Cap13 Investitii Si Surse

IDEE
CONCEPT
STRATEGIE
REALIZARE
LANSARE
Planifică-ți afacerea
Planificarea financiară: investiţii și surse
Misiunea Junior Achievement este să inspire și să pregătească tânăra generație
pentru a reuși în carieră și în viață, prin încurajarea inițiativei, profesionalismului
și dezvoltării unor competențe esențiale pentru viață.
Junior Achievement România, organizație nonprofit (înființată în 1993),

parte a JA Worldwide® SUA (înființată în 1918) și a JA Europe® (înființată în
1967), derulează în România programe de educație antreprenorială,
economică, financiară și de orientare profesională.
Programele internaționale Junior Achievement România (JA) sunt

implementate în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale, conform
protocolului nr. 10184/14.05.2003.
Titlu original: Planning the Entrepreneurial Venture

Copyright © 2018 Junior Achievement România, pentru ediția în limba română
Copyright © 2012 Ewing Marion Kauffman Foundation. All rights reserved.
Niciun paragraf din această publicaţie şi nicio parte din acest text nu pot fi reproduse sau transmise în
nicio altă formă, prin niciun alt mijloc, electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea, înregistrarea,
păstrarea într-o bază de date sau în alt mod, cu excepţia cursurilor desfăşurate ca parte a programelor
JA sau cu permisiunea editorului.
ii
13 Planif icarea f inanciară: investiţii şi surse
Planificarea financiară:
investiţii şi surse
13
Prezentare generală
Acest capitol prezintă mai pe larg conceptele financiare folosite de către antreprenori
pentru a realiza planul financiar al unei afaceri de succes. Aceste concepte includ
înţelegerea şi estimarea unor situaţii financiare cât mai precise, stabilirea numerarului
necesar şi evaluarea surselor de numerar.
Fiecare afacere are nevoie de numerar pentru a‑şi începe activitatea şi pentru a se
dezvolta. Pe tot parcursul activităţii, afacerile fac rost de bani din diferite surse de
împrumuturi şi de capital. Acest capitol vă va ajuta să stabiliţi suma necesară pentru a
începe şi a susţine afacerea pe parcursul primilor trei ani. În plus, veţi găsi diferite
surse pentru a obţine aceşti bani.
Modul în care veţi putea obţine fonduri pentru a vă înfiinţa şi dezvolta afacerea
depinde foarte mult de situaţia dvs. Acest capitol vă va oferi informaţiile de care aveţi
nevoie pentru a evalua o serie de surse de bani şi pentru a stabili care dintre ele se
potrivesc cu afacerea dvs.
Obiective
În acest capitol, veţi învăţa:
∙∙ Să identificaţi cheltuielile excepţionale de capital necesare pentru a începe
o afacere.
∙∙ Să înţelegeţi conceptele de depreciere şi amortizare şi impactul lor asupra
fişei bilanţului.
∙∙ Să faceţi estimări financiare cât mai precise.
∙∙ Să identificaţi toate tipurile de investiţii pentru afacerea dvs.
∙∙ Să înţelegeţi sursele de bani prin împrumut şi prin capital propriu.
∙∙ Să identificaţi sursele de bani la care puteţi avea acces.
413 CAPITOLUL 13
13.1 Estimarea altor investiţii de numerar

13.1.1 Introducere
Numerarul susţine operaţiunile unei afaceri în diferite moduri. Unul dintre aceste moduri
se referă la investiţiile de acoperire a costurilor iniţiale ale produselor sau serviciilor, astfel
încât firma să aibă ce să vândă. O altă
Cost produse/servicii modalitate ar fi investiţiile de susţinere a
cheltuielilor operaţionale ale afacerii.
Pe lângă aceste investiţii principale, mai
Cheltuieli operaţionale sunt şi alte activităţi care consumă banii
unei afaceri, ca de exemplu achiziţiona-
Cheltuieli de capital
rea de echipament suplimentar şi sume-
le de bani retrase de proprietari.
În modelul financiar aţi estimat sumele
Cheltuieli anticipate
de bani necesare pentru cheltuielile de
start‑up, costul produselor sau serviciilor
şi cheltuielile operaţionale. Investiţiile
Avansuri
suplimentare pentru cheltuielile
excepţionale de capital, avansuri, teren
Teren şi plata dividendelor proprietarilor şi
investitorilor vor fi introduse în fişa de
lucru Bugetul de investiţii. Este esenţial
Plăţi către proprietari să estimaţi aceste sume cât mai atent,
pentru ca aprecierea fluxului de
numerar să fie corectă.
13.1.2 Ce sunt cheltuielile de

capital?
Cheltuielile de capital sunt bunuri achiziţionate de către companie. Acestea pot fi folosite
pentru a genera venituri, ca de exemplu sistemele de sonorizare pentru un serviciu de disk
jockey, sau pentru a organiza şi a conduce compania, cum ar fi un computer şi programe
personalizate pentru un atelier de fotografie. O cheltuială de capital este considerată un
activ, indiferent de modul în care va fi utilizat.
Aţi introdus investiţiile iniţiale în fişele de lucru pentru finanţarea start‑up‑ului şi a
cheltuielilor atunci când aţi estimat costurile de înfiinţare a afacerii. Acestea pot include
investiţii precum calculatoare, mobilier, aparatură şi vehicule. Aceste cheltuieli nu se fac o
singură dată. Acum veţi începe să planificaţi cheltuielile de capital pe primii trei ani de
activitate a afacerii.
Pe măsură ce afacerea îşi începe operaţiunile şi se dezvoltă, s‑ar putea să fie necesare şi
alte cheltuieli de capital. Aceste cheltuieli sunt înregistrate ca active pe fişa de bilanţ. Un
activ este un bun care reţine o valoare. Activele pot fi vândute pentru a recupera o parte
din costurile lor. În continuare puteţi vedea câteva exemple de cheltuieli de capital:
∙∙ Echipamente ∙∙ Vehicule
∙∙ Mobilier ∙∙ Imobile
∙∙ Reamenajarea spaţiului
414 CAPITOLUL 13
Antreprenori şi experienţele lor

Atunci când Jacob Johansen şi‑a început afacerea de reparaţii şi curăţare de automobile, a avut nevoie
de multe echipamente. În primul rând, el a identificat oportunitatea prin care urma să realizeze profit –
echipamentele de retuşare şi de reparaţii, echipamentele de curăţare a covoarelor şi a scaunelor etc. A
cumpărat aceste echipamente la prima mână, deoarece considera că astfel ar putea să aibă cel mai bun
echipament de pe piaţă, care să reziste o perioadă îndelungată. Apoi, a stabilit care era echipamentul
necesar pentru a‑şi organiza şi a‑şi conduce afacerea – un computer, un telefon mobil, un birou şi un
sistem de îndosariere etc. Pe acestea le‑a achiziţionat la mâna a doua sau la reducere, deoarece rolul
lor era de a‑l ajuta să se organizeze. Această strategie l‑a ajutat să economisească mii de dolari în faza
de start‑up.
Cheltuielile de capital (activele) sunt înregistrate

în registrele companiei la preţul la care au fost
cumpărate. Această sumă reprezintă valoarea
contabilă a bunului respectiv. Valoarea
contabilă este importantă deoarece îl ajută pe
Verificat a
c
antreprenor să determine ce sumă de bani a fost Nu există o legătură prea mare între valoarea de
investită în afacere. Însă valoarea contabilă nu piaţă şi valoarea contabilă. De fapt, adevărata
indică valoarea reală sau valoarea de piaţă a
unui bun. Valoarea de piaţă este suma pe care valoare de piaţă a unui bun nu poate fi stabilită
o persoană din afara companiei ar fi dispusă să decât atunci când acesta este vândut. Preţul cu care
o plătească pentru acel bun. se vinde este valoarea de piaţă. Această sumă poate
fi mai mică sau mai mare decât valoarea contabilă.
13.1.3 Deprecierea
Deprecierea este o metodă de contabilitate folosită în situaţiile financiare. Această metodă
ajustează valoarea originală (valoarea contabilă) a unui activ pentru a reflecta valoarea sa
actuală (valoarea depreciată). Deprecierea reduce valoarea fiecărui activ în fiecare an.
Atunci când un activ este cumpărat, valoarea sa contabilă este determinată de costul său.
Valoarea contabilă nu se schimbă. Însă, de obicei, valoarea reală a unui activ scade în
fiecare an de când a fost cumpărat şi utilizat. Acest declin anual apare deoarece perioada
în care activul poate fi utilizat a scăzut cu un an. Valoarea depreciată (valoarea contabilă
minus deprecierea acumulată) reflectă acest declin al duratei de utilitate.
Un alt motiv important al deprecierii este principiul independenţei exerciţiului. Conform
acestui principiu, cheltuielile implicate în generarea veniturilor trebuie să se potrivească cu
(sau să fie înregistrate în) perioada de încasare a acelor venituri. Cu alte cuvinte, atunci
când compania face o vânzare, toate cheltuielile asociate cu ea trebuie să fie înregistrate
(la preţ întreg) în acelaşi timp. Altfel spus, aceste active sunt înregistrate cu preţul întreg pe
perioada în care sunt folosite sau consumate. Apoi, după ce utilitatea lor expiră, ele vor fi
depreciate complet, iar valoarea lor contabilă va fi zero.

Anul trecut, Backyard Solutions a cumpărat un ferăstrău circular de mână cu 4.000 de dolari. Această cheltuială de capital este
un activ, deoarece reţine o valoare. Ferăstrăul poate fi vândut în orice moment pentru a genera bani. Aşadar, cei 4.000 de dolari
sunt înregistraţi ca un activ şi se pot găsi pe fişa de bilanţ a companiei. Acest ferăstrău va fi folosit timp de mai mulţi ani pentru a
produce pavilioane din lemn şi pentru a genera venituri.
415 CAPITOLUL 13
Deprecierea reduce valoarea contabilă a ferăstrăului în fiecare an. Acest calcul realizează două lucruri. În primul rând, valoarea
iniţială de 4.000 de dolari scade în fiecare an pentru a reflecta gradul de utilitate al echipamentului. În al doilea rând, pe măsură
ce valoarea contabilă scade, suma cu care a scăzut este înregistrată ca o cheltuială raportat la veniturile companiei. Aşadar,
veniturile generate de vânzarea pavilioanelor de grădină făcute cu acest ferăstrău vor fi înregistrate în aceeaşi perioadă ca şi
cheltuielile (deprecierea) acestui ferăstrău.
Deprecierea în linie dreaptă – o formă simplă a deprecierii – funcţionează astfel:
Activul sau valoarea contabilă Cantitatea depreciată,
aşa cum apare în bilanţ care scade valoarea
Preţul de cumpărare 4.000 de dolari
Anul 1 3.200 800
Anul 2 2.400 800
Anul 3 1.600 800
Anul 4 800 800
Anul 5 0 800
Presupunând că echipamentul va reţine o anumită valoare timp de cinci ani, valoarea contabilă a activului va fi împărţită în mod
egal la acel număr de ani. În fiecare an, 1/5 din valoarea contabilă se va înregistra ca o cheltuială din venit (pe situaţia venitu‑
rilor). După al cincilea an, bilanţul va indica în dreptul activului valoarea zero. S‑ar putea să aibă, totuşi, valoare pe piaţă. De
exemplu, poate fi vândut pentru a obţine o oarecare sumă de bani, dar nu are nicio valoare contabilă.
Există mai multe metode de depreciere a activelor. Obiectivul este ca deprecierea să se

potrivească cu venitul generat prin utilizarea acelei active. Pentru planificare, de obicei se
utilizează deprecierea în linie dreaptă. Este uşor de calculat – valoarea activului este
distribuită în mod egal pe durata perioadei de utilizare. Unele active sunt depreciate în
funcţie de un standard prestabilit din industrie în privinţa „utilităţii“ sale. De exemplu,
computerele nu se depreciază pe o perioadă de 3‑5 ani. Dvs. vă puteţi păstra computerul
mai mult de atât, dar majoritatea contabililor depreciază computerele noi în funcţie de o
rată standard. Folosiţi o rată estimativă sau întrebaţi contabilul pentru a stabili numărul de
ani necesari pentru un anumit activ. Modelul financiar foloseşte următoarele estimări:
Activ Durata estimată

Computer
Echipament şi aparatură
3
7
Sfat
Mobilier şi sisteme de iluminare 7 Discutaţi cu contabilul pentru a
stabili metodele de depreciere
Vehicule 5
pe care le puteţi folosi în cazul
Amenajări 5 companiei dvs.
Imobile 20
13.1.4 Amortizarea
Amortizarea este asemănătoare cu deprecierea, însă se foloseşte pentru a înregistra
cheltuielile activelor intangibile. În general, aceste active nu au o existenţă fizică, însă pot
avea o valoare semnificativă pentru proprietarii lor. Ele pot fi vadul comercial, brevetele,
mărcile înregistrate şi drepturile de autor.
Valoarea înregistrată pe fişa de Bilanţ a acestor active reprezintă costul obţinerii lor. Ele
trebuie să fie amortizate în mod egal pe durata lor de utilizare. Procesul de amortizare se
desfăşoară într‑un mod asemănător cu cel de depreciere ilustrat prin exemplul firmei
Backyard Solutions. Singura deosebire este tipul de active amortizate. În cazul în care nu
sunteţi sigur dacă un anumit activ trebuie să fie depreciat sau amortizat, discutaţi cu
contabilul.
416 CAPITOLUL 13
13.1.5 Alte cheltuieli de capital

Acestea pot fi mobilierul, echipamentul şi obiectele din inventar. Se pot face cheltuieli şi
cu alte tipuri de active. Gândiţi‑vă la următoarele:
Cheltuielile anticipate – Unele cheltuieli de afaceri trebuie făcute anticipat. Acest lucru
se întâmplă în situaţia în care banii trebuie cheltuiţi înainte de primirea serviciului. Un
exemplu tipic sunt asigurările, acestea fiind înregistrate ca active. Bunurile de valoare,
activele sunt trecute pe fişa Bilanţului. Cheltuielile anticipate sunt trecute ca active pe fişa
bilanţului şi se deduc din venituri pe măsură ce valoarea lor se diminuează.
Avansurile – Uneori, unele companii solicită avansuri, precum companiile de utilităţi sau
managerii de proprietăţi. Aceste avansuri se păstrează într‑un cont de garanţii şi vor fi
returnate în viitor. Aşadar, ele menţin o valoare de activ deşi sunt intangibile.
Terenul – Terenul este un activ unic, deoarece valoarea sa tinde să fie mai mult apreciată
decât depreciată. Aşadar, terenul este privit altfel decât orice altă cheltuială de capital care
se depreciază.

