INFECTII MICOTICE

FUNGII
• Fungii sunt organisme eucariote, heterotrofe, înzestrate cu un
bogat aparat enzimatic care le permite prelucrarea unui număr
mare de substanţe preluate din mediul exterior.
• Fungii pot fi: unicelulari (levuri) sau pluricelulari (dermatofiţi). La
fungii pluricelulari, celulele sunt legate între ele şi alcătuiesc
structuri filamentoase numite hife. Totalitatea hifelor formează
miceliul (thalul).
• Dezvoltarea fungilor este favorizată de prezenţa unui mediu aerob,
umed, cu pH neutru şi temperatură de 20-37°C. Creşterea lor este
inhibată de uscăciune şi lumină.
FUNGII
• În raport cu nivelul invaziei, infecţiile fungice se împart în două mari
grupe: micoze superficiale şi micoze profunde.
• În decursul timpului s-au propus mai multe clasificări, luându-se drept
criteriu speciile de paraziţi, substratul anatomic parazitat (epiderm,
foliculi piloşi, unghii), intensitatea reacţiilor inflamatorii sau zona
topografică afectată.
• Având în vedere modificările în timp ale speciilor de paraziţi ce
intervin în producerea diverselor micoze, preferăm, însă, clasificarea
propusă de Goetz (1965), după criteriul topografic.
FUNGII
I. Tinea capitis (pilomicoze) V. Tinea manum
a) uscate VI. Tinea pedum
• microsporia
• tricofiţia VII. Tinea unghium
• favus VIII. Otomicoze
b) inflamatorii
• tricofiţia supurată IX. Pitiriazis versicolor
II. Tinea faciei et barbae X. Eritrasma
a) foliculare XI. Candidoze cutaneo-mucoase:
• sicozis parazitar • infecţioase
b) nefoliculare (tip herpes circinat) • alergice
III. Tinea corporis (tip herpes circinat)
XII. Micozele profunde
IV.Tinea cruris
FUNGII
MICOZELE SUPERFICIALE
• Sunt micoze în care parazitul fungic atacă pielea, mucoasele şi anexele
pielii (în particular părul).
• După preferinţa localizării ele se subîmpart în:
• epidermofiţii (pielea glabră)
• onicomicoze (unghii)
• pilomicoze(foliculul pilosebaceu şi păr)
• candidoze (pliuri cutanate mari, mucoasa bucală şi genitală)
FUNGII
Dermatofiţii — forme clinice
I. Dermatofiţii ale pielii glabre
Tinea corporis (herpes circinat)
Tinea cruris (eczema marginată)
Tinea faciei
Tinea manuum
Tinea pedis
II. Pilomicoze
Tinea capitis
f. uscată (microsporia, tricofiţia, favusul)
f. supurată (kerion celsi)
Tinea barbae (sicozis micotic)
III. Onicomicoze (Tinea unguium)
FUNGII
• Acest grup cuprinde trei genuri: Trichophyton, Epidermophyton şi
Microsporum.
• După gazda de elecţie dermatofiţii pot fi: zoofili, geofili, antropofili.
Cei care aparţin primelor două grupe produc la om leziuni cu caracter
inflamator mai pronunţat.
• Toate infecţiile cutanate cu dermatofiţi se numesc tinea.
FUNGII
Aspectul variat al manifestărilor cutanate produse de infecţia cu
dermatofiţi depinde de:
• specie,
• mărimea inoculului,
• regiunea topografică afectată,
• statusul imun al gazdei
• alţi factori care ţin de gazdă: factori genetici, rasiali, endocrini şi
metabolici, vârstă, sex, temperatură, integritatea şi turnoverul
epidermului, concentraţia acizilor graşi saturaţi din sebum.
TINEA CORPORIS
• Definiţie. Este o dermatofiţie a pielii glabre de pe trunchi şi membre.
În ariile afectate este posibilă şi infectarea părului de tip terminal.
• Patogenie. Rezervorul dermatofiţilor pielii glabre poate fi o leziune
activă de la animal sau om, solul (mai rar) sau o dermatofiţie cu altă
localizare (unghii, scalp). Afectează ambele sexe şi toate grupele de
vârstă. Incubaţia este de circa 1-3 săptămâni.
TINEA CORPORIS
• Manifestări clinice
• Leziuni inelare, cu centrul palid cu tendinţă la vindecare datorită
eliminării centrale a fungilor şi periferia activă, mai eritematoasă
decât centrul, uşor elevată şi bogată în dermatofiţi. Aceste leziuni se
extind centrifug şi pot conflua în plăci cu contur policiclic.
