Cojocaru

Crearea lumii văzute

Generalități

Lumea văzută lumea materială sau fenomenală, lumea supusă simţurilor Ea

cuprinde universul material şi omul. Dumnezeu a stabilit, prin creație, o legătură
indisolubilă intre om şi natura cosmică. De altfel, omul a fost creat ca o punte a lumii
spirituale şi materiale. Omul face parte ființial din lumea văzuta pe care este destinat
să o umanizeze, adică să evidenţieze rațiunile divine legile divine existente în ea, s-o
impregneze cu sensibilitatea, cu inteligenta si cu simțirea sa. Totodată şi natura
cosmică are nevoie neapărat de om, întrucät numai omul ii poate da sens, numai el
fiind capabil să reveleze sensurile divine ale lumii materiale. Lumea văzuta, universul
material, nu e simplă materialitate ci materie impregnată de energia şi sensurile
spiritului, fiind plină de Duhul care a creat-o.Toata experienta noastră, inclusiv
ultimele rezultate ale fizicii, arată că materia nu este altceva decât "concentrare de
spirit şi energie" Prin aceasta, ea se dovedeşte nu ca o existență in sine ci ea un loc al
prezentei lui Dumnezeu, plin de rationalitate, care dăinuie numai prin puterea divină
intrucât este pătrunsă creational de energiile divine care au adus-o la existență.

Motivul creării lumii este iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu care se manifestă
veşnic prin energiile necreate. In acest sens, Sf. Dionisie Areopagitul spune: "Binele,
prin însuşi faptul că există ca bine ființial, intinde bunătatea Sa la toate cele ce sunt"
("Despre numele divine).

Deşi a fost creată ca foarte buna, unitară şi functionala, lumea este totuşi
contingentă, dependentă de Dumnezeu. Crearea lumii nu trebuie înţeleasă ca creaţie
statică, automată, fixă; creaţionismul creştin nu exclude un anumit evoluționism.

1
 II

Crearea omului

Lumea materială a fost creată de Dumnezeu din nimic, numai prin cuvânt, adică
prin simpla exprimare a voinţei Sale. Spre deosebire de ea, omul a fost creat printr-un
act direct, personal şi intim al lui Dumnezeu, conform textului biblic: "Şi a zis
Dumnezeu: Sa facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Facere 1.26) şi "Luând
Domnul Dumnezeu țărână din pământ, l-a făcut pe om şi a suflat în fața lui suflare de
viață și s-a făcut omul fiinţă vie"(Facere 2, 7).Trebuie subliniat faptul că unii Sfinti
Părinți (precum Sf. Vasile cel Mare și Sf. Grigorie de Nyssa) afirmă că "chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu in om nu sunt numai insuşiri spirituale generale ce
inseamna chip precis de Persoană, adică chipul Fiului" chipul lui Hristos viitor. După
aceşti Sf. Părinți, expresia "Så facem om după chipul şi asemănarea Noastră este de
fapt adresarea Tatalui către Fiul, făcându-i astfel pe oameni după chipul Fiului
Său.Omul a fost creat după facerea lumii materiale, pentru că lumea material este
ambianta dorita de Dumnezeu pentru om, dar si pentru ca omul este fiinta superioară
din lumea materială destinat s-o umanizeze si sa-i dea sens.

Scopul creării omului este triplu:

a) în raport cu Dumnezeu: de a-l cunoaşte şi iubi şi de a se împărtăşi de viata

dumnezeiasca, conform Isus Sirah 17,7; Matei 5, 16; I Corinteni 6, 20; 1 Corinteni
10,31.

b) in raport cu universul material: de a-l umaniza ca mijlocitor, ca profet al voii lui

Dumnezeu şi ca preot rațional, jertfitor in numele acestei lumi materiale.

c) in raport cu sine insuși: desăvârșirea ființială, personală până la asemănarea cu

Dumnezeu, prin dezvoltarea virtuţilor sale.

Natura omului

Omul este alcatuit din două elemente deosebite: trup material şi suflet spiritual.
Trupul, fiind luat din țărână, din pământ, cf. Facere 2, 7 este compus din materie,
adică este muritor, supus devenirii, limitării şi afectelor Sufletul fiind spirit, adică
simplu, nematerial, indivizibil şi nemuritor este creat de Dumnezeu din nimic. Chiar
dacă textul biblic spune că "a suflat Dumnezeu și s-a făcut omul fiinţă vie", aceasta nu
înseamnă că sufletul emană din Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu este incomunicabil
in esență. "Suflarea" inseamnă numai că spiritul uman este intr-adevăr după chipul şi
2
asemănarea" Spiritului suprem, cu care se află într-o legătură specială, fiind creat de
Dumnezeu printr-un act direct, personal şi intim.