Compania Ramirez Roofing plăteşte o poliţă de asigurare care acoperă afacerea pe o perioadă de
şase luni. Dacă această poliţă ar fi anulată, o parte din prima de asigurare ar fi returnată; aşadar,
are valoare de activ.
13.1.6 Plăţi către proprietari şi investitori

În cazul corporaţiilor şi companiilor SRL care aleg să fie considerate corporaţii, sumele
plătite proprietarilor în schimbul contribuţiilor aduse companiei sunt considerate
remunerări şi sunt procesate prin sistemul de stat de plată al companiei. Pe acestea trebuie
să le fi luat în calcul atunci când aţi stabilit cheltuielile operaţionale sau cheltuielile de
producţie, în categoria Obiecte din inventar.
Alte plăţi includ banii returnaţi investitorilor şi proprietarilor în schimbul sumelor pe care
le‑au investit în afacere. Aceste plăţi pot lua mai multe forme, care depind de forma
juridică a afacerii.
Într‑o întreprindere individuală sau într‑un parteneriat, proprietarii îşi pot primi remuneraţia
oricând. Ei nu au un salariu periodic. Aceste sume se numesc retragerile proprietarilor,
deoarece banii sunt luaţi din afacere. Sumele acestea nu reprezintă cheltuieli, ci sunt
considerate o reducere a capitalului propriu. Şi în cazul unei companii SRL, cu excepţia
situaţiei în care a ales să fie tratată ca o corporaţie, proprietarii vor lua o sumă de bani.
Pe lângă salarii, consiliul director al unei corporaţii are autoritatea de a declara dividende,
o plată către acţionari pentru profiturile integrale anticipate sau actuale sau o parte dintre
acestea. Această plată este acordată pe baza unei sume date per acţiune emisă şi scadentă.
417 CAPITOLUL 13
Activitatea 13a. Modelul financiar – fişa de lucru Bugetul de investiţii

Pe fişa de lucru Bugetul de investiţii veţi înregistra achiziţionarea de active de capital,
precum şi sumele de bani plătite către investitori în primii trei ani de activitate. Introduceţi
mai întâi cheltuielile de capital pe care le veţi face în primii trei ani. Nu le introduceţi încă
o dată pe cele trecute în fişa Start‑up. Deprecierea majorităţii activelor va fi calculată
automat pe baza unei rate standard.
Citiţi fiecare pas cu atenţie, deoarece unele active necesită mai multă atenţie, precum
terenul. Înregistraţi informaţiile referitoare la categoriile care se aplică în cazul afacerii dvs.
Nu uitaţi, dacă afacerea este o corporaţie sau o companie SRL impozitată ca o corporaţie,
iar dvs. veţi primi un salariu, acea sumă trebuie să se găsească pe fişa de Cheltuieli
operaţionale sau în cheltuielile de producţie, şi nu pe cea de faţă. Totuşi, dacă veţi retrage
fonduri pentru dvs. care nu sunt salarii, menţionaţi‑le ca retrageri ale personalului în
Bugetul de investiţii.
Includeţi presupuneri acolo unde este cazul. După ce aţi completat fişa de lucru Bugetul
de investiţii, puteţi examina celelalte fişe din modelul financiar pentru a vedea legătura
dintre acestea şi situaţiile financiare. Includeţi estimările bugetului de investiţii în anexa
planului de afaceri.
Bugetul de investiţii
Folosiţi această fişă de lucru pentru a înregistra deprecierea activelor de capital existente (echipamente, mobilier,
vehicule etc.), viitoarele achiziţii de capital, deprecierea aplicabilă şi alte cheltuieli de capital (retragerile proprietarilor,
plata dividendelor etc.). Citiţi instrucţiunile pentru fiecare secţiune în parte astfel încât să stabiliţi care dintre ele se
aplică în situaţia dvs. Repetaţi fiecare pas pentru anii 2 şi 3.
Secţiunea A – Deprecierea (Active de capital existente) – aţi introdus active de capital (computere, echipa‑
ment sau aparatură, mobilier şi sisteme de iluminat, reamenajări, vehicule sau imobile) în fişele de Înfiinţare sau de
Finanţare şi Cheltuieli de start‑up? Dacă da, completaţi această secţiune. Dacă nu, mergeţi la secţiunea B.
Sfat
Pasul 1.: Pentru companiile existente
Bilanţul activelor de capital din fişa de lucru Înfiinţare este ............................................................ -
Dacă nu completaţi datele în acest tabel, bilanţul va fi depreciat automat pe următorii cinci ani. Dacă
doriţi să faceţi o estimare mai precisă şi mai detaliată a deprecierii, completaţi tabelul următor. Mai întâi
introduceţi bilanţul deprecierii acumulate pentru fiecare categorie de active de capital. Apoi, introduceţi Completarea bugetului de
durata de utilitate în ani, care va fi depreciată. Totalul activelor de capital trebuie să fie egal cu bilanţul investiţii este un prilej bun de
de active de capital din celula H16 a fişei de lucru Înfiinţare. Dacă totalurile nu se potrivesc, bilanţul
din celula H16 se va deprecia pe o perioadă de cinci ani. Nu includeţi valoarea terenului în acest tabel. a vă întreba: Sunt importante
Pentru teren, mergeţi la secţiunea C, Pasul 5. toate aceste cheltuieli pentru
succesul afacerii? Ce trebuie
Active de capital Bilanţ Durată
Depreciere Depreciere Depreciere să plătesc înainte de a începe
anul 1 anul 2 anul 3
activitatea şi ce pot plăti mai
Computer - 3 - - -
Echipament/aparatură - 7 - - -
târziu?
Mobilă, iluminare - 7 - - -
Vehicule - 5 - - -
Redecorări - 5 - - -
Imobile - 20 - - -
- - - -
Pasul 2.: Pentru companii aflate în faza de start‑up

Bilanţul de active de capital din fişa de lucru Finanţarea şi Cheltuieli de start‑up se află în tabelul de
mai jos. Aceste cheltuieli vor fi depreciate în funcţie de durata de utilitate afişată începând cu luna
ianuarie din anul 1. Puteţi modifica numărul de ani în cazul în care ştiţi că programul de depreciere va
fi altul decât cel standard.
Depreciere Depreciere Depreciere

Active de capital Bilanţ Durată
anul 1 anul 2 anul 3
Computer - 3 - - -
Echipament/aparatură - 7 - - -
Mobilă, iluminare - 7 - - -
Vehicule - 5 - - -
Redecorări - 5 - - -
Imobile - 20 - - -
- - - -
Pasul 3.: Mergeţi mai departe la secţiunea B.
418 CAPITOLUL 13
13.2 Stabilirea finanţării necesare

13.2.1 În funcţie de etapa de dezvoltare
Capitalul necesar pentru o afacere variază în funcţie de etapa sa de dezvoltare. Sursele de
finanţare disponibile pentru o anumită afacere variază la rândul lor în acelaşi mod. Etapele
includ: conceperea şi start‑up‑ul, activitatea iniţială, dezvoltarea, dezvoltarea rapidă şi
maturitatea.

Un tânăr absolvent al unei importante facultăţi a realizat un plan de afaceri pentru o companie producătoare de biciclete person‑
alizate care necesita o finanţare de 250.000 de dolari. După ce a depus toate eforturile posibile pentru a contacta o mulţime de
investitori, fără niciun rezultat, începuse să creadă că nu va reuşi. Antreprenorul a înfiinţat afacerea gândindu‑se că îi va fi uşor
să facă rost de acea sumă de bani. Atunci când afacerea sa a eşuat, antreprenorul a examinat mai atent principalul instrument
de planificare financiară – planul fluxului de numerar – şi şi‑a dat seama că, de fapt, nu avea nevoie decât de 100.000 de dolari.
Restul erau cheltuieli neesenţiale şi bani albi pentru zile negre. Apoi, a împărţit această sumă în unităţi de 10.000 de dolari fiecare
şi le‑a vândut prietenilor săi. Strângerea de fonduri a avut succes.
Sfat
Antreprenorii care îşi finanţează afacerile fără a cere bani din exterior au o viaţă mult
mai simplă, iar somnul lor este mai tihnit. Decizia de a cere bani altcuiva este una
serioasă, cu multe implicaţii şi responsabilităţi.
Sfat
Concentraţi‑vă asupra fondurilor de care aveţi
nevoie, nu asupra celor pe care le doriţi.
Etapa de concepere şi de start‑up

Majoritatea antreprenorilor trebuie să se bazeze pe fondurile proprii atunci când îşi încep
o afacere. Chiar şi instituţiile financiare care împrumută bani sunt reticente când vine
vorba de împrumuturi pentru start‑up. Motivul îl reprezintă riscurile ridicate pe care le
implică afacerile noi. În general, băncile nu acordă împrumuturi pentru afaceri noi decât
persoanelor cu un istoric bun de credit, care pot oferi garanţii puternice pentru a putea
obţine împrumutul şi care girează personal pentru acesta. Pregătiţi‑vă să vă analizaţi
situaţia financiară personală pentru a identifica sursele de finanţare de start‑up, cum ar fi
economiile pe care le aveţi sau un împrumut cu garanţie imobiliară. În cazul în care nu
dispuneţi de astfel de surse, gândiţi‑vă dacă aveţi vreun prieten sau vreo rudă care ar putea
face o investiţie iniţială în afacerea dvs. Mulţi antreprenori îşi încep afacerea în timp ce
încă mai sunt angajaţi. Gândiţi‑vă să procedaţi la fel dacă nu reuşiţi să identificaţi alte
metode de finanţare.
419 CAPITOLUL 13
Etapele de finanţare

În prezent, multe afaceri au nevoie de timp pentru a atinge pragul de rentabilitate şi a face profit. Amazon.com a avut nevoie de
investiţii enorme pentru dezvoltarea brandului şi pentru infrastructură înainte să înceapă să facă profit. Firmele de biotehnologie
au nevoie de perioade foarte lungi de cercetare şi dezvoltare înainte de a face profit, precum şi de fonduri pentru programele de
testare a medicamentelor. Atunci când încercaţi să faceţi rost de finanţare de start‑up, daţi dovadă de creativitate. Mulţi antre‑
prenori se gândesc la soluţii neconvenţionale pentru a‑şi acoperi costurile. Gândiţi‑vă să achiziţionaţi echipamente la mâna a
doua, să căutaţi clienţi care sunt dispuşi să plătească un avans şi să diminuaţi costurile de start‑up.
Etapa operaţională iniţială