• Leziuni inflamatorii, burate cu vezicule şi/sau pustule.
• Leziuni discret inflamatorii, limitate, inconstant acoperite de scuame.
• Perifoliculite, nodozităţi inflamatorii, localizate la nivelul gambelor la
femeile care se epilează.
TINEA CORPORIS
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• dermatita seboreică (este simetrică şi frecvent asociată cu manifestări
de seboree ale scalpului)
• Psoriazis
• lichen simplex
• eczema numulară
• pitiriazis rozat
• Candidoză
• pitiriazis versicolor.
TINEA CRURIS
• Definiţie. Este infecţia dermatofitică a regiunii inghinale. Se mai
numeşte şi eczema marginatum (Hebra).
• Patogenie. Contaminarea este favorizată de umiditatea ridicată din
regiunea inghinală. Infectarea se produce prin autoinoculare de la un
alt focar dermatofitic propriu sau heteroinoculare (prin folosirea
comună a unor obiecte de uz personal şi, uneori, prin contact sexual).
Afectează mai frecvent bărbaţii.
TINEA CRURIS
• Manifestări clinice
• Plăci eritematoase, cu contur policiclic, bine delimitate, cu marginile
supradenivelate, care au tendinţă la extindere spre regiunea
lombosacrală, organele genitale externe, fese, abdomenul inferior.
Uneori pot apărea leziuni satelite.
• Umiditatea crescută a zonei face prezenţa scuamelor inconstantă.
• La persoanele obeze macerarea conduce la apariţia de fisuri în pliurile
inghinale.
• Periferia leziunilor poate fi marcată de noduli inflamatori şi pustule.
• Pruritul este o trăsătură constantă.
TINEA CRURIS
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• intertrigo-ul candidozic
• intertrigo-ul bacterian
• psoriazisul inversat
• eczema atopică
• mycozisul fungoid
• dermatita de contact
• pemfigusul benign Hailey-Hailey.
TINEA FACIEI
• Definiţie. Prin tinea faciei se înţeleg dermatofiţiile feţei. Nu include
dermatofiţiile ariilor păroase ale feţei la bărbaţi (mustaţa, barba).
• Patogenie. Contaminarea se poate face prin hetero- sau
autoinoculare.
TINEA FACIEI
• Manifestări clinice
• plăci circinate, cu margini supradenivelate (aspectul clasic)
• leziuni eritematoase maculare cu sau fără scuame
• leziuni papuloase.
• Leziunile se însoţesc frecvent de prurit şi senzaţie de arsură,
simptome exacerbate de expunerea la soare.
TINEA FACIEI
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• lupus eritematos discoid
• erupţie polimorfă la lumină
• dermatită seboreică
• psoriazis.
TINEA MANUM
• Definiţie. Denumirea de tinea manuum este utilizată pentru infecţiile
dermatofitice ale palmei.
• Patogenie. Rezervorul dermatofitic este un animal parazitat sau o altă
regiune infectată a corpului (de regulă piciorul). Infecţia este
favorizată de macerarea (de obicei profesională) a tegumentelor şi de
o circulaţie periferică deficitară.
TINEA MANUM
• Manifestări clinice
a) forma hiperkeratozică, cu afectare difuză a mâinii, fisuri şi
accentuarea pliurilor palmare;
b) forma exudativă, veziculoasă;
c) forma uscată cu descuamare accentuată.
TINEA MANUM
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• eczema cronică a mâinilor
• dermatita de contact iritativă
• psoriazisul palmar
• luesul secundar
• pitiriazis rubra pilar.
TINEA PEDIS
• Definiţie. Este o dermatofiţie a piciorului.
• Patogenie. Grefarea dermatofiţilor este favorizată de maceraţia pielii
spaţiului interdigitoplantar (la cei care poartă încălţăminte
neadecvată sau care practică sporturi acvatice), de prezenţa
tulburărilor circulatorii şi de expunerea directă la agentul cauzal
(mersul desculţ).
TINEA PEDIS
• Manifestări clinice
• Forma hiperkeratozică uscată. Afectează de obicei întreaga plantă.
Tegumentele sunt discret eritematoase şi acoperite de scuame fine,
argintii. Pruritul este intens. Leziunile se pot extinde şi spre faţa
dorsală a piciorului (“în mocasin”).
• Forma intertriginoasă. Tegumentele spaţiului interdigital sunt
macerate, fisurate şi se descuamează. Uneori leziunile se extind şi pe
faţa plantară a degetelor. Pruritul este constant prezent şi este
accentuat de căldură şi de suprainfecţia bacteriană.
