Sunteți pe pagina 1din 11

COMISIA

EUROPEANĂ

Bruxelles, 2.3.2016
COM(2016) 110 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris


– document care însoțește propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea, în
numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru
a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice

RO RO
1. Introducere

Acordul de la Paris din 2015 reprezintă un punct de referință semnificativ din punct de vedere
istoric în combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial. Acesta constituie un colac de
salvare, o ultimă șansă de a preda generațiilor viitoare o lume mai stabilă, o planetă mai
sănătoasă, societăți mai echitabile și economii mai prospere, de asemenea în contextul
agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. Acordul va ghida lumea în tranziția globală către o
energie curată. Această tranziție va necesita schimbări în comportamentul de afaceri și de
investiții, precum și stimulente la nivelul întregului spectru politic. Pentru UE, aceasta oferă
oportunități importante, mai ales în ceea ce privește locurile de muncă și creșterea economică.
Tranziția va stimula investițiile și inovarea în domeniul energiei din surse regenerabile,
contribuind astfel la obiectivul UE de a deveni liderul mondial în domeniul energiei
regenerabile, precum și creșterea piețelor bunurilor și serviciilor produse în UE, de exemplu,
în domeniul eficienței energetice.

Acordul de la Paris este primul acord multilateral privind schimbările climatice acoperind
aproape toate emisiile la nivel mondial. Acordul de la Paris este un succes pentru întreaga
lume și o confirmare a orientării UE în direcția unei economii cu emisii scăzute de dioxid de
carbon. Strategia de negociere a UE a fost decisivă în obținerea acordului. UE a pledat pentru
acțiuni ambițioase, folosindu-și experiența în elaborarea de politici eficiente în domeniul
climei și tradiția în negocieri și cooperare internațională bazată pe norme. UE a fost prima
economie majoră care și-a prezentat planul climatic (și anume, contribuția preconizată
stabilită la nivel național sau „INDC”) la 6 martie 2015, în care se reflectă cadrul de politici
privind clima și energia pentru 2030 stabilit în cadrul Consiliului European din octombrie
20141 și planul de acțiune al Comisiei Europene pentru combaterea schimbărilor climatice
după 20202. UE a stabilit un obiectiv național ambițios la nivelul întregii economii de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 cu cel puțin 40 % . Acest obiectiv
se bazează pe previziunile globale care sunt în conformitate cu obiectivul pe termen mediu al
Acordului de la Paris.

Pe tot parcursul Conferinței de la Paris, UE a menținut un nivel ridicat de coerență politică.


Toți miniștrii UE prezenți la conferință și-au manifestat disponibilitatea și hotărârea de a
obține un rezultat pozitiv. UE a acționat unitar, apărându-și poziția astfel cum s-a convenit în
cadrul Consiliului Mediu. Acest lucru a permis UE să se exprime cu o singură voce unitară în
toate etapele negocierilor, ceea ce a reprezentat un element esențial pentru succesul
conferinței de la Paris. Cel mai important, ca parte a diplomației UE în domeniul climei, UE și
partenerii săi au format o coaliție largă de țări dezvoltate și în curs de dezvoltare în favoarea
celui mai ambițios set de măsuri. Această coaliție foarte ambițioasă a avut o contribuție
esențială în crearea unei dinamici pozitive în cadrul negocierilor și în convingerea țărilor cu
emisii mari să subscrie Acordului de la Paris.

În plus, cadrul global s-a schimbat complet în comparație cu conferința de la Copenhaga din
2009, ceea ce a condus la o mobilizare la nivel mondial de la bază către vârf a guvernelor și
1
Concluziile Consiliului European din 24 octombrie 2014.
2
Protocolul de la Paris - Un plan de acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020 - COM(2015)
81 final

2
actorilor nestatali, cum ar fi întreprinderile, investitorii, reprezentanții orașelor și societatea
civilă. Președinției franceze a conferinței privind schimbările climatice și ONU li se datorează
crearea dinamicii pozitive înaintea și în timpul Conferinței de la Paris.