Prima etapă operaţională poate fi foarte dificilă pentru fluxul de numerar zilnic al unei
afaceri. Mulţi antreprenori încearcă să obţină linii de credit a căror flexibilitate le permite
să aibă acces la fonduri atunci când le sunt necesare.
Băncile preferă să acorde împrumuturi acelor firme
care au un istoric operaţional, aşa că împrumuturile Sfat
pentru achiziţionarea echipamentelor şi a altor
elemente costisitoare se pot obţine mai uşor în această Chiar dacă un antreprenor îşi planifică
etapă decât în faza de start‑up. Nu uitaţi că, în această atent finanţarea de start‑up, poate totuşi
să eşueze, din cauza unei planificări
etapă operaţională iniţială, prietenii şi rudele ar putea
neadecvate a sumei necesare.
deveni mai interesaţi să investească.
În cazul firmelor cu oportunităţi majore de dezvoltare,
investitorii providenţiali ar putea fi interesaţi să se implice, acordând antreprenorilor atât
finanţare, cât şi experienţă. Pe măsură ce afacerea dvs. începe să se dezvolte, veţi avea
acces la mai multe surse de finanţare. Puteţi descoperi clienţi, furnizori sau chiar
competitori care ar putea deveni o sursă de finanţare, prin acorduri de întreprinderi
comune sau alte acorduri.
420 CAPITOLUL 13
Verificat a
c
Lipsa capitalului operaţional este o problemă pe care o întâmpină mulţi antreprenori.
Afacerea poate să pornească bine, iar vânzările să depăşească aşteptările. Însă,
deodată, antreprenorul este nevoit să achiziţioneze obiecte de inventar pentru a
satisface o cerere neaşteptat de mare. Cum poate face această plată? Nu numai că
plata din acele vânzări se află pe moment în conturi de încasat, dar nici profiturile nu
sunt suficiente pentru a achiziţiona din ce în ce mai mult inventar.
Etapele de dezvoltare şi dezvoltare rapidă

Dezvoltarea poate însemna extinderea numărului de locaţii, construirea sau amenajarea
unui nou spaţiu de producţie sau sporirea operaţiunilor
pentru a intra pe pieţe noi. Creşterea nivelului statului
de plată, achiziţionarea de inventar şi cumpărarea unor
echipamente noi au un impact major asupra fluxului de Sfat
numerar. Toate afacerile aflate în aceste etape se pot
Atunci când vă începeţi afacerea, faceţi
aştepta la aceste tipuri de cheltuieli. Deoarece aceste planuri pentru dezvoltarea ei. Un plan
cheltuieli se pot anticipa, finanţarea se poate obţine mai de dezvoltare pe cinci ani ar putea fi
uşor. Sursele de finanţare în această etapă pot fi băncile, foarte util. Acest plan vă va ajuta să le
investitorii providenţiali, investitorii de capital, transmiteţi altora planurile dvs. financiare
plasamentul privat şi chiar ofertele publice iniţiale. Va pe termen lung.
trebui să apelaţi la consilieri de afaceri foarte competenţi
pentru a vă ajuta să ieşiţi din labirintul finanţării din etapele de dezvoltare.
Etapa de maturitate
Atunci când veniturile încep să se stabilizeze, afacerea iese din etapele de dezvoltare şi
intră în cea de maturitate. În această etapă, companiile tind să rămână relativ stabile atâta
timp cât continuă să satisfacă nevoile de pe piaţă. Finanţarea în etapa de maturitate se
aseamănă cu cea din etapa operaţională iniţială. Afacerile aflate în etapa de maturitate
deja şi‑au format relaţii cu instituţiile de împrumut, aşadar vor avea deja linii de credit sau
împrumuturi pe termen scurt ori lung. Totuşi, băncile sunt conştiente că aceste afaceri vor
fi nevoite să facă inovaţii pentru a evita declinul vânzărilor pe viitor, aşa că le vor
supraveghea cu multă atenţie.
Informaţii suplimentare
Capitalul necesar pentru dezvoltare – din Revoluţia antreprenorială cu Bill Reisler,
partenerii KC Ventures, Mark Beckloff şi Dan Dye, cofondatorii The Three Dog Barkery.
Puteţi viziona acest clip accesând link‑ul Informaţii suplimentare 13.2.5 din cursul on‑line.
Dezvoltarea afacerii – ghidul SBA pentru dezvoltarea unei afaceri şi pentru creşterea
financiară. sba.gov/category/navigation‑structure/startingmanaging‑business/
managing‑business/growing‑your‑business.
421 CAPITOLUL 13
13.2.2 Capitalul propriu şi datoriile

Capitalul propriu
Capitalul propriu este, mai precis, capitalul investit în afacere de către proprietari. De
asemenea, capitalul propriu include tot ceea ce rămâne după efectuarea plăţilor către
furnizori, angajaţi, bănci, guvern şi aşa mai departe. Evident, antreprenorii intenţionează să
rămână cu suficient capital.
Cei care deţin o cotă parte din afacere au dreptul de a controla veniturile şi activele. Dacă
antreprenorul este singurul proprietar al afacerii, atunci el deţine toate drepturile asupra
afacerii. Pe măsură ce mai intervin şi alţi proprietari (acţionari, investitori, investitori de
capital), drepturile devin mult mai dispersate şi mai greu de gestionat.
Exemple de capital propriu:
∙∙ Contribuţiile antreprenorilor
∙∙ Investiţiile private
∙∙ Ofertele publice iniţiale de acţiuni
∙∙ Câştigurile reţinute în firmă
Datoriile
O datorie înseamnă un fond care trebuie restituit sursei de împrumut, împreună cu
anumite taxe stabilite de comun acord, cum ar fi dobânda şi taxa iniţială de acordare a
împrumutului. Dacă această sumă nu este restituită după cum s‑a stabilit, creditorul poate
să înceapă un proces de colectare. Acest proces poate duce la pierderea activelor, fie ale
afacerii, fie din afara ei, pe care antreprenorul le‑a folosit ca o garanţie a împrumutului.
Împrumuturile nu trebuie tratate cu superficialitate. Atunci când un antreprenor împrumută
bani, el îşi asumă o responsabilitate serioasă. Antreprenorii nu trebuie să facă împrumuturi
decât dacă acestea îi vor ajuta să aibă câştiguri mai ridicate decât datoriile.
Exemplele de datorii includ:
∙∙ Împrumuturile de la prieteni şi rude
∙∙ Finanţarea bancară
Sfat
∙∙ Împrumuturile imobiliare Împrumuturile sunt ca nişte pariuri.
Antreprenorul face un pariu cu credi-
∙∙ Împrumuturile pe termen lung
torul, susţinând că va acţiona conform
∙∙ Liniile de credit planurilor. Dacă planurile sunt greşite,
∙∙ Împrumuturile susţinute de SBA antreprenorul îşi poate pierde compania,
dar şi toate investiţiile făcute.
13.2.3 Evaluarea surselor de bani
Obţinerea de fonduri este o formă de artă. Din fericire, se poate învăţa. Antreprenorii
trebuie să devină experţi în strângerea de fonduri. Ei trebuie să fie informaţi despre sursele
de bani la care pot apela, unde pot fi găsite şi cum le pot aborda. Chiar şi în cazul
companiilor care nu au nevoie de finanţare externă în faza de start‑up, există posibilitatea
să aibă nevoie de bani mai târziu. Obţinerea fondurilor depinde de activitatea companiei
de până în momentul în care solicită banii şi de modul în care abordează sursa de
finanţare.
Nu toţi banii sunt la fel. Atunci când investitorii şi creditorii finanţează o companie, ei au
anumite obiective. Acestea sunt destul de uşor de descoperit. Întrebarea cheie este dacă
obiectivele antreprenorului sunt compatibile cu cele ale investitorului sau creditorului.
Acest lucru se poate stabili în funcţie de şase considerente principale: timpul, cantitatea,
utilizarea, costul, controlul şi consecinţele.
422 CAPITOLUL 13
Timpul – Căutarea unor surse externe de finanţare poate presupune luni întregi de efort
continuu. Dacă afacerea se află la începutul etapelor de dezvoltare, căutarea fondurilor
ocupă o parte din timpul destinat altor activităţi esenţiale. Mai mult, timpul poate fi un
factor important şi pentru investitor sau creditor. Înainte de a‑şi primi câştigurile, s‑ar putea
ca aceştia să trebuiască să aştepte până ce afacerea va ajunge într‑o anumită etapă, să
beneficieze de fonduri suplimentare sau să fie listată la bursă.
Cantitatea – Cantitatea de bani necesară pentru a finanţa compania are un impact asupra
surselor disponibile. Sursele de finanţare au cantităţi minime sau maxime care
caracterizează participarea lor într‑o afacere. Nevoile antreprenorului trebuie să se
încadreze în parametrii sursei de finanţare.
Utilizarea – Termenii împrumuturilor trebuie să se potrivească cu modul de
utilizare a fondurilor. Utilizarea unor împrumuturi pe termen scurt pentru a Sfat
finanţa activele pe termen lung este o greşeală frecventă. Împrumuturile pe
Ofertele publice de acţiuni
termen scurt trebuie să fie folosite pentru inventarul de sezon şi conturile de necesită luni întregi de
încasat. Împrumuturile pe termen lung se folosesc pentru a finanţa pregătire. Compania
echipamentele şi alte investiţii de durată. trebuie să fie capabilă să
funcţioneze bine pe cont
Costurile – Împrumutarea banilor este un lucru costisitor. Este esenţial să vă propriu, deoarece
gândiţi la costurile pe care le‑ar putea implica un împrumut. Investitorii privaţi, antreprenorul va lipsi timp
bancherii sau investitorii de capital solicită returnarea fondurilor în procent de de câteva săptămâni,
perioadă în care va strânge
25‑100% pe an. Unul dintre motivele pentru care băncile sunt cele mai bani sau se va pregăti
frecvente surse de finanţare este faptul că de obicei sunt cele mai puţin pentru această activitate.
costisitoare.

Un investitor privat a oferit o investiţie de 50.000 de dolari unei companii producătoare de computere, care a fost cumpărată mai
târziu cu 350.000 de dolari, ceea ce reprezintă un profit foarte mare. Majoritatea investitorilor se aşteaptă ca afacerea să fie foarte
profitabilă înainte de a face o investiţie, pentru a se pregăti în faţa riscului enorm pe care şi‑l asumă.
Controlul – Principalul motiv pentru care mulţi antreprenori îşi încep o afacere se reduce
la faptul că doresc să‑şi controleze propria viaţă. Utilizarea unor surse externe de bani
poate intra în conflict cu acel obiectiv, deoarece investitorii ar putea controla viitorul
întreprinderii.
Consecinţele – Orice persoană care a împrumutat vreodată bani şi nu i‑a putut restitui ştie
că, de fapt, creditorii recurg la anumite metode pentru a forţa debitorii să plătească. Aceste
consecinţe pot duce la închiderea afacerii. Sau, în cazul unei investiţii, dacă antreprenorul
nu înapoiază investitorului suma potrivită, poate pierde controlul asupra companiei. Unii
antreprenori preferă să strângă capital prin investitori care devin proprietari ai afacerii. Alţii
preferă să împrumute de la un creditor. Alţii aleg ambele variante.

Gene Amdahl, fondatorul companiei de computere Amdahl Corporation, a ajuns să deţină numai 3% din afacerea sa după mai
multe etape de strângere de fonduri. De ce s‑ar mai chinui să strângă banii dacă îşi va pierde afacerea? Vechiul clişeu „este mai
bine să ai 10% din ceva decât 100% din nimic“ nu prea îl poate consola pe un antreprenor care şi‑a înfiinţat o afacere pentru a‑şi
controla propriul destin.
423 CAPITOLUL 13
13.3 Localizarea surselor de finanţare

13.3.1 Introducere
Antreprenorii trebuie să dea dovadă de pricepere în
Finanțare de start-up pentru antreprenori strângerea de fonduri, deoarece vor fi nevoiţi să facă
Uniuni de credit, acest lucru de mai multe ori pe durata activităţii afacerii.
instituţii, investitori Din fericire, strângerea de bani este o aptitudine pe care
18%
cei mai mulţi oameni o pot învăţa.
Împrumuturi de afaceri Antreprenorii trebuie să fie informaţi despre tipurile de
de la bancă 3%
surse de bani, cum le pot găsi şi cum le pot aborda.
Carduri de credit 3%
Chiar dacă antreprenorul nu are nevoie de finanţare
Împrumuturi personale
de la bancă 6% externă în etapa de start‑up, este foarte probabil că va
Economii personale
şi active 70%
exista un moment în care va fi nevoit să strângă bani.
Capacitatea sa de strângere a fondurilor depinde de
istoricul performanţei companiei şi de modul în care
abordează acele surse de finanţare.
Sursă: Sondaj privind finanţele consumatorilor din 2010,
de la Federal Reserve. Un lucru interesant este faptul că majoritatea surselor de
finanţare ale antreprenorilor provin din resurse proprii,
inclusiv cele ale familiei sau prietenilor. Sondajul privind finanţele consumatorilor din
2010, de la Federal Reserve, a raportat că mai mult de 70% dintre companiile cu mai
puţin de 500 de angajaţi au fost înfiinţate cu fonduri din economii sau active personale, în
jur de 6% au început cu ajutorul împrumuturilor personale la bănci sau instituţii de
creditare, în jur de 3% au fost înfiinţate pe baza cardurilor de credit personale sau de
afaceri, iar numai 3% au fost iniţiate pe baza unor împrumuturi de afaceri de la bănci sau
instituţii de creditare.
Sfat
Începeţi să stabiliţi relaţii din timp pentru a putea obţine fonduri ulterior. Înainte de a cere un împrumut de la un credi‑
tor sau un investitor, acesta trebuie să fie familiarizat cu afacerea dvs.
Împrumutarea banilor – o prezentare generală de la SBA.
sba.gov/content/borrowing‑money
Cum să decideţi cui să cereţi bani, de Asheesh Advani. Sfaturi pentru a vă ajuta să alcătuiţi
o listă de potenţiale surse pe care să le abordaţi atunci când aveţi nevoie de capital de
afaceri.
entrepreneur.com/money/financing/startupfinancingcolumnistasheeshadvani/
article83792.html
Cum funcţionează capitalul de start‑up, de Lee Ann Obringer – o serie de articole despre
diferite tipuri de finanţare şi modul lor de funcţionare.
money.howstuffworks.com/startup‑capital.htm
Disponibilitatea creditelor pentru micile întreprinderi – raport de la Federal Reserve despre
piaţa de împrumuturi pentru micile întreprinderi.
federalreserve.gov/newsevents/speech/duke20110414a.htm
Sondajul de finanţe ale consumatorilor din 2010, de la Federal Reserve
federalreserve.gov/newsevents/speech/duke20110414a.htm
424 CAPITOLUL 13
13.3.2 Finanţarea pe cont propriu