TINEA PEDIS
• Manifestări clinice
• Forma exudativă, veziculo-buloasă, (dishidrozică). Apariţia veziculo-
bulelor este precedată uneori de macerarea tegumentelor spaţiilor
interdigitale. Leziunile pot afecta întreaga plantă. În evoluţie,
veziculele se rup şi generează mici leziuni inflamatorii, mărginite de
un guleraş scuamos. Leziuni dishidrozice pot fi prezente şi la nivelul
mâinilor cu semnificaţia unor manifestări de hipersensibilizare la
distanţă.
TINEA PEDIS
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• eritrasma (prezintă leziuni strict limitate la spaţiile interdigitale)
• infecţii bacteriene,
• psoriazis vulgar/pustulos,
• dermatită de contact.
TINEA CAPITIS
• Definiţie. Este o dermatofiţie care afectează regiunea scalpului.
• Patogenie. Contaminarea firului de păr se face prin sporii care se
desprind de la indivizii parazitaţi. Inocularea este favorizată de
microtraumatisme. Incubaţia este de aproximativ 3 săptămâni. Firul
de păr poate fi parazitat: a) ectotrix — sporii sunt dispuşi în manşon
în jurul tijei (microsporie); b) endotrix — sporii se formează în
interiorul tijei (tricofiţie).
TINEA CAPITIS
• Manifestări clinice
• MICROSPORIA.
• Afectează de obicei copiii de vârstă şcolară Este de 4 ori mal
frecventă la băieţi.
• Chiar netratată se vindecă la pubertate, probabil datorită modificării
compoziţiei sebumului.
• Clinic se manifestă prin plăci alopecice rotunde, bine delimitate, mari,
cu suprafaţa scuamoasă şi cu fenomene inflamatorii variabile ca
intensitate. Perii parazitaţi “înveliţi” de spori sunt cenuşii, fără luciu şi
se rup uşor la câţiva mm de la emergenţă.
• La examinarea cu lampa Wood prezintă o fluorescenţă verzuie.
TINEA CAPITIS
• Manifestări clinice
• TRICOFIŢIA.
• Afectează mai frecvent băieţii.
• Clinic se observă plăci alopecice multiple, mai mici decât cele din
microsporie, discret scuamoase, neinflamatorii, cu contur policiclic.
• Perii parazitaţi se rup de la emergenţă, porţiunea rămasă fiind vizibilă
ca “puncte negre”.
• Ca şi microsporia, are tendinţă de vindecare spontană la pubertate.
TINEA CAPITIS
• Manifestări clinice
• FAVUSUL.
• Afectează mai ales copiii şi este puţin contagios.
• Este favorizat de promiscuitate, igienă deficitară, subalimentaţie.
• Se caracterizează prin leziuni inflamatorii cu evoluţie centrifugă, pe
suprafaţa cărora se află scuame galbene (“ca sulful”), în formă de
farfurie. Acestea se constituie în jurul foliculilor piloşi fiind centrate de
mai multe fire de păr.
• Părul este parazitat endotrix.
TINEA CAPITIS
• FAVUSUL.
• Vindecarea leziunilor favice se face cu alopecie cicatricială datorită
afectării profunde a foliculului pilos prin reacţie inflamatorie
granulomatoasă.
• Spre deosebire de celelate două forme de tinea capitis, favusul nu are
tendinţă de remisiune spontană la pubertate.
• Favusul trebuie diferenţiat de: afecţiunile care produc alopecii în
luminişuri asociate cu fenomene inflamatorii, alopecia areata,
alopecia traumatică, impetigo, LE discoid, lichen plan.
TINEA CAPITIS
• KERION CELSI
• Definiţie. Este un granulom inflamator de etiologie fungică care
afectează ariile păroase ale scalpului şi bărbii.
• Etiologie. Agentul etiologic este de obicei un dermatofit zoofil, mai rar
geofil sau antropofil.
• Manifestări clinice. Kerionul este o formaţiune pseudotumorală
inflamatorie, cu peri rari pe suprafaţă. Firele parazitate sunt uşor de
îndepărtat. Din foliculii piloşi se evacuează puroi. În evoluţie leziunile
se acoperă de cruste. Se însoţeşte de adenopatie inflamatorie loco-
regională.
TINEA – Diagnostic de laborator
• Examinarea la microscopul optic. Se poate face pe două tipuri de
preparate:
• Preparat proaspăt. Se recoltează: scuame din periferia leziunilor, peri
parazitaţi sau fragmente de unghii afectate. Aceste produse sunt examinate la
MO după tratare cu KOH soluţie 20%, care are rolul de a disocia keratina şi de
a permite vizualizarea filamentelor miceliene şi a sporilor.