Punerea în aplicare a angajamentelor asumate în cadrul Acordului de la Paris necesită


menținerea dinamicii și o puternică voință politică pentru a asigura tranziția către un viitor
rezistent la schimbările climatice și neutru din punctul de vedere al impactului asupra climei,
într-un mod echitabil din punct de vedere social. Schimbările climatice ar trebui să rămână o
prioritate pe agendele politice ale forurilor internaționale relevante, inclusiv în cadrul
reuniunilor G20 și G7. În acest sens, UE își va continua rolul de lider internațional și
diplomația în domeniul climei3.

2. Acordul de la Paris - un acord global

2.1. Principalele caracteristici ale Acordului de la Paris

Acordul de la Paris stabilește un plan de acțiune la nivel mondial pe care omenirea ar trebui să
îl urmeze pentru a evita apariția unor schimbări climatice periculoase, luând în considerare
faptul că acest lucru va necesita un plan global pentru atingerea cât mai curând posibil, la
nivel mondial, a punctului maxim al emisiilor de gaze cu efect de seră și asigurarea
neutralității climatice în a doua jumătate a acestui secol. Acordul are următoarele caracteristici
principale:

 aceasta stabilește un obiectiv pe termen lung pentru a înscrie omenirea pe calea care
trebuie urmată pentru a limita încălzirea globală mult sub 2 °C peste nivelurile
preindustriale, precum și pentru continuarea eforturilor de limitare a creșterii
temperaturii la 1,5°C; Obiectivul cu caracter de aspirație privind limitarea creșterii
temperaturii la 1,5 C a fost convenit pentru a conduce la obiective mai ambițioase și
pentru a evidenția preocupările țărilor celor mai vulnerabile care se confruntă deja cu
impactul schimbărilor climatice.
 Aceasta transmite un semnal clar tuturor părților interesate, investitorilor,
întreprinderilor, societății civile și factorilor de decizie că se menține tranziția la nivel
mondial către energia curată și că resursele nu trebuie să se mai bazeze pe
combustibilii fosili; Cu 189 de planuri climatice naționale care acoperă aproximativ
98 % din totalul emisiilor, combaterea schimbărilor climatice este acum un efort cu
adevărat global. În baza acordului de la Paris, trecem de la acțiuni întreprinse de puțini
la acțiuni întreprinse de toată lumea.
 Acesta oferă un mecanism dinamic pentru a face bilanțul și pentru a consolida ambiția
de-a lungul timpului. Începând din 2023, părțile vor realiza, la fiecare 5 ani, un „bilanț
la nivel mondial”, pentru a analiza progresele înregistrate în reducerea emisiilor,
adaptarea la schimbările climatice, precum și sprijinul acordat și primit având în
vedere obiectivele pe termen lung ale acordului.
 Părțile au o obligație juridică de a continua măsurile de atenuare la nivel național, cu
scopul de a realiza obiectivele propriilor contribuții.

3
Diplomația europeană în domeniul climei în urma COP21 - Concluziile Consiliului din 15 februarie 2016.

3
 Acordul instituie un cadru mai puternic de transparență și de responsabilitate, inclusiv
prezentarea la fiecare doi ani de către toate părțile a inventarelor naționale ale gazelor
cu efect de seră și a informațiilor necesare pentru a urmări progresul acestora, o
expertiză tehnică, o analiză multilaterală, axată pe facilitare, a progreselor înregistrate
de părți și un mecanism pentru facilitarea punerii în aplicare a mecanismului și pentru
promovarea conformității.
 Acesta prevede un pachet de solidaritate ambițios cu dispoziții adecvate privind
finanțarea combaterii schimbărilor climatice și abordarea nevoilor legate de adaptare,
precum și a pierderilor și daunelor asociate efectelor adverse ale schimbărilor
climatice. În vederea promovării unei acțiuni individuale și colective privind
adaptarea, Acordul de la Paris stabilește pentru prima dată un obiectiv mondial cu
scopul de a consolida capacitatea, rezistența la schimbările climatice și reducerea
vulnerabilității climatice. La nivel internațional, acesta încurajează o mai bună
cooperare între părți privind schimbul de cunoștințe științifice referitoare la adaptare,
precum și de informații cu privire la practicile și politicile existente.