Antreprenorii care nu au nevoie de investitori externi se bucură de multe avantaje.
Afacerile finanţate pe cont propriu nu se dezvoltă întotdeauna la fel de rapid precum cele
cu mai multă susţinere financiară, dar mulţi antreprenori consideră că acest lucru se
compensează prin faptul că au mai mult control asupra afacerii, aşa că se simt mai liniştiţi.
Împrumutarea banilor de la rude şi prieteni intră în
categoria de finanţare pe cont propriu în situaţia în care
termenii şi condiţiile oferă mai multă libertate decât în cazul Sfat
altor surse de finanţare. Cu toate acestea, antreprenorii Gândiţi‑vă să vă folosiţi economiile personale atunci
trebuie să fie foarte atenţi atunci când folosesc banii când doriţi:
acestora. Chiar şi cele mai bune relaţii pot fi puse în pericol
atunci când este vorba de bani. • Să menţineţi controlul asupra întregii companii.
• Să folosiţi cea mai puţin costisitoare sursă de
finanţare.

Un proaspăt absolvent de facultate voia să înfiinţeze o companie producătoare de corturi împreună cu un prieten şi avea nevoie
de 20.000 de dolari pentru partea sa din afacere. Singurele persoane despre care ştia că poate să le abordeze pentru a strânge
această sumă erau părinţii lui. A făcut o înţelegere cu mama sa şi cu tatăl său. Mai întâi, aceştia îi împrumutau cei 20.000 de do‑
lari cu o dobândă de 8%. Pentru a asigura plata împrumutului în cazul în care ar păţi ceva, el urma să obţină o asigurare de viaţă,
pe o anumită perioadă, în valoare de 20.000 de dolari, numindu‑şi părinţii beneficiari. Trebuia să plătească suma iniţială plus
dobânda în fiecare lună. În cazul în care afacerea ar da faliment, el tot ar fi nevoit să facă aceste plăţi lunare până la achitarea
întregii sume plus dobânda.
De asemenea, autofinanţarea include şi următoarele opţiuni, dintre care unele sunt mai
sigure decât celelalte:
Slujba actuală – Probabil cea mai puţin riscantă metodă este să vă păstraţi slujba actuală,
fie cu normă întreagă, fie cu jumătate de normă. Această abordare vă permite să folosiţi
câştigurile primite de la angajator pentru a vă finanţa afacerea în perioada de start‑up. În
general, această abordare va dura atât cât este necesar pentru ca afacerea să îşi înceapă
activitatea şi pentru a obţine un salariu din propria afacere. Puteţi avea multe beneficii
atunci când porniţi o afacere fără a fi nevoit să vă împrumutaţi sau să apelaţi la investitori
– deţineţi controlul fără niciun cost – dar trebuie să înţelegeţi limitele acestei abordări
asupra slujbei actuale, asupra capacităţii dvs. de a începe afacerea şi asupra vieţii
personale.
Economiile personale şi împrumuturile cu capital imobiliar – Folosirea economiilor
personale sau împrumutarea din capitalul propriu sunt, de departe, cele mai simple şi cele
mai puţin costisitoare metode de finanţare pentru o afacere. Folosind propriile fonduri, veţi
menţine controlul total asupra afacerii.
Totuşi, înainte de a folosi aceste fonduri, trebuie să analizaţi anumite chestiuni. În primul
rând, cum vă va fi afectată siguranţa financiară personală? S‑ar putea ca acest lucru să fie
mai puţin presant dacă nu aveţi o familie de întreţinut. Însă, chiar şi în această situaţie, ce
impact ar putea avea pierderea acestor bani asupra viitorului?
Un dezavantaj este faptul că, pentru ca afacerea dvs. să dezvolte un istoric de credit, va
trebui să împrumute bani. Pe măsură ce stabiliţi o relaţie cu o bancă sau o altă instituţie,
firma îşi creează un raport de credit. Acest raport este urmărit de către instituţia care v‑a
acordat împrumutul, precum şi de alte companii care verifică raporturile de credit.
425 CAPITOLUL 13
Prietenii şi rudele – Banii împrumutaţi de la rude şi de la prieteni pot fi o altă sursă de

finanţare. Deşi această sursă de finanţare poate fi externă faţă de afacere sau faţă de
proprietari, se dovedeşte a fi o sursă internă, deoarece este obţinută numai pe baza unor
relaţii apropiate, personale. În general, aceste surse nu presupun completarea unor
aplicaţii sau rapoarte de credit. Totuşi, contextul acestor împrumuturi sau investiţii de
capital poate fi destul de complicat. Înainte de a primi aceste fonduri, asiguraţi‑vă că aţi
înţeles toate cerinţele şi aşteptările sursei de finanţare. Gândiţi‑vă şi ce s‑ar întâmpla dacă
afacerea ar eşua (ruperea prieteniilor, relaţii tensionate cu rudele etc.). Trebuie să stabiliţi
clar care sunt riscurile asociate cu această investiţie, precum şi modul de returnare a
fondurilor, care include rata dobânzii, asigurarea de viaţă sau situaţia în care nu veţi fi
capabil să returnaţi banii.
Cardurile de credit – Mulţi antreprenori folosesc cardurile de credit ca o modalitate de a
demara o afacere. Un motiv este faptul că pot face rost de bani rapid, printr‑un proces
minim sau insignifiant. Creditul trebuie să fie folosit numai cu un scop anume şi având un
plan de a utiliza în viitor o metodă de finanţare tradiţională, mai puţin costisitoare.
La fel ca şi în cazul altor datorii, creditul trebuie plătit. Procesul de plată poate fi dificil,
având în vedere fluxul de numerar redus al afacerii şi ratele ridicate ale dobânzilor la
companiile de carduri de credit. Deoarece creditul este nesecurizat, împrumutul este
personal. Utilizarea cardurilor de credit poate fi riscantă pentru bunurile personale.
Iată câteva sfaturi pentru a utiliza cardurile de credit în siguranţă:
∙∙ Trataţi suma ca pe un împrumut cu o perioadă de plată şi cu plăţi lunare. Cu alte
cuvinte, nu împrumutaţi niciodată mai mult decât puteţi plăti.
∙∙ Căutaţi dobânzi mici, fixe. Mutarea soldului de pe un card la altul, pe o anumită
perioadă, vă poate ajuta la menţinerea unor rate reduse.
∙∙ Profitaţi de bonusurile cardului de credit, precum returnările de bani pentru anumite
cheltuieli. Pentru a evita acumularea unor datorii prea mari, niciodată nu depăşiţi
bugetul lunar stabilit.
∙∙ Fiţi sigur că extrasele de cont se fac către compania dvs. şi păstraţi o copie a
rapoartelor. Astfel, veţi putea dovedi faptul că acele sume au fost folosite pentru
extinderea companiei, şi nu pentru cheltuieli personale.
Câştiguri actuale (profituri) – Se presupune că firmele existente generează profituri din
câştigurile actuale. La finalul ciclului de numerar, afacerea dvs. trebuie să rămână cu bani
după ce au fost acoperite toate cheltuielile. Acest flux de numerar intern este o parte
integrantă a tuturor afacerilor, deoarece, până în momentul în care o afacere devine
profitabilă, de cele mai multe ori cheltuielile depăşesc vânzările. După aceea, profitul
poate fi folosit pentru a plăti împrumuturile, pentru a finanţa evoluţia companiei sau
pentru a plăti dividende către proprietari.
Pe piaţa de astăzi, multe afaceri au nevoie de timp pentru a atinge pragul de rentabilitate
şi pentru a genera profituri. Amazon.com© a investit sume enorme în dezvoltarea brandului
şi în infrastructură în timp ce era în pierdere. De asemenea, firmele de biotehnologie
necesită perioade lungi pentru cercetare şi dezvoltare şi costuri de autorizare înainte de a
putea să facă profit.
Trebuie să luaţi în considerare toate opţiunile de finanţare internă şi să le evaluaţi
avantajele şi costurile în comparaţie cu cele ale surselor externe. Sursele externe de
finanţare vă pot ajuta să dezvoltaţi un istoric de credit sau să creaţi o reţea de consilieri şi
asociaţi de afaceri, ceea ce nu puteţi face prin intermediul surselor interne de finanţare.
426 CAPITOLUL 13

Deşi avea un istoric financiar cu probleme, acest lucru nu a oprit‑o pe Isabella să ia o serie de decizii financiare pe care acum le
regretă. Cu şapte ani în urmă, a folosit un card de credit pentru a achiziţiona materii prime pentru afacerea sa şi încă mai are
dificultăţi de pe urma datoriilor pe care le‑a acumulat. La fel ca mulţi antreprenori, Isabella avea foarte puţin capital de start‑up
şi nu beneficia de niciun fel de finanţare bancară; credea că singura ei opţiune de finanţare era cardul de credit, deşi nu era o
alegere foarte bună. Acum, ea le recomandă viitorilor antreprenori să înveţe din experienţa ei şi să înceapă cu mai mult capital
operaţional.
Cum să vă împrumutaţi de la rude şi prieteni fără a strica relaţiile. Cum să vă asiguraţi că
toate părţile şi toate relaţiile sunt protejate.
entrepreneur.com/article/printthis/24380.html
Cum să vă extindeţi fluxul de numerar utilizând cât mai puţini bani, de William H. Payne.
Autorul oferă sfaturi pentru a extinde fluxul de numerar şi pentru a amâna nevoia de a
strânge bani.
entrepreneurship.org/en/resource‑center/bootstrapping‑to‑extend‑cash‑flow.aspx
Cum să strângeţi bani în vremuri dificile: ghidul de bootstrapping al antreprenorului, de
Andrew J. Sherman. Acest articol prezintă exemple de antreprenori cunoscuţi, precum
Ernest şi Julio Gallo, pentru a‑i ajuta pe proprietarii de afaceri să reflecteze asupra
întrebării: „Ce intenţionăm, de fapt, să facem cu acei bani… şi există şi alte modalităţi de a
obţine aceste resurse?“.
entrepreneurship.org/en/resource‑center/raisingmoney‑
in‑tough‑times‑an‑entrepreneurs‑guide‑to‑bootstrapping.aspx
13.3.3 Surse tradiţionale de datorii