• Preparat colorat. După tratare cu KOH, lama se colorează cu cerneală Parker,
care permite o mai bună vizualizare a hifelor şi sporilor.
• Cultura pe mediul Sabouraud.
• Examenul la lampa Wood.
TINEA – Tratament Poliene
Nistatin
Natamicina
Amfotericina B
Clotrimazol
Miconazol
Imidazoli Econazol
Ketoconazol
Sulconazol
Itraconazol
Triazoli
Fluconazol
Naftifina
Alilamine
Terbinafina
Morfoline Amorolfina
Griseofulvina
Diverse Flucitozina
Ciclopiroxolamina
TINEA BARBAE
• Definiţie. Este o dermatofiţie a firelor de păr terminale ale bărbii şi
mustăţii. Afectează bărbatul adult (sicozis micotic).
• Patogenie. Este similară cu cea de la tinea capitis
TINEA BARBAE
• Manifestări clinice
• Se caracterizează prin leziuni inflamatorii foliculare pustuloase, care
alcătuiesc tabloul clasic al sicozisului parazitar.
• Perii parazitaţi sunt uşor detaşabili prin pensare.
• Manifestările subiective sunt foarte discrete şi discordante cu
severitatea semnelor clinice, element important de diagnostic
diferenţial cu sicozisul stafilococic.
• Unele leziuni mai puţin severe constau din plăci eritemato-
scuamoase, cu perii parazitaţi, rupţi la câţiva mm de la emergenţă.
TINEA BARBAE
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• sicozisul stafilococic
• foliculita bacteriană
• pseudofoliculita bărbii
LEVUROZE
• Cele mai importante levuroze sunt:
• Candidozele
• pitiriazisul versicolor
• criptococoza.
CANDIDOZA
• Definiţie. Sunt afecţiuni provocate de levuri din genul Candida, mai
ales de specia C. albicans şi, ocazional, de alte specii.
• Etiologie. Genul Candida cuprinde peste 100 de specii. C. albicans
poate produce infecţii superficiale ale mucoaselor şi pielii şi infecţii
profunde ale organelor interne (endocardită, meningită etc) în
condiţii de imunodepresie.
CANDIDOZA
• PATOGENIE.
• C. albicans este un comensal al tubului digestiv şi vaginului. Nu
aparţine florei cutanate normale. Alterarea echilibrului imunobiologic
conduce la apariţia bolii;
• Condiţiile care favorizează candidozele sunt: fiziologice - sarcina;
patologice - boli endocrine (diabet, sindrom Cushing, boala Addison,
hipotiroidia), deficitul de fier, SIDA, leziuni cutanate cu pierdere de
substanţă, sindrom Sjogren (flux salivar scăzut), dezechilibrul florei
intestinale şi cutanate; iatrogene - glucocorticoizi, antibiotice cu
spectru larg.
CANDIDOZA – forme clinice
1. Candidoze cutanate:
a) Intertrigo candidozic
b) Candidoza “de scutece”
c) Foliculite şi perifoliculite candidozice
2. Candidoze mucose:
a) Cheilita angulară
b) Stomatita candidozică
c) Vulvovaginita candidozică
d) Balanita şi balanopostita candidozică
e) Candidoza perianală
3. Onixisul şi perionixisul candidozic
4. Candidoze sistemice cu manifestări cutanate
1.a INTERTRIGO CANDIDOZIC
• Este favorizat de maceraţia tegumentelor din pliuri, agravată de igiena
precară, obezitate, factori profesionali (cofetari, ospătari).
• Se localizează în pliurile axilare, submamare, inghinale, interfesier,
spaţiul III interdigital de la mână, spaţiile interdigitale de la picioare.
1.a INTERTRIGO CANDIDOZIC
• MANIFESTĂRI CLINICE.
• Se manifestă prin plăci sau placarde eritematoase, exudative, uşor
infiltrate, care se extind dincolo de aria de contact
intertegumentară; au marginile marcate de un guleraş scuamos, iar
în periferie leziuni satelite izolate, papuloase sau pustuloase.
• Pe suprafaţa leziunilor pot apărea pustule subcornoase a căror rupere
produce eroziuni acoperite de depozite albicioase.
• Se însoţesc de prurit şi senzaţie de arsură.
1.a INTERTRIGO CANDIDOZIC
• DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
• intertrigo microbian
• intertrigo dermatofitic
• Eritrasma
• psoriazis inversat
• dermatita seboreică
• pemfigusul benign Hailey-Hailey.
1.b CANDIDOZA “DE SCUTECE”
• Afectează zona fesieră şi genitală a sugarului, fiind favorizată de
umiditatea crescută din această regiune.
