte tulburări ale sistemului nervos.

Personalitatea sa s-a dezvoltat intr-un mediu din care nu erau excluse comportamentele sexuale
deviante, lesbianismul, libertinismul sexual si nici practicile de magie neagra si satanism.
Inclinatiile sale spre promiscuitate manifestate de la o varsta destul de frageda au fost incurajate
de personajele din jurul sau. La numai 14 ani, jucandu-se de-a dragostea cu baiatul unor tarani
ramane insarcinata, insa copilul nascut ii este luat si dat spre crestere parintilor baiatului.

Fetita fiind, era egoista si de o insensibilitate iesita din comun, asistand cu mult sange rece la
scenele brutale de justitie pe care cei din familia sa le aplicau servitorilor care comiteau greseli.
O anecdota populara descrie un incident in care un sarac acuzat de furt a fost cusut in pantecul
unui cal pe moarte si lasat sa moara, fiindu-i lasat doar capul afara. Se spune ca la varsta de 4-5
ani suferea de convulsii insotite de scurte accese de furie si de pierderi are control, ceea ce ar fi
putut trada fie epilepsie, fie afectiuni neurologice, fie alta boala ce ar putea justifica
comportamentul psihotic si deviant de mai tarziu.

Educata, dar nu prea…

Pe de altă parte, contesa avea o educaţie de excepţie, eclipsîndu-i prin inteligenţă şi erudiţie pe mulţi
nobili. Intr-un timp in care multi dintre nobili erau iliterati (chiar si barbatii despre care se presupunea ca
sunt mai scoliti decat femeile), tanara contesa era capabila sa converseze ireprosabil in 3 limbi; limba
maghiara, latina si greaca, beneficiind totodata de o educatie aleasa. Dar avea un temperament
vulcanic, deseori izbucnea în crize teribile, e posibil să fi suferit de epilepsie sau alte tulburări ale
sistemului nervos.

Oglinzi, sange de fecioară si… obsesia mortala a unei frumuseti eterne

Erszebet Bathory avea părul lung şi negru, pielea foarte albă şi ochii de culoarea ambrei. Petrecea ore
întregi în faţa oglinzii căreia i-au fost ataşate suporturi pentru a-şi putea odihni braţele. Îşi schimba
garderoba şi de şase ori pe zi, folosea după un ritual obsesiv diferite uleiuri şi unguente pentru a-şi
menţine frumuseţea.

Obisnuia sa se priveasca vreme indelungata in oglinda si era obsedata de propria imagine.

Imbatranirea este insa inevitabila, iar cosmeticele vremii nu au putut stopa aparitia ridurilor.

Pe masura ce imbatranea si zi dupa zi frumusetea si prospetimea sa incepea sa se vestejeasca, atingand

varsta de 40 de ani, Elizabeth devenea din ce in ce mai geloasa si invidioasa pe frumusetea fetelor tinere
care serveau la curtea sa. Si cu cat se inconjura mai mult de femei tinere, cu atat mai rea, mai cruda, mai
sadica devenea. Era capricioasa, superficiala si niciodata nu puteai sa ii intuiesti starile de spirit.

Legenda spune că setea ei pentru sînge se trage dintr-o întîmplare. Contesa, aruncînd o foarfecă spre
faţa unei servitoare, şi-a descoperit atracţia pentru sînge. A ajuns să creadă că sîngele acţionează asupra
pielii ca un elixir al frumuseţii şi tinereţii. Oricum, contesa era considerată o femeie foarte frumoasă.
Dar, speriată că-şi va pierde calităţile, a recurs la crimă pentru a face rost de cît mai mult sînge, despre
care credea că-i va asigura tinereţea veşnice. Victimele, fete simple sau nobile, din apropiere sau chiar
de la mare depărtare, erau ademenite la castel de servitorii ei. Apoi, într-o cameră de la subsol, erau
supuse la ritualuri magice şi torturi sinistre. Detaliile supliciilor le nota conştiincioasă în jurnal, apoi
expedia filele soţului său, să se delecteze şi el. Rudele ştiau că şi-a transformat pivniţa în abator de
oameni, dar n-au intervenit. Au existat şi victime care au supravieţuit. Acestea, împreună cu alţi martori,
au depus mărturie în procesul din 1611. La cererea împăratului Mattias, palatinul György Thurzót a
descins la castel, surprinzînd-o pe contesă echipată cu instrumente de tortură cu care chinuise cîteva
fete. Una dintre ele era deja moartă.

„S-a găsit la castel o fată înaltă, cu părul blond, zăcînd moartă pe podea. Părul îi era smuls, sînii tăiaţi,
coapsele şi organul genital arse, pielea sfîşiată. «N-ar fi recunoscut-o nici propria ei mamă», nota un
funcţionar îngrozit. Pereţii erau stropiţi cu sînge, mecanismul Fecioarei de Fier era gata întors, pregătit
pentru alte ore de funcţionare. În apropiere, s-au mai găsit două fete torturate asemănător şi zăcînd în
agonie. În pivniţă, mai erau nişte fete înfometate pentru următoarea tortură. Acolo au găsit-o şi pe
contesa Nadnasy.“

(fragment din raportul Lordului Palatin)

Metodele contesei

• În castelul Sárvár, Elisabeta devine din ce în ce mai interesată de magia neagră de feluritele moduri de
tortură şi provocare a durerii şi mortii, fiind încurajată şi chiar învăţată de soţul ei. Printre abominabilele
torturi practicate, la loc de cinste era ungerea trupului gol cu miere, legarea şi lăsarea fetei pradă
muştelor şi albinelor. Iarna, turna apă rece pe corpul unei femei pînă arăta ca o statuie de gheaţă. Îşi
ardea victimele cu fierul înroşit, sărea pe ele rupîndu-le în bucăţi şi gustîndu-le sîngele. Execuţia avea loc
într-o cadă, în sîngele scurs urma scena îmbăierii.
Fetita fiind, era egoista si de o insensibilitate iesita din comun, asistand cu mult sange rece la scenele
brutale de justitie pe care cei din familia sa le aplicau servitorilor care comiteau greseli. O anecdota
populara descrie un incident in care un sarac acuzat de furt a fost cusut in pantecul unui cal pe moarte si
lasat sa moara, fiindu-i lasat doar capul afara. Se spune ca la varsta de 4-5 ani suferea de convulsii
insotite de scurte accese de furie si de pierderi are control, ceea ce ar fi putut trada fie epilepsie, fie
afectiuni neurologice, fie alta boala ce ar putea justifica comportamentul psihotic si deviant de mai
tarziu.