Datoriile sunt bani împrumutaţi companiei din surse externe. Aceste fonduri pot fi dificil
de obţinut, însă situaţia devine mai simplă atunci când antreprenorul înţelege motivele de
îngrijorare ale creditorilor. Aceştia preferă afacerile care implică riscuri mici. În plus,
disponibilitatea unei bănci de a împrumuta bani pentru o afacere nouă variază şi depinde
de numărul de cereri de împrumut din acel moment şi de politicile de creditare ale băncii.
Pentru a avea o relaţie bună cu banca, antreprenorii trebuie să stabilească relaţii cu
bancherii lor. Antreprenorii trebuie să înceapă să dezvolte aceste relaţii din timp, deoarece
ele se formează treptat.
Antreprenorul şi creditorul trebuie să colaboreze pentru a găsi tipul de împrumut potrivit
pentru nevoile afacerii. Există
mai multe tipuri de împrumuturi:
∙∙ Împrumuturi pe termen lung Sfat
∙∙ Împrumuturi pe termen scurt Găsirea unei bănci potrivite şi a unui creditor potrivit poate fi un lucru dificil.
∙∙ Împrumuturi sprijinite de SBA
Iată câteva sfaturi:
∙∙ Micro‑împrumuturi
• Căutaţi bănci care se adresează firmelor asemănătoare.
∙∙ Linii de credit • Obţineţi recomandări de la antreprenori, contabili, avocaţi sau consultanţi.
• Stabiliţi un cont de afaceri pentru serviciile bancare personale.
• Căutaţi bănci cu servicii complete, care participă la programe de împrumut
guvernamental.
• Puneţi întrebări despre serviciile pe care vi le doriţi pentru afacerea dvs.
427 CAPITOLUL 13
Cum să vă îmbunătăţiţi şansele de a obţine un împrumut – atunci când vă cunoaşteţi
bancherul şi ştiţi cum sunt luate deciziile, puteţi avea şanse mai mari de a obţine un
împrumut. entrepreneur.com/article/printthis/217382.html
Împrumuturi pe termen scurt. Un împrumut pe termen scurt este o promisiune scrisă de
a plăti o anumită sumă la sau până la o anumită dată, de obicei într‑un an sau mai puţin.
Chiar dacă o afacere nouă nu se califică pentru o linie de credit din partea unei bănci, s‑ar
putea să obţină un împrumut pe termen scurt pentru a finanţa o nevoie de capital
operaţional mai urgentă. Dacă aveţi o relaţie bună cu banca, aceasta v‑ar putea oferi un
împrumut pe termen scurt pentru o anumită comandă, pentru inventarul de sezon sau
pentru o acumulare de conturi de încasat.
În funcţie de înţelegerea pe care o veţi negocia, aceste împrumuturi pot fi cu garanţii sau
fără. În prima situaţie, veţi da o garanţie pentru a compensa pierderea provocată
creditorului în cazul în care nu puteţi plăti împrumutul. Dacă nu respectaţi aceşti termeni,
creditorul va acţiona prin lege pentru a intra în posesia bunurilor pe care le‑aţi oferit drept
garanţie. Acestea vor fi vândute, iar suma obţinută va fi comparată cu suma datorată. În
cazul în care suma obţinută prin vânzarea acelor bunuri nu este suficientă pentru a
acoperi împrumutul, pierderea lor nu vă va absolvi de întreaga răspundere.
Împrumuturi pe termen lung. În funcţie de scopul împrumutului, un împrumut pe
termen lung va avea o perioadă de plată între doi şi cincisprezece ani. Pentru
împrumuturile de achiziţionare a echipamentului şi a vehiculelor, perioada va fi între doi
şi şapte ani. Dacă împrumutul va fi folosit pentru achiziţii imobiliare, perioada va fi mai
lungă.
Veţi descoperi că ratele dobânzilor, taxele iniţiale de împrumut şi termenii împrumuturilor
pe termen lung variază destul de mult în funcţie de politicile instituţiei şi de vechimea şi
statutul financiar al afacerii. Deşi cantitatea sau tipul de garanţie se poate negocia, aceste
împrumuturi nu sunt niciodată nesecurizate.
Verificat a
c
Chiar şi în cazul unei corporaţii, băncile solicită proprietarilor să garanteze personal
că împrumutul va fi plătit.

Un antreprenor a împrumutat 20.000 de dolari de la bancă garantând cu maşina
de injecţie de mase plastice. După câteva luni, antreprenorul şi‑a dat seama că
nu putea să plătească suma împrumutată, aşa că nu a mai făcut nicio plată către
bancă. Aceasta l‑a trimis în judecată şi a demonstrat că împrumutul era legal,
iar antreprenorul îi era datornic. În urma deciziei tribunalului, şeriful i‑a confiscat
antreprenorului echipamentul respectiv. Maşina a fost vândută cu numai 5.000 de
dolari, dintre care o parte i‑a revenit băncii, iar restul avocatului. Antreprenorul încă
mai are o datorie de 15.000 de dolari, dobândă, taxe legale şi costuri la tribunal.
Acest împrumut costisitor putea fi evitat dacă antreprenorul ar fi făcut o estimare a
fluxului de numerar pentru a stabili dacă era capabil să plătească împrumutul.
428 CAPITOLUL 13
Împrumuturi sprijinite de SBA. Administraţia micilor întreprinderi (Small Business

Administration – SBA) nu este un creditor, aşadar nu oferă împrumuturi pe cale directă. În
schimb, ea deţine mai multe programe care pot ajuta antreprenorii să obţină împrumuturi
cu termeni rezonabili. Principalele programe sunt 7(A) şi 504 Loan Guaranty. Cu ajutorul
acestor programe, antreprenorii pot obţine împrumuturi pentru mici întreprinderi prin
mijloace obişnuite, precum băncile. Aceste împrumuturi sunt garantate de SBA.

Nancy dorea să‑şi deschidă un magazin în care să vândă şi să închirieze echipament de schi. Soţul ei o susţinea, dar nu era de
acord să utilizeze casa ca garanţie pentru împrumutul de afaceri. Mai multe bănci i‑au respins cererea de finanţare. La un moment
dat, Nancy a mers la o bancă susţinută de SBA, care obţinuse acest statut deoarece acordase un număr mare de împrumuturi
sprijinite de administraţie. Raportul de credit al lui Nancy era curat, iar planul său de afacere indica un flux de numerar suficient de
constant pentru a susţine împrumutul. Datorită acestei planificări atente, cererea lui Nancy a fost acceptată, iar SBA i‑a garantat
împrumutul fără garanţie. Împrumutul sprijinit de SBA a costat‑o pe Nancy ceva mai mult, deoarece includea o taxă de garanţie
şi o rată a dobânzii puţin mai ridicate decât împrumuturile obişnuite. Totuşi, Nancy consideră că, fără sprijinul SBA, nu ar fi reuşit
să‑şi demareze afacerea.
Instituţiile care oferă împrumuturi, familiarizate cu programele SBA, pot oferi informaţii şi
asistenţă pe tot parcursul procesului de aplicare. Din perspectiva băncii, avantajul acestui
program constă în faptul că, în cazul în care beneficiarul se dovedeşte a fi incapabil să
plătească împrumutul, SBA îi va achita o parte din datorie. Banca nu îşi asumă un risc
foarte mare. Principalul avantaj pentru antreprenori este faptul că aceste programe le pot
asigura accesul la împrumuturi pe care altfel nu ar fi reuşit să le obţină.
Iată câteva sfaturi pentru a obţine un împrumut prin susţinerea SBA:
∙∙ Stabiliţi o relaţie bună cu o bancă participantă la
programele de obţinere a împrumuturilor SBA şi care oferă
servicii complete.
∙∙ Creaţi un plan de afaceri cu estimări corecte, o situaţie a
Verificat a
c
veniturilor pe trei ani şi un bilanţ pe trei ani. Pentru a solicita un împrumut
∙∙ Pregătiţi o situaţie financiară personală actuală, în cazul în susţinut de SBA, antreprenorii care
care veţi folosi capital iniţial propriu pentru afacere. deţin cel puţin 20% din companie
∙∙ Menţionaţi garanţia pe care o puteţi oferi, inclusiv trebuie să trimită o situaţie
estimarea valorii actuale pe piaţă a fiecărui bun. financiară personală în timpul
∙∙ Identificaţi suma necesară şi scopul pentru care doriţi să procesului de aplicare şi să
faceţi împrumutul.
garanteze personal că fondurile
∙∙ Stabiliţi o întâlnire cu directorul de împrumuturi şi solicitaţi
vor fi plătite.
un împrumut.
SBA evaluează aplicaţia de împrumut pe baza următorilor factori:
∙∙ Capacitatea afacerii de a plăti împrumutul din fluxul de numerar – situaţia fluxului de
numerar trebuie să indice faptul că afacerea poate plăti împrumutul.
∙∙ Personalitatea echipei de management – din perspectiva unui bancher, personalitatea
antreprenorului şi a echipei de management reflectă dispoziţia acestora de a plăti
împrumutul. Personalitatea antreprenorului va fi evaluată după istoricul său de credit.
∙∙ Planul de afaceri – planul oferă informaţii despre afacere şi reflectă seriozitatea şi
aptitudinile de planificare ale antreprenorului.
∙∙ Garanţiile disponibile – deseori, băncile solicită o metodă alternativă de recuperare a
fondurilor în cazul în care afacerea eşuează.
429 CAPITOLUL 13
∙∙ Contribuţia de capital propriu a proprietarului – antreprenorul trebuie să rişte cel puţin

la fel de mult ca şi banca şi ceilalţi investitori.
∙∙ Condiţia – decizia creditorilor va depinde de economie şi de impactul său asupra
afacerii.
Împrumuturi, granturi şi finanţare – ghidul SBA pentru finanţarea micilor întreprinderi.
sba.gov/category/navigation‑structure/starting‑managing‑business/starting‑business/
loans‑grants‑funding
Împrumuturile SBA: o introducere – SBA are programe de împrumut care se potrivesc
tuturor etapelor unei afaceri. entrepreneur.com/article/217372
Împrumuturile SBA – link către împrumuturile SBA şi lista de verificare pentru aplicaţiile de
împrumuturi.
sba.gov/category/navigation‑structure/starting‑managing‑business/starting‑business/
loans‑grants‑funding/loans
Parteneri de creditare – o comparaţie între împrumuturile SBA 504 şi 7a.
cdcloans.com/lending_partners/sba‑504_sba‑7a_comparison.shtml
Programele de micro‑împrumuturi. În esenţă, micro‑împrumuturile sunt împrumuturi
pentru mici întreprinderi, care ajută antreprenorii să‑şi înceapă sau să‑şi extindă afacerea.
Unele împrumuturi sunt mici, de câteva sute de dolari, iar altele se pot ridica la 50.000 de
dolari. Unii creditori acordă chiar şi 75.000 de dolari. Numărul instituţiilor care încep să
acorde aceste tipuri de împrumuturi este în creştere, deoarece ratele mai mari de dobândă
pot fi profitabile. De asemenea, şi SBA finanţează programe de micro‑împrumuturi.
Micro‑împrumuturile se fac de obicei pentru achiziţionarea articolelor de inventar şi a altor
cheltuieli de capital operaţional. Unii creditori cer o rată a dobânzii comparabilă cu rata
unui card de credit de consumator, în timp ce creditorii nonprofit tind să ceară o rată puţin
mai mică şi o perioadă de creditare mai lungă decât cei tradiţionali. Ei sunt conştienţi de
faptul că beneficiarii de‑abia încep să se pună pe picioare.
US Microenterprise Directory – un director de organizaţii de microîntreprinderi sortate în
funcţie de stat. fieldus.org/Publications/2008/index.html
Programul de micro‑împrumuturi – o prezentare generală a programului SBA Microloan şi
o listă de afilieri.
sba.gov/content/microloan‑program
Cum să folosiţi Kickstarter pentru a lansa o afacere, de Christine Lagorio. Cum a lansat un
cuplu tânăr o companie producătoare de băuturi prin intermediul comunităţii on‑line
Kickstarter, destinată ajutorării artiştilor, muzicienilor, atleţilor, inventatorilor şi
producătorilor de film să strângă sume mici de bani de la un număr mare de oameni. inc.
com/guides/2010/04/using‑kickstarter‑for‑business.html
Linii de credit. Atunci când se acordă o linie de credit unei firme, antreprenorul poate
apela la fondurile aprobate oricând are nevoie. Acest tip de finanţare se potriveşte nevoii
de a acoperi fluctuaţiile în vânzări în anumite perioade sau un deficit de bani obişnuit.
Termenii unei linii de credit se stabilesc în avans, în funcţie de nevoile afacerii şi de
politicile instituţiei.
430 CAPITOLUL 13
De cele mai multe ori, liniile de credit au

un termen de plată de un an. Mai pot
exista şi alte politici, cum ar fi
neutilizarea liniei de credit timp de două Sfat
luni după ce soldul a fost plătit. Rata
Asiguraţi‑vă că aţi înţeles termenii şi condiţiile liniei de credit. Unele bănci
liniei de credit variază în funcţie de
solicită ca soldul liniei de credit să fie plătit integral cel puţin o dată pe an. Alte
instituţie şi de afacere. În general, rata bănci reînnoiesc acordul.
pentru companiile existente este cu unul
sau două puncte peste rata dobânzii
acordată de către băncile comerciale
clienţilor cu creditul cel mai bun, iar rata
pentru companiile noi este mai ridicată.