2.2. Ratificarea și intrarea în vigoare a Acordului de la Paris

Încheierea Acordului de la Paris a constituit o realizare majoră. UE va rămâne proactivă în


cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice, pentru a se asigura că
obiectivele ambițioase stabilite în acord sunt transpuse în toate elementele sale de punere în
aplicare, cum ar fi dispozițiile detaliate privind transparența și responsabilitatea, mecanismele
de dezvoltare durabilă și mecanismele în domeniul tehnologiei.

Următorul pas imediat este semnarea Acordului de la Paris. Acesta va fi deschis spre semnare
la 22 aprilie 2016 la New York și va intra în vigoare la data la care cel puțin 55 de părți care
reprezintă cel puțin 55 % din emisiile mondiale l-au ratificat. Este de dorit o ratificarea și
intrare în vigoare rapidă, întrucât ar oferi tuturor țărilor certitudinea juridică privind aplicarea
imediată a prevederilor acordului. UE ar trebui să fie în măsură să ratifice Acordul de la Paris
cât mai curând posibil.

2.3. Etape importante pe termen mediu în cadrul Acordului de la Paris

Există o serie de etape importante pe termen mediu prevăzute în Acordul de la Paris. Trebuie
dezvoltată o înțelegere clară a implicațiilor politice specifice privind limitarea creșterii
temperaturii la 1,5 C. Cel de al 5-lea raport de evaluare al Grupului interguvernamental
privind schimbările climatice (IPCC) a fost neconcludent cu privire la acest aspect, datorită
nivelului redus al analizelor științifice. Pentru a aborda acest aspect, s-a solicitat IPCC să
întocmească un raport special în 2018. UE va contribui la lucrările științifice care vor fi
desfășurate la nivel internațional în acest scop. Uniunea Europeană ar trebui să participe la
primul „dialog de facilitare”, care va avea loc în 2018, pentru a evalua obiectivele colective și
progresele în punerea în aplicare a angajamentelor. În această privință, UE va participa la
primul bilanț la nivel mondial în 2023, care este relevant pentru analizarea progresivă a
asumării unor acțiuni mai ambițioase de către toate părțile în perioada ulterioară anului 2030.
În acest sens, UE, alături de celelalte părți, este invitată să comunice, până în 2020, strategiile
sale de dezvoltare privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pe termen lung până la
4
mijlocul secolului. Pentru a facilita pregătirea acestor strategii, Comisia va pregăti o analiză
aprofundată a transformărilor economice și sociale pentru a alimenta dezbaterea politică din
Parlamentul European, Consiliu, precum și cu părțile interesate.

3. Modul în care UE va pune în aplicare Acordul de la Paris

Tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de
vedere al utilizării resurselor necesită o schimbare fundamentală în domeniile tehnologiei,
energiei, economic, financiar și, în cele din urmă, al societății în ansamblul său. Acordul de la
Paris este o oportunitate pentru transformarea economică, crearea de locuri de muncă și
creșterea economică. Acesta constituie un element esențial pentru realizarea obiectivelor
extinse de dezvoltare durabilă, precum și pentru prioritățile UE privind investițiile,
competitivitatea, economia circulară, cercetarea, inovarea și tranziția energetică. Punerea în
aplicare a Acordului de la Paris oferă oportunități de afaceri pentru UE astfel încât aceasta să-
și mențină și să exploateze la maximum avantajul primului venit în ceea ce privește
promovarea surselor regenerabile de energie, eficiența energetică și concurența în domeniul
dezvoltării unei noi piețe a tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon la nivel
mondial. Pentru a profita de aceste beneficii, UE va trebui să continue să conducă prin puterea
exemplului și prin acțiuni în materie de politici de reglementare privind reducerea emisiilor și
de asemenea prin favorizarea factorilor pentru accelerarea investițiilor publice și private în
inovare și modernizare în toate sectoarele-cheie, asigurându-se, în același timp, că alte
economii majore continuă să avanseze în ceea ce privește angajamentele asumate. Tranziția
către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie să fie gestionată în mod
corespunzător, ținând seama de diferențele în ceea ce privește mixul energetic și structura
economică în întreaga UE. Aceasta înseamnă, de asemenea, necesitatea de a anticipa și de a
atenua impactul social al tranziției în anumite regiuni și sectoare socio-economice.

