Referat curs 6 Vornicu Răzvan

Timpul liber nu înseamnă sfârşitul muncii, ci dimpotrivă, munca înseamnă

sfârşitul timpului liber; acesta trebuie consacrat artei, ştiinţei şi mai ales
filosofiei.
În definirea timpului liber, se poate accepta în general drept criteriu lipsa
obligațiilor exterioare, dar fără ignorarea mobilității acestora, ținând cont
totodată de rolul elementului subiectiv, al conștiinței în această problemă și de
rolul factorilor sociali, care determină evoluția conștiinței individului. În felul
acesta, obligațiile, dintr-un criteriu de determinare a sferei timpului liber, se
transformă într-o membrană tot mai permeabilă pentru osmoza activităților din
timpul de muncă și a celor din timpul liber.
Timpul liber este o realitate care-şi caută un rost şi în cea mai mare măsură
şi-l găseşte spontan sau dirijat. În bună măsură, dacă nu în cea mai mare, el este
destinat să răspundă nevoilor subiective ale omului şi, dintre acestea, nevoia de
autoafirmare conştientă, de autoeducaţie este cea care interesează ştiinţa
educaţiei în mod deosebit în prezent.
Timpul liber este un complex de valori pentru autoîmplinire şi
autoinstruire, dobândite de individ prin alegerea liberă a activităţilor care îl
recreează. Este un ansamblu de valori care îl împlinesc şi îmbogăţesc pe individ,
acesta asimilându-le în timpul liber prin practicarea unor activităţi recreative
liber-consimţite.
Timpul liber este timpul rămas după îndeplinirea obligaţiilor profesionale,
cetăţeneşti şi familiale (Baikova), sau timpul în afara somnului, a tuturor
activităților profesionale și casnice, a tuturor altor munci cu caracter
indispensabil și sub semnul datoriei.
Timpul liber este un ansamblu de activităţi cărora individul li se dedică în
mod liber, de bunăvoie şi cu plăcere, pentru a se odihni, a se distra, a-şi satisface
nevoile estetice, a-şi îmbogăţi informaţia, a-şi lărgi şi dezvolta participarea
socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de obligaţiile
profesionale, sociale şi familiale.
Timpul liber este o componentă definitorie a civilizaţiei contemporane,
având o influenţă deosebită asupra dezvoltării economico-sociale. Timpul liber
se află într-o strânsă conexiune cu timpul de muncă, acesta fiind principalul
factor limitativ, dar nu singurul, diverse alte activităţi sociale sau comunitare
având funcţii limitative. Prin urmare, timpul liber se constituie în afara şi dincolo
de obligaţiile profesionale, familiale şi sociale. În timp ce odihna este principalul
remediu al oboselii, ea asigurând refacerea fiziologică a forței de muncă,
divertismentul are un rol important în recreere (plimbări, întâlniri cu prietenii,
mersul la teatru sau cinema, grădinăritul, mersul la pescuit, la un meci de fotbal
etc.).
Timpul liber reprezintă „secvenţa din bugetul zilnic de timp în care elevii
desfăşoară activităţi fără caracter obligatoriu, de cele mai multe ori într-un cadru
informal. Se deosebeşte de celelalte două segmente de timp (timp şcolar şi timp
extraşcolar) prin faptul că elevii sunt liberi, în general, să decidă asupra timpului
şi conţinutului diferitelor activităţi pe care acesta le cuprinde. Cu alte cuvinte,
intenţia şi iniţiativa participării la astfel de activităţi sunt la decizia elevilor,
motivaţia participării fiind, în general, de ordin personal.
Timpul liber este timpul pus la dispoziţia individului de societate, în care
desfăşoară activităţi alese în afara necesităţii şi care decurg din trebuinţele,
structura şi motivaţia personalităţii sale, creând premise pentru a continua
dezvoltarea acesteia.
Fenomenul de loisir este acea stare mintală și fizică ce permite unei
persoane să aleagă activități contemplative, educative, recreative sau distractive
în timpul în care nu este ocupat cu îndeplinirea obligațiilor de muncă, civile sau
familiale.
 Referat curs 7 Vornicu Răzvan