Un antreprenor a început o afacere producătoare de snowboarduri. Provocarea pe care o implică
acest tip de afacere de sezon este faptul că proprietarul angaja muncitori temporari, îi plătea după ce
îşi terminau treaba şi vindea produsele mai târziu. Această metodă a generat o problemă în fluxul de
numerar. Unele companii plăteau în 10 zile, în timp ce altele în 30 de zile.
Acest antreprenor căuta o modalitate de a‑şi acoperi deficitul de numerar. A încercat să solicite o linie
de credit, însă banca l‑a refuzat. Antreprenorul a fost forţat să utilizeze cardurile de credit personale
pentru a acoperi acest deficit temporar.
Compania s‑a dezvoltat în continuare, iar activitatea s‑a extins. Antreprenorul a avut nevoie de mai
multă finanţare pentru a susţine această creştere. De această dată, banca a recunoscut capacitatea şi
oportunităţile afacerii şi a fost de acord imediat să îi acorde antreprenorului linia de credit.
13.3.4 Surse tradiţionale de capital

Investitorii providenţiali
Capitalul de investiţii reprezintă bani investiţi într‑o afacere. Acest lucru implică o poziţie
de proprietar al afacerii.
Investitorii providenţiali sunt investitori privaţi, care oferă capital de investiţie
antreprenorilor în faza de start‑up. Aceşti investitori sunt de obicei foşti proprietari ai unor
afaceri valoroase, care s‑au retras cu succes şi sunt interesaţi să investească atât timp cât şi
bani în afaceri noi. Investitorii providenţiali investesc din conturile personale.
Finanţarea companiilor noi implică un risc enorm. Aşadar, aceşti investitori sunt în
căutarea unor afaceri care au oportunitatea de a se dezvolta rapid. De obicei, ei caută
companii care, în decursul a cinci ani, vor creşte de 10‑30 de ori mai mult faţă de
valoarea lor la început. Recuperările investiţiilor pe care le fac investitorii providenţiali se
situează între 10‑15% din ceea ce investesc.
De obicei, aceştia investesc în afacerile lor în jur de 250.000‑1 milion de dolari, cei mai
mulţi investitori providenţiali contribuind cu 25.000‑100.000 de dolari fiecare. Deşi mulţi
dintre ei investesc în tehnologie şi medicină, aceştia pot finanţa şi alte sectoare de afaceri.
De multe ori, investitorii providenţiali sunt atraşi de anumite afaceri deoarece sunt
interesaţi de industria respectivă sau de aptitudinile antreprenorului. Căutaţi investitori
providenţiali care pot aduce o contribuţie substanţială şi au atât cunoştinţe din industrie,
cât şi aptitudini generale de management. Deoarece investitorii providenţiali sunt afacerişti
cu experienţă, ei se aşteaptă să se implice în afacerile pe care le finanţează în rolul de
mentori, consilieri sau directori.
431 CAPITOLUL 13
Investitorii providenţiali nu se prezintă ca fiind investitori, aşa că sunt greu recunoscut.

Deseori participă la diferite evenimente unde antreprenorii se întâlnesc pentru a descoperi
lucruri ce i‑ar putea interesa. În general nu se prezintă ca investitori decât în momentul în
care devin interesaţi de o anumită afacere. Totuşi, în ultimii zece ani, investitorii providenţiali
au început să formeze grupuri numite reţele de investitori providenţiali. În Statele Unite
există în jur de 300 de astfel de organizaţii. Investitorii providenţiali se alătură acestor reţele
pentru a descoperi afaceri noi şi pentru a profita de procesarea rapidă a opţiunilor de care
beneficiază aceste organizaţii. La fel ca investitorii individuali, organizaţiile de investitori
providenţiali tind să investească în afaceri din domenii apropiate.
Sfat Angel Capital Association – link către website‑ul
Angel Capital Association, care include întrebări
Investitorii providenţiali pot fi greu de identificat. Căutaţi‑i prin intermediul: frecvente despre capitalul investitorilor
• Asociaţiilor comerciale din industrie providenţiali şi link‑uri către grupuri.
• Agenţiilor guvernamentale locale de dezvoltare economică angelcapitalassociation.org/entrepreneurs/
• Consilierilor investitorilor providenţiali (bancheri, consultanţi financiari,
avocaţi etc.) Ghidul investitorilor providenţiali – ce înseamnă
• Reţelelor de investitori providenţiali să lucraţi cu un investitor providenţial
• US Investor Network (usinvestor.com) entrepreneur.com/money/howtoguide/
article52742.html
Investitorii de capital de risc

În timp ce investitorii providenţiali finanţează în primul rând companiile noi, aflate în
etapele incipiente, investitorii de capital de risc sunt în căutarea companiilor aflate în
stadii mai avansate, care au un potenţial de dezvoltare fenomenal şi au nevoie de câteva
milioane de dolari pentru a avea succes. Foarte puţine companii (sub 2.000 în Statele
Unite) reuşesc să atragă investiţii iniţiale de capital de risc în fiecare an. La fel ca şi
investitorii providenţiali, investitorii de capital de risc primesc o poziţie de conducere în
schimbul capitalului investit. Ei intenţionează să se retragă din afacere în cinci‑şapte ani şi
să câştige o recompensă considerabilă.
De obicei, investitorii de capital de risc se specializează în anumite industrii şi etape de
dezvoltare, dar pot fi interesaţi de orice industrie aflată în dezvoltare. Dacă vă gândiţi să
contactaţi o firmă de investiţii de capital de risc, luaţi în considerare următoarele lucruri:
Dimensiunea pieţei – Investitorii caută companii cu un potenţial de dezvoltare enorm,
ceea ce de obicei înseamnă o piaţă de 1 miliard de dolari şi o companie nouă care poate
obţine venituri de cel puţin 100 de milioane de dolari în cinci ani.
Investiţiile minime – Majoritatea investiţiilor de capital sunt între 7‑8 milioane de dolari,
dar unii investitori pot acorda şi sume mici, de 500.000 de dolari, companiilor foarte
promiţătoare, care per total au nevoie de o finanţare de 3‑5 milioane de dolari. Uneori,
afacerile aflate în stadii incipiente primesc finanţare în mai multe etape. Cu cât este mai
nouă afacerea, cu atât mai riscantă este investiţia, iar aceste riscuri trebuie să se justifice
printr‑o oportunitate extrem de atractivă.
Echipa de management – Investitorii de capital de risc caută echipe de management cu
experienţă pe piaţă cărora să li se adreseze. În plus, ei apreciază echipele cu experienţă
anterioară în companiile start‑up.
Participarea – Majoritatea investitorilor de capital de risc joacă roluri active în firmele
cărora le acordă investiţii. Atunci când un investitor de capital de risc finanţează o
companie, el se implică în operaţiunile acelei companii. De obicei, aceştia îşi plasează
reprezentanţii în consiliul director şi insistă chiar să‑şi aleagă propriul director executiv.
432 CAPITOLUL 13
Tipuri de investiţii – Investitorii de capital de risc sunt interesaţi în principal de afacerile

cu un potenţial de dezvoltare ridicat, din domenii precum ştiinţele naturale sau tehnologie.
De obicei, preferă să acorde companiilor finanţări suplimentare şi nu iniţiale.
Costul investiţiei – Investitorii de capital de risc se aşteaptă să‑şi primească înapoi
investiţia în cinci‑şapte ani, cu un adaos de cel puţin cinci ori mai mare decât suma
investită, ba chiar mai mult de atât. De obicei, acest lucru se realizează prin vânzarea
firmei, prin fuzionarea ei cu o altă companie sau prin listarea la bursă.
Comunicarea cu investitorii de capital de risc trebuie planificată cu atenţie. Căutaţi
investitori care sunt interesaţi de industria şi etapa în care se află afacerea dvs. Foarte
puţini antreprenori reuşesc să facă rost de bani trimiţându‑le cât mai multor investitori
planul de afaceri. Încă se mai aplică zicala „Nu contează ce ştii, ci pe cine cunoşti.“ Cea
mai bună modalitate de a vă remarca este printr‑o recomandare din partea unui avocat,
membru al consiliului director, investitor providenţial, centru de antreprenoriat, organizaţie
comercială sau din partea altor cunoştinţe personale.
Cum să alegeţi o strategie de finanţare de start‑up, Grasshopper Group. Un tabel care
evidenţiază avantajele şi dezavantajele mai multor tipuri de strategii de finanţare.
grasshoppergroup.com/how‑to‑pick‑a‑startup‑funding‑strategy‑infographic/
Investiţiile private
O investiţie privată este o modalitate de a obţine capital prin vânzarea de titluri financiare
unui număr mic de investitori selectaţi. Acest tip de finanţare poate fi un fel de datorie,
capital propriu sau amândouă. Investiţiile private sunt scutite de supervizarea Comisiei de
Valori Mobiliare şi Burse din SUA atâta timp cât compania respectă anumite reguli.
Pregătirea unui memorandum de investiţie privată poate costa între 3.000 şi 20.000 de
dolari, în funcţie de complexitatea afacerii. Investiţia privată poate fi realizată direct de
către antreprenor, dar de obicei se ocupă bancherii de investiţie, responsabilii cu pachetele
financiare sau organizaţiile de capital de risc, la fel ca şi în cazul altor forme de finanţare.
Acest lucru depinde de cantitatea de bani necesară şi cui îi va fi solicitată. Înainte de a
face o ofertă de investiţie privată, antreprenorii ar trebui să se consulte cu un avocat de
investiţii sau cu un contabil.
Oferta publică iniţială

Atunci când o companie face o ofertă publică iniţială, îşi vinde o parte din acţiuni pe
pieţele publice. Ofertele publice iniţiale sunt foarte costisitoare şi presupun respectarea
unor regulamente şi restricţii numeroase. Deşi această opţiune este foarte puţin probabilă
pentru afacerile start‑up (mai puţin de 200 de companii noi sunt listate la bursă în SUA în
fiecare an), pieţele publice pot fi surse excelente pentru a obţine sume mari de bani pentru
dezvoltarea companiei. Listarea la bursă le poate oferi investitorilor providenţiali şi
investitorilor de capital de risc oportunitatea de a‑şi lichida investiţia la un moment dat,
deoarece părţile acestora vor putea fi vândute public.
433 CAPITOLUL 13
13.3.5 Alte surse

Proprietarii de afaceri trebuie să examineze toate tipurile de surse de finanţare care se pot
aplica unei anumite afaceri:
∙∙ Clienţi
∙∙ Factoring
∙∙ Companie cu capital mixt sau Sfat
alianţă strategică
Pentru a descoperi alte surse de finanţare, aflaţi cine sunt
∙∙ Furnizori oamenii care ar putea beneficia de pe urma produselor sau ser‑
∙∙ Angajaţi viciilor dvs. Aceşti oameni, deseori numiţi părţi interesate, sunt
cei care îşi doresc cel mai mult să aveţi succes. Altfel spus, dacă
∙∙ Consilieri profesionali, relaţii de dvs. câştigaţi, şi ei câştigă. Părţile interesate pot fi angajaţii,
afaceri furnizorii, administratorul imobilului şi clienţii. Aceştia vă pot
∙∙ Companii de leasing ajuta oferindu‑vă termeni de plată favorabili; dacă vă pot oferi
bani pentru finanţare, cu atât mai bine.
∙∙ Vânzarea drepturilor de distribuţie
Clienţii
În anumite situaţii, clienţii îşi doresc produsul sau serviciul atât de mult încât sunt dispuşi
să plătească un avans considerabil atunci când plasează comenzi sau să ofere
antreprenorului banii necesari pentru a le furniza. Clienţii pot fi o sursă de bani cu costuri
mici. Chiar dacă aceşti clienţi care plătesc la livrare trebuie să primească o reducere, s‑ar
putea ca antreprenorul să fie totuşi cu un pas înainte.

Un antreprenor din partea de est a statului Colorado a găsit o oportunitate
de afaceri atunci când a observat o problemă care îi afecta pe constructorii
de locuinţe. Ecologiştii şi guvernul susţineau că dezvoltarea industriei de
construcţii din zonă avea un impact negativ asupra animalelor, cum ar fi
câinele de preerie. Prinderea animalelor şi mutarea lor în zone nelocuite
le‑a provocat constructorilor costuri enorme şi riscuri precum muşcăturile şi
răspândirea bolilor infecţioase.
Antreprenorul a găsit o soluţie şi a obţinut avansuri din partea constructo‑

rilor pentru a‑şi dezvolta serviciul. El a reproiectat un compresor mare, astfel
încât să aspire aerul în loc să îl sufle, apoi a ataşat un furtun cu un diametru
suficient de mare încât să tragă animalele înăuntru, care apoi ajungeau în
cuşti. Având deja clienţi, Dog Gone Inc. a înlăturat câinii de preerie într‑un
mod eficient şi practic. Animalele au fost puţin ameţite, dar şi‑au revenit
imediat. Clienţii (constructorii) aveau nevoie de acest serviciu atât de mult
încât au fost dispuşi să plătească în avans pentru a se programa la Dog
Gone Inc.
Factoring‑ul
În cazul în care compania are conturi de încasat, se poate finanţa pe termen scurt prin
vânzarea acestora direct către o companie de finanţare comercială numită factor. Conturile
de încasat sunt vândute direct către factor la o valoare redusă. Apoi, clienţii sunt anunţaţi
că plata trebuie făcută către factorul care le‑a cumpărat. Factorii se ocupă de tot ce
înseamnă încasarea banilor, inclusiv expedierea de facturi şi contabilitatea. Factorii
necesită conturi de încasat, aşadar nu toate afacerile start‑up pot alege această opţiune.
434 CAPITOLUL 13
Compania cu capital mixt/alianţa strategică

Uneori, firmele interesate de ideile unui antreprenor încearcă să creeze o companie cu
capital mixt pentru a‑l ajuta să‑şi îndeplinească scopurile. Aceste firme doresc să
beneficieze de pe urma activităţii antreprenorului.