3.1. Promovarea unui mediu favorabil pentru tranziția către o economie cu emisii scăzute
de dioxid de carbon

Tranziția către o uniune energetică

Angajamentul UE privind tranziția către energiile curate este ireversibil și nenegociabil.


Prioritatea uniunii energetice este „renunțarea la economia bazată pe combustibili fosili, în
care energia se bazează pe o abordare centralizată, din perspectiva furnizorului, și pe
tehnologii învechite și modele de afaceri perimate, pentru a asigura un nivel ridicat de
protecție a consumatorilor și (…) renunțarea la actualul sistem fragmentat, caracterizat de
politici naționale necoordonate, de bariere la intrarea pe piață și de zone izolate din punct de
vedere energetic4”. Proiectul uniunii energetice, în toate dimensiunile sale, pune la dispoziție
un cadru mai amplu în care UE poate oferi un mediu favorabil adecvat pentru tranziția
energetică. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, punerea integrală în aplicare a
planurilor climatice va conduce la investiții de 13,5 trilioane USD în eficiența energetică și
tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon între 2015 și 2030, cu o medie anuală de
840 de miliarde USD. Principalul impact al acestor planuri climatice nu este numai
4
O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor
climatice, COM(2015)80 din 25 februarie 2015.

5
intensificarea investițiilor, ci și reechilibrarea acestora în combustibili și sectoare, precum și
între cerere și ofertă. Printre altele, investițiile în surse regenerabile de energie vor fi aproape
de trei ori mai mari decât cele în centrale electrice bazate pe combustibili fosili și, în același
timp, se preconizează că investițiile în eficiența energetică (sectoarele principale vizate fiind
transporturile și clădirile) să fie egale cu cele în alte părți ale sistemului energetic.

Inovare și competitivitate

Acordul de la Paris conferă o direcție clară și ambițioasă pentru inovarea în domeniul


tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În marja Conferinței de la Paris, 20 dintre
economiile majore la nivel mondial au lansat „Misiunea inovare” în vederea revigorării
inovării în domeniul energiei curate în sectorul public și cel privat, a dezvoltării și
implementării tehnologiilor inovatoare și a reducerii costurilor. UE dorește să se alăture
acestei inițiative, dat fiind faptul că bugetul UE pentru cercetarea în domeniul emisiilor
scăzute de dioxid de carbon în cadrul programului Orizont 2020 s-a dublat deja efectiv în
perioada 2014-2020, Uniunea angajându-se să investească cel puțin 35 % din fondurile
programului Orizont 2020 în activități legate de schimbările climatice. În plus, viitoarea
strategie pentru cercetare, inovare și competitivitate privind uniunea energetică va profita de
sinergiile între sectorul energetic, sectorul transporturilor, economia circulară, precum și
inovarea industrială și digitală. Acest lucru ar trebui să ducă la creșterea competitivității
tehnologiilor europene actuale și viitoare cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficiente din
punct de vedere energetic.