Orice activitate de timp liber este materializată printr-o serie de variabile

generale (mediu geografic, materiale folosite, condiții climatice, timp disponibil,
posibilităţi economice, tip de societate etc.) şi variabile personale (vârstă, sex,
stare de sănătate, educaţie, instruire, preocupări, personalitate etc.). Fiecare
dintre variabilele implicate în activităţile de timp liber poate modifica, mai mult
sau mai puţin, caracterul acestor activități.
În directă corelație cu semnificația activităților de timp liber, aproape orice
activitate (cotidiană sau nu) poate deveni una de timp liber, atâta timp cât
generează stări acceptate individual ca benefice. Aceasta înseamnă că, dacă o
activitate produce plăcere și bună dispoziție, ea poate deveni o activitate de timp
liber. Dar dacă aceeași activitate este impusă din exterior (fără asentimentul
persoanei în cauză), ea nu se mai încadrează în clasa activităților de timp liber.
Astfel că, atunci când denumim activitățile de timp liber, noi doar
sugerăm, intuim posibilitățile de petrecere a timpului liber, fără să știm cu
adevărat dacă acestea produc percepții și materializări în relație cu nevoile
indivizilor. Mai mult, în funcție de starea de moment, o activitate dorită (la
modul general) poate deveni o activitate impusă. De exemplu, dacă ne place să
practicăm activități fizice, dar starea de moment nu ne permite o facem, și cu
toate acestea ne angrenăm în astfel de activități, caracterul lor este de auto
constrângere, situație care nu cadrează cu activitățile de timp liber.
Sensul pe care un individ îl dă unei anumite activități și starea de moment
a acestuia sunt elemente care participă la definirea activităților de timp liber.
 Multe teorii sugerează că timpul liber este o formă de joc, o sursă de
autoîmplinire sau de creştere personală, că este destinat relaxării, că este o
compensaţie pentru muncă sau o continuare a muncii. Există ceva pe care toate
activităţile de timp liber îl au în comun, indiferent dacă este vorba despre joc,
despre privitul la televizor sau despre sport. Există lucruri pe care oamenii le fac
cu plăcere în timpul liber şi care sunt recompensatoare prin ele însele. Din timpul
copilăriei şi apoi mai târziu, oamenii învaţă să constate ca fiind plăcute anumite
activităţi. Le plac aceste activităţi de dragul lor, întrucât ele furnizează imediat
propria lor recompensă. Un factor important în procesul dezvoltării unui interes
intrinsec este dezvoltarea abilităţilor. Cercetările asupra efectului de socializare a
timpului liber arată că în jur de 50% din activităţile de timp liber ale adulţilor
încep în copilărie, sub influenţa familiei (în special la fete), a grupului de egali
(în special la băieţi) şi a şcolii. Activităţile însele sunt generatoare de plăcere şi
satisfacţie. Indivizii care sunt serios devotaţi unei activităţi de timp liber sunt mai
fericiţi, încearcă satisfacţii mai mari pentru aceste activităţi şi experimentează
mai provocator timpul liber.
O altă teorie susține că munca „se revarsă” peste timpul liber. Oamenii ar
putea avea activități de timp liber similare cu munca lor.
Modul de petrecere a timpului liber, ca expresie a unor necesități,
facilități, posibilități și preferințe, este determinat de situația concretă dintr-o
țară, dar înregistrează și orientări specifice societății contemporane, în general.
Marea industrie și ulterior societatea de masă au produs modificări profunde ale
modului de viață, în acest mod de viață, timpul liber ocupând un loc important.
În contextul specific țării noastre, fenomenele amintite s-au produs ca urmare și
în paralel cu marile mutații politice și socio-economice demarate în anii '50.
Atunci a început transformarea masivă și rapidă a unei mari părți a populației
rurale în populație urbană, preponderent muncitorească. Într-o primă etapă de
constituire a gospodăriilor urbane ale celor recent veniți de la sate, a dominat un
comportament achizitiv, cei în cauză descoperind că lucrurile sunt făcute pentru
om și pot fi obținute printr-un efort cumpătat, rezonabil. Treptat, mentalitățile,
atitudinile, comportamentele se vor îmbogăți și cu alte dimensiuni: începe să fie
conștientizat timpul liber și de către populația trecută de la munca agricolă la
munca industrială. S-a ivit problema: ce face, cu ce se ocupă după orele de
serviciu și după efectuarea treburilor gospodărești? Va apărea televiziunea, care
va monopoliza timpul liber cotidian, sfârșitul de săptămână va fi diversificat prin
vizite și plimbări în zonele de agrement, iar concediile nu vor mai fi consumate
exclusiv la părinți, la țară, ci şi în stațiuni balneare și turistice.
Categoriile de populație din mediul urban, cu nivel de instruire superior,
își vor construi modele de viață, inclusiv de petrecere a timpului liber,
corespunzător aspirațiilor lor. În orașe, aceste categorii de populație s-au
suprapus peste populația urbană deja existentă, inițial puternic diferențiată,
inclusiv prin distribuția pe zone de rezidență. Oferta urbană pentru timpul liber,
prin servicii și facilităţi, a rămas însă de o diversitate redusă şi insuficientă.
Această ofertă, ca și obișnuințele și valorile timpului liber, ar fi trebuit să
evolueze în sensul cerut de viața urbană a omului modern, dar nici condițiile
concrete din țară și nici durata timpului scurs până la finele anului 1989 nu au
favorizat constituirea unei culturi a timpului liber, formarea unei tradiții în acest
sens. Oferta rurală pentru timpul liber nu se face încă simțită în sate; căminele
culturale vor deveni treptat neatrăgătoare, mai ales că tinerii vor migra masiv
către orașe. Pentru tinerii de astăzi, desfăşurarea copilăriei şi intrarea în vârsta
tânără s-au produs în acest context, în care valorile şi cultura timpului liber sunt
insuficient formate şi dezvoltate, lipsind tradiţia, iar reţeaua de servicii şi
facilităţi specifice timpului liber este redusă şi puţin diversificată.