Un antreprenor care lucra la un nou sistem de eliminare a reziduurilor toxice
voia să creeze o alianţă strategică. A descoperit o firmă de salubrizare care a
fost de acord să îi ofere finanţarea necesară în schimbul drepturilor exclusive
asupra sistemului dezvoltat de către antreprenor.
În alte situaţii, antreprenorii pot folosi compania cu capital mixt pentru a‑şi finanţa
operaţiunile. Două sau mai multe firme pot împărţi aceleaşi active, precum fabricile,
birourile şi angajaţii, având nevoie de mai puţin capital.
Incubatoarele de afaceri noi sunt o categorie de alianţă strategică. Deseori, incubatoarele
care oferă spaţii de închiriat în comun pentru afaceri start‑up se găsesc în campusurile
universitare şi în parcurile industriale. Incubatoarele susţin companii noi prin închirierea
spaţiilor la un preţ mai redus, oferind servicii de afaceri cu costuri mai mici şi consultanţă
din partea unor experţi în afaceri.
Furnizorii
În situaţia în care antreprenorul nu plăteşte comanda de la furnizor la momentul livrării,
de fapt, acel furnizor contribuie la finanţarea operaţiunii. Cu cât se amână mai mult plata
către furnizor, cu atât mai mult acesta contribuie la finanţarea companiei. Această metodă
se numeşte prelungirea termenului de plată, pe care furnizorul trebuie să o accepte.
Aşadar, furnizorii pot deveni o sursă de finanţare.
Totuşi, costul acestei finanţări este altă poveste. În cazul în care compania alege
prelungirea termenului de plată în detrimentul unor reduceri, această formă de finanţare
poate fi costisitoare. Spre deosebire de o reducere de 2% în cazul achitării în 10 zile,
extinderea termenului de plată costă 36% anual. În schimb, reducerea vă poate ajuta să
economisiţi 2% din suma de plată în fiecare lună dacă o achitaţi în 10 zile.

Un antreprenor din generaţia X a creat mai multe accesorii care pot fi folosite cu diferite tipuri de
schi jeturi, inclusiv o masă de lucru, o remorcă, rafturi de depozitare şi de expunere. Aceste produse
aveau nevoie de un furnizor specializat în îndoirea ţevilor de metal. Antreprenorului îi trebuiau
mai mulţi furnizori şi a identificat un expert în ţevi de metal. Acesta era interesat de produse şi a
negociat un plan de afaceri în următoarele două săptămâni.
Comerciantul de ţevi de metal va produce prototipurile gratuit, însă antreprenorul va trebui

să semneze un acord de producţie conform căruia acel comerciant va fi unicul furnizor pentru
produsele sale, la un preţ prestabilit. Principala responsabilitate a antreprenorului va fi promovarea
produsului către potenţialii clienţi. Antreprenorul a participat la târguri comerciale şi a convins
compania Yamaha să achiziţioneze accesoriile şi să le comercializeze prin intermediul dealerilor săi.
Această afacere a început cu ajutorul companiei de ţevi de metal care a furnizat capitalul de
start‑up, a fabricat prototipul şi a produs accesoriile pentru schi jet‑uri. Fondatorul nu a plătit
furnizorul până ce Yamaha nu a achitat produsele. Proprietarul companiei de ţevi de metal era interesat de acest acord datorită
creşterii din industria de schi jet‑uri. Acesta a profitat de oportunitatea de a deveni unicul furnizor al acestor accesorii, creând un
nou flux de venituri. În prezent, această companie valorează milioane de dolari.
435 CAPITOLUL 13
Angajaţii
Angajaţii – actuali, anteriori sau potenţiali – pot fi o excelentă sursă de finanţare. Angajaţii
actuali sau anteriori sunt familiarizaţi cu afacerea, cu obiectivele sale şi cu potenţialul său
de dezvoltare. Potenţialii angajaţi pot fi interesaţi de oportunitatea de a „cumpăra“ o
slujbă, aşadar pot investi în companie pentru a avea ocazia de a se angaja.

Uzinele producătoare de furnir din regiunea Pacific Northwest a Statelor Unite, deţinute de o cooperativă a muncitorilor, au fost
finanţate prin intermediul celor 100 de angajaţi, care au cumpărat acţiuni în valoare de 20.000 de dolari. Astfel, ei câştigau o
slujbă în uzinele respective. Bineînţeles, atunci când angajaţii sunt şi proprietari vor apărea şi alte probleme, însă se pot rezolva în
mai multe modalităţi.
Consilieri personali, relaţii de afaceri

Avocaţii, contabilii autorizaţi, alţi experţi în afaceri şi relaţiile de afaceri pot investi într‑o
afacere dacă viitorul său pare să fie promiţător. În definitiv, vor să facă o investiţie bună.
Persoanele cu care antreprenorul are relaţii de afaceri pot avea la rândul lor alte
cunoştinţe. Acestea reprezintă o sursă de finanţare care poate contribui la dezvoltarea noii
firme. De obicei, aceşti investitori sunt foarte motivaţi să ajute compania să aibă succes.
Firmele de leasing
Leasingul a început să devină o strategie financiară foarte întâlnită. Leasingul
echipamentelor sau activelor, inclusiv vânzarea şi lease‑back‑ul unui activ, reprezintă o
sursă importantă de capital pentru antreprenori.
În general, ratele la leasing sunt mai mici decât cele la un împrumut obişnuit. Totuşi,
leasingul necesită o analiză a impozitelor, contabilitate şi situaţii financiare.
Sfat
Leasingul vă poate scuti de achiziţionarea unui echipament care se va învechi odată cu apariţia tehnologiilor noi. De
exemplu, un computer care se presupune că va avea o valoare reziduală de 20% în 3 ani şi‑ar putea pierde valoarea
într‑un timp mai scurt. Persoana care oferă echipamentul acceptă acest risc. Multe astfel de persoane oferă finanţări
pe termen lung sau pe termen scurt, sau actualizări în funcţie de noile tehnologii, astfel încât afacerile să aibă echipa‑
ment de ultimă oră.
Leasingul echipamentelor – cum funcţionează leasingul şi cum se poate încadra în planul
de afaceri. entrepreneur.com/money/howtoguide/article52720.html
Vânzarea drepturilor de distribuţie

De multe ori, oamenii cumpără drepturile de distribuţie pentru anumite produse. Evident,
pentru a obţine o sumă mare de bani din partea distribuitorului, antreprenorul trebuie să
fie pregătit să‑i ofere în schimb ceva pe măsură. Distribuitorii pot cere dreptul asupra unei
anumite zone, ca de exemplu la est de Mississippi. Înainte de a vinde astfel de drepturi,
antreprenorul trebuie să analizeze situaţia cu atenţie. De multe ori, poate avea nevoie de o
garanţie de performanţă.
436 CAPITOLUL 13
Alegerea surselor de finanţare

Decizia de a alege anumite surse de finanţare este importantă şi deseori poate fi
complicată. Iată câţiva factori la care trebuie să vă gândiţi atunci când vă alegeţi sursele de
finanţare:
1. Capacitatea finanţatorului se potriveşte cu dimensiunea şi necesităţile afacerii?
2. Finanţatorul este familiarizat cu industria?
3. Va ajuta la organizarea aspectelor financiare ale companiei?
4. Va juca un rol activ în managementul afacerii?
În timp ce vă gândiţi la finanţarea de care veţi avea nevoie pe viitor şi reflectaţi asupra
informaţiilor pe care tocmai le‑aţi citit, puteţi folosi tabelul de mai jos pentru a vă aminti
mai uşor care sunt tipurile de finanţare folosite de regulă într‑o anumită etapă de
dezvoltare a afacerii. X‑urile indică etapa în care se foloseşte de obicei fiecare sursă. Acest
tabel vă poate ajuta să vă alegeţi ţintele cât mai eficient.
Concepţie Operaţiuni iniţiale Dezvoltare

Tipul de f inanţare şi start‑up şi scadente şi dezvoltare rapidă
Slujba
actuală x
Economii personale şi împrumuturi
x x
imobiliare
Prieteni şi rude
x x
Carduri de credit
x
Câştiguri actuale
x x
Clienţi
x
Furnizori
x
Consilieri profesionişti sau relaţii de
x x
afaceri
Firme de leasing
x x
Programe de micro‑împrumuturi
x x
Împrumuturi bancare
x x
Investitori providenţiali
x
Investitori de capital de risc
x
Plasamente private
x

Listare la bursă x

Factoring x

Companie cu capital mixt/alianţă x x
strategică
Vânzarea drepturilor de distribuţie x x
437 CAPITOLUL 13
Scenariul 13.3.5
Run KC – Surse de finanţare
Obiectiv
∙∙ Evaluaţi sursele de finanţare disponibile pentru etapele de dezvoltare ale afacerii.
Prezentare generală
Toate afacerile au nevoie de numerar pentru a‑şi începe activitatea şi pentru a se dezvolta.
Afacerile obţin bani din mai multe surse, în funcţie de etapa lor de dezvoltare. Nevoile de
finanţare stipulate de aceste surse, cum ar fi suma, costurile şi gradul de control trebuie să
fie compatibile cu obiectivele financiare ale companiei. Există surse de finanţare la care
unele afaceri nu pot apela.
Pe măsură ce antreprenorul identifică nevoile financiare ale afacerii sale, trebuie să ţină
cont de etapele de dezvoltare ale afacerii. Fiecare etapă are anumite nevoi şi opţiuni de
finanţare. Antreprenorul trebuie să aibă un plan de obţinere a finanţării pe măsură ce
afacerea se dezvoltă.
Scenariu
Tim s‑a pregătit să lanseze Run KC de mai mulţi ani şi şi‑a făcut planurile financiare în
funcţie de acest obiectiv. Soţia lui are o slujbă cu program întreg şi cu mai multe beneficii
şi doreşte să şi‑o păstreze. Salariul ei este suficient de mare pentru a putea acoperi
cheltuielile de zi cu zi. Cei doi au economisit suficienţi bani pentru a‑şi permite să
investească 50.000 de dolari în această afacere. Tim a estimat că va avea nevoie de o
sumă totală de 200.000 de dolari pentru start‑up.
Peste cinci ani, Tim îşi închipuie că va fi proprietarul unui magazin de succes care îşi va
putea desfăşura activitatea în mod independent. În acelaşi timp, el intenţionează să‑şi facă
planuri detaliate pentru a‑şi extinde afacerea. El se aşteaptă ca în al zecelea an să aibă
două sau trei magazine de succes.
Pasul 1
Surse de finanţare în faza de start‑up. Afacerea Run KC este în stadiul de start‑up.
Enumeraţi cât mai multe opţiuni la care această afacere ar putea apela în momentul
acesta. Apoi, comparaţi‑vă răspunsul cu al unui coleg.
438 CAPITOLUL 13
Pasul 2
Evaluaţi sursele de finanţare. Din care dintre sursele identificate la Pasul 1 ar putea Tim
să obţină bani cel mai uşor? Care ar fi cea mai puţin costisitoare sursă de finanţare? Care
dintre ele i‑ar permite lui Tim să deţină cel mai mare control asupra afacerii?
Cel mai uşor:
Cele mai mici costuri:
Cel mai mare control:
Pasul 3
Identificaţi avantajele/dezavantajele surselor de finanţare. Proprietarul companiei
Runner’s Resource, magazinul de încălţăminte sport din Boston, unde Tim a lucrat timp de
cinci ani, este interesat să investească în Run KC. Care ar fi avantajele şi dezavantajele
acestui acord?
Avantaje:
Dezavantaje:
Pasul 4
Surse de finanţare pentru dezvoltare. Cum s‑ar putea schimba opţiunile lui Tim peste
cinci ani, atunci când afacerea se va dezvolta? De ce se vor schimba aceste opţiuni?
439 CAPITOLUL 13
Activitatea 13b. Modelul financiar – fişa de lucru Capital propriu şi datorii

