VI.

 Personaje:
In centrul romanului stă Ilie Moromete – ţăranul care priveşte modul său de viaţă ca pe
singurul posibil. Ilie Moromete este păstrătorul neclintit al valorilor patriarhale, ţăranul cu spirit
meditative şi contemplativ, convins de importanţa existenţei sale. Marin Preda îşi modelează
personajul prin caracterizare directă şi indirectă.
a.Direct:
Naratorul prezinta vârsta lui Moromete, aflat la a doua căsnicie ( “acum avea acea vârstă intre
tinereţe şi bătrâneţe, când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”; ”Era
cu zece ani mai mare decât Catrina (contingent ‘911, făcuse războiul)”), îi conturează un vag
portret fizic (“fruntea largă, descoperită de golul părului căzut de o parte şi de alta a creştetului”),
îi precizează simpatia politică pentru liberali.
Caracterizarea făcută de alte personaje: Catrina îl vede negru la suflet “de păcate şi de tutun”,
“mort după şedere şi după tutun”, în timp ce Bălosu intuieşte spiritual duplicitar al vecinului său:
“om care eu îi zic una şi el se face că n-aude”.
Autocaracterizându-se, Ilie Moromete insistă, în finalul volumului al doilea, asupra verticalităţii
sale şi a modului de gândire tradiţionalist, neinfluenţabil: “eu totdeauna am dus o viaţă
independentă”
b. Indirect: cele mai multe trăsături ale lui Ilie Moromete sunt construite indirect, prin reliefarea
gândurilor, acţiunilor sau atitudinilor sale.
 prima scenă care conturează imaginea tatălui autoritar este cea a cinei Moromeţilor, în
care este prezentat ca “stând deasupra tuturor” şi stăpânind “cu privirea pe… fiecare”. Mediind
conflicte, el este cel care refuză şcolarizarea lui Niculae sau priveşte cu neîncredere propunerea
fiilor celor mari de a pleca la Bucureşti cu oile.

 Disimularea este o trăsătură definitorie a lui Moromete. Scena dialogului dintre el şi

Tudor Bălosu este semnificativă. La intrebarea vecinului dacă s-a hotărât să-i vândă salcâmul,
Moromete se gândeşte că acest lucru este posibil, dar se comportă ca şi cum aspectul nu l-ar
interesa. La fel, aflând că Paraschiv şi Nilă vor să fugă de acasă, Moromete reuşeşte să-şi
ascundă gândurile care il frământă, amânând sa intervină.

 Marin Preda creează un personaj de o inteligenţă ieşită din comun. Simţind nevoia
hranei spirituale, ţăranul cu fire reflexivă citeşte ziarele in fiecare duminică, impreună cu alţi
săteni, in Poiana lui Iocan. Aici el incearcă să clarifice ideile din articolele publicate, să
descifreze sensurile profunde ale politicii vremii.

 Ironic fiind, Moromete reuşeşte în situaţii critice să atenueze gravitatea momentului. De

exemplu, în scena tăierii salcâmului nu pierde nici o ocazie de a i se adresa caustic lui Nilă, la
care constată neputinţa de a raţiona în situaţii elementare.

 Finalul volumului I prezintă drama paternităţii rănite, Moromete trebuind sa accepte

plecarea fiilor şi abandonarea statutului de ţăran, în ciuda eforturilor lui de a le insufla acelaşi
sistem de valori ca al lui.
Om al pământului şi al satului tradiţional, Ilie Moromete este considerat unanim de criticii
literari drept cel mai complex tip de ţăran din literatura română prin adâncimea şi frumuseţea
spiritului său. Prin realizarea acestui personaj, Preda a infirmat prejudecata interbelicilor potrivit
căreia numai un intelectual poate fi eroul unei drame interioare, cu revelaţii la nivelul conştiinţei