SUBIECTE PRACTICA

1. Enumerati legile deformarii plastice la cald a materialelor

Aceste legi sunt: legea coexistentei deformatiilor elastice cu cele plastice
în timpul deformarii plastice; legea volumului constant; legea rezistentei
minime; legea aparitiei si echilibrarii tensiunilor interne si legea
similitudinii.

2. Definiti legea minimei rezistente

Deplasarea oricarui punct de material al corpului deformat, situat pe o
suprafata perpendiculara pe directia fortelor de deformare, se face dupa
distanta cea mai mica la perimetrul sectiunii.Deoarece distanta cea mai
mica este perpendiculara la perimetrul sectiunii, înseamna ca dintre
diferitele posibilitati de deplasarem punctele respective vor alege pe acela
pe care rezstenta intâmpinata este minima.

3. Ce este refularea si in ce cazuri se utilizeaza

Refularea reprezintă operaţia prin care se realizează mărirea
dimensiunilor transversale ale semifabricatului în detrimentul lungimii.
Această operaţie poate fi executată la ciocane, prese sau maşini
orizontale, fie pe întreaga lungime, fie numai pe una sau mai multe
porţiuni din lungimea semifabricatului.

Ca aplicabilitate refularea se întâlneşte în următoarele cazuri:

 operaţie prealabilă în vederea găuririi semifabricatelor destinate

obţinerii pieselor de formă inelară sau tubulară.

 operaţie finală în cazul forjării pieselor de forma unui disc sau a

pieselor scunde, cu înălţimea mai mică decât diametrul.

 operaţie prealabilă pentru îngroşarea secţiunii transversale a

semifabricatelor, în una sau mai multe porţiuni, în vederea
matriţării pieselor cu diferenţe mari de secţiune de-a lungul axei
longitudinale.
 4. Schita refularii

5. Caracteristicile otelurilor de scule pt deformarea la cald a materialelor

Oţelurile de scule sunt destinate executării de scule pentru prelucrarea
metalelor şi anume: atât scule destinate prelucrării metalelor prin aşchiere
(cuţite de strung, freze, burghie etc.) cât şi scule pentru prelucrarea
metalelor prin deformări plastice (matriţe, poansoane, filiere etc.) şi scule
pentru efectuarea de măsurători (calibre).

Proprietăţile pe care trebuie să le aibă oţelurile de scule pentru a asigura o

funcţionare corespunzătoare sculelor respective sunt:

- duritate ridicată (60 - 65 HRC), superioară celei a materialului de

aşchiat;

- tenacitate suficientă, astfel încât tăişurile sculelor să nu se ştirbească sub

apăsarea aşchiilor;

- rezistenţă la uzură ridicată, pentru a asigura păstrarea dimensiunii şi

formei tăişului sculei timp îndelungat;

- stabilitate la temperaturi ridicate, aşa încât materialul să-şi poată menţine

duritatea şi proprietăţile aşchietoare, chiar după încălziri repetate, ce au loc în
timpul aşchierii, mai ales la viteze de aşchiere mai mari;

- călibilitate bună.
 6. Procedee de forjare libera (exemple, schita)
Forjarea liberă este procedeul de prelucrare a metalelor prin deformare plastică cu
ajutorul unor scule simple plane seu profilate.Prin acest procedeu se prelucrează oţeluri
carbon şi aliate, aliaje de cupru,etc.Operaţiile de bază practicete la forjarea liberă sunt :
refuleree, întinderea,găurirea, îndoirea, răsuciree, crestaree şi debitarea

7. Utilaje pt forjarea libera

Utilajul specific forjării libere. În funcţie de masa pieselor forjate,
principalele utilaje întrebuinţate în procesul de forjare sunt: ciocanele
mecanice – pentru piese mici; ciocanele pneumatice – pentru piese mici şi
mijlocii; ciocanele cu abur sau aer comprimat – pentru piese de dimensiuni
mijlocii şi mari; prese cu fricţiune – pentru piese mici şi serie mică; prese cu
excentric – pentru piese mici şi serie mare; prese hidraulice – pentru piese mari
şi foarte mari.

8. Forjarea in matrite (avantaje, dezavantaje, definitie)

Forjarea în matriţă sau matriţarea este procedeul de deformare plastică în
care materialul curge în interiorul unor cavităţi efectuate în sculele de
deformare numite matriţe.
Avantaje:
- microstructura este optimă;
- orientarea fibrelor se poate face în direcţia optimă;
- permite prelucrarea pieselor de forme complicate;
- prelucrabilitatea după formare este mai redusă;
- folosirea eficientă a materialului.
Dezavantaje :
- costurile ridicate ale sculelor.
 9. Explicati principiul matritarii pe MFO

Semifabricatul incalzit se introduce in locasul matritei fixe ,care este

montata pe batiul presei ; semimatrita mobila se apropie de semimatrita fixa
stangand semifabricatul, dupa care sub actiunea berbecului masinii in care se
afla poansonul semifabricatul se deformeaza si metalul umple cavitatea
locasului matritei.
Directia de actiune a poansonului este orizontala si materializeaza alezajul
semifabricatului care se obtine.

