BOTEZATU GIORGIANA-SÎNZIANA

ROMÂNĂ-ENGLEZĂ, A, ANUL III

5. Avocați la locul de muncă

Titluri profesionale
Deși multe tipuri de persoane care lucrează sau studiază probleme juridice sunt numite
avocați, cuvântul descrie într-adevăr o persoană care a devenit oficial calificată să acționeze în
anumite chestiuni juridice datorită examenelor pe care le-a luat și a experienței sale
profesionale pe care a dobândit-o. Cele mai multe țări au grupări diferite de avocați care
acționează fiecare în parte în vederea examinării cu scopul de a se califica pentru mediul de
lucru privat. În Japonia, un avocat trebuie să decidă în ce domeniu vrea să obțină examinarea
ca să devină jurisconsult, procuror sau judecător. În Anglia, decizia se află între a deveni
avocat pledant și consultant. Avocații pledanți sunt specializați în argumentarea cazurilor în
fața judecătorilor și au dreptul de a-și exprima opinia, dreptul de a pleda, chiar și în cele mai
înalte curți de justiție. Aceștia nu sunt plătiți în mod direct de către clienți, ci sunt angajați de
consultanți. Judecătorii sunt, de obicei, aleși de cel mai în vârstă angajat al baroului, iar odată
ce sunt numiți, ei nu mai pot lucra ca avocați pledanți. Consultanții fac cele mai multe
pregătiri inițiale pentru cazurile pe care le predau avocaților, precum și gestionarea lucrărilor
legale care nu se prezintă în fața unei instanțe, cum ar fi întocmirea testamentelor și
soluționarea litigiilor care este rezolvată în afara instanței. Consultanții au, de asemenea, un
dreptul de a pleda în instanțele inferioare, însă în instanțele superioare, cum ar fi Curtea de
Apel, ei trebuie să aibă un avocat pentru a pleda în favoarea clientului. În general, se poate
spune că un avocat pledant își petrece cea mai mare parte din timp ori în sala de judecată, ori
pregătindu-și pledoariile pentru proces, iar un consultant își petrece majoritatea timpului în
birou oferind sfaturi clienților, făcând investigații și pregătind documente. Mulți oameni cred
că distincția dintre avocații pledanți și consultanți ar trebui eliminată în Anglia, așa cum deja
s-a întâmplat în Australia. Guvernul are în vedere diverse propuneri, dar există argumente atât
pentru menținerea, cât și pentru înlăturarea diviziei.

Gamă de activități
Chiar și avocații cu aceleași calificări și titluri profesionale pot face diferite feluri de
muncă. Cele mai multe orașe în Statele Unite, de exemplu, au firme restrânse de jurisconsulți
care sunt zilnic în contact cu oamenii de rând, oferindu-le sfaturi și acționând în probleme
precum afacerile de consum, litigiile privind accidentele de circulație și contractele de vânzare
a terenurilor. Unii pot, de asemenea, să pregătească apărarea pentru clienții acuzați de
infracțiuni. În orice caz, și în statele Unite și în alte țări industrializate, avocații devin din ce în
ce mai profesiniști. Lucrând în firme mici, avocații tind acum să se limiteze la anumite tipuri
de lucrări, iar avocații care lucrează în firme de avocatură mari sau angajați în departamentul
de drept al unei mari întreprinderi comerciale lucrează pe domenii de drept foarte specifice.
Un avocat poate fi angajat de o companie minieră doar pentru a pregăti contracte pentru
furnizarea cărbunelui. Altul poate lucra pentru un ziar sfătuind editorii în vederea calomniei.
Altul poate face parte dintr-o firmă Wall Street de peste o sută de avocați, specializați în
consilierea bursierilor pentru tranzacții de acțiuni.
Asemenea tipului de muncă, condițiile de muncă și plata dintre membrii profesiei de
avocatură variază foarte mult. Pentru unii oameni, imaginea unui avocat este cea a unui om
om bogat cu o viață comfortabilă. În orice caz, nu trebuie să fie dat uitării faptul că sunt și
avocați ale căror vieți nu sunt prea în siguranță. Un jurisconsult de pe Wall Street probabil are
un salariu mare, dar o firmă mică care oferă consiliere publicului cu privire la drepturile de
bunăstare sau la procedurile de imigrare ar putea fi nevoită să restricționeze salariile pentru a
rămâne în business. Există avocați în țările în curs de dezvoltare a căror activitate cu clienții
cu plată gratuită subvenționează munca pe care acceptă să o facă pentru plată mică sau
inexistentă pentru grupurile de drept ale cetățenilor. Avocații implicați în drepturile omului
pot chiar să aibă parte de o meserie periculoasă. Cercetările Aministiei Internaționale arată că
peste 90 de avocați care investighează cazuri împotriva persoanelor acuzate de infracțiuni
politice au fost uciși în 1990. În țări în care guvernul asigură că toată lumea are acces la un
avocat în caz de urgență, sunt firme de specializare în ceea ce privește persoanele care nu își
permit să plătească serviciile legale. De exemplu,în Anglia, oricine se află în urmărire penală
are dreptul să aleagă o firmă de avocați care să-l reprezinte. Dacă venitul său este sub un
anumit nivel, nu i se va cere să plătească: firma va ține o evidență a costurilor sale și va
solicita comisiei de asistență juridică finanțată de guvern.

