Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din

judeţul Alba, sat ce poartă-n numele de „Sunetele lacrimei”. Fiind considerat una dintre cele
mai importante figuri ale culturii româneşti, Lucian Blaga s-a remarcat printr-o vocaţie
intelectualã de excepţie.
Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei.
Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a
cuvântului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani.

A debutat în ziarul Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții

asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie,
și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.

Studiile primare le face la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul „Andrei
Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie
pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din
Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi
Lamura, apoi în volum.

După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea
(apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum
(1942-1943).

Sursa historia.ro

O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi

consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena. Îşi continuă activitatea
literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de
teatru.

În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la
Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi
Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj
(1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă să
lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public.

Blaga fost profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la
catedră. Motivul este de natură politică: se pare că a refuzat invitaţia de a conduce Partidul
Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist.

Fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca
bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi
bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii
Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri.
Sursa www.rador.ro

Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul
Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură,
însă nu se știe cu exactitate deoarece acestes au fost ținute în secret timp de 50 de ani.

Sursa Ziarul Unirea

Blaga trece în neființă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre
cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale,
care dovedesc puterea geniului românesc. Blaga și-a prefigurat propria înmormântare în
‘Luntrea lui Caron’, alegându-și locul și direcția de așezare a mormântului, cu vederea spre
Râpa Roșie, monument al naturii. Monumentul lui Lucian Blaga de la Lancrăm este opera
sculptorului Romulus Ladea, potrivit istoria.md.