10.Avantajele MFO
 productivitate ridicata in comparatie cu utilajele clasice (prese sau
ciocane);
 folosirea economica a metalului;
 deformarea pieselor se face cu viteze mici de deformare asigurând
obtinerea de piese cu structuri favorabile ceea ce priveste directia
fibrelor; 

11.Care sunt procedeele specifice de matritare pe MFO

Procedeul cuprinde patru faze importante.
 În prima fază semifabricatul se introduca în matriţă până atinge
opritorul.
 În faza a doua are loc strângerea semifabricatului şi începutul
refulării.
 Urmează faza a treia de refulare completă.
 În faza a patra semimatriţa mobilă coboară şi piesa este scoasă
afară.

12.Care sunt operatiunile de finisare executate dupa operatiunea de matritare

Operatiile de finisare (debavurare, îndreptare, calibrare, curatire) se
executa dupa matritarea propriu-zisa, în vederea obtinerii unei calitati
corespunzatoare a suprafetelor semifabricatului matritat sau a unei
precizii dimensionale mai mari.

13.Intocmiti si cotati desenul piesei matritate la cald

Desen caiet practica pag 34
14.Care sunt elementele ce contin desenul piesei matritate
Elementele piesei matritate sunt:
-linia de separatie:linia dupa care se face inchiderea matritelor
-inclinatia de matritare:are rolul de a usura scoaterea piesei din matrite
-adaosuri de prelucrare si adaosuri tehnologice.

15.Rolul razelor de racordare si influenta lor asupra fibrajului piesei matritate

la cald:
Razele de racordare se executa pentru a elimina muchiile ascutite si
pentru a ajuta la curgerea materialului în cavitatile matritelor. Muchiile
ascutite interioare si exterioare ale pieselor nu se pot umple bine, din cauza
frecarii si racirii materialului în timpul curgerii prin aceste zone.

16.Care este rolul bavurii si al canalului de bavura (schita)

Desen caiet pag 34.
Canalul de bavură practicat în planul de separare al cavităţii matriţei are
rol de preluare a surplusului de material. Prin crearea unei rezistenţe
sporite la deformare a materialului în acest canal, se dă posibilitatea de
umplere completă a cavităţii matriţei la matriţarea de finisare.
Bavura este formată din două părţi: puntiţa bavurii şi magazia bavurii.
Dimensiunile canalului de bavură depind de felul matriţării (împingere
sau refulare) şi de utilajul pentru deformare (ciocane şi prese).

17.Ce reprezinta locasul de matritare si pregatire?

Locasurile de matritare sunt destinate obtinerii piesei finale a piesei
matritate.
a)locasul de finisare:serveste la obtinerea piesei matritate cu configuratia
si dimensiunile cerute
b)locas preliminar care serveste la marimea durabilitatii locasului de
finisare si deci a matritei si in oarecare masura la usurarea umplerii
locasului de finisare

18.Sinteza fluxului tehnologic de obtinere prin deformare plastic la cald al

reperului “arbore cotit”:
Arborele cotit se confecționează prin două procedee:
prin turnare[1] sau forjare. Arborele cotit turnat, se confecționează
din fontă aliată, modificată prin operația de turnare, sauoțel de calitate cu
 conținut mediu de carbon. La arbori mai solicitați, se utilizează oțeluri
aliate cu Cr, Ni, etc. care au o rezistență la rupere superioară. Arborele cotit
este confecționat din aceste materiale pentru a rezista la solicitările de
încovoiere, răsucire și uzură. Arborii cotiți de mărime mai mică sunt forjați
din oțel. După turnare sau forjare, arborele cotit este prelucrat mecanic,
urmat de tratarea suprafețelori de frecare.
Proces de elaborare:
-alegerea si prelucrarea bazelor tehnologice de fabricare si executarea
gaurilor de centrare
-degrosarea fusurilor paliere
-prelucrarea gaurilor de ungere
-prelucrarea suprafetelor axiale la cele doua capete
-tratamentul termic de durificare superficial
-finisarea fusurilor
-echilibrare
-control final

19.Ce sunt formele coji?

Formele coji sunt formate cu pereti subtiri avaând grosimi de 3...5 mm,
realizate din amestecuri de formare speciale.
Se aplica în special pieselor mici, cu gard mare de complexitate, în turnatorii
specializate, în productia de serie mare si masa, la care costul relativ ridicat al
materialelor utiliyate la formare este compesat de eliminarea unor operatiuni
ulterioare de prelucrare prin aschiere a piesei turnate.

20.Calitati de fonte elaborate:

Fonta este un aliaj casant de fier, carbon și alte elemente [1], cu un conținut
ridicat de carbon ( 2,04- 6,67%).
Fonta prezintă următoarele caracteristici generale: se toarnă bine, se
prelucrează prin așchiere, dar nu se poate prelucra plastic (nu se poate lamina
sau forja) și nu se poate suda. Fontele turnate în piese mari sunt numite și fonte
de a doua topire și se obțin din fonte brute, prin retopirea în cuptoare speciale
(cubilouri) în scopul înlăturării impurităților și a obținerii anumitor compoziții.
Ele pot fi: fonte cenușii,fonte nodulare și fonte maleabile.
 Fontele cenușii (simbol Fc, urmat de cifra care ii indică rezistența minimă
la rupere la tracțiune, în daN/cm2) se toarnă foarte bine și se prelucrează
prin așchiere, fiind ieftine.
 Fontele nodulare (simbol Fn - fontă cu grafit nodular) se obțin prin
adăugarea de magneziu în baia de fontă. Prezintă proprietăți mecanice la fel
de bune ca oțelul și se toarnă la fel de bine ca fonta cenușie.
 Fontele maleabile (simbol Fm) se obțin printr-un tratament termic special
(de maleabilizare); se pot prelucra bine prin așchiere și au proprietăți
mecanice apropiate de ale oțelului.

21.Care sunt amestecurile utilizate pt executarea integrala a formelor crude?

Formele temporare crude se utilizeazã, in principiu, pentru obþinerea de
piese mici si mijlocii la productii de serie. Amestecurile de formare crude se
compun dintr-o masa granularã (nisip cuartos, zircon, cromit, etc.), un liant
natural (bentonitã sau argilã refractarã), apã de amestecare; pentru îmbunãtãtirea
proprietãtilor mecanice, se mai pot adãuga diferite adaosuri (carbonice,
polizaharidice sau celulozice).

22.Ce rol joaca siliciul si fosforul in compozitia chimica la elaborarea sarjei pt

turnarea centrifuga?

23.Tehnologii de obtinere a fontei cu grafit modular

Fontele nodulare (simbol Fn - fontă cu grafit nodular) se obțin prin adăugarea
de magneziu în baia de fontă. Prezintă proprietăți mecanice la fel de bune ca
oțelul și se toarnă la fel de bine ca fonta cenușie.
Fontele cu grafit nodular se obtin prin modificarea in stare lichida a fontelor
cenusii cu grafit lamellar. Modificarea propriuzisa se face prin introducerea de
magneziu in fonta lichida cu ajutorul unui clopot. Dupa aceasta modificare se
introduce siliciu,care creste cantitatea de grafit

24.Succesiunea operatiunilor unei piese pe linia de formare-turnare:

 25.Ce este recoacerea? Tipuri de recoacere
Recoacerea este tratamentul termic care consta in incalzirea produselor la
temperaturi ridicate (care pot fi inferioare, superioare sau In intervalul de
transformari In stare solida), mentinerea prelungita la aceasta temperatura (sau
la temperaturile oscilanta intr-un interval determinat), urmata de o racire
suficient de lenta pentru realizarea unui anumit echilibru fizico-chimic si
structural. Recoacerea se aplica fie pentru a corecta  unele defecte provenite de
la prelucrari anterioare (turnare, deformare plastica), fie pentru a pregati
semifabricatele pentru prelucrari ulterioare, fie pentru a Indeplini ambele roluri
simultan. In functie de scopul urmarit recoacerea poate fi de: omogenizare,
regenerare, recristalizare, Inmuiere, detensionare, izoterma, de normalizare.

26.Metode pt controlul duritatii semifabricatelor

  Duritatea reprezinta capacitatea unui corp de a se opune tendintei de distrugere

a straturilor superficiale de catre un alt corp, care actioneaza asupra sa cu
presiuni localizate pe arii foarte reduse si care nu capatadeformatii permanente.
 Clasificarea metodelor de încercare la duritate se face considerând drept
criteriu modul în care are loc actiunea de distrugere a straturilor superficiale.
Din acest punct de vedere, metodele de încercare sunt:

     - cu aplicare statica a sarcinii (prin zgâriere, prin imprimare, prin pendulare,
prin rulare);

            - cu aplicare dinamica a sarcinii, care la rândul lor, pot fi: dinamico-
elastice si dinamico-plastice.

 Cele mai raspândite metode sunt cele cu aplicare statica a sarcinii, prin
imprimarea unui penetrator, având o anumita forma, pe suprafata piesei de
încerca
  Metoda Brinell, standardizata prin STAS 165, consta în imprimarea un timp
dat, cu o forta F a unei bile de otel calit sau din carbura de wolfram, cu
diametrul prescris D, perpendicular pe suprafata piesei de încercat si masurarea
diametrului d, al amprentei
27.Parametrii principali ai calirii

  Parametrii tratamentului termic sunt urmatorii:

- temperatura de incalzire;
- timpul de incalzire;
- viteza de incalzire si racire;
- mediul de incalzire.

28.Ce este sablarea?

Sablarea este procesul de curățare sau finisare prin suflare abrazivă a
suprafețelor de metal, piatră, sticlă sau alt material solid. Aceasta se
realizează cu ajutorul alicelor metalice, electrocorindonului, nisipului sau al
altor materiale abrazive granulare care sunt propulsate cu viteză prin
centrifugare mecanică sau cu ajutorul unui jet de gaze (aer comprimat)
sau lichide (apă sub presiune) spre suprafețele de prelucrat.

29.Indicati tratamentul termic primar/secundar pt reperul …

30.Tehnologii de sudare folosite la “sectia cabine” (mod de utilizare)