CREATIVITATE IN PUBLICITATE

Curs introductiv în spaţiul creativ

De Bono demontează tabuurile despre creativitate

Ca orice constructor care se respectă, De Bono începe prin a face cură‚enie pe terenul plin de
prejudecăţi despre creativitate.
Care sunt morile cu care se luptă el? E vorba despre următoarele tabuuri:
„Ca să fii creativ, trebuie să fii artist.”
„Ideile vin!”, cu alte cuvinte apariţia ideilor e necontrolată, necontrolabilă.
„Creativitatea e un dar pe care unii îl au şi alţii nu.”
„Creativitatea vine de la rebeli.”
„Să fii liber, cu mintea destupată, e de-ajuns.”
„Instrumentele şi tehnicile constrîng.”
Să o luăm pe rînd.
Nu trebuie să fii artist, ca să fii creativ, dovadă, spune De Bono, sunt inventatorii, oamenii de
ştiinţă. Creativitatea, şi mai cu seamă gîndirea laterală („lateral thinking”), dincolo de estetic
presupune schimbarea percepţiilor, conceptelor, ideilor. în orice împrejurare în care percepţiile sunt
importante, şi creativitatea e importantă.
Mentalitatea că „ideile ar veni de la sine” are un anume fundament, marile idei, cele inovatoare, s-
au întîmplat să vină la anumite intervale de timp şi vor mai veni, în acelaşi ritm interior. Totuşi,
putem încerca să obţinem idei într-un mod mai direct utilizînd creativitatea într-un mod deliberat.
„Nu trebuie să aşteptăm să ia foc pagoda, ca să descoperim gustul cărnii de porc bine fripte, putem
să ajungem la acelaşi rezultat cu efort mai mic, dar deliberat canalizat”, spunea De Bono.
Una dintre cele mai bune scuze pentru unii de a nu fi adepţi ai creativită’ii este aceea că nu au
talent. Evident, mereu vor fi oameni cu mai mult talent şi oameni cu mai puţin talent.Oameni cu mai
multă curiozitate ăi oameni cu mai puţină curiozitate. Dar acestea sunt lucruri care pot fi dobîndite
dezvoltînd tehnicile formale ale gîndirii laterale. Dacă nu facem nimic pentru dezvoltarea
creativită‚ii, putem miza numai pe talentul în forma lui sălbatică şi aătepta ca el să se manifeste
caricios sau nu, constant sau nu. Dar dacă se dezvoltă tehnici formale şi se exersează pe marginea
lor, toţi cei care le practică vor fi mai creativi decît înainte.
Rebelii sunt creativi pentru că rebelii vor să fie diferiţi. Diferenţa e o marcă a creativităţii.Ei nu vor
să joace după reguli, iar constrîngerea nu pare să aibă mare legătură cu creativitatea. Şi totuşi,
lucrurile stau altfel astăzi, spune De Bono. În contextul alicării gîndirii laterale, s-ar putea ca rebelii
să fie în urma conformiştilor, cu condiţia ca ultimii să vrea să fie creativi.
Mentalitatea conform căreia „dacă te eliberezi de constrîngeri, acţionezi jucăuş, eşti ca un copil, îţi
anulezi teama şi autocenzura, sunt suficiente declicuri penru apariţia creativităţii”, reprezentînd într-
un fel perspectiva lui Osborne, e şi ea demontată de De Bono.

12