Intrarea în profesie
Cum procedează cineva pentru a deveni avocat? La fel ca în cazul medicilor și a altor
profesioniști care se bucură de un nivel ridicat de încredere din cauza cunoștințelor de
specialitate, avocații sunt supuși unei examinări standardizate și altor controale pentru a
reglementa competența lor. În unele țări, pentru a lucra în domeniul avocaturii, este necesar să
urmezi un stagiu în facultatea de drept. În orice caz, în alte țări, un stagiu poate să nu fie de
ajuns, examinările profesionale trebuie trecute. În Marea Britanie, nu este neapărat să ai un
grad, deși, în zilele noastre, majoritatea oamenilor care ocupă acest post îl au. Principala
condiție este să treci examinarea finală a Baroului. (pentru avocații pledanți) sau examinarea
finală a Societății Legii (pentru consultanți). Cineva care are un stagiu în orice altă facultate
înafară de cea de drept are nevoie mai întâi de un curs preparator. Cineva care nu are deloc
cursuri universitare se poate pregăti, de asemenea, pentru examinarea finală, însă acest lucru
va dura câțiva ani. În cele mai multe țări, avocații vă vor spune că perioada pe care au
petrecut-o studiind pentru examinarea finală a fost una dintre cele mai urâte din viața lor.
Asta se datorează faptului că a fost obligatoriu să memoreze un număr foarte mare de
proceduri acoperind o arie largă de legi. În Japonia, unde sunt relativ puțini avocați,
examinările se presupune că sunt deosebit de dificile: mai puțin de 5% dintre candidați trec.
Chiar și după ce a trecut de examinare, un avocat nu este neapărat calificat. Un consultant în
Anglia, de exemplu, trebuie să petreacă 2 ani ca avocat stagiar, timp în care este atent
supravegheat de către un avocat cu experiență și trebuie să ia cursuri ulterioare. Un avocat
pledant trebuie să petreacă un an asemănător ca discipol.

Reglementarea profesiei
În cele mai multe țări, odată ce un avocat este calificat 100%, el primește un certificat
care atestă dreptul său de a-și vinde serviciile. Există, de asemenea, dispoziții de asigurare,
astfel încât dacă un avocat este trimis în judecată cu succes de către un client pentru
incompetență profesională, vor exista fonduri disponibile pentru a-i putea plăti daune – care
pot fi extrem de mari în cazul avocaților care se ocupă de tranzacția de proprietate. Chiar dacă
un avocat este foarte competent, el trebuie să aibă grijă să nu încalce multe reguli procedurale
și etice stabilite de cei care îi reglementează profesia. În Anglia, organismul care
reglementează conduita avocaților este Societatea de Avocatură. Pe lângă alte lucruri, aceasta
stabilește reguli pentru procedurile de contabilizare a avocaților și investighează plângerile
împotriva avocaților de către clienții lor. Există, de asemenea, și un Tribunal Disciplinar al
Consultanților care are puterea să suspende sau chiar să descalifice (să demită) un consultant.
Întrucât membrii săi sunt ei înșiși consultanți, unii oameni se tem că este posibil ca procesul
să nu fie complet imparțial. Dar membrii publicului sunt, desigur, și au dreptul de a da în
judecată consultantul lor, de exemplu, pentru neglijență. În orice caz, din anul 1967 cu cazul
Rondel vs.Worsley și până în anul 1978 cu cazul lui Saif Ali vs.Sydney Mitchell, avocații
pledanți din Anglia și Wales nu pot fi dați în judecată pentru neglijarea serviciilor în sala de
judecată. Un motiv pentru acest lucru este teama că aproape oricine care a pierdut un proces
ar încerca să își dea avocatul în judecată.
În majoritatea sistemelor legale, conversațiile dintre avocat și client sunt private:
clientul ar trebui să știe că ceea ce spune el va fi știut doar de avocat, de nimeni altcineva fără
permisiunea sa.

7. Drept Penal
What is a crime?

În capitolul 3, penalul este catalogat ca fiind parte din Dreptul Civil- lege care
regularizează relațiile dintre cetățeni și state. Infracțiunile pot fi percepute ca fapte pe care
statul le consideră greșite și care trebuie să fie pedepsite de către acesta. Există câteva fapte
care în unele țări sunt considerate infracțiuni, iar în altele nu. De exemplu, este o infracțiune
să bei alcool în Arabiua Saudită, dar în Egipt nu. Este infracțiune fumatul marijuanei în
Anglia, însă în Olanda, în locuri specificate, este cât se poate de legal. Este ilegal să ai mai
mult de o singură soție în același timp în Franța, însă în Indonesia este legal. Avortul în
Irlanda este considerat infracțiune, însă nu și în Spania. Este infracțiune în Singapore să nu
speli o toaletă dupa ce ai folosit-o, dar în Malaezia nu. În general, în orice caz, există un acord
destul de mare între state în legătură cu faptele penale. Un vizitator într-o țară străină poate fi
sigur că furtul, atacul fizic la persoană sau încălcarea spațiului privat vor fi ilegale. Dar modul
în care se procedează cu persoanele suspecte de infracțiune poate fi diferit de cel din țara sa.