Fişa de lucru Capital propriu şi datorii vă va ajuta să stabiliţi suma de bani de care veţi
avea nevoie pentru activitatea afacerii. Atunci când aţi completat fişa de Start‑up, aţi
introdus sumele de bani pe care intenţionaţi să le investiţi în afacere în categoria „Numerar
de start‑up – investiţii de capital propriu“. Capitalul propriu reprezintă banii investiţi de
către proprietarii afacerii. Poate că aţi trecut şi un împrumut imobiliar. Pentru a stabili
celelalte surse de finanţare de care aveţi nevoie, parcurgeţi paşii următori.
1. Recitiţi fişa de lucru Capital propriu şi datorii, secţiunea A – lichiditatea. Aici veţi
găsi bilanţul final pentru fiecare lună din primii 3 ani de activitate. Dacă toate sumele
sunt pozitive, s‑ar putea să aveţi suficienţi bani pentru etapa de start‑up a afacerii –
bineînţeles, doar dacă estimările sunt corecte şi aţi luat în calcul posibilitatea ca aceste
estimări să varieze. Cei mai mulţi antreprenori descoperă numere negative în această
secţiune, ceea ce indică faptul că au nevoie de finanţare suplimentară.
2. Stabiliţi suma de care veţi avea nevoie în faza de start‑up. Aţi introdus deja capitalul
propriu pe care doriţi să‑l investiţi în faza de start‑up. Poate că aţi introdus şi un
împrumut imobiliar. Acum, stabiliţi restul de bani de care aveţi nevoie astfel încât
lichiditatea din secţiunea A a fişei de lucru Capital propriu şi datorii să nu conţină
numere negative. Finanţarea suplimentară poate include mai mult capital propriu şi/sau
datorii (bani împrumutaţi din surse externe) sau prin oricare dintre opţiunile enumerate
la Pasul 6, secţiunea A de pe fişa de lucru Capital propriu şi datorii.
Nu uitaţi că trebuie să luaţi în calcul posibilitatea ca aceste estimări să varieze. Dacă
finanţarea suplimentară de care aveţi nevoie include datorii, va trebui să ţineţi cont şi de
fondurile pentru plata împrumutului.
3. Întoarceţi‑vă la fişa de lucru Finanţare şi cheltuieli de start‑up. Introduceţi sumele
suplimentare pe care le‑aţi stabilit mai sus. Notaţi datoriile în categoria Numerar de
start‑up – împrumuturi. Dacă este cazul, modificaţi fişa în care aţi completat Capitalul
propriu necesar pentru start‑up.
4. Întoarceţi‑vă la fişa de lucru Capital propriu şi datorii şi revedeţi secţiunea B –
împrumuturi imobiliare, şi secţiunea C – împrumuturi tradiţionale de afaceri.
Dacă aveţi finanţare pe bază de datorii, veţi descoperi că împrumuturile pe care le‑aţi
introdus în fişa de lucru Start‑up au fost transferate în bilanţul existent. Acum, stabiliţi şi
introduceţi plata împrumuturilor.
5. Mergeţi la fişa de lucru Programul de amortizare şi stabiliţi plata lunară. Pentru a
face acest lucru, introduceţi suma împrumutată, rata dobânzii şi termenul în număr de
luni. Desfăşurătorul de plată va fi calculat automat.
6. Întoarceţi‑vă la fişa de lucru Capital propriu şi datorii. Transferaţi plata
împrumutului (principal şi dobândă) din Programul de amortizare către secţiunea de
plată corespunzătoare. Deoarece estimările sunt pe o durată de trei ani, veţi introduce
numai plata pe această perioadă.
7. Revedeţi lichiditatea din secţiunea A a fişei de lucru Capital propriu şi datorii.
Aveţi numere negative sau zero? Dacă da, gândiţi‑vă la opţiunile de la Pasul 6.
440 CAPITOLUL 13
Capital propriu şi datorii

Folosiţi această fişă de lucru pentru a înregistra investiţiile de capital propriu, pentru a calcula plata împrumuturilor existente şi
pentru a estima nevoile de finanţare pentru perioada de planificare. Urmaţi paşii din fiecare secţiune. Începeţi cu secţiunea A.
Secţiunea A – Lichiditatea. Tabelul de mai jos vă indică bilanţul la finalul fiecărei luni din primii 3 ani de activitate, pe
baza vânzărilor şi cheltuielilor pe care le‑aţi estimat, precum şi pe baza investiţiilor de capital propriu până în acest moment.
Dacă toate numerele sunt pozitive, s‑ar putea să aveţi toţi banii necesari pentru faza de start‑up a afacerii, dar numai dacă
estimările sunt corecte şi aţi luat în calcul posibilitatea ca aceste estimări să varieze. Cei mai mulţi antreprenori au numere
negative în această secţiune, ceea ce indică faptul că afacerea are nevoie de finanţare suplimentară.
Bilanţul de numerar
xxx I AN FEB M AR APR M AI I UN I UL AUG SE P T OCT NO V DEC
Anul 1 - - - - - - - - - - - -
Anul 2 - - - - - - - - - - - -
Anul 3 - - - - - - - - - - - -
Pentru a stabili finanţarea suplimentară:
Pasul 1. Stabiliţi finanţarea suplimentară de care veţi avea nevoie pentru faza de start‑up. Aţi introdus deja capitalul propriu
pe care intenţionaţi să îl investiţi. Poate că aţi introdus şi un împrumut imobiliar. Acum, stabiliţi finanţarea suplimentară de
care veţi avea nevoie pentru ca lichiditatea să nu includă niciun număr negativ. Finanţarea suplimentară poate include mai
mult capital propriu şi/sau datorii (bani împrumutaţi din surse externe) sau oricare dintre opţiunile enumerate la Pasul 6
prezentat mai jos. Nu uitaţi ca trebuie să luaţi în calcul posibilitatea ca aceste estimări să varieze. Dacă finanţarea
suplimentară de care aveţi nevoie include datorii, va trebui să ţineţi cont şi de fondurile pentru plata împrumutului.
Pasul 2. Întoarceţi‑vă la fişa de lucru Finanţare şi cheltuieli de start‑up. Introduceţi suma suplimentară pe care aţi stabilit‑o la
Pasul 1. Notaţi datoriile în fişa Numerar de start‑up – împrumuturi. Dacă este cazul, modificaţi fişa în care aţi completat
Capitalul propriu necesar pentru start‑up.
Pasul 3. Întoarceţi‑vă la fişa de lucru Capital propriu şi datorii şi revedeţi secţiunea B – împrumuturi imobiliare, şi secţiunea C
– împrumuturi tradiţionale de afaceri. Dacă veţi avea finanţare pe bază de datorii, veţi descoperi că împrumuturile pe care
le‑aţi introdus în fişa de lucru Start‑up au fost transferate în bilanţul existent. Acum, stabiliţi şi introduceţi plata
împrumuturilor.
Pasul 4. Mergeţi la fişa de lucru Programul de amortizare şi stabiliţi plata lunară. Pentru a face acest lucru, introduceţi suma
împrumutată, rata dobânzii şi termenul în număr de luni. Desfăşurătorul de plată va fi calculat automat.
Pasul 5. Întoarceţi‑vă la fişa de lucru Capital propriu şi datorii. Transferaţi plata împrumutului (principal şi dobândă) din
Programul de amortizare către secţiunea de plată corespunzătoare. Deoarece estimările sunt pe o durată de trei ani, veţi
introduce numai plata pe această perioadă.
Pasul 6. Revedeţi numerarul din secţiunea A a fişei de lucru Capital propriu şi datorii. Aveţi numere negative sau zero? Dacă
da, gândiţi‑vă la opţiunile următoare:
Opţiunea 1. Revedeţi estimările de start‑up, cheltuielile operaţionale şi vânzările. Sunt rezonabile? Puteţi modifica
vreo cheltuială? Aţi putea mări în mod realist vânzările? Mai puteţi adăuga şi alte surse de venituri?
Opţiunea 2. Investiţia proprietarului – proprietarul contribuie cu fonduri suplimentare sub forma unei investiţii de
capital propriu fie în faza de start‑up, fie după primii 3 ani. Acesta nu este un împrumut şi nu va fi recuperat.
Introduceţi investiţiile din faza de start‑up în secţiunea E a acestei fişe de lucru.
Opţiunea 3. Împrumuturi de afaceri suplimentare – măriţi suma obţinută din împrumuturile tradiţionale de afaceri
sau alte împrumuturi pe termen lung. De obicei, aceste fonduri sunt oferite pentru a susţine operaţiunile pe termen
lung şi pentru a achiziţiona active de capital. Dacă veţi adăuga şi alte fonduri în primii trei ani, introduceţi‑le
împreună cu plata lor în secţiunea E a acestei fişe de lucru.
Opţiunea 4. Investitori externi – puteţi obţine fonduri din partea unor investitori externi (investitori providenţiali sau
investitori de capital de risc). Puteţi primi aceste fonduri sub forma unui împrumut, dar de cele mai multe ori vor fi
finanţări de capital propriu. Cu alte cuvinte, investitorii externi vor deţine o parte din companie. Introduceţi aceste
informaţii în secţiunea E a acestei fişe de lucru pentru contribuţiile de capital propriu. Introduceţi datoriile
respective în secţiunea C a acestei fişe de lucru.
Opţiunea 5. Liniile de credit – finanţare pe termen scurt pentru a acoperi deficitul de numerar atunci când este
cazul. Acest tip de finanţare se poate utiliza pentru a acoperi deficitul de numerar de sezon şi cel periodic.
Introduceţi aceste informaţii în secţiunea D a acestei fişe de lucru.
Pasul 7. După ce aţi modificat împrumuturile şi capitalul propriu, priviţi din nou bilanţul de numerar. Aveţi suficiente fonduri
pentru a susţine start‑up‑ul, operaţiunile şi dezvoltarea afacerii? Dacă da, aţi încheiat această fişă de lucru. Dacă nu, repetaţi
Pasul 6.
Pasul 8. Dacă aţi completat această fişă de lucru, puteţi privi fişele situaţiilor financiare (Fluxul de numerar, Veniturile la
sfârşit de an, Bilanţul şi Analiza indicatorilor financiari). Puteţi tipări orice fişă de lucru şi situaţiile de care aveţi nevoie.
441 CAPITOLUL 13
Rezumat
Acest capitol a prezentat principalele aspectele ale planului financiar. A identificat cele
mai importante concepte financiare referitoare la fondurile necesare şi sursele de fonduri
folosite de antreprenori pentru a realiza planul financiar al unei afaceri de succes.
∙∙ Banii ies din afacere sub formă de cheltuieli, cheltuieli de capital, cheltuieli preplătite şi
retragerile proprietarilor.
∙∙ Afacerea are nevoie de bani pentru a trece cu succes de fiecare etapă a dezvoltării sale:
concepţie şi start‑up, operaţiuni iniţiale, dezvoltare şi dezvoltare rapidă şi maturitate.
∙∙ Fiecare etapă se potriveşte cu anumite surse de finanţare.
∙∙ Majoritatea afacerilor sunt înfiinţate cu fondurile personale ale antreprenorului.
∙∙ Următoarele variabile trebuie analizate cu atenţie înainte de a alege o sursă de
finanţare:
∙∙ De cât timp veţi avea nevoie pentru a obţine banii?
∙∙ De câţi bani veţi avea nevoie?
∙∙ Cum veţi folosi fondurile?
∙∙ Cât vă va costa obţinerea şi plata împrumutului?
∙∙ Cât de mult control veţi pierde în urma folosirii acestor bani?
∙∙ Care sunt consecinţele pierderii acestei surse de finanţare
442 CAPITOLUL 13

Cap13 Investitii Si Surse

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap13 Investitii Si Surse

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IDEE

Junior Achievement România, organizație nonprofit (înființată în 1993),

Programele internaționale Junior Achievement România (JA) sunt

Titlu original: Planning the Entrepreneurial Venture

13.1 Estimarea altor investiţii de numerar

13.1.2 Ce sunt cheltuielile de

Antreprenori şi experienţele lor

Cheltuielile de capital (activele) sunt înregistrate

Antreprenori şi experienţele lor

Există mai multe metode de depreciere a activelor. Obiectivul este ca deprecierea să se

Activ Durata estimată

13.1.5 Alte cheltuieli de capital

Antreprenori şi experienţele lor

13.1.6 Plăţi către proprietari şi investitori

Activitatea 13a. Modelul financiar – fişa de lucru Bugetul de investiţii

Pasul 2.: Pentru companii aflate în faza de start‑up

Depreciere Depreciere Depreciere

13.2 Stabilirea finanţării necesare

Antreprenori şi experienţele lor

Etapa de concepere şi de start‑up

Antreprenori şi experienţele lor

Etapa operaţională iniţială

Etapele de dezvoltare şi dezvoltare rapidă

13.2.2 Capitalul propriu şi datoriile

Antreprenori şi experienţele lor

Antreprenori şi experienţele lor

13.3 Localizarea surselor de finanţare

13.3.2 Finanţarea pe cont propriu

Antreprenori şi experienţele lor

Prietenii şi rudele – Banii împrumutaţi de la rude şi de la prieteni pot fi o altă sursă de

Antreprenori şi experienţele lor

13.3.3 Surse tradiţionale de datorii

Antreprenori şi experienţele lor

Împrumuturi sprijinite de SBA. Administraţia micilor întreprinderi (Small Business

Antreprenori şi experienţele lor

∙∙ Contribuţia de capital propriu a proprietarului – antreprenorul trebuie să rişte cel puţin

De cele mai multe ori, liniile de credit au

Antreprenori şi experienţele lor

13.3.4 Surse tradiţionale de capital

Investitorii providenţiali nu se prezintă ca fiind investitori, aşa că sunt greu recunoscut.

Investitorii de capital de risc

Tipuri de investiţii – Investitorii de capital de risc sunt interesaţi în principal de afacerile

Oferta publică iniţială

13.3.5 Alte surse

Antreprenori şi experienţele lor

Antreprenorul a găsit o soluţie şi a obţinut avansuri din partea constructo‑

Compania cu capital mixt/alianţa strategică

Antreprenori şi experienţele lor

Antreprenori şi experienţele lor

Comerciantul de ţevi de metal va produce prototipurile gratuit, însă antreprenorul va trebui

Antreprenori şi experienţele lor

Consilieri personali, relaţii de afaceri

Vânzarea drepturilor de distribuţie

Alegerea surselor de finanţare

Concepţie Operaţiuni iniţiale Dezvoltare

Cele mai mici costuri:

Cel mai mare control:

Activitatea 13b. Modelul financiar – fişa de lucru Capital propriu şi datorii

Capital propriu şi datorii

S-ar putea să vă placă și