Investiții și piețe de capital

Este esențială reorientarea și intensificarea rapidă a investițiilor private pentru a sprijini


tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările
climatice, precum și pentru evitarea blocajelor legate de infrastructura și activele cu emisii
ridicate. Fondurile UE vor juca un rol important în mobilizarea piețelor 5. Sprijinul pentru
investiții în contextul Planului de investiții pentru Europa, care se concentrează asupra
acțiunilor pentru eliminarea barierelor din calea investițiilor în Uniunea Europeană, precum și
posibilitățile de finanțare oferite de Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar
trebui să promoveze investițiile în reducerea emisiilor și eficiența energetică în cadrul pieței
unice. Planul de investiții pentru Europa a înregistrat deja rezultate promițătoare în acest
domeniu6 și este necesară exploatarea potențialului său la maxim. Recent, Comisia a lansat
Portalul european pentru proiecte de investiții (PEPI), care va fi pe deplin operațional în cel
mai scurt timp. Scopul său este de a atrage investitori în proiecte de investiții viabile și solide
în Europa. Părțile interesate din domeniul energiei sunt încurajate să transmită proiectele lor
către PEPI pentru a oferi o imagine de ansamblu a proiectelor pentru potențialii investitori.
5
Suma de 114 miliarde EUR a fost programată în noile fonduri structurale și de investiții europene (fondurile
ESI) pentru măsuri legate de schimbările climatice în perioada 2014-2020. Programarea a fost efectuată în cadrul
unui parteneriat mai amplu cu părțile interesate relevante. Suma rezultată reprezintă 25 % din fondurile ESI, ceea
ce indică un angajament puternic în favoarea acțiunilor climatice și depășește obiectivul de 20 % pentru bugetul
general al UE. Sprijinul nu se limitează doar la posibilitățile de finanțare, ci include componente privind
cooperarea regională puternică, consolidarea capacităților și asistența tehnică.
6
Prezentare generală a proiectelor din planul de investiții legate de emisiile scăzute de dioxid de carbon și
eficiența energetică: http://ec.europa.eu/priorities/sites/beta-political/files/sector-factsheet-energy_en.pdf

6
Comisia își va intensifica, în regim prioritar, asistența tehnică pentru părțile interesate în
vederea creării în 2016 a unor scheme pentru agregarea proiectelor mai mici din domeniul
eficienței energetice, constituind astfel o masă critică de proiecte. Aceste scheme ar trebui să
le ofere investitorilor oportunități mai bune pentru investițiile în eficiența energetică și să
sporească accesibilitatea capitalului pentru platformele și programele din domeniul eficienței
energetice de la nivel național, regional sau local. Schemele în cauză vor avea drept obiect,
printre altele, consolidarea asistenței tehnice și a asistenței pentru dezvoltarea de proiecte în
contextul Platformei europene de consiliere în materie de investiții (EIAH), înființată de
Comisie și de Banca Europeană de Investiții pentru a-i sprijini pe promotorii publici la
structurarea proiectelor, precum și la promovarea schemelor de finanțare cu clauze și condiții
standard, în special în domeniul clădirilor7.

Instituțiile financiare sunt parteneri-cheie în acest proces de tranziție. Fluxurile de capital


transfrontaliere funcționale și piețele de capital integrate și durabile sunt, de asemenea,
importante pentru ca această tranziție să aibă loc. Măsurile care au fost deja luate sau sunt în
curs de elaborare în contextul creării unei uniuni a piețelor de capital 8 sunt esențiale în acest
context. Pentru a asigura o astfel de tranziție - în cadrul pieței unice și dincolo de acesta -
Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale, Banca Europeană de Investiții și
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Fondul verde pentru climă, precum și
alte instituții financiare internaționale, cum ar fi Banca Mondială, alături de băncile naționale
de dezvoltare ar putea avea un rol util. Ca răspuns la solicitarea G20 din aprilie 2015, privind
revizuirea modului în care sectorul financiar ar putea să ia în considerare chestiunile legate de
climă, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) a instituit un grup operativ pentru
prezentarea informațiilor financiare privind schimbările climatice, al cărui scop este de a ajuta
participanții la piață să înțeleagă mai bine riscurile legate de schimbările climatice și să
gestioneze mai bine riscurile respective. G20 a creat de curând un grup de studiu pentru a
analiza chestiunile legate de finanțarea ecologică (GFSG). La nivel european, Comitetul
european pentru risc sistemic a publicat un raport privind tranziția către o economie cu emisii
scăzute de dioxid de carbon și riscurile potențiale pentru sectorul financiar9.

Stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon și subvențiile pentru combustibilii fosili

Stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon este un element esențial pentru a promova
condiții de concurență echitabile la nivel global pentru perioada de tranziție - acestea pot lua
forma comercializării certificatelor de emisii, cum este cazul în UE, unor taxe sau unor alte
instrumente economice și/sau fiscale. UE ar trebui să își intensifice eforturile în diseminarea
propriilor experiențe în acest domeniu în toate țările care au nevoie să înceapă stabilirea de
tarife pentru emisiile de carbon. Această diseminare va continua să includă țări precum China
și Coreea de Sud care își dezvoltă sisteme de comercializare a certificatelor de emisii, precum
și o gamă mai largă de țări, inclusiv toate economiile majore care utilizează tehnologii legate
de energia din surse regenerabile și își îmbunătățesc politicile în materie de eficiență

7
Raportul din 2015 privind starea uniunii energetice
8
Plan de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital - COM(2015) 468 final.
9
https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/asc/Reports_ASC_6_1602.pdf

7
energetică. În timp ce Acordul de la Paris antrenează o schimbare veritabilă a regulilor jocului
deoarece are o dimensiune mondială, diferă amploarea eforturilor depuse de țări, care sunt
stabilite la nivel național, cu riscul unor dezavantaje concurențiale pentru sectoarele
industriale în cazul în care va continua să existe un mediu concurențial inechitabil. Decizia
strategică a Consiliului European de a menține regimul alocării cu titlu gratuit a cotelor de
emisii după 2020 și dispozițiile privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon propuse pentru
sistemul UE de comercializare a emisiilor asigură echilibrul adecvat în acest moment, însă ar
trebui să facă obiectul unei revizuiri în următorii zece ani.

Perspectivele stabilirii de tarife pentru emisiile de carbon și a prețurilor la energie se complică


și mai mult datorită situației actuale caracterizate de prețul scăzut al petrolului. Aceasta poate
oferi o bună ocazie nu numai de a introduce stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon, ci și
de a elimina subvențiile pentru combustibili fosili, care, potrivit Agenției Internaționale a
Energiei, se ridicau la nivel mondial la 548 de miliarde USD în 2013. Aceste subvenții sunt
cel mai important obstacol în calea inovării în domeniul tehnologiilor ecologice, astfel cum se
recunoaște în cadrul apelurilor lansate de G20 și G7 privind eliminarea lor. Viitorul raport
privind prețurile și costurile energiei în UE va analiza cea mai recentă situație cu privire la
acest aspect.

Rolul orașelor, al societății civile și al partenerilor sociali

Catalizarea acțiunilor multilaterale ale părților interesate din societatea civilă - cetățeni,
consumatori, parteneri sociali, IMM-uri, start-up-uri inovatoare și industrii competitive la
nivel mondial constituie o altă condiție prealabilă pentru realizarea tranziției. Conferința de la
Paris și Agenda de acțiune Lima-Paris, o inițiativă a președințiilor peruane și franceze a COP,
vizează reunirea unui număr fără precedent de actori nestatali pe scena mondială pentru
accelerarea acțiunilor de cooperare în vederea combaterii schimbărilor climatice și a punerii
în aplicare a noului acord. UE se află într-o poziție privilegiată pentru a integra o tranziție
către emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele și la toate nivelurile de guvernare.

Orașele inteligente și comunitățile urbane sunt locul unde o mare parte din viitoarea
transformare va avea loc cu adevărat. Inițiativele la nivelul orașelor și politicilor urbane vor fi,
prin urmare, intensificate în 2016, inclusiv cele legate de sprijinirea acțiunilor derulate de
Convenția primarilor și înființarea unui „ghișeu unic” pentru autoritățile locale. Aceasta ar
trebui să le permită autorităților locale să contribuie mai bine la tranziția către emisii scăzute
de dioxid de carbon în UE și va oferi întreprinderilor europene posibilitatea de a utiliza pe
plan mondial avantajul lor competitiv în domeniul tehnologiilor inovatoare pentru orașe
inteligente.