• Complică de obicei o candidoză digestivă. Se grefează frecvent pe o
dermatoză iritativă preexistentă.
• Este favorizată de topicele cu antibiotice sau corticoizi, care produc
dezechilibre ale florei cutanate normale
1.b CANDIDOZA “DE SCUTECE”
• MANIFESTĂRI CLINICE.
• Se caracterizează prin leziuni veziculo-pustuloase pe fond
eritematos, localizate iniţial perianal şi care se extind apoi şi genito-
fesier. Marginea este policiclică şi marcată de un guleraş scuamos,
iar în periferie pot să apară leziuni satelite.
• La sugar s-au descris forme generalizate (uscată, exudativă sau
eritrodermică).
1.c FOLICULITE ŞI PERIFOLICULITE CANDIDOZICE
• Apar la imunodepresaţi, toxicomani sau secundar antibioterapiei.
2.a CHEILITA ANGULARĂ
• Perleş, zăbăluţă.
• Factorii favorizanţi ai apariţiei leziunilor sunt mecanici (adâncimea
pliului, umiditatea crescută) şi nutriţionali.
• Poate fi acută sau cronică.
2.a CHEILITA ANGULARĂ
• MANIFESTĂRI CLINICE.
• Se localizează la nivelul comisurilor bucale, care prezintă fisuri
dureroase, acoperite cu depozite alb-cremoase. Leziunile se pot
extinde şi pe tegumentele periorale.
2.a CHEILITA ANGULARĂ
• DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
• cheilita angulară streptococică
• sifilide secundare ragadiforme.
2.b STOMATITA CANDIDOZICĂ
• Mărgăritărelul, muguet.
• Se întâlneşte frecvent la nou-născut datorită insuficienţei secreţiei
salivare. Uneori, contaminarea are loc în timpul naşterii de la mama
cu vaginită candidozică.
• Apariţia ei la adult este un semn de imunodepresie.
• În cazul asocierii cu SIDA leziunile se extind şi pe esofag
2.b STOMATITA CANDIDOZICĂ
• MANIFESTĂRI CLINICE.
• Mucoasa orală este difuz eritematoasă, lucioasă, cu depozite alb-
grunjoase (constituite din celule epiteliale descuamate, fibrină,
leucocite, micelii, detritusuri alimentare) care se detaşează uşor
lăsând suprafeţe erodate. Limba este depapilată.
• Pacienţii au senzaţii de arsură şi gust metalic.
2.b STOMATITA CANDIDOZICĂ
• DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL.
• lichen plan
• leucoplazia.
2.c VULVOVAGINITA CANDIDOZICĂ
• Este frecventă în sarcină şi în perioada premenstruală.
• Deşi afectează mai ales persoanele active sexual a fost descrisă şi la
vârste extreme.
• Cronicizarea conduce la atrofia mucoasei şi la dispareunie.
2.c VULVOVAGINITA CANDIDOZICĂ
• MANIFESTĂRI CLINICE.
• Se caracterizează prin prezenţa unei secreţii vaginale alb-cremoase.
Mucoasa vulvară şi tegumentele adiacente sunt eritematoase,
pruriginoase, sensibile, cu depozite albicioase pe suprafaţă, uşor
detaşabile.
• Se poate extinde la perineu şi la tegumentele inghinale, unde produce
aspectul clasic de intertrigo candidozic.
2.d BALANITA ŞI BALANOPOSTITA CANDIDOZICĂ
• Afectează de obicei bărbaţii necircumcişi, sursa fiind cel mai adesea
partenera purtătoare asimptomatică de Candida sau cu vulvovaginita
candidozică.
• Aspectul clinic este variabil
2.d BALANITA ŞI BALANOPOSTITA CANDIDOZICĂ
• MANIFESTĂRI CLINICE
• forma uşoară — papule mici, eritematoase, localizate pe gland, care
se pot remite spontan sau pot evolua spre formare de vezicule şi
pustule şi care în final lasă o suprafaţă care se descuamează;
• forma severă: modificările inflamatorii afectează glandul şi prepuţul
şi se însoţesc de senzaţie de arsură şi prurit. Mucoasa este erodată,
acoperită de depozite cremoase, cazeoase. Se poate complica cu
fimoză sau parafimoză. Este posibilă extinderea la tegumentele
inghino-scrotale.
2.d BALANITA ŞI BALANOPOSTITA CANDIDOZICĂ
• DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
• lues secundar
• herpes genital
• dermatită de contact
• balanită cu plasmocite
• eritroplazie Queyrat.