Diplomația în domeniul climei și acțiunea la nivel mondial

Politicile climatice reprezintă o importantă provocare de politică externă cu implicații


strategice pentru politica externă a UE în ceea ce privește, de exemplu, ajutorul pentru
dezvoltare și cooperarea, politica de vecinătate și de extindere, cooperarea științifică și
tehnologică la nivel internațional, comerțul, diplomația economică și securitatea.

8
Menținerea dinamicii pozitive de la Paris va necesita o mobilizarea politică
și diplomatică susținută la nivel mondial.

Astfel cum s-a convenit de către Consiliu 10, în 2016, diplomația în domeniul
climei va trebui să se concentreze asupra i) menținerii promovării
măsurilor legate de schimbările climatice ca prioritate strategică, ii)
sprijinirii punerii în aplicare a Acordului de la Paris și a planurilor climatice
și iii) sporirii eforturilor pentru abordarea legăturii dintre schimbările
climatice, resursele naturale, inclusiv apa, prosperitate, stabilitate și
migrație.

În ceea ce privește finanțarea combaterii schimbărilor climatice, UE și statele sale membre s-


au angajat să intensifice mobilizarea pentru acest tip de finanțare în contextul unor acțiuni
semnificative de atenuare și al transparenței în punerea în aplicare, pentru a contribui la
obiectivul țărilor dezvoltate de a mobiliza în comun 100 de miliarde USD pe an, până în 2020,
dintr-o gamă largă de surse publice și private, bilaterale și multilaterale, inclusiv surse
alternative de finanțare. Traiectoriile actuale privind asistența pentru dezvoltare acordată de
UE vor contribui în mod substanțial la atingerea obiectivului UE privind contribuția care îi
revine la suma de 100 de miliarde USD. În contextul cadrului financiar multianual 2014-2020,
UE s-a angajat să se asigure că un procent de 20 % din bugetul său total este direcționat către
proiectele și politicile relevante din punct de vedere climatic. În contextul cheltuielilor
externe, acest lucru conduce la dublarea sumei pentru finanțarea combaterii schimbărilor
climatice alocate țărilor în curs de dezvoltare și cheltuielile în domeniul climei ar putea atinge
14 miliarde EUR. O parte din ce în ce mai însemnată a acestor resurse va fi investită în
adaptarea și facilitarea inovării și în consolidarea capacităților.

Pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în realizarea planurilor lor privind schimbările
climatice, din 2020 vor fi consolidate programele de sprijin (precum Alianța mondială
împotriva schimbărilor climatice +). În acest context, sinergiile dintre politicile climatice,
Agenda de acțiune de la Addis Abeba și Agenda 2030 cu obiectivele sale de dezvoltare
durabilă trebuie să fie exploatate pe deplin. Aceasta include, de asemenea, participarea UE la
inițiativa privind energia din surse regenerabile în Africa. În cadrul politicii de extindere și de
vecinătate, UE își va continua dialogul politic și sprijinul acordat țărilor partenere. Se va pune
accentul pe consolidarea capacităților.

Negocierile bilaterale și multilaterale în curs privind liberalizarea comerțului cu bunuri și


servicii ecologice ar trebui accelerate pentru a facilita acțiunile la nivel global în scopul
atenuării schimbărilor climatice și al creării de oportunități de afaceri pentru societățile
europene. De asemenea, UE ar trebui să își continue rolul de lider în promovarea unor
rezultate ambițioase în contextul negocierilor în cadrul Organizației Aviației Civile
Internaționale (OACI) și al Organizației Maritime Internaționale (OMI), pentru a aborda
problema emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și negocierile în temeiul Protocolului de
la Montreal.

10
Concluziile Consiliului privind diplomația în domeniul climei în urma COP 21.

9
3.2. Cadrul de reglementare privind clima și energia pentru 2030

După încheierea conferinței de la Paris privind schimbările climatice, toate țările trebuie să își
transforme angajamentele în acțiuni concrete de politică. În octombrie 2014, Consiliul
European a convenit cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 aplicabil UE,
stabilind un obiectiv ambițios pe plan intern pentru întreaga economie de reducere a emisiilor
de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % pentru 2030, precum și obiectivele în materie de
energie din surse regenerabile și eficiență energetică de cel puțin 27 %11. Acordul de la Paris
confirmă abordarea UE. Punerea în aplicare a cadrului pentru 2030 privind clima și energia,
astfel cum a fost convenit de Consiliul European, este o prioritate ca urmare a Acordului de la
Paris.

Comisia a inițiat deja acest proces prin prezentarea unei propuneri de revizuire a schemei de
comercializare a certificatelor de emisii (ETS), care acoperă 45 % din emisiile de gaze cu
efect de seră din UE. Comisia va prezenta în cursul următoarelor 12 luni celelalte propuneri
legislative majore pentru punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru 2030 convenit
la nivel național într-un mod echitabil și rentabil, oferind statelor membre o flexibilitate
maximă și asigurând un echilibru adecvat între acțiunea la nivel național și cea la nivelul UE.
În etapa următoare, Comisia va lucra la elaborarea de propuneri legate de o decizie privind
partajarea eforturilor, precum și de utilizarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și
silvicultură (LULUCF). De asemenea, Comisia va propune acte legislative privind instituirea
unui mecanism de guvernanță fiabil și transparent și privind raționalizarea cerințelor în
materie de planificare și raportare legate de climă și energie pentru perioada post-2020.

În plus, Comisia va prezenta propuneri de politici necesare adaptării cadrului de reglementare


al UE pentru a pune eficiența energetică pe primul loc și a promova rolul UE de lider mondial
în domeniul energiei din surse regenerabile, în conformitate cu concluziile Consiliului
European din octombrie 2014. Aceasta include o nouă organizare a pieței energiei având ca
obiectiv plasarea consumatorilor în centrul sistemului energetic, adaptarea cererii și creșterea
flexibilității. În plus, în acest an, Comisia a lansat deja pachetul privind securitatea energetică
pentru a răspunde, fără întârziere, noilor provocări pentru securitatea aprovizionării apărute în
urma evoluțiilor contextului energetic internațional.

4. Concluzie

Anterior Conferinței de la Paris și în cadrul acesteia, UE s-a aflat în centrul unei coaliții foarte
ambițioase de țări dezvoltate și în curs de dezvoltare. Pentru a asigura în mod efectiv tranziția
către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, UE trebuie să-și mențină această
ambiție, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional:

 Acordul de la Paris ar trebui semnat și ratificat cât mai curând posibil. Propunerea de
semnare a acordului este anexată la prezenta comunicare.
 UE ar trebui să consolideze mediul favorabil pentru tranziția către o economie cu
emisii scăzute de dioxid de carbon, prin intermediul unei game largi de politici, cadre
11
Obiectivul legat de eficiența energetică va fi revizuit până în 2020, urmărindu-se atingerea unui nivel de 30 %
în UE.

10
strategice și instrumente reflectate în cele 10 priorități ale Comisiei Juncker - în
special strategia pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în
domeniul schimbărilor climatice.
 Cadrul UE de reglementare privind energia și clima pentru 2030 ar trebui să fie
finalizat rapid în conformitate cu concluziile Consiliului European din octombrie
2014. Viitoarele propuneri legislative ar trebui aprobate în procedură accelerată de
Parlamentul European și de Consiliu.
 Toate părțile vor trebui să fie pregătite să participe pe deplin la procesele de revizuire
în temeiul Acordului de la Paris al căror scop este de a asigura realizarea obiectivului
de limitare a încălzirii globale mult sub 2°C și continuarea eforturilor de limitare a
creșterii temperaturii la 